Contestaţie act administrativ fiscal. Cuantum indemnizaţie creştere copil

Contestaţie act administrativ fiscal. Cuantum indemnizaţie creştere copil

- OUG 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor

Indemnizaţia de maternitate se plăteşte pe durata concediului de maternitate, care se acordă de către medicul specialist, pentru perioada în care persoana, din motive de graviditate nu poate desfăşura activitate, adică nu îşi poate folosi temporar forţa de muncă şi pentru acest motiv indemnizaţia de maternitate se suportă integral din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi contractul individual de muncă se suspendă de drept. Ca urmare, nu se poate susţine că nu poţi presta activitate la unul/unii din angajatori şi poţi presta activitate profesională remunerată la alt/alţi angajatori sau persoane asimilate acestora.

O interpretare ca a reclamantei ar genera o contradicție între starea de graviditate care a presupus suspendarea raporturilor de muncă la (...) (...) SA și desfășurarea în perioada de suspendare a aceloraşi activități independente care au fost suspendate.

Ar fi putut fi acceptată această interpretare, dacă ar fi intervenit suspendarea concediului de maternitate pentru perioada în care reclamanta a realizat venituri, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 266 din 25 martie 2019

Prin Sentinţa nr. (...) din 17.10.2018 Tribunalul (...) a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta (...), în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ (...), având ca obiect contestaţie act administrativ. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta (...), solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate şi după rejudecarea cauzei admiterea acţiunii şi pe cale de consecinţă anularea deciziei nr. (...)/28.07.2017, obligarea intimatei la recalcularea cuantumului indemnizaţiei de creştere copil, luând în considerare toate veniturile realizate în perioada de referinţă luată în calcul şi emiterea unei noi decizii ţinând seama de toate aceste venituri, obligarea intimatei la punerea în plată a noii decizii ce urmează a fi emisă şi, plata diferenţei de indemnizaţie rezultată în urma recalculării şi obligarea intimatei la plata unor daune morale în cuantum de 7.500 lei.

În motivele de recurs a arătat următoarele :

În fapt, prin Sentinţa nr. (...)/CA/17.11.2018 instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată prin care a solicitat anularea deciziei nr. (...)/28.07.2017, obligarea AJPIS la recalcularea cuantumului indemnizaţiei de creştere copil, luând în considerare toate veniturile realizate în perioada de referinţă luată în calcul şi emiterea unei noi decizii ţinând seama de toate aceste venituri, obligarea AJPIS (...) la punerea în plată a noii decizii ce urmează a fi emisă şi, pe cale de consecinţă, plata diferenţei de indemnizaţie rezultată în urma recalculării şi obligarea AJPIS la plata unor daune morale.

În motivarea acţiunii la nivelul instanţei de fond a arătat că, urmare a cererii şi în baza documentelor aferente Agenţia Judeţeană pentru Plaţi şi Inspecţie Socială (...) a emis Decizia nr. (...) din 28.07.2017 privind aprobarea acordării indemnizaţiei de creştere copil OUG 111/2010 conform căreia s-a aprobat acordarea dreptului de indemnizaţie de creştere copil OUG 111/2010 în cuantum de 2.972 lei, reclamantei, în calitate de reprezentant legal al copilului (...). Acest drept a fost acordat începând cu data de 26.06.2017.

Însa la calcularea drepturilor cuvenite, pârâta nu a luat în calcul toate veniturile realizate de către reclamantă în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori naşterii copilului, conform documentelor justificative ale realizării veniturilor pe care le-a depus la dosarul privind aprobarea acordării indemnizaţiei de creştere copil şi ca urmare suma acordată cu titlu de indemnizaţie de creştere copil este mult mai mică decât cea cuvenită în conformitate cu prevederile legale incidente.

Reclamanta a arătat că a înregistrat la Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (...) în cursul anului 2017 dosarul cu întreaga documentaţie necesară în vederea acordării indemnizaţiei de copil, decizia fiind emisă la data de 28/07/2017, fiindu-i comunicată abia în luna septembrie 2017.

La calcularea sumei de 2.972 lei nu au fost avute în vedere toate veniturile realizate efectiv în perioada de referinţă necesară calculării indemnizaţiei pentru creşterea copilului, aşadar cuantumul indemnizaţiei nu este corect. Mai mult, din analiza deciziei contestate, nu se regăseşte motivul pentru care nu au fost luate în calcul toate veniturile realizate şi nicio explicaţie cu privire la sumele care au fost avute în vedere la stabilirea indemnizaţiei aprobate prin această decizie.

A arătat ca doar în răspunsul la plângerea prealabilă s-a precizat modul de calcul al indemnizaţiei, luându-se în calcul adeverinţa de venit nr. (...)/19.06.2014 emisă de (...) SA în perioada iunie 2016 - mai 2017 din care perioada aprilie - mai 2017 concediu de maternitate şi adeverinţa de venit nr. (...)/22.06.2017 şi decizia de impunere nr. (...)/13.06.2017.

În mod netemeinic şi nelegal Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (...) nu a avut în vedere la calculul indemnizaţiei de creştere copil şi totalul veniturilor realizate în baza contractelor de realizare website şi asistenţă tehnică pe care le-a încheiat în cursul anului 2017, întrucât în urma acestor contracte, a încasat venituri pentru care a achitat impozit şi contribuţii de sănătate, veniturile realizate în urma încheierii contractelor de realizare website şi asistenţă tehnică încadrându-se din punct de vedere legal în categoria veniturilor provenite din activităţi independente.

A arătat de asemenea instanţei de fond că aceste venituri nu sunt realizate în mod ocazional, întrucât au fost realizate în decurs de 4 luni consecutive, fiind încheiat contractul de realizare website şi asistenţă tehnică nr. 1/2017, fiecare pe perioadă de câte o lună, astfel că se impun a fi avute în vedere la determinarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, raportat şi la faptul că au fost plătite toate obligaţiile fiscale şi contribuţiile cu privire la veniturile înregistrate prin PFA.

Faţă de cele susţinute a dovedit cu înscrisuri faptul că a obţinut venituri eligibile pentru a fi luate în calcul la stabilirea valorii indemnizaţiei pe care trebuia să o primească.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate acestea au fost justificate cu argumentele prezentate în faţa instanţei.

Contrar argumentelor sale, prin sentinţa recurată instanţa de fond a respins acţiunea formulată ca neîntemeiată şi a menţinut decizia contestată reţinând faptul că Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (...) a interpretat în mod just şi corect dispoziţiile legale incidente, modul de calcul al indemnizaţiei fiind stabilit de legiuitor în mod distinct pentru venituri realizate din activităţi independente, cum este cazul său.

Instanţa de fond a considerat ca fiind corect mod de calcul pentru indemnizaţia pentru creşterea copilului al Agenţiei Judeţene pentru Plaţi şi Inspecţie Socială (...) raportat la prevederile legale, data naşterii minorului şi înscrisurile depuse de reclamantă: 21.543 lei +10.209 lei x 2 luni = 41.961 lei, acesta urmând a fi împărţit la 12 luni şi rezultând suma de 3.946,75 lei, la care se aplică procentul de 85%, rezultând un cuantum de 2.972 lei/lună.

Veniturile sale au fost justificate prin înscrisurile depuse la dosar după cum urmează şi reţinute de către instanţa judecată: din adeverinţa nr. (...)/19.06.2017 emisă de (...) (...) SA, rezultă că a realizat un venit net de 21.543 lei; din adeverinţa de venit pe anul 2017 nr. (...)/22.06.2017, reiese că a estimat realizarea unui venit impozabil de 48.614 lei, respectiv un venit net de 40.836 lei; din adeverinţa nr. (...)/19.06.2017 emisă de (...) (...) SA, reiese că s-a aflat în perioada aprilie - mai 2017 în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, beneficiind în această perioadă de indemnizaţie concediu medical.

Însă, după cum a dovedit şi la nivelul instanţei de fond a desfăşurat activitate ca persoană fizică autorizată, începând cu data de 10.02.2017, data înfiinţării PFA - ului, până în data de 09.05.2017, cu 7 zile înainte de naşterea minorului când şi-a suspendat activitatea din această formă de exercitare a activităţii sens în care în toată această perioadă a realizat venituri din activităţi independente.

Cu toate acestea instanţa de fond a apreciat că nu pot fi primite susţinerile cu privire la realizarea unor venituri şi în perioada în care s-a aflat în concediu medical, respectiv lunile aprilie - mai 2017, perioadă în care a beneficiat de indemnizaţie de concediu medical astfel că, la calculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului lunile aprilie şi mai 2017 nu trebuiau luate în considerare.

Soluţia pronunţată este nelegală şi netemeinică faţă de următoarele argumente:

Prin raportare la faptul că reclamanta în lunile aprilie şi mai 2017 s-a aflat în concediu prenatal instanţa de fond a considerat în mod eronat faptul că veniturile nete comerciale obţinute în aceste două luni nu pot fi luate în calcul la stabilirea cuantumului indemnizaţiei de creştere copil pe motiv că nu putea presta nici activităţi comerciale dacă se afla în concediu prenatal.

Ori, o asemenea justificare nu se poate reţine întrucât, după cum rezultă din cuprinsul Contractului de realizare website şi asistenţă tehnică nr. 1/2017 şi a documentelor fiscale emise în baza acestora, serviciile au fost efectiv prestate de către reclamantă, contravaloarea acestora s-a produs, iar reclamanta a achitat toate impozitele şi contribuţiile aferente acestor venituri comerciale realizate.

Pe cale de consecinţă, nu există niciun argument viabil pentru ca aceste venituri să nu fie luate în calcul la stabilirea cuantumului indemnizaţiei de creştere copil întrucât legislaţia specifică aplicabilă nu instituie o asemenea interdicţie în ceea ce priveşte obţinerea veniturilor din activitatea comercială prestată şi care nu este desfăşurată în baza unui contract individual de muncă, caz în care acesta se suspendă pe perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă.

În cazul său sunt incidente următoarele dispoziţii legale: OUG 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor:

Art. 2. - (1) Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară.

(2) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată.

Art. 3. - (1) în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, veniturile din salarii şi asimilate salariilor, din activităţi independente şi din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură prevăzute la art. 2 alin. (1) sunt cele definite la art. 67, art. 76 alin. (1) şi (2) şi art. 103 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi reprezintă valoarea obţinută după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului impozabil stabilit conform legii, corespunzător fiecărei categorii de venit.

(2) Veniturile care se iau în considerare pentru stabilirea nivelului indemnizaţiei pentru creşterea copilului reprezintă, după caz:

a) suma încasată de persoana îndreptăţită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferenţă între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni şi a deducerii personale acordate pentru luna respectivă şi contribuţiile ia fondurile de pensii facultative, precum şi cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă pentru veniturile din salarii, la locul unde se află funcţia de bază;

b) suma încasată de persoana îndreptăţită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora, pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri;

c) suma încasată de persoana îndreptăţită, calculată potrivit legii de către plătitorul acesteia, pentru perioadele prevăzute la art. 2 alin. (5) şi (6);

d) suma încasată de persoana îndreptăţită care realizează venituri supuse impozitului pe venit, dar care, potrivit legii, sunt scutite de plata acestuia sau sunt considerate neimpozabile;

e) suma rezultată după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activităţi independente determinat în condiţiile legii;

 f) suma rezultată după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activităţi agricole determinat în condiţiile legii.

(3) Pentru persoanele care realizează venituri din salarii, solde/salarii din funcţie, venitul brut reprezintă salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, prime, orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor acordate de angajator potrivit legii.

(4) în cazul în care o persoană realizează concomitent venituri supuse impozitului din mai multe surse, se vor lua în calcul toate veniturile lunare încasate de aceasta.

De asemenea sunt incidente dispoziţiile art. 21 din Normele metodologice de aplicare a OUG 111/2010 conform căruia: „Art. 21. - (1) La stabilirea bazei de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptăţită, obţinute în condiţiile art. 3 din ordonanţa de urgenţă, precum şi veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 2 alin. (5) şi (6) din ordonanţa de urgenţă.”

Ca urmare, veniturile nete comerciale obţinute de către reclamantă în aceste două luni (respectiv lunile aprilie şi mai 2017) trebuie să fie luate în calcul la stabilirea cuantumului indemnizaţiei de creştere copil, întrucât a probat la nivelul instanţei faptul că toate aceste venituri sunt justificate, reprezintă contravaloarea activităţii desfăşurate efectiv ca şi persoana fizică autorizată, neavând relevanţă că au fost încasate în perioada în care se afla în concediu de maternitate, fiind achitate şi obligaţiile fiscale aferente acestora.

Pe de altă parte trebuie reţinută situaţia specifică a reclamantei în sensul că, în lunile aprilie şi mai 2017 s-a aflat în concediu prenatal şi nu într-o situaţie de îmbolnăvire care să impună acordarea unui concediu medical obişnuit.

Deosebirea este de esenţă, aspect reţinut de către Curtea de Apel Oradea într-o speţă similară (Decizia nr. (...)/CA/2018 - R pronunţată la data de 19 octombrie 2018 în Dosarul nr. (...)/CA/2017 - R).

„Curtea arată că o anumită distincţie trebuie efectuată între situaţia concediului prenatal, în care se beneficiază de indemnizaţie de maternitate şi situaţia concediului medical obişnuit, pentru situaţii de îmbolnăvire, când asiguratul beneficiază de indemnizaţie de incapacitate temporară de muncă, în pofida faptului că se uzitează acelaşi formular privind certificatul de concediu medical, în ambele situaţii. Distincţia este făcută tocmai de tipul de indemnizaţie acordat în cele două situaţii, indemnizaţii ce au o terminologie diferită. Astfel, chiar prevederile art. 2, alineatul 1 din O.U.G. nr. 158/2005, relevă o atare diferenţă, întrucât fac distincţie între „concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii”, ipoteză reglementată de litera a) şi „concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate”, ipoteză reglementată de litera c).”

Pornind de la aceasta premisă, în aceeaşi speţă Curtea de Apel Oradea reţine:

„Analizând dispoziţiile legale subliniate de către recurentă în cadrul recursului formulat, Curtea constată că nici una dintre aceste dispoziţii legale nu prohibesc prestarea unei activităţi independente autorizate şi obţinerea unor venituri dintr-o atare activitate de către o persoană, pe perioada concediului prenatal efectuat în cadrul raporturilor de muncă stabilite faţă de angajatorul respectivei persoane.

În privinţa prevederilor art. 33 din O.U.G. nr. 158/2005 şi a art. 72 din Ordinul nr. 60/2006, invocate de către recurentă în cadrul recursului, Curtea constată că aceste dispoziţii legate se referă la situaţia când aceeaşi persoană desfăşoară activitate la mai mulţi angajatori şi beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, ceea ce nu reprezintă ipoteza speţei de faţă, întrucât intimata în lunile septembrie şi octombrie 2016 nu avea încheiat contract individual de muncă cu doi angajatori diferiţi, ci avea un singur contract individual de muncă încheiat cu un singur angajator şi a beneficiat de indemnizaţie de maternitate iar în aceeaşi perioadă a desfăşurat şi activitate independentă autorizată, obţinând venituri dintr-o atare activitate”.

În concluzie, reţine Curtea de Apel Oradea:

„Întrucât nu există vreo prohibiţie legală privind prestarea unei activităţi independente autorizate şi obţinerea unor venituri dintr-o atare activitate de către o persoană, pe perioada concediului prenatal efectuat în cadrul raporturilor de muncă stabilite faţă de angajatorul respectivei persoane, nu există vreun temei legal, ca recurenta să nu includă în baza de calcul a indemnizaţiei de creştere a copilului supusă analizei şi veniturile obţinute de intimată din activitatea independentă prestată în lunile septembrie şi octombrie 2016, având în vedere faptul că prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 111/2010 şi art. 6 din H.G. nr. 52/2011 impuneau includerea în respectiva bază de calcul a tuturor veniturilor supuse impozitului obţinute de intimată în perioada de referinţă, inclusiv cele obţinute din activităţi independente.”

Prin urmare, având în vedere faptul că în perioada 10.02.2017 - 09.05.2017 reclamanta a desfăşurat activitate ca persoană fizică autorizată, a obţinut venituri impozabile aferente activităţii din cele patru luni de zile, achitând impozitele şi contribuţiile pentru acestea, aspect demonstrat prin documente la nivelul instanţei de fond, la calculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului trebuie luate în calcul şi lunile aprilie şi mai 2017 în sensul înmulţirii sumei de 10.900 lei la 4 (luni) şi nu la 2 (luni) cum în mod eronat a procedat intimata motiv pentru care se impune obligarea intimatei la recalcularea cuantumului indemnizaţiei de creştere copil cu includerea şi a veniturilor obţinute de reclamantă din activitatea independentă prestată în lunile aprilie şi mai 2017.

În ceea ce priveşte solicitarea privind acordarea de daune morale, instanţa de fond a respins solicitarea sa privind acordarea daunelor morale pe considerentul că, dat fiind faptul că acţiunea reclamantei este neîntemeiată sub aspectul solicitării de recalculare a cuantumului indemnizaţiei de creştere copil acestea nu sunt justificate.

Ori, în condiţiile în care, pe calea recursului se va decide în sensul recalculării cuantumului indemnizaţiei de creştere copil constatându-se pe această cale eroarea intimatei, se impune pe cale de consecinţă şi admiterea cererii sale privind acordarea de daune morale pe considerentul că, intimata, prin acţiunile întreprinse, a lipsit-o de un venit considerabil, venit imperios necesar în vederea creşterii unui nou născut.

Această lipsă a veniturilor care i se cuvin, i-a produs prejudicii de natură morală, cauzate de griji şi temeri în ceea ce priveşte posibilităţile de creştere ale bebeluşului, având în vedere că s-a bazat pe aceste venituri ştiind că a achitat la zi dările către stat.

Date fiind toate aceste aspecte de fapt şi de drept solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În drept a invocat prevederile art. 20 Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. l pct.8 Cod procedură civilă.

Intimata AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ (...), prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi neîntemeiat, menţinerea în totalitate a Sentinţei civile nr. (...)/CA/2018 pronunţată de Tribunalul (...), cu următoarele consecinţe: să se constatate că nu există temei legal pentru anularea Deciziei nr. (...)/28.07.2017 emisă de AJPIS (...) şi recalcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului; să se respingă capătul de cerere cu privire la daunele morale în cuantum de 7.500 lei; să se constatate că nu datorează cheltuieli de judecată, taxa de timbru şi onorar avocat, pentru următoarele motive:

În fapt, consideră că instanţa de fond a apreciat şi interpretat actele normative în sensul în care ele au fost adoptate de legiuitor şi că a avut în vedere şi situaţia de fapt în care s-a aflat reclamanta.

În principal să se reţină aceleaşi argumente invocate de AJPIS (...) prin întâmpinarea şi concluziile scrise depuse în dosarul de fond şi să se constate că, raportat la situaţia de fapt şi de drept în care s-a aflat recurenta, nu există motive temeinice şi legale potrivit cărora instanţa de recurs să modifice sentinţa atacată.

În ceea priveşte motivele de recurs invocate, consideră că acestea sunt neîntemeiate, raportat la situaţia de fapt în care s-a aflat recurenta şi la dispoziţiile legale care reglementează modul de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

Instanţa de fond a reţinut în mod obiectiv că recurenta a desfăşurat activitate ca persoană fizică autorizată începând cu data de 10.02.2017, data înfiinţării PFA, iar la data de 09.05.2017, cu 7 zile înainte de naşterea minorului şi-a suspendat activitatea, susţinând că a realizat venituri din activităţi independente în martie 2017 că aceste susţineri sunt contrazise de declaraţiile depuse de recurentă la ANAF, respectiv Declaraţia 212, înregistrată la ANAF sub nr. (...)/05.06.2017 şi că din contractul de realizare website şi asistentă tehnică nr. 1/2017 încheiat cu S.C. (...) S.R.L. nu rezultă care ar fi veniturile realizate, din facturile anexate la dosar, reiese o sumă brută.

Consideră că starea de fapt şi actele normative au fost invocate cu obiectivate şi în spiritul legii. În susţinerea temeiniciei actelor administrative emise de AJPIS (...) şi a faptului că indemnizaţia pentru creşterea copilului a fost corect determinată, menţionează încă odată faptul că, cadrul legal general care stabileşte categoriile de beneficiari şi modul de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului este O.U.G. nr. 111/2010, H.G. nr. 52/2011.

Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (...) este instituţie publică, cu personalitate juridică, care funcţionează în baza H.G. nr. 151/2012 şi O.U.G. nr. 113/2011, ca serviciu public deconcentrat al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.

Potrivit prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 113/2011 „(1) în domeniul administrării, gestionării şi plăţii beneficiilor de asistenţă socială şi al susţinerii programelor de servicii sociale, agenţiile teritoriale au, în principal, următoarele atribuţii: a) aplică legislaţia privind acordarea şi plata beneficiilor de asistenţă socială.”

Un lucru pe care îl consideră important şi îl subliniază este faptul că, indemnizaţia pentru creşterea copilului este un beneficiu de asistenţă socială potrivit art. 12 lit. c) din Legea 292/2011 pe care statul îl acordă pentru perioade determinate de timp, ca un substitut al salariului pentru perioada în care o persoana nu poate desfăşura activitate şi că, potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 111/2010 „(1) Fondurile necesare plăţii drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, cheltuielile administrative, precum şi cele de transmitere a drepturilor se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale.”

Astfel, indemnizaţia pentru creşterea copilului nu ar trebui să fie un mijloc de îmbogăţire, ci cuantumul acesteia să reflecte veniturile efectiv realizate de solicitantul indemnizaţiei pentru creşterea copilului din prestarea efectivă a unor activităţi profesionale reglementate de art. 67, 76 alin.1 şi 2 şi art. 103 Cod fiscal.

Aşa cum se arată în preambulul actelor normative care reglementează stabilirea dreptului la indemnizaţie pentru creşterea copilului, „dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului nu este unul contributiv, ci doar adresat părinţilor activi pe piaţa muncii, iar plata impozitului pe venit nu reprezintă o contribuţie pentru acoperirea unui risc şi sumele astfel colectate la bugetul de stat asigură cheltuielile generale din sănătate, educaţie, alte drepturi de asigurări etc., inclusiv plata acestui drept.” (OUG nr. 55/2017)

I. Argumentele invocate în cererea de recurs nu consideră că sunt întemeiate şi în acest sens face următoarele observaţii:

1. Documentele doveditoare anexate cererii pentru stabilirea dreptului la indemnizaţia pentru creşterea copilului:

1. Adeverinţa nr. (...)/19.06.2017 emisă (...) (...) S.A. din care reiese ca în perioada iunie 2016 - mai 2017 reclamanta a realizat venituri profesionale în calitate de salariat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, în perioada aprilie - mai 2017 fiind integral în concediu medical;

2. Certificat de concediu medical;

3. Adeverinţa de venit pe anul 2017 nr. (...)/22.06.2017 emisă de AJFP (...);

4. Decizia de impunere pe anul 2017 nr. (...)/13.06.2017 emisă de AJFP (...) din care rezultă că în 10.02.2017 a înfiinţat în luna a şasea de sarcină un PFA, iar în data de 09.05.2017, cu 6 zile înainte de naşterea minorului a suspendat activitatea;

2. Documentele depuse în probaţiune în dosarul de fond:

Recurenta a susţinut că a realizat veniturile din activităţi independente în martie 2017, dar aceste declaraţii sunt contrazise chiar de actele întocmite de recurentă şi depuse la ANAF, spre exemplu Declaraţia 212 înregistrată la ANAF sub nr. (...)/05.06.2018 în care la pagina 2 reclamanta a declarat că a început activitatea la 10.02.2017 şi a încetat activitatea la data de 09.05.2017, or conform dispoziţiilor legale veniturile se împart la numărul de luni în care acestea au fost realizate conform actelor oficiale eliberate de organele competente, în speţă ANAF.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca veniturile să se împartă altfel, ar fi prevăzut în actul normativ să se depună nu adeverinţe şi decizii de impunere ci registre de casă, facturier, etc.

Pe de altă parte, la dosarul cauzei a fost anexată o singură factură, care poartă numărul 1/14.02.2017, fără să fie dovada încasării acesteia, or sumele declarate ca fiind realizate, sunt altele, fapt ce rezultă din actele emise de ANAF şi suma care figurează în contractul de realizare website şi asistenţă tehnică nr. 1/2017.

3. Scopul şi rolul indemnizaţiei de maternitate stabilit de legiuitor:

Este mai mult decât evident faptul că, indemnizaţia de maternitate se plăteşte pe perioada concediului de maternitate, care se acordă de către medicul specialist, pentru perioada în care persoana, din motive de graviditate nu poate desfăşura activitate, adică nu îşi poate folosi temporar forţa sa de muncă şi pentru acest motiv indemnizaţia de maternitate se suportă integral din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi contractul individual de muncă se suspendă de drept. Ca urmare, nu se poate susţine că nu poţi presta activitate la unul/unii din angajatori şi poţi presta activitate profesională remunerată la altul/alţi angajatori sau persoane asimilate acestora.

Conform art. 2 lit. i) şi art. 19 din O.U.G. nr. 44/2008 „i) persoană fizică autorizată - întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de o persoană fizică ce foloseşte, în principal, forţa sa de muncă;” „(1) PFA îşi desfăşoară activitatea folosind în principal forţa de muncă şi aptitudinile sale profesionale.”

Pentru acest motiv, legiuitorul a şi stabilit în mod expres că certificatul de concediu medical indiferent de codul de indemnizaţie, de la 1 la 15, se depune şi se înregistrează la fiecare angajator. De aceea şi în art. 3 alin. 6 din O.U.G. nr. 111/2010 legiuitorul a stabilit modul de calcul pentru luna naşterii copilului, „cumulul dintre venitul aferent zilelor lucrate cu indemnizaţia de maternitate”.

4. Dispoziţiile OUG nr. 158/2005 şi Ordinului nr. 60/2006, potrivit cărora certificatele de concediu medical se prezintă la toţi angajatorii sau asimilaţii acestora, şi ca urmare nu poţi fi în incapacitate temporară de muncă la un angajator, să beneficiezi de indemnizaţie plătită din bugetul asigurărilor sociale de sănătate pentru perioada în care nu poţi desfăşura activitate, situaţie certificată de medic şi să desfăşori activitate în altă parte, dintre care:

Dispoziţiile art. 33 din OUG nr. 158/2005: „Pentru persoana asigurată care se află în două sau mai multe situaţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. A şi B şi care desfăşoară activitatea la mai mulţi angajatori, la fiecare fiind asigurată conform prezentei ordonanţe de urgenţă, indemnizaţiile se calculează şi se plătesc, după caz, de fiecare angajator.”

Prevederile art. 72 din Ordinul nr. 60/2006 „(1) Pentru persoana care se află în două sau mai multe situaţii dintre cele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. A şi B din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi care desfăşoară activitatea la mai mulţi angajatori, la fiecare fiind asigurată conform acestei ordonanţe de urgenţă, indemnizaţiile se calculează şi se plătesc, după caz, de fiecare angajator. În această situaţie primele două exemplare originale ale certificatului de concediu medical se prezintă spre calcul angajatorului la care asiguratul are venitul cel mai mare, iar la celălalt/ceilalţi angajator/angajatori se prezintă cele două exemplare în copii certificate de către medicul prescriptor.

(2) Pe copiile certificate se va înscrie «Conform cu originalul» şi se va aplica ştampila unităţii, parafa şi semnătura medicului prescriptor, precum şi, după caz, parafa şi semnătura medicului şef de secţie, în cazul concediului medical acordat la externare pentru o perioadă mai mare de 7 zile.

(3) Angajatorii plătitori au obligaţia respectării prevederilor art. 1.”

5. Bugetul din care se plăteşte indemnizaţia de maternitate:

Conform art. 25 din OUG nr. 158/2005: „(2) Indemnizaţia de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.”

6. Dispoziţiile Codului muncii potrivit cărora contractul individual de muncă se suspendă de drept şi nu prin acordul părţilor sau la latitudinea părţilor, ci ca urmare a prescripţiei medicului care certifică prin Certificatul de concediu medical că persoana nu poate desfăşura activitate o perioadă determinată de timp:

Conform art. 49 şi art. 50 din Legea nr. 53/2003: „(1) Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părţi.

(2) Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator”, „Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii: a) concediu de maternitate;”

7. Alte dispoziţii legale care privesc modul de calcul şi care considera ca trebuie analizate de instanţa de fond:

Art. 3 din O.U.G. nr. 111/2010 „în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, veniturile din salarii şi asimilate salariilor, din activităţi independente şi din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură prevăzute la art. 2 alin. (1) sunt cele definite la art. 67, art. 76 alin. (1) şi (2) şi art. 103 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi reprezintă valoarea obţinută după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului impozabil stabilit conform legii, corespunzător fiecărei categorii de venit.

(2) Veniturile care se iau în considerare pentru stabilirea nivelului indemnizaţiei pentru creşterea copilului reprezintă, după caz: a) suma încasată de persoana îndreptăţită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul a impozitului determinate ca diferenţă între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni şi a deducerii personale acordate pentru luna respectivă şi contribuţiile la fondurile de pensii facultative, precum şi cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă pentru veniturile din salarii, la locul unde se află funcţia de bază;

b) suma încasată de persoana îndreptăţită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul a impozitului determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora, pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri; ... e) suma rezultată după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activităţi independente determinat în condiţiile legii;

(6) Pentru luna naşterii copilului se iau în calcul veniturile cuvenite pentru acea lună, respectiv venitul pe care l-ar fi primit persoana dacă ar fi lucrat în toată luna, sau cumulul dintre venitul aferent zilelor lucrate cu indemnizaţia de maternitate.”

Art. 13 din OUG nr. 111/2010 „(3) La stabilirea bazei de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în considerare toate veniturile supuse impozitului realizate de persoana îndreptăţită, precum şi veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 2 alin. (5) şi (6).

(4) Baza de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului stabilită potrivit alin. (3) se determină ca suma totală a veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterioare naşterii copilului împărţită la 12.

(5) în cazul veniturilor din activităţi independente sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în calcul veniturile înscrise în actele doveditoare împărţite la numărul de luni în care s-au realizat acestea.”

Art. 6 din H.G. nr. 52/2011 „(5) Actele doveditoare privind realizarea de venituri, precum şi nivelul lunar, trimestrial sau anual al acestora, eliberate de angajator sau de organele competente, sunt, după caz, următoarele:

a)dovada eliberată de angajator sau de entităţile asimilate angajatorului, care au calitatea de plătitori de venituri supuse impozitului, ori, după caz de autorităţile fiscale din care să rezulte că persoana îndreptăţită a realizat timp de 12 luni în ultimii 2 ani anterior naşterii copilului venituri din salarii şi asimilate salariilor sau de autoritatea competentă, în caz de dizolvare, faliment ori lichidare judiciară a angajatorului;

b)dovada privind veniturile realizate în anii fiscali anteriori celui în care s-a născut copilul, corespunzători perioadei prevăzute la art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă sau, după caz, dovada privind venitul calculat în vederea plăţii anticipate a impozitului, eliberată de autorităţile competente, în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură;

„ ... e) adeverinţa eliberată de plătitorul indemnizaţiei de maternitate, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, de angajator sau, după caz, de casa de asigurări de sănătate ori de agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă. Pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţie de maternitate în baza unor statute speciale se solicită adeverinţa eliberată de casele autonome de asigurări.”

Art. 7 din H.G. nr. 52/2011: „(2) Pe perioada concediilor prevăzute la alin. (1) raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanei îndreptăţite se suspendă.

(3) în situaţia persoanelor îndreptăţite care realizează venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură şi care nu lucrează în baza unui contract individual de muncă, concediul reprezintă întreruperea/suspendarea activităţii pe perioada de până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, în situaţia solicitării drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1), art. 11, respectiv art. 31 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă.

(4) în situaţia persoanelor care realizează concomitent venituri supuse impozitului din mai multe surse, concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului se acordă pe baza documentelor doveditoare privind suspendarea a cel puţin uneia dintre activităţi, cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (3) lit. c) din ordonanţa de urgenţă.”

Art. 21 din H.G. nr. 52/2011 „(1) La stabilirea bazei de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptăţită, obţinute în condiţiile art. 3 din ordonanţa de urgenţă, precum şi veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 2 alin. (5) şi (6) din ordonanţa de urgenţă .... .

(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului se calculează prin aplicarea cotei de 85% asupra bazei de calcul stabilite potrivit alin. (1) şi nu poate fi mai mic decât cei prevăzut de art. 2 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă.

(3) Pentru luna în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul cuvenit în luna respectivă, cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (6) din ordonanţa de urgenţă.”

Referitor la prevederile art. 3 alin 6 din O.U.G. nr. 111/2010 „(6) Pentru luna naşterii copilului se iau în calcul veniturile cuvenite pentru acea lună, respectiv venitul pe care l-ar fi primit persoana dacă ar fi lucrat în toată luna, sau cumulul dintre venitul aferent zilelor lucrate cu indemnizaţia de maternitate.”

Art. 21 alin. (3) din H.G. nr. 52/2011 „Pentru luna în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul cuvenit în luna respectivă, cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (6) din ordonanţa de urgenţă.”

Consideră că singurul mod de calcul efectuat în temeiul şi în spiritul dispoziţiilor legale mai sus enunţate este:

Pentru anul 2016 au fost luate în calcul veniturile nete încasate din salarii în perioada iunie decembrie 2016, iar pentru anul 2017, perioada ianuarie - aprilie 2017, anterioare datei naşterii minorului au fost luate în calcul veniturile din salarii, venitul din activităţi independente şi concediu medical (indemnizaţia de maternitate), astfel:

1.Conform art. 3 alin.2 lit. e) din O.U.G. nr. 111/2010 „Veniturile care se iau în considerare pentru stabilirea nivelului indemnizaţiei pentru creşterea copilului reprezintă, după caz: e) suma rezultată după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activităţi independente determinat în condiţiile legii;”

2.Art. 13 (5) din O.U.G. nr. 111/2010 „în cazul veniturilor din activităţi independente sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în calcul veniturile înscrise în actele doveditoare împărţite la numărul de luni în care s-au realizat acestea.” De asemenea potrivit Anexei nr.1 pct. C nr. 2 din Ordinul nr. 1474/2011 „Luna luată în calcul la stabilirea dreptului la indemnizaţie pentru creşterea copilului este luna suspendării activităţii respective. ....”

3.Conform adeverinţei de venit eliberate de angajator (Adeverinţa nr. (...)/19.06.2017 emisă de (...) (...) S.A.) în cele 12 luni anterioare naşterii minorei reclamanta a realizat un venit net de 21.543 lei;

4.Din Adeverinţa de venit pe anul 2017 nr. (...)/22.06.2017 rezultă că reclamanta a estimat realizarea unui venit impozabil de 48.614 lei (impozitul este de 7778 lei), astfel că, suma netă este de 40.836 lei. Această sumă se împarte la numărul de luni în care acestea s-au realizat conform actelor oficiale eliberate de instituţiile competente (ORC şi ANAF). PFA a fost înfiinţată în 10.02.2017 şi activitatea suspendată la data de 09.05.2017, adică a funcţionat 4 luni, în care reclamanta a estimat că realizează o medie de 10.209 lei/lună.

5.Din Adeverinţa nr. (...)/19.06.2017 emisa de (...) (...) S.A. reiese că în perioada aprilie - mai 2017 reclamanta s-a aflat în concediu de maternitate beneficiind în această perioadă de indemnizaţie de concediu medical.

Ca urmare a aplicării dispoziţiilor legale mai sus citate şi având în vedere documentele oficiale anexate cererii pentru aprobarea dreptului la indemnizaţia pentru creşterea copilului, raportat la prevederile legale, data naşterii minorului (15.05.2017), documentele prezentate, calculul este următorul: 21.543 lei + 10209 x2 luni = 41961 : 12 luni = 3.496,75 x 85% = 2.972 lei/lună.

II. Referitor la despăgubirile solicitate, respectiv daune morale, solicită respingerea pentru considerentele invocate şi prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond:

În ceea ce priveşte solicitarea de a obliga instituţia la plata sumei de 7.500 lei cu titlu de daune morale apreciază că recurenta/reclamanta nu a invocat niciun fel de temei legal în baza căruia se consideră îndreptăţită să le primească şi nici nu a achitat taxa de timbru, conform OUG nr. 80/2013.

Veniturile aflate în litigiu nu sunt venituri realizate înainte de sarcină ci în lunile 6 - 9 de sarcină, ca urmare nu puteau să constituie venituri de bază în creşterea copilului nou născut. Sub aspectul daunelor morale consideră că trebuie să existe o legătură de cauzalitate evidentă, directă între evenimentul generator de suferinţe fizice - cu consecinţa obligării la plata daunelor şi latura afectivă decurgând din acel eveniment, latură care, de asemenea, trebuie dovedită pentru a îndreptăţi la cererea de daune morale şi materiale.

Astfel, este adevărat că daunele morale au preponderent un rol compensatoriu şi reparatoriu, de acoperire a prejudiciului moral nepatrimonial şi material produs însă în egală măsură, soluţiile jurisprudenţiale au evidenţiat faptul că, acestea trebuie să evite o îmbogăţire fără justă cauză, limitându-se doar la a constitui o reparaţie echitabilă şi justă, prin asigurarea unei compensări suficiente, dar nu exagerate, a prejudiciului moral şi material suferit.

Pentru stabilirea daunelor morale este necesar să se administreze probe corespunzătoare, care să contureze, atât dimensiunea suferinţelor fizice, cât şi întinderea prejudiciilor morale şi materiale, dar şi echivalentul lor valoric.

De aceea, consideră că solicitarea de obligare la plata daunelor morale nu reprezintă o reparaţie morală şi materială, ci echivalează cu o îmbogăţire fără just temei; deoarece atât din actele depuse cât şi din răspunsul administrativ comunicat reclamantei reiese că decizia emisă de AJPIS (...) este un temeinică şi legală, că reclamanta nu a fost prejudiciată din acest punct de vedere, că indemnizaţia cuvenită a fost achitată.

Temeiul juridic al acordării daunelor sunt dispoziţiile art. 1357 din Codul civil şi Legea nr. 554/2004, iar principiul reparării integrale a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale unui fapt ilicit şi culpabil, care nu există şi nici nu s-a făcut dovada ca ar putea exista în prezenta cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, iar sarcina probei în cererea privind acordarea daunelor morale şi materiale aparţine reclamantei. Cu alte cuvinte, potrivit dreptului comun, reclamanta are obligaţia de a face dovada existenţei prejudiciului moral încercat, a caracterului ilicit a faptei pârâtului, a săvârşirii faptei ilicite cu vinovăţie şi a raportului de cauzalitate între prejudiciul suferit de reclamantă şi fapta pârâtului, or în această speţă nu există fapta ilicită a pârâtului săvârşită cu vinovăţie.

III. În ceea ce priveşte eventualitatea obligării AJPIS (...) la plata cheltuielilor de judecată, consideră că nu poate fi dovedită culpa procesuală, atâta timp cât au fost aplicate dispoziţiile legale în vigoare, instituţia neavând temei legal pentru stabilirea şi plata drepturilor stabilite de O.U.G. nr. 111/2010.

Pentru toate considerentele invocate atât la dezbaterea pe fond a cauzei, precum şi având în vedere considerentele invocate în această cerere, solicită respingerea recursului ca nefondat şi neîntemeiat, menţinerea în totalitate a Sentinţei civile nr. (...)/CA/2018 pronunţată de Tribunalul (...), să se constate de asemenea, că nu datorează cheltuieli de judecată şi daune morale.

În drept a invocat prevederile următoarelor acte normative: art. 201, art. 205 din Noul Cod de procedură civilă – Legea nr. 134/2010; Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare; O.U.G. nr. 113/21.12.2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (Monitorul Oficial nr. 921/23.12.2011); H.G. nr. 151/2012 privind aprobarea Statutului propriu de organizare şi funcţionare al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, cu modificările ulterioare; O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor; H.G. nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor; O.U.G. nr. 158/2005 şi normele metodologice de aplicare a acestora, Ordinul 1474/2005, Legea nr. 287/2009 – Codul civil, OUG nr. 158/2002, Ordinul nr. 60/2006.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa a apreciat recursul declarat de reclamanta (...) ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Din înscrisurile depuse la dosar, prima instanţă a reţinut că reclamanta a realizat în perioada de 12 luni anterioare naşterii copilului următoarele venituri: 21.543 lei, potrivit adeverinţei nr. (...)/19.06.2017 emisă de (...) (...) SA; din adeverinţa de venit pe anul 2017 nr. (...)/22.06.2017, reiese că reclamanta a estimat realizarea unui venit impozabil de 48.614 lei, respectiv un venit net de 40.836 lei; din adeverinţa nr. (...)/19.06.2017 emisă de (...) (...) SA, reiese că reclamanta s-a aflat în perioada aprilie - mai 2017 în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, beneficiind în această perioadă de indemnizaţie concediu medical.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că modul de calcul pentru indemnizaţia pentru creşterea copilului, raportat la prevederile legale, data naşterii minorului, înscrisurile depuse de reclamantă, este următorul: 21.543 lei + 10.209 lei x 2 luni = 41.961 lei, acesta urmând a fi împărţit la 12 luni şi rezultând suma de 3.946,75 lei, la care se aplică procentul de 85%, rezultând un cuantum de 2.972 lei/lună. În aceeaşi modalitate a stabilit şi pârâta cuantumul indemnizaţiei cuvenite reclamantei.

Astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a desfăşurat activitate ca persoană fizică autorizată, începând cu data de 10.02.2017, data înfiinţării PFA - ului, iar în data de 09.05.2017, cu 7 zile înainte de naşterea minorului şi-a suspendat activitatea din această formă de exercitare a activităţii, susţinând că a realizat venituri din activităţi independente în martie 2017, susţineri care sunt contrazise de declaraţiile depuse de reclamantă la ANAF, respectiv de Declaraţia 212 înregistrată la ANAF sub numărul (...)/05.06.2017, în care aceasta a declarat că a început activitatea la 10.02.2017 şi a încetat activitatea la 09.05.2017.

Din contractul de realizare website şi asistenţă tehnică nr. 1/2017, încheiat de reclamantă ca PFA cu SC (...) SRL, nu rezultă care ar fi veniturile realizate de reclamantă în executarea obligaţiilor asumate prin acest contract, ci doar din facturile depuse la dosar, din care reies încasări în sumă de 50.000 lei (20.000 lei + 30.000 lei), reprezentând contravaloare prestări servicii conform contract 1/2017.

Art. 2 (1) Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară.

(2) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată.(…)

Recurenta - reclamantă a contestat faptul că pârâta nu i-a luat în considerare la calculul indemnizaţiei de creştere a copilului, pe lângă indemnizaţia de maternitate obţinută în perioada aprilie - mai 2017 şi a veniturilor impozabile obţinute în această perioadă.

După cum în mod temeinic a argumentat intimata - pârâtă, indemnizaţia de maternitate se plăteşte pe durata concediului de maternitate, care se acordă de către medicul specialist, pentru perioada în care persoana, din motive de graviditate nu poate desfăşura activitate, adică nu îşi poate folosi temporar forţa de muncă şi pentru acest motiv indemnizaţia de maternitate se suportă integral din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi contractul individual de muncă se suspendă de drept. Ca urmare, nu se poate susţine că nu poţi presta activitate la unul/unii din angajatori şi poţi presta activitate profesională remunerată la alt/alţi angajatori sau persoane asimilate acestora.

O interpretare ca a reclamantei ar genera o contradicție între starea de graviditate care a presupus suspendarea raporturilor de muncă la (...) (...) SA și desfășurarea în perioada de suspendare a aceloraşi activități independente care au fost suspendate.

Ar fi putut fi acceptată această interpretare, dacă ar fi intervenit suspendarea concediului de maternitate pentru perioada în care reclamanta a realizat venituri, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.

În concluzie, raportat la prevederile legale (art. 3 din OUG nr. 111/2010 republicată), data naşterii minorului, documentele prezentate, ca urmare a prelucrării actelor depuse de reclamantă şi anexate cererii de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, a fost stabilit în mod corect de către intimata-pârâtă dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului.

Întrucât cererea principală a reclamantei a fost respinsă ca nefondată, temeiul solicitării daunelor morale în cuantum de 7500 lei apare şi el nejustificat şi a fost respins.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, recursul declarat a fost respins ca nefondat, iar sentinţa primei instanţe a fost menţinută ca fiind temeinică şi legală, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.

Domenii speta

Spete similare