Concurs de infractiuni. Stabilirea legii penale mai favorabile ca fiind Noul Cod penal. Contopire pedepse aplicate petentului prin aplicarea globală a aceleiasi legi penale unice ce a stat si la baza pronuntării pedepselor în ambele cauze penale.

Cu toate că infracţiunile au fost comise sub imperiul Codului penal din 1969, în contextul în care la judecarea în fond a cauzei s-a analizat legea penală mai favorabilă şi în ambele cauze penale a fost stabilită legea penală nouă ca fiind legea mai favorabilă, se reţine că şi în procedura modificării pedepsei, conform art. 585 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, se impune aplicarea dispoziţiilor din Noul Cod penal, ce reglementează stabilirea pedepsei rezultante în caz de concurs de infracţiuni, pentru a respecta principiul aplicării globale a legii penale, fără a fi permisă combinarea prevederilor din legile penale succesive.

În măsura în care s-ar accepta ca, după judecarea separată a unor cauze ce privesc infracţiuni concurente şi în care a fost determinată aceeaşi lege penală mai favorabilă (cu consecinţa aplicării unor pedepse principale mai reduse, prin prima limitelor mai reduse de pedeapsă), să se realizeze o nouă aplicare a dispoziţiilor art. 5 Cod penal, numai din perspectiva concursului de infracţiuni, s-ar ajunge în ipoteza combinării prevederilor din legile penale succesive, contrar Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale.

Dacă se acceptă ca în procedura prevăzută de 585 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală să se realizeze o nouă apreciere a legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 Cod penal, cu posibilitatea reţinerii unei legi penale diferită de cea în baza căreia s-a pronunţat soluţia de condamnare, s-ar ajunge în ipoteza în care pedepsele s-ar aplica potrivit unei legi penale, iar tratamentul juridic al concursului de infracţiuni s-ar realiza conform altei legi penale, rezultatul fiind combinarea dispoziţiilor din legile penale succesive, contrar Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, cu consecinţa creării unei lex tertia.

De aceea, în cazul analizat, contopirea pedepselor trebuie să se realizeze prin aplicarea globală a aceleiaşi legi penale unice ce a stat şi la baza pronunţării pedepselor în ambele cauze penale.

Art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal

Art. 40 alin. 2 Cod penal actual

Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014

Prin cererea înregistrată sub nr. …/36/2019 din data de 14.03.2019 petentul condamnat [...] a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 768/P/29.06.2016 a Curţii de Apel Constanţa şi prin sentinţa penală nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere că în prezent se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 768/P/29.06.2016 a Curţii de Apel Constanţa, iar prin ultima hotărâre de condamnare nu au fost contopite pedepsele, se solicită admiterea cererii formulate.

În concluziile orale s-a solicitat ca operaţiunea de contopire a pedepselor să se realizeze în condiţiile Codului penal din 1969, care reprezintă legea penală mai favorabilă, în condiţiile în care faptele au fost comise anterior intrării în vigoare a Noului Cod penal, ce trebuie determinată şi în procedura de modificare a pedepselor.

La dosarul cauzei au fost ataşate în copie sentinţa penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanţa, decizia penală nr. 768/P/29.06.2016 a Curţii de Apel Constanţa, sentinţa penală nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, minuta deciziei penale nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, mandatul  de executare nr. 807/2015/29.06.2016 emis de Tribunalul Constanţa, mandatul de executare nr. 270/2017/07.02.2019 emis de Curtea de Apel Bucureşti, precum şi cazierul judiciar al condamnatului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că cererea este fondată.

Prin sentinţa penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanţa, modificată prin decizia penală nr. 768/P/29.06.2016 a Curţii de Apel Constanţa, petentul [...] a fost condamnat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi pedeapsă complementară de 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g, k Cod penal, aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 309 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că în intervalul 2009 - 27.11.2013, în exercitarea atribuţiilor care decurgeau din calitatea de … al Consiliului Judeţean Constanţa, în mai multe rânduri şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul [...], cu rea-credinţă, nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile care îi reveneau potrivit art.76 - 78 din Legea nr.446/2006 şi art. 35 din Legea nr. 53/1994, astfel: neasigurând finanţarea CMZ Constanţa şi neîndeplinirea obligaţiei de asigurare a resurselor materiale a instituţiei, neefectuând reparaţiile necesare la sediul CMZ Constanţa, dispunând rezilierea contractelor pentru furnizarea de utilităţi şi servicii de pază necesare funcţionării instituţiei şi încercând de mai multe ori să evacueze instituţia din sediul pe care îl ocupa în municipiul Constanţa, pe strada ….

Prin sentinţa penală nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, modificată prin decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul [...] a fost condamnat la următoarele pedepse:

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g, k Cod penal, ca pedeapsă complementară, aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 309 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal şi

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g Cod penal, ca pedeapsă complementară, aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 367 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus în baza art. 38 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal şi art. 45 alin. 2 Cod penal aplicarea pedepsei cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul [...] urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g, k Cod penal.

Faptele din dosarul în care a fost pronunţată decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost comise în perioada noiembrie 2002 - iulie 2005.

Prin raportare la data comiterii infracţiunilor şi data rămânerii definitive a hotărârilor de condamnare, Curtea constată că infracţiunile pentru care petentul [...] a fost condamnat prin cele două hotărâri menţionate anterior sunt concurente.

Potrivit art. 38 alin. 1 Cod penal, „există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni”.

În condiţiile în care infracţiunile din ambele cauze analizate anterior au fost comise înainte ca petentul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, se constată că infracţiunile sunt concurente, urmând a se modifica pedepsele, în condiţiile art. 585 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, prin aplicarea tratamentului sancţionator specific concursului de infracţiuni.

Petentul condamnat [...] a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat în perioada când era în vigoare Codul penal din 1969, respectiv în perioada noiembrie 2002 - iulie 2005 şi în perioada 2009 - 27.11.2013, însă în ambele cauze penale a fost analizată aplicarea dispoziţiilor art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei şi în ambele situaţii juridice s-a determinat legea penală mai favorabilă ca fiind Noul Cod penal, motiv pentru care hotărârile de condamnare s-au întemeiat pe dispoziţiile Noului Cod penal, aprobat prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014.

Cu toate că infracţiunile au fost comise sub imperiul Codului penal din 1969, în contextul în care la judecarea în fond a cauzei s-a analizat legea penală mai favorabilă şi în ambele cauze penale a fost stabilită legea penală nouă ca fiind legea mai favorabilă, curtea reţine că şi în procedura modificării pedepsei, conform art. 585 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, se impune aplicarea dispoziţiilor din Noul Cod penal, ce reglementează stabilirea pedepsei rezultante în caz de concurs de infracţiuni, pentru a respecta principiul aplicării globale a legii penale, fără a fi permisă combinarea prevederilor din legile penale succesive.

Conform art. 38 alin. 1 lit. a Cod penal, în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În Codul penal din 1969 regimul sancţionator al concursului de infracţiuni era diferit, conform art. 34 alin. 1 lit. b, în sensul că, în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Se poate observa caracterul facultativ al sporului, conform Codului penal din 1969, spre deosebire de Noul Cod penal, care prevede un spor obligatoriu. De aceea, anterioara reglementare, dacă sporul facultativ ar fi mai redus decât cel obligatoriu, are caracterul unei legi penale mai favorabile.

Cu toate acestea, în cauză nu se mai poate realiza o determinare a legii penale mai favorabile exclusiv din perspectiva instituţiei concursului de infracţiuni, pentru a reţine Codul penal din 1969 drept lege penală mai favorabilă, atât timp cât la soluţionarea ambelor cauze a fost determinată legea penală mai favorabilă ca fiind Noul Cod penal.

În măsura în care s-ar accepta ca, după judecarea separată a unor cauze ce privesc infracţiuni concurente şi în care a fost determinată aceeaşi lege penală mai favorabilă (cu consecinţa aplicării unor pedepse principale mai reduse, prin prima limitelor mai reduse de pedeapsă), să se realizeze o nouă aplicare a dispoziţiilor art. 5 Cod penal, numai din perspectiva concursului de infracţiuni, s-ar ajunge în ipoteza combinării prevederilor din legile penale succesive, contrar Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale.

Prin Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale s-a decis că „dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile”.

În considerentele deciziei se arată că „dispoziţiile art. 5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanţelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispoziţiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, precum şi ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării”.

Se mai reţine că „noţiunea de instituţie autonomă nu este reglementată în niciunul dintre cele două coduri penale şi nici în legea de aplicare a actualului Cod penal. Aşa fiind, chiar dacă în limbajul juridic curent utilizarea noţiunii de instituţie autonomă pentru anumite categorii juridice este acceptată, caracterul autonom al acesteia, astfel cum acesta este susţinut în doctrină şi practica judiciară, presupune că ea are o existenţă de sine stătătoare şi nu depinde de ansamblul normativ în care este integrată pentru a-şi îndeplini finalitatea. Or, o atare concluzie este inadmisibilă, întrucât nu se poate reţine că o normă din Codul penal care reglementează cu privire la o anumită instituţie de drept penal (recidivă, concurs de infracţiuni, prescripţie etc.) este independentă de legea căreia îi aparţine”. Se mai arată că „prin combinarea dispoziţiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă raţiunea de politică penală concepută de legiuitor”.

Dacă se acceptă ca în procedura prevăzută de 585 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală să se realizeze o nouă apreciere a legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 Cod penal, cu posibilitatea reţinerii unei legi penale diferită de cea în baza căreia s-a pronunţat soluţia de condamnare, s-ar ajunge în ipoteza în care pedepsele s-ar aplica potrivit unei legi penale, iar tratamentul juridic al concursului de infracţiuni s-ar realiza conform altei legi penale, rezultatul fiind combinarea dispoziţiilor din legile penale succesive, contrar Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, cu consecinţa creării unei lex tertia.

De aceea, în cazul analizat, contopirea pedepselor trebuie să se realizeze prin aplicarea globală a aceleiaşi legi penale unice ce a stat şi la baza pronunţării pedepselor în ambele cauze penale.

Această soluţie nu contravine Deciziei nr. 29/19 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a decis „că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul Codului penal anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub Codul penal anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din Codul penal”.

Decizia menţionată are în vedere ipoteza în care ambele infracţiuni din structura pluralităţii au fost comise sub legea veche, iar pedepsele individuale au fost stabilite la momente diferite, una sub Codul penal din 1969, iar alta în baza Codului penal în vigoare. Numai pentru această situaţie s-a pus problema dacă legea penală mai favorabilă condamnatului se determină în temeiul art. 5 din noul Cod penal sau se aplică legea în vigoare la momentul efectuării operaţiunii de contopire. În condiţiile în care pedepsele fuseseră stabilite potrivit unor legi penale diferite, la momente diferite, nu se poate vorbi de aplicarea globală a uneia sau alteia din legile penale succesive, atât timp cât legile în baza cărora se aplicaseră pedepsele erau diferite, aşa încât oricare din legile penale succesive s-ar fi aplicat în procedura de contopire a pedepselor s-ar fi ajuns la situaţia în care pedeapsa pentru concursul de infracţiuni ar fi fost diferită de legea penală în baza căreia a fost condamnată persoana în una din cauzele penale.

Ipoteza din prezenta cauză este diferită şi nu îi este aplicabilă Decizia nr. 29/19 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întrucât aceasta priveşte doar cazul în care infracţiunile din structura pluralităţii au fost comise sub legea veche, dar pedepsele individuale au fost stabilite la momente diferite, însă în baza aceleiaşi legi penale, respectiv Codului penal în vigoare, care în ambele cauze a fost determinat drept legea nouă.

În consecinţă, curtea va contopi pedepsele aplicate petentului, în conformitate cu dispoziţiile art. art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal şi art. 40 alin. 2 Cod penal actual, ceea ce presupune aplicarea pedepsei cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de o treime din celelalte pedepse de 4 ani închisoare şi 3 ani închisoare, adică un spor de 2 ani şi 4 luni închisoare, în final urmând a se aplica pedeapsa principală rezultantă de 7 ani şi 4 luni închisoare.

Pentru aceste considerente, Curtea va admite cererea formulată de petentul condamnat [...] privind modificarea pedepselor, prin aplicarea regulilor concursului de infracţiuni.

Drept urmare, se va constata că infracţiunile pentru care petentul [...] a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 768/P/29.06.2016 a Curţii de Apel Constanţa şi prin sentinţa penală nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sunt concurente.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată petentului condamnat [...] prin sentinţa penală nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente de:

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g, k Cod penal, ca pedeapsă complementară, aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 309 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal şi

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g Cod penal, ca pedeapsă complementară, aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 367 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 585 alin. 1 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 40 alin. 2 Cod penal se vor contopi pedepsele principale de 4 ani închisoare şi 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pedeapsa principală de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 768/P/29.06.2016 a Curţii de Apel Constanţa, se va aplica pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani şi 4 luni închisoare (reprezentând un spor de o treime din totalul de 7 ani închisoare al celorlalte pedepse ) şi se va aplica petentului condamnat [...] pedeapsa principală rezultantă de 7 ani şi 4 luni închisoare.

Pedeapsa principală rezultantă se va executa în regim de detenţie, conform art. 60 Cod penal.

În baza art. 45 alin. 2 şi alin. 3 lit. a Cod penal se va aplica petentului condamnat [...] pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. g,k Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

La aplicarea pedepsei complementare se are în vedere că prin sentinţa penală nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti au fost aplicate două pedepse complementare de câte 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g Cod penal, iar prin  sentinţa penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanţa a fost aplicată pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g, k Cod penal.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal se va aplica petentului condamnat [...] pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g, k Cod penal Cod penal.

În baza art. 40 alin. 3 Cod penal şi art. 72 Cod penal se va deduce din pedeapsa principală rezultantă de 7 ani şi 4 luni închisoare aplicată petentului condamnat [...] perioada executată de la data de 06.11.2014 la data de 05.12.2014 inclusiv, de la data de 03.03.2015 la data de 24.04.2015 inclusiv şi de la data de 20.05.2016 la zi.

Se vor anula mandatul de executare nr. 807/2015/29.06.2016 emis de Tribunalul Constanţa, în baza sentinţei penale nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 768/P/29.06.2016 a Curţii de Apel Constanţa, precum şi mandatul de executare nr. 270/2017/07.02.2019 emis de Curtea de Apel Bucureşti, în baza sentinţei penale nr. 148/10.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 32/A/07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se va dispune emiterea unor noi forme de executare.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, ca efect al admiterii cererii.

Domenii speta

Spete similare