Anulare act

Sentinţa nr. 294

Şedinţa publică din data de 17.01.2012

Pe rol judecarea contestaţiei formulată de reclamantul Z. N. C. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Gorj, având ca obiect anulare act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura  de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că reclamantul a depus la dosar prin serviciul registratură concluzii scrise, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul pune în discuţie excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de către pârâtă prin întâmpinare şi rămâne în pronunţare pe această excepţie, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 11.08.2011, sub nr. 1717/267/2011, reclamantul Z.N.C. a formulat, în contradictoriu cu pârâta CAS Gorj, contestaţie împotriva deciziei de impunere nr. 602 din 13/07/2001.

În motivarea acţiunii, a arătat că nu este de acord cu sumele stabilite referitoare la contribuţia datorată, majorările de întârziere şi penalităţi, deoarece în perioada anului 2006 nu a beneficiat de serviciile sistemului de sănătate din România şi nu a semnat nici un contract cu CAS, care să-l oblige la plata sumelor respective.

Mai mult, a arătat că nu a fost înştiinţat nici odată de existenţa unei datorii către CAS Gorj.

În drept, şi-a întemeiat contestaţia pe prevederile art. 205 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

A depus la dosar în copie decizia de impunere nr. 602 din 13/07/2001, situaţia contribuţiilor declarate, încasate şi restante şi a majorărilor de întârziere a penalităţilor calculate, încasate şi restante.

La data de 7.10.2011 a depus la dosar întâmpinare pârâta, invocând excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Novaci, solicitând declinarea competenţei către Tribunalul Gorj-Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

Prin sentinţa nr. 1717/267/2011 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă şi declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamantul Z.N.C., în contradictoriu cu CAS Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. 12791/95/2011, fiind citate părţile.

În temeiul art. 115 C.proc.civ. a formulat întâmpinare pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Gorj, solicitând respingerea contestaţiei ca fiind nelegală şi netemeinică.

A arătat că pe numele petentului, pârâta CASJ Gorj a fost emisă Decizia de impunere nr.602/2011, decizie care constituie un titlu de creanţă, un act administrativ care a individualizat creanţa, act supus obligatoriu căilor de atac prevăzute de art.205 C.pr fiscală.

Petentul Z.N.C., nu şi-a exercitat, în termen legal, calea administrativă de atac împotriva actului administrativ emis şi primit de la CASJ Gorj, aşa cum dispune art.209 alin.4 C.pr.fiscală, neîndeplinind nici procedura prealabilă dispusă de art.205 şi 206 C.pr.fiscală, aprobat prin O.G.92/2003.

Potrivit art.2 din Codul de procedura fiscală, acest cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Rezultă că, procedura de contestare la organul fiscal este obligatorie în situaţia dată, fiind urmată de procedura în faţa instanţei de judecată, procedură ce se desfăşoară în baza Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.

În cauză, reclamantul contestator este ţinut sa urmeze procedura imperativă prevăzută de Codul de procedura fiscală, ca lege specială în această materie.

Obiectul acţiunii în contencios administrativ se limitează, conform codului de procedură, la atacarea deciziei de soluţionare a contestaţiei formulata în condiţiile art. 205, 206 din Codul de procedura fiscală.

Pe fond, a arătat că prin Decizia de impunere nr.602/2011 emisă de CASJ Gorj, s-a stabilit în sarcina petentului Z.N.C. obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorată pentru veniturile impozabile realizate, în sumă totală de 680 lei.

Petentul a realizat venituri impozabile din activităţi independente conform prevederilor art. 41 din Codul fiscal.

Art. 41 Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: a) venituri din activităţi independente, definite conform art. 46;

Art. 46 (1) Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente.

(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerţ ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum şi din practicarea unei meserii.

Petentul  nu a respectat dispoziţiile art.215, din Legea nr. 95/2006 care prevede:

(l) Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe baza de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum şi persoanelor fizice, după caz.

(2) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asiguraţi declaraţii nominale privind obligaţiile ce le revin faţă de fond şi dovada plăţii contribuţiilor.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplica si persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfăşoare activităţi independente. „

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate are natura juridică a impozitelor şi taxelor reglementate de Codul fiscal iar petentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a contribuţiei la FNUASS pentru anul 2005-2010 si nici după primirea Deciziei de impunere 602/2011 deşi. în mod legal avea şi are obligaţia plăţii.

La stabilirea debitului s-au respectat de către CASJ Gorj prevederile protocolului nr.P5282/26.10.2007/95896/30.10.2007 încheiat la nivel naţional între CNAS şi ANAF, raportările DGFP Gorj privind veniturile realizate de către petent,inclusiv dispoziţiile art.257,alin.(l)şi(2), lit.b)din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,cu modificările şi completările ulterioare.

(1)  Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).

(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe ţară, lunar;

La emiterea Deciziei de impunere s-au respectat şi dispoziţiile art. 208 alin.3,art.215,art.216 şi art.261 din Legea 95/2006,

Art. 208.-(l)Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigura accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi.

(2)  Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt:

(3) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii si funcţionează ca un sistem unitar, iar obiectivele menţionate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii:

e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

Art. 216 din legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii prevede că ;

În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere in condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. "

Art. 261.- (l)Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei legi şi care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condiţiile Codului de procedură fiscală.

(4) În cazul neachitării în termen a contribuţiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate şi a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, şi normelor aprobate prin ordin al preşedintelui CNAS, cu avizul consiliului de administraţie.

În acelaşi sens, art. 1 alin. (3) din Ordinul CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de încasare a contribuţiei, prevede: ,, Colectarea contribuţiilor de la persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se realizează de către ANAF, se face în contul unic deschis pe seama CNAS, prin CAS. "

Ca urmare, având în vedere dispoziţiile imperative ale actelor normative în domeniul asigurărilor de sănătate care prevăd că aceste asigurări reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii şi promovării sănătăţii populaţiei care asigură acordarea unui pachet de servicii de bază, că asigurările de sănătate în România sunt obligatorii şi funcţionează pe baza principiului solidarităţii, reclamantul avea obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate.

Obligaţiile de mai sus, se regăsesc şi în prevederile art.6,7 şi 8 din Ordinul CNAS Nr.617/2007 . "Art.6-(1)Veniturile realizate de persoanele care desfăşoară activităţi  independente asupra cărora se calculează contribuţia sunt veniturile comerciale şi veniturile din profesii libere realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică.

(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obţinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar public, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament in valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfăşurate în mod independent, in condiţiile legii.

Art. 7.-(l)Persoanele care desfăşoară activităţi independente au obligaţia de a vira trimestrial contribuţia aplicata asupra: a) venitului net determinat ca diferenţa intre venitul brut si cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, conform prevederilor Codului  fiscal, realizate de persoanele  care desfăşoară activităţi  independente  ale căror venituri  sunt determinate pe baza contabilităţii în partidă simplă;

(3) Pentru veniturile realizate din activităţi independente, contribuţia se plăteşte de persoana care le realizează.

Art. 8.-(l)Contribuabilii  care realizează venituri din activităţi  independente virează trimestrial contribuţia calculata la venitul estimat, pana la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru.

(2)  În cazul in care contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente, la finele anului, înregistrează pierderi sau realizează venituri anuale sub nivelul a 12 salarii minime brute pe tara, contribuţia se calculează la nivelul unui salariu de baza minim brut pe ţară pentru fiecare lună şi se achită în termenul prevăzut la alin. (4).

(3)  Prevederile alin. (2) se aplică numai în situaţia în care venitul din activităţi independente este singurul venit asupra căruia se calculează contribuţia.

(5) La expirarea termenului prevăzut la alin. (4), pentru sumele datorate şi rămase neachitate se vor percepe majorări de întârziere conform procedurii instituite prin Codul de procedură fiscală. "

Faţă de cele învederate mai sus, solicită să se dispună, pe cale de excepţie, respingerea cererii ca fiind inadmisibilă iar pe fondul cauzei respingerea contestaţiei ca netemeinică şi nelegală. în drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă.

Examinând cu prioritate excepţia invocată de intimată potrivit dispoziţiilor art.137 C.pr.civ. şi având în vedere dispoziţiile art.7 din Legea nr.554/2004, raportat la dispoziţiile Codului de procedură fiscală, o reţine ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Acţiunea în contencios administrativ nu poate fi exercitată, însă, decât în condiţiile şi termenele stabilite de această lege.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1),  din actul normativ susmenţionat, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia

Stabilind natura juridică administrativă a deciziei de impunere nr. 69/21.12.2010 emisă de către pârâtă, devin incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr.554/2004, sus menţionate.

Din interpretarea literară a celor două texte de lege, rezultă fără putinţă de tăgadă că procedura plângerii prealabile este obligatorie, atât în cazul actului administrativ cu caracter normativ, cât şi în privinţa actului administrativ cu caracter individual şi poate fi invocată de pârâtă prin întâmpinare conform dispoziţiilor art.109 alin.3 c.pr.civ., sub sancţiunea decăderii.

Potrivit art.109 al.2 cod procedură civilă coroborat cu art.7 din L.nr.554/2004, procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele şi condiţiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acţiunii.

În speţă, se constată că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă obligatorie instituită de dispoziţiile legale enunţate, sesizând direct instanţele judecătoreşti, deşi decizia de impunere contestată este un titlu de creanţă, iar împotriva acestuia trebuia ca reclamantul să formuleze contestaţie la organul emitent în condiţiile şi termenele stabilite de OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Natura juridică a acestei decizii este asimilată actului administrativ fiscal, astfel că procedura prealabilă obligatorie este cea prevăzută de dispoziţiile art. 205 şi următoarele din OG nr.92/2003, unde se precizează că pot fi contestate titlurile de creanţă fiscală, precum şi alte acte administrative fiscale în termen de 30 de zile de la comunicare, iar contestaţia se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ, respectiv pârâta.

Îndeplinirea procedurii prealabile numită în doctrina de specialitate şi recurs administrativ sau recurs graţios reprezintă aşadar o condiţie specială de exerciţiu al dreptului la acţiune, sancţiunea neexercitării acestui recurs administrativ fiind aceea a respingerii acţiunii ca inadmisibilă potrivit art.109 al.2 cod procedură civilă.

Textul constituţional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative, respectiv art.21 al.4 din Constituţia României, republicată nu este aplicabil prevederilor legale care instituie obligaţia persoanei vătămate de a se adresa cu reclamaţie administrativă autorităţii emitente mai înainte de sesizarea instanţei de judecată cu acţiunea pentru anularea actului administrativ considerat nelegal, întrucât nici o normă constituţională nu interzice ca, prin legi speciale să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, aşa cum este procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic .

În considerarea celor expuse, se va admite excepţia neurmării procedurii prealabile invocată de pârâtă prin întâmpinare, acţiunea urmând a fi respinsă ca inadmisibilă, ceea ce face de prisos cercetarea fondului pricinii, prin dezlegarea raporturilor juridice între părţi, chestiuni care pot fi însă reiterate în ipoteza valorificării acestei proceduri speciale şi care în ipoteza obţinerii unui refuz deschide pentru reclamant calea acţiunii în justiţie, în conformitate cu prevederile legii nr.554/2004, sentinţa pronunţată în speţă, nebucurându-se de autoritate de lucru judecat cu privire la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Respinge contestaţia promovată de reclamantul Z. N. C. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Gorj, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 27.01.2012 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare