Ordin prefect de încetare de drept a mandatului de consilier local. Analiza considerentelor de oportunitate a măsurii.

Rezumat:

Încetarea de drept a mandatului de consilier local are loc, potrivit art. 9 alin. 2 lit. h1 din Legea nr. 393/2004, ca urmare a pierderii calităţii de membru al partidului politic, astfel că, drept consecinţă, potrivit art. 12 alin. 3 din aceeaşi reglementare, prefectul are rolul de a constata, de a lua act de încetarea mandatului de consilier local. Ca urmare, prefectul îndeplineşte în condiţiile legii o formalitate necesară în vederea funcţionării autorităţii administraţiei publice în condiţii de reprezentativitate şi legitimitate, context în care nu sunt date competenţe de oportunitate în sarcina organului învestit cu constatarea acestei situaţii.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 26.09.2019, sub nr. dosar .../86/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu Instituţia Prefectului, a solicitat anularea Ordinului Prefectului nr.190/22.08.2018 privind încetarea de drept a mandatului consilierului local A. din cadrul Consiliului Local al comunei B., înainte de expirarea duratei normale a acestuia.

Pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul a formulat, la data de 31.10.2018, întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, ca nefondată.

La data de 26.11.2018, reclamantul A. a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată prin care şi-a completat acţiunea iniţială în sensul că a solicitat şi suspendarea Ordinului prefectului nr. 190/2018 până la soluţionarea prin hotărâre definitivă a cererii de anulare, considerând că până la soluţionarea definitivă a acestei cauze se impune suspendarea acestui Ordin, având în vedere că efectele sale sunt de natură să-i producă grave prejudicii, respectiv împiedicarea de a-şi aduce la îndeplinire mandatul de consilier local.

Prin notele scrise la cererea modificatoare formulată de reclamant, depuse la data de 11.02.2019, pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul a solicitat respingerea cererii de suspendare a Ordinului Prefectului nr. 190 din 22.08.2018, ca nefondată.

La data de 12.02.2019 Partidul C. Organizaţia Locală B. a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul pârâtului Prefectul Judeţului, solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenţie motivat de faptul că justifică interes în cauză, în sensul că, în caz de anulare a ordinului prefectului, reclamantul să nu deţină calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei B., deoarece acesta a fost exclus din partid din cauză că nu a respectat normele statutare, locul acestuia urmând a fi luat de un consilier local supleant.

Pe cale de excepţie, a înţeles să invoce excepţia inadmisibilităţii acţiunii, deoarece reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, acţiunea urmând a fi respinsă ca atare.

Pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea pronunţată la data de 14 februarie 2019 în prezentul dosar, tribunalul a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a ordinului Prefectului, nr.190/22.08.2018, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul.

Prin sentinţa civilă nr. 228 din 14 martie 2019, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de intervenientul accesoriu Partidul C. Organizaţia Locală B.; a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul A. şi a solicitat, în temeiul art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii în sensul anulării Ordinului Prefectului nr. 190/2018.

În motivarea căii de atac promovată, recurentul reclamant a reiterat situaţia detaliată şi în cererea introductivă de instanţă, arătând că: prin ordinul a cărui anulare o solicită s-a dispus încetarea de drept a mandatului său de consilier local, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, ca urmare a pierderii calităţii de membru al partidului politic, prin excludere; în momentul în care i s-a comunicat acest ordin a aflat că şi-a pierdut calitatea de membru al Partidului C., prin excludere, context în care a iniţiat toate demersurile statutare pentru a desfiinţa decizia de excludere.

A apreciat că Ordinul emis de Prefect nr. 190/2018 este nelegal, întrucât a fost emis în mod formal, fără să cuprindă mai multe informaţii însoţite de documente justificative, iar sesizarea partidului politic trebuia să fie însoţită în mod obligatoriu de următoarele informaţii şi documente: Decizia/Hotărârea definitivă de excludere a membrului de partid, extras scris din Statutul şi Regulamentul de funcţionare al Partidului C., copii certificate ale documentelor care atestă parcurgerea procedurilor statutare, până la rămânerea definitivă a excluderii din partid, respectiv o declaraţie pe propria răspundere a persoanei competente să semneze sesizarea, prin care certifică faptul că au fost respectate toate procedurile interne privind aplicarea sancţiunii excluderii, respectiv toate drepturile statutare ale membrului de partid, precum şi faptul că hotărârea de excludere este definitivă, potrivit actelor normative interne ale Partidului C.; dovada convocării membrului de partid, cu respectarea termenelor potrivit statutului Partidului C. pentru apărare în faţa structurilor politice/ jurisdicţionale interne care au adoptat hotărâri cu privire la procedurile de excludere din Partidul C.; hotărârile adoptate de structurile competente în fiecare din etapele procedurii de sancţionare cu excluderea din Partidul C.; dovada comunicării scrise a hotărârilor către membrul de partid.

Or, documentaţia care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 190/2018 este formată doar din Referatul întocmit la nivelul Prefecturii, adresele nr. 328/2018 şi 341/2018 ale Biroului Politic Judeţean al Partidului C. şi Decizia nr. 34/2018 de excludere din partid.

A mai învederat că Decizia nr. 34/2018 de excludere din partid nu este definitivă, fiind formulată contestaţie împotriva acesteia şi, mai mult, această decizie nu i-a fost comunicată conform statutului partidului contestat-o şi voi depune dovezi în acest sens.

Astfel, a considerat că în mod greşit instanţa a reţinut că decizia de excludere din partid este definitivă şi din această perspectivă Ordinul nr. 190/2018 s-a emis în mod legal.

Având în vedere că Ordinul Prefectului nr. 190/2018 s-a emis în considerarea deciziei de excludere din partid, faţă de împrejurarea că această decizie care nu este definitivă şi cum acest Ordin nu are la bază o documentaţie adecvată, completă, care să permită verificarea, chiar formală a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 9 şi art. 12 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, recurentul reclamant a solicitat anularea Ordinului Prefectului nr. 190/2018.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Instituţia Prefectului Judeţului a invocat, pe cale de excepţie, tardivitatea formulării recursului iar pe fond, respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţată în primă instanţă.

În motivare, intimata a solicitat a se constata - în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii căii de atac - că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate sub aspectul cerinţelor de formă prevăzute de dispoziţiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 185 alin. 1 Cod procedură civilă.

Cu privire la fondul cauzei, intimata a apreciat că motivele menţionate de recurent în recurs nu pot fi reţinute ca motive de casare, in sensul art. 488 pct.8 Cod procedură civilă.

După cum lesne se poate observa, sentinţa recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază, atât în fapt, cât şi în drept, nu cuprinde motive contradictorii şi nici nu cuprinde motive străine de natura cauzei, nu a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a normelor de drept material, prima instanţă evocând pe larg temeiurile pe care în mod corect le-a reţinut, precum şi corecta interpretare pe care le-a dat-o acestora, situaţie faţă de care motivul de casare de la art. 488 pct.8 nu este incident in speţă. Mai mult, recurentul nu a indicat, în recurs, care anume sunt normele de drept material încălcate ori greşit aplicate de către judecătorul fondului.

 Faţă de aspectele mai sus expuse, a solicitat a se constata că recursul nu se încadrează in motivele de casare expres şi limitativ menţionate la art. 488 Cod procedură civilă. Simpla indicare de către recurent a unui motiv de casare, fără menţionarea vreunui argument în susţinerea acestuia nu poate fi suficientă pentru ca temeiul de drept invocat să fie reţinut ca fiind in mod valabil aplicabil in speţă.

Intimatul intervenient Partidul C. – Organizaţia Locală B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii căii de atac pentru nemotivare şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Referindu-se la excepţia nemotivării, intimatul a apreciat că motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 488, nu reprezintă motive de ordine publică şi nici nu au fost indicate normele de drept material încălcate prin pronunţarea hotărârii recurate.

Cu privire la fondul cauzei, a considerat că pârâta a făcut în mod corect aplicarea dispoziţiilor art. 12 alin. 3 din Legea nr. 393/204, emiţând ordinul contestat, prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei B. – în ceea ce îl priveşte pe reclamant - ca urmare a pierderii calităţii de membru al partidului pe lista căruia a fost ales şi a fost declarat ca vacant mandatul de consilier local.

Nu pot fi primite susţinerile reclamantului recurent potrivit cărora ordinul prefectului trebuia să aibă la bază copii certificate ale documentelor care să atest parcurgerea procedurilor statutare, până la rămânerea definitivă a excluderii din partid, întrucât nu există vreun text de lege care să prevadă acest lucru.

Nici afimaţia conform căreia prefectul avea obligaţia de a verifica dacă actele emise de partid au fost emise cu respectarea Statutului şi Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a partidului nu este întemeiată deoarece, prefectul având doar obligaţia ca pe baza acestor înscrisuri să emită în termen de 30 de zile ordinul prin care să constate încetarea de drept a mandatului de consilier local. Aceste motive nu au suport şi susţinere legală, întrucât textul imperativ al legii statutului aleşilor locali nu prevede şi nu impune aceasta ca o condiţie a emiterii ordinului prin care se constată încetarea de drept a mandatului. Termenul imperativ de emitere a ordinului în 30 de zile de la data primirii sesizării partidului nu implică şi verificarea de către prefect a oportunităţii documentelor emise de partidul pe a cărei listă a candidat, iar textul de lege nu impune o cenzurare de către prefect a sesizării partidului şi a deciziilor emise de acesta, statutul partidului şi regulamentele interne fiind obligatorii şi opozabile doar membrilor acestuia. Aceste aspecte rezultă şi din Decizia nr. 530/2013 a Curţii Constituţionale prin care s-a reţinut că instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei cereri prin care se contestă sancţiunea excluderii din partid urmează să analizeze respectarea normelor statutare privind stabilirea şi aplicarea sancţiunii şi să verifice dacă dreptul părţii la apărare şi la opinie a fost efectiv asigurat. Or, reclamantul recurent nu a formulat o astfel de cerere nici în cauza pendinte şi nici nu a făcut dovada că ar fi promovat o astfel de acţiune în faţa unei alte instanţe.

În atare situaţie ordinul contestat este legal emis, potrivit disp. art. 12 alin. 3 raportat la art. 9 alin. 2 lit. h1 din Legea nr. 393/2004.

Invocând şi statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la pierderea de către consilierul local sau judeţean a calităţii de membru al partidului politic (decizia 45/ 12.06.2017) intimatul intervenient a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, şi a motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:

Recurentul A. a criticat sentința Tribunalului Suceava, arătând că instanța de fond a soluționat în mod greșit cauza, făcând aplicarea greșită a normelor de drept material. Arată recurentul că ordinul emis nu întruneşte exigenţele de procedură şi formă, fiind emis în mod formal, fără să cuprindă informaţii şi documentele justificative ce trebuiau a însoţi sesizarea partidului politic, iar, pe de altă parte, decizia de excludere din partid nu este definitivă.

Analizând criticile formulate, Curtea apreciază că acestea, deşi se încadrează în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 Cod procedură civilă (sens în care va fi respinsă excepţia nulităţii recursului invocată de intimat), nu sunt întemeiate.

Astfel prima instanţă a reţinut în mod corect incidenţa în cauză şi a interpretat în mod corespunzător dispoziţiile art. 9 alin. 2 lit. h1 din Legea nr. 393/2004, respectiv că încetarea de drept a mandatului de consilier local are loc ca urmare a pierderii calităţii de membru al partidului politic, şi că, drept consecinţă, potrivit art. 12 alin. 3 din aceeaşi reglementare, prefectul are rolul de a constata, de a lua act de încetarea mandatului de consilier local. În acord cu prima instanţă, curtea reiterează că prefectul îndeplineşte în condiţiile legii o formalitate necesară în vederea funcţionării autorităţii administraţiei publice în condiţii de reprezentativitate şi legitimitate, context în care nu sunt date competenţe de oportunitate în sarcina organului învestit cu constatarea acestei situaţii.

Drept consecinţă, nu pot fi pertinente astfel, în cuprinsul actului administrativ emis ca atare de către perfect, considerente legate de aprecieri şi condiţii relativ la procedura de excludere din partid, astfel cum reclamă recurentul că nu s-a realizat. Subliniază curtea recurentului că atari condiţii şi aprecieri precum cele indicate în cererea de recurs (că nu există declaraţii că excluderea din partid a respectat toate procedurile interne, că nu există dovada convocării sale pentru a se apăra relativ la măsura de excludere din partid, că nu există hotărâri din etapele de sancţionare cu excludere, necomunicarea deciziei de excludere etc.), pot face obiect al analizei doar relativ la decizia de excludere din partid, dar nu sunt relevante în ce priveşte ordinul de constatare a încetării mandatului. Iar relativ la contestarea deciziei de excludere din partid, deşi a fost afirmată de către recurent, acesta nu a prezentat o atare dovadă.

Nu pot fi reţinute nici motive privind neîndeplinirea condiţiilor procedurale pentru emiterea actului administrativ, cât timp, potrivit dispoziţiilor legale, s-a efectuat un referat constatator de către primar, şi de altfel, recurentul nu a avansat argumente pertinente relativ la legalitatea procedurilor la emiterea ordinului (altele decât cele ce ţin de decizia de excludere din partid, care, aşa cum s-a arătat, exced prezentei analize).

Pentru aceste motive, curtea, reținând că hotărârea pronunțată de prima instanța este legală, că nu există motive de nelegalitate care să atragă casarea acesteia, și că astfel, cererea de recurs este neîntemeiată, urmează ca, în temeiul art. 496 Cod procedură civilăsă respingă recursul ca atare.

Domenii speta

Spete similare