Calitatea procesuală pasivă a prefectului și a instituției prefectului, în cadrul litigiilor având ca obiect obligarea emiterii avizului de legalitate, a înaintării dosarului administrativ

DREPT CIVIL

Calitatea procesuală pasivă a prefectului și a instituției prefectului, în cadrul litigiilor având ca obiect obligarea emiterii avizului de legalitate, a înaintării dosarului administrativ aferent dispoziției emise în baza Legii nr. 165 din 16 mai 2013 de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Obligația înaintării dosarului urmare a trecerii a mai mult de 10 ani de zile de la data emiterii dispoziției prin care s-a soluționat notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001

- art. 21 din Legea nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist

- art. 1 alin. 3 și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 340/2004, privind prefectul și instituția prefectului

Câtă vreme prin art. 1 alin 1 și 3 din Legea nr. 340/2004 s-a stabilit că prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local, sens în care, în vederea exercitării prerogativelor sale se organizează și funcționează instituție prefectului, sub conducerea prefectului, chiar dacă art. 21 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 conferă competență prefectului pentru transmiterea dispozițiilor autorităților administrației publice locale emise în baza Legii nr. 10/2001, în mod corect instanța de fond a reținut că au calitate procesuală pasivă atât prefectul cât și instituția prefectului.

De la data la care s-a soluționat notificarea în baza Legii nr. 10/2001 prin dispoziția nr. (...)/11.06.2007 au trecut mai mult de 10 ani, fără ca dosarul administrativ constituit să se fi înaintat către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, deși le incumba această obligație.

Cât privește controlul legalității dispoziției, acesta a fost anterior exercitat de către instanțele judecătorești iar dosarul se va verifica de către secretariatul comisiei Naționale, ce are competențe în acest sens, nu de către prefect sau instituția acestuia, cărora legiuitorul nu le-a conferit prerogative în acest sens.

Curtea de Apel Oradea – Secția I-a civilă

Decizia nr. 498 din 12 septembrie 2019

Prin Sentința civilă nr. (...)/D din data de 05.04.2019, pronunțată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2018, s-a admis acțiunea civilă înaintată de către reclamanții (R1), C.N.P. (...), dom. în mun. (...), și (R2), C.N.P. (...), dom. în (...), ambii cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al Cabinetului de Avocat (...), astfel cum a fost modificată prin cererea din data de 12.02.2019, împotriva pârâților PREFECTUL JUDEȚULUI (...), cu sediul în (...), cod fiscal (...), cont IBAN RO(...), PRIMARUL COMUNEI (...), cu sediul în (...), PRIMĂRIA COMUNEI (...), cu sediul în (...), și INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI (...), cu sediul în (...), și în consecință:

Au fost obligați pârâții PRIMARUL COMUNEI (...) și PRIMĂRIA COMUNEI (...) ca, în termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să înainteze Prefectului Județului (...) și Instituției Prefectului Județului (...) dosarul administrativ aferent Dispoziției nr. (...)/11.06.2007 emise de către Primarul Comunei (...).

Au fost obligați pârâții PREFECTUL JUDEȚULUI (...) și INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI (...) să emită avizul de legalitate și să transmită dosarul administrativ aferent Dispoziției nr. (...)/11.06.2007 emise de către Primarul Comunei (...), în termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la primirea acestui dosar de la pârâții Primarul Comunei (...) și Primăria Comunei (...), către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată în primă instanță pentru reclamanți, acestea nefiind dovedite.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin Dispoziția nr. (...)/11.06.2007 a Primarului Comunei (...) a fost admisă Notificarea nr. (...)/08.11.2001 a BEJ (...) din partea persoanelor îndreptățite (R2) și (...), în ceea ce privește imobilele construcții demolate înscrise inițial în CF nr. (...) sub nr. top. (...), respingându-se notificarea în ceea ce privește inventