Acordarea majorării salariale de 15% prevăzute de pct.3 din Nota prevăzută la Anexa viii din Legea nr. 153/2017 faţă de dispoziţiile art. 38 din acelaşi act normativ

Rezumat:

Potrivit pct. 3 din Nota prevăzută la Anexa VIII cap.I, lit.A, pct.I din Legea-cadru nr. 153/201) funcţionarii publici din cadrul aparatului Ministerului Finanţelor Publice şi din instituţiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestuia, beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%, fără a fi stipulat însă, printr-o dispoziţie specială, care este data de la care se aplică această majorare.

Rezultă că devin incidente dispoziţiile generale ale Legii nr.153/2017 privind aplicarea în timp, anume art. 38 care dispune la alin. 1 lit. a că începând cu data de 1 iulie 2017 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Cu titlu de excepţie, art. 38 prevede în continuare acele situaţii speciale de aplicare etapizată a dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, între care nu se regăseşte şi majorarea de 15% pentru complexitatea muncii.

În aceste circumstanţe, cum prin dispoziţia generală enunţată legea prevede menţinerea pentru perioada 01.07.2017 - 31.12.2017 a salariului acordat pentru luna iunie 2017, cu toate componentele sale, şi cum nu există nicio dispoziţie specială prin care să se deroge referitor la majorarea de 15%, rezultă că aceasta nu putea fi avută în vedere la emiterea deciziilor contestate.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. .../86/2018 din 27.04.2018 reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice au solicitat:

- anularea Deciziei nr. DGR- 24707 din 03.08.2017 şi a Deciziei nr. DGR- 24705 din 03.08.2017 sub aspectul salarizării, în sensul stabilirii salariului de bază brut conform grilei de salarizare aferentă funcţiilor publice de stat pe care au fost reîncadraţi, ceea ce impune alinierea salariului la nivelul celui din cadrul A.N.A.F. - aparat central cu consecinţa emiterii a unor noi decizii prin care reclamanta să fie reîncadrată în funcţia publică de stat de consilier juridic principal, clasa I, gradaţia 5 iar reclamantul să fie reîncadrat în funcţia publică de stat de consilier juridic superior, clasa I, gradaţia 5, şi obligarea pârâtei să menţioneze în noile decizii de reîncadrare sintagma „de stat” ;

- stabilirea salariului de bază brut lunar, potrivit art. 38, la nivelul funcţiei publice de stat prevăzută la Anexa VII capitolul I, A, I, lit. d din Legea nr. 153/2017, pe care au fost reîncadraţi începând cu data de 01.07.2017 ceea ce impune stabilirea salariului la nivelul celui din A.N.A.F. - aparat central.

- acordarea majorării cu 15% a salariului de bază brut lunar stabilit potrivit funcţiei publice de stat, pentru complexitatea muncii, prevăzut de pct. 3) din Nota prevăzută la Anexa VII din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin sentinţa nr.1054 din 23 octombrie 2018 Tribunalul a admis în parte acţiunea modificată având ca obiect „anulare act administrativ”, „calcul drepturi salariale” şi „drepturi băneşti” formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice. A anulat deciziile contestate, respectiv Decizia nr. DGR- 24707 din 03.08.2017 şi Decizia nr. DGR- 24705 din 03.08.2017 emise de pârâtă. A obligat pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice să emită noi decizii prin care reclamanta să fie reîncadrată în funcţia publică de stat de consilier juridic principal, clasa I, gradaţia 5 iar reclamantul să fie reîncadrat în funcţia publică de stat de consilier juridic superior, clasa I, gradaţia 5, cu menţionarea în aceste decizii a sintagmei „de stat”. A obligat pârâta la stabilirea salariului de bază brut lunar, potrivit art. 38, la nivelul funcţiei publice de stat pentru care au fost dispuse deciziile menţionate pentru fiecare reclamant, începând cu data de 01.07.2017 şi până la data de 01.11.2017. A respins ca nefondată cererea privind majorarea cu 15% a salariului de bază brut lunar stabilit potrivit funcţiei publice de stat, pentru complexitatea muncii, prevăzut de pct. 3) din Nota prevăzută la Anexa VIII din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât reclamanţii A. şi B. cât şi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice– Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice, criticând soluţia primei instanţe ca fiind nelegală.

În motivarea recursului, reclamanţii A. şi B. au arătat, în esență, că în mod nelegal Tribunalul Suceava a respins ca nefondat capătul de cerere privind majorarea cu 15% a salariului de bază brut lunar stabilit potrivit funcţiei publice de stat, pentru complexitatea muncii, prevăzut de pct. 3 din Nota prevăzută la anexa VIII din Legea - cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, fiind dat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă.

În acest sens au solicitat a se constata că la pct. 3 din Nota existentă la Anexa VIII, cap. 1, lit. A, pct. 1, din Legea nr. 153/2017 se prevede că „funcţionarii publici din cadrul aparatului Ministerului Finanţelor Publice ... şi din instituţiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%”.

Au arătat că legea nu instituie un anumit termen de la care urmează a se acorda această majorare de 15%, ceea ce semnifică faptul că legiuitorul a dorit ca majorarea să opereze începând cu data intrării în vigoare a legii, adică începând cu data de 01.07.2017.

Majorarea cu 15% pentru complexitatea muncii a salariilor de bază brute trebuia acordată începând cu 01.07.2017, această majorare nu a fost acordată recurenţilor nici la data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii nr. 153/2017, nici la data de 1 noiembrie 2017, data intrării în vigoare a Legii 207/2017 şi nici de la 1 ianuarie 2018 (data de la care instanţa de fond apreciază că trebuia acordată majorarea), până în prezent.

Pentru a dovedi aceasta, în completarea probatoriului cu înscrisuri, au solicitat a se pune în vedere instituţiei pârâte să depună la dosar relaţii din care să reiese motivul pentru care nu au fost aplicate prevederile imperative ale Notei prevăzute la Anexa VIII din Legea - cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017 şi până în prezent.

Au mai învederat că dispoziţiile art. 38, alin. 2 din Legea nr. 153/2017 nu sunt aplicabile în cauză întrucât majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii (prevăzută în mod expres şi imperativ la pct. 3 din Nota existentă la Anexa VIII, cap. l, lit. A, pct. l, din Legea nr. 153/2017), este diferită de majorarea prevăzută de art. 38, alin. 3 din acelaşi act normativ, majorare care intră în vigoare de la data de 1 ianuarie 2018 şi care se aplică întregului personal plătit din fondurile publice.

În aceste condiţii, consideră că nu poate fi primită opinia primei instanţe conform căreia sporul de 15% solicitat ar trebui acordat doar începând cu data de 1 ianuarie 2018, întrucât în lipsa unei prevederi care să instituie un termen de la care urmează a se acorda această majorare, este evident că legiuitorul a dorit ca majorarea să opereze începând cu data intrării în vigoare, prevăzută la art. 43 din Legea nr. 153/2017, adică 01.07.2017.

Această opinie este împărtăşită de majoritatea jurisprudenţei, sens în care au indicat spre exemplu, sentinţa civilă nr. 300/10.04.2018 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3503/05.11.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, ambele pronunţate în dosarul nr.4191/114/2017.

În consecinţă, pentru motivele dezvoltate mai sus, consideră că se impune admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea în parte a sentinţei recurate, iar în rejudecare, admiterea capătului de cerere prin care reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la acordarea în favoarea acestora, începând cu data de 01.07.2017 şi în continuare, a majorării cu 15% a salariului de bază brut lunar stabilit potrivit funcţiei publice de stat, pentru complexitatea muncii, prevăzut de pct. 3) din Nota prevăzută la Anexa VIII din Legea-cadru nr. 153/2017.

În drept, şi-au întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin 1 pct. 8 Cod proc.civ.

În motivarea recursului său, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice– Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice a arătat că aduce critici în parte asupra hotărârii pronunţate de Tribunalul Suceava în dosar nr. ../86/2018, în ceea ce priveşte anularea deciziilor contestate cu consecinţa emiterii unor noi decizii de reîncadrare în funcţiile publice de stat corespunzătoare pentru fiecare reclamant cu stabilirea salariului de bază brut lunar, potrivit art. 38 din Legea nr. 153/2017.

În fapt, reclamanţii au solicitat anularea Deciziei nr. 24707 din 03.08.2017 şi a Deciziei nr. 24705 din 03.08.2017, în sensul stabilirii salariului de bază brut conform grilei de salarizare aferentă funcţiilor publice de stat pe care reclamanţii au fost reîncadraţi, ceea ce impune alinierea salariului la nivelul celui din cadrul ANAF aparat central, precum şi stabilirea salariului de bază brut lunar, potrivit art. 38, la nivelul funcţiei publice de stat prevăzută la anexa VII cap. I, A, I lit. d din Legea nr. 153/2017.

Instanţa a admis capetele de cerere menţionate mai sus, reţinând că în deciziile contestate trebuia inclusă menţiunea funcţia publică de stat, astfel cum este menţionat în Anexa nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie" capitolul I A, Salarizarea Funcţionarilor Publici, pct. I Salarii pentru administraţia publică centrală din Legea cadru nr. 153/2017, iar salariul de bază trebuia calculat pentru această funcţie la nivelul lunii iunie 2017 şi nu pentru funcţia publică teritorială.

A apreciat pârâta că motivarea instanţei de fond nu poate fi menţinută, având în vedere următoarele aspecte:

Începând cu 01.07.2017 reclamanţii au fost reîncadraţi succesiv în funcţiile publice raportat la modificările legislative intervenite conform Legii cadru nr. 153/2017, drept pentru care în prezent acţiunea reclamanţilor apare ca lipsită de interes.

Astfel, începând cu data de 01.07.2017 a fost întocmită Decizia nr. DGR 24707 din 03.08.2017 pentru reclamanta A. şi Decizia nr. DGR 24705 din 03.08.2017 pentru reclamantul B., prin care funcţionarii publici menţionaţi au fost reîncadraţi în conformitate cu prevederile art. 36 alin. 1 şi art. 38 alin. 1 şi alin. 2 lit. a şi Anexa nr. VIII Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie" din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. 1, art. 38 alin. 1 şi alin. 2 lit. a din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 1 iulie 2017, s-a procedat la reîncadrarea angajaţilor în funcţiile publice deţinute la data de 30 iunie 2017, cu menţinerea drepturilor salariale la nivelul acordat pentru luna iunie 2017.

Reîncadrarea reclamanţilor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în baza deciziilor emise la data de 03.08.2017, la data respectivă legea neprevăzând menţiunea funcţia publică de stat, reîncadrarea efectuându-se la nivel de regionale (funcţii publice teritoriale) şi nu la nivel de ANAF.

Însă, a învederat instanţei faptul că reîncadrarea reclamanţilor cu stabilirea salariilor la nivelul celui din cadrul ANAF, s-a făcut începând cu data de 01.11. 2017.

Astfel, începând cu data de 01.11.2017 a fost întocmită Decizia nr. DGR 28215 din 07.12.2017 pentru reclamanta A. şi Decizia nr. DGR 28213 din 07.12.2017 pentru reclamantul B., prin care funcţionarii publici de execuţie sus menţionaţi beneficiază de un salariu de bază lunar, conform art. III din Legea nr.207/2017 pentru aprobarea OUG nr. 56/2017 privind completarea art. II din Legea nr. 153/2017 pentru aprobarea OUG nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal - bugetare.

De asemenea, începând cu data de 01.01.2018 a fost întocmită Decizia nr. DGR 91 din 26.01.2018 pentru reclamanta A. şi Decizia nr. DGR 89 din 26.01.2018 pentru reclamantul B., prin care funcţionarii publici beneficiază de un salariu de bază brut potrivit prevederilor art. 38 alin. 3 lit. a şi alin. 6 din Legea-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare.

Având in vedere prevederile art. 38 alin. 3 lit. a din actul normativ mai sus invocat, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, iar potrivit alin. 6 al aceluiaşi act normativ, în situaţia în care, începând cu data de 1 ianuarie 2018 salariile de bază sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariate reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Prin urmare, în condiţiile în care reclamanţii au fost deja reîncadraţi în funcţiile publice de stat corespunzătoare cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, obligarea pârâtei DGRFP la emiterea unor noi decizii de reîncadrare cu stabilirea salariului de bază brut lunar la nivelul funcţiei publice de stat începând cu 01.07.2017 şi până la data de 01.11.2017 nu se justifică, măsura acordată de instanţă apărând ca lipsită de interes.

Pentru considerentele expuse, a solicitat admiterea recursul, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii în totalitate.

În drept, şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin 1 pct. 8 Cod proc.civ.

Prin întâmpinare, reclamanţii A. şi B. au invocat pe cale de excepţie, nulitatea recursului formulat de partea adversă pentru nemotivare, excepţie ce a fost respinsă în şedinţa publică de azi.

Pe fondul recursului formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice– Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice, au solicitat respingerea acestuia ca nefondat, în acest sens învederând că instituţia angajatoare a formulat în mod neîntemeiat recurs împotriva sentinţei nr. 1054/23.10.2018, susţinând că nu se justifică încadrarea reclamanţilor pe funcţiile de stat corespunzătoare căci ar fi fost deja reîncadraţi. Această susţinere este nefondată în condiţiile în care reclamanţii au solicitat şi Tribunalul Suceava a obligat pârâta la stabilirea salariului de bază brut lunar, potrivit art. 38, la nivelul funcţiei publice de stat pentru care au fost dispuse deciziile menţionate pentru fiecare reclamant începând cu data de 01.07.2017 şi până la data de 01.11.2017 şi nicidecum aşa cum invocă recurenta DGRFP Iaşi începând cu data de 01.01.2018.

Luând la cunoştinţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către recurenta DGRFP, constată că prin Decizia DGR 28213 din 07.12.2017 pentru reclamantă şi prin Decizia DGR 28215 din 07.12.2017 pentru reclamant - decizii pe care reclamanţii nu le-au primit în mod oficial de la angajator - s-a asimilat salariul de bază lunar al reclamanţilor la nivelul funcţiilor de stat din ANAF, însă abia începând cu data de 01.11.2017, deşi, aşa cum au arătat în acţiune şi cum în mod corect şi legal a reţinut Tribunalul Suceava în cuprinsul deciziei recurate, trebuia acordat începând cu data de 01.07.2017.

Referitor la Decizia nr. DGR 91 din 26.01.2018 pentru reclamantă şi Decizia nr. DGR 89 din 26.01.2018 pentru reclamant, decizii care nu le-au fost comunicate oficial de către angajator, au solicitat reclamanţii să se constate că deşi majorarea cu 25% a salariilor de bază de la 01.01.2018, trebuia acordată şi s-a acordat tuturor bugetarilor, indiferent de domeniul bugetar în care lucrează, pentru a acoperi trecerea contribuţiilor sociale de la angajator la angajat, majorarea salarială de 25% prevăzută de art.38 alin.(3) lit.a) din Legea - cadru nr.153/2017, începând cu data de 01.01.2018, a fost stabilită astfel încât să fie acoperit transferul contribuţiilor sociale de la angajator la angajat, conform Legii nr.227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Ca urmare, conform celor menţionate anterior, au solicitat să se constate că reclamanţii nu au contestat ultimele două decizii emise fiecăruia dintre reclamanţi de către angajator, reclamanţii au contestat Decizia nr. DGR- 24707 din 03.08.2017 şi Decizia nr. DGR- 24705 din 03.08.2017, astfel că motivele de recurs privind Decizia DGR 28213 din 07.12.2017 pentru reclamantă şi Decizia DGR 28215 din 07.12.2017 pentru reclamant, precum şi Decizia nr. DGR 91 din 26.01.2018 pentru reclamantă şi Decizia nr. DGR 89 din 26.01.2018 pentru reclamant, formulate prin cererea de recurs a DGRFP sunt total nefondate, urmând a fi respinse de către instanţa de control judiciar. Au arătat instanţei de control judiciar faptul că aceste decizii nici nu le-au fost comunicate; mai mult, prin aceste decizii au fost acordate alte drepturi salariale decât cele solicitate de aceştia. Prin aceste decizii nu au fost satisfăcute cererile reclamanţilor, acestea au fost emise tuturor salariaţilor D.G.R.F.P. şi nu au legătură cu cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar.

Raportat la motivele neîntemeiate, invocate de instituţia recurentă prin cererea de recurs formulată, apreciază că în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea formulată aplicând în mod corect normele de drept material incidente cauzei.

În consecinţă, au solicitat reclamanţii respingerea recursului formulat de pârâtă şi admiterea recursului lor, astfel cum a fost formulat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, din prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă, instanţa constată următoarele:

 Astfel, în ce priveşte recursul declarat în cauză de către reclamanţi, curtea reţine că aceştia critică soluţia instanţei de fond doar sub aspectul respingerii capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la acordarea majorării cu 15% a salariului de bază brut lunar pentru complexitatea muncii, prevăzută de pct. 3) din Nota prevăzută la Anexa VIII din Legea-cadru nr. 153/2017.

Curtea consideră că recursul reclamanţilor este nefondat.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au contestat legalitatea Deciziei nr. DGR- 24707 din 03.08.2017 şi Deciziei nr. DGR- 24705 din 03.08.2017, susţinând stabilirea nelegală a salariului, pe de o parte, sub aspectul stabilirii salariului la un alt nivel decât al funcţiilor publice de stat, iar pe de altă parte, sub aspectul neacordării majorării cu 15% a salariului de bază brut lunar pentru complexitatea muncii, prevăzută de pct. 3) din Nota prevăzută la Anexa VIII cap.I, lit.A, pct.I din Legea-cadru nr.153/2017.

Într-adevăr, potrivit textului de lege invocat (pct. 3 din Nota prevăzută la Anexa VIII cap.I, lit.A, pct.I din Legea-cadru nr. 153/2017) funcţionarii publici din cadrul aparatului Ministerului Finanţelor Publice şi din instituţiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestuia, beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%, fără a fi stipulat însă, printr-o dispoziţie specială, care este data de la care se aplică această majorare.

Rezultă că devin incidente dispoziţiile generale ale Legii nr.153/2017 privind aplicarea în timp, anume art. 38 care dispune la alin. 1 lit. a că începând cu data de 1 iulie 2017 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Cu titlu de excepţie, art. 38 prevede în continuare acele situaţii speciale de aplicare etapizată a dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, între care nu se regăseşte şi majorarea de 15% pentru complexitatea muncii.

În aceste circumstanţe, cum prin dispoziţia generală enunţată legea prevede menţinerea pentru perioada 01.07.2017 - 31.12.2017 a salariului acordat pentru luna iunie 2017, cu toate componentele sale, şi cum nu există nicio dispoziţie specială prin care să se deroge referitor la majorarea de 15%, rezultă că aceasta nu putea fi avută în vedere la emiterea deciziilor contestate.

Cu privire la recursul declarat în cauză de pârâtă, curtea consideră că acesta este întemeiat.

Se reţine în cauză că reclamanţii ocupă funcţii de consilieri juridici în cadrul la Serviciul Juridic din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice, structură de nivel teritorial.

Astfel, curtea reţine că prin Anexa VIII cap.I, lit.A, pct.I lit.d) din Legea-cadru nr.153/2017 sunt stabilite salariile funcţionarilor publici din administraţia centrală care ocupă funcţii publice de stat.

Potrivit notei la această anexă, sunt avute în vedere funcţii publice de stat, stabilite şi avizate potrivit legii în cadrul mai multor instituţii publice printre care şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.

Sub un prim aspect, curtea are în vedere că salarizarea potrivit acestei anexe s-a făcut iniţial doar pentru funcţiile publice de stat stabilite şi avizate potrivit legii în cadrul mai multor instituţii publice printre care şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, în cauză reclamanţii nefăcând dovada faptului că funcţia ocupată de ei era stabilită şi avizată ca funcţie publică de stat la data intrării în vigoare a Legii nr.153/2017.

Pe de altă parte, curtea reţine că potrivit art.III din Legea nr.207/2017 începând cu data de 1 noiembrie 2017, salariile de bază ale personalului din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se stabilesc, prin asimilare, la nivelul salariilor de bază aferente funcţiilor publice şi contractuale din cadrul aparatului central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Prin urmare, curtea reţine că, iniţial, la data intrării în vigoare a Legii nr.153/2017, reclamanţii ocupau funcţii publice teritoriale, salariile lor fiind legal stabilite potrivit dispoziţiilor din Anexa VIII cap.I, lit.A, pct.II lit.b) din Legea-cadru nr.153/2017 (unde este de asemenea reglementat salariul pentru consilierul juridic) şi abia la data de 01.11.2017 funcţia lor a fost asimilată unei funcţii publice de stat, sens în care începând cu acea dată li s-au emis noi decizii de salarizare corespunzătoare.

Faţă de aceste considerente, în baza art.488 pct.8, art. 496 și art.498 alin.1 C. proc. civ., curtea va dispune respingerea recursului reclamanţilor, va admite recursul pârâtei şi în rejudecare va respinge acţiunea ca nefondată în totalitate.

Domenii speta

Spete similare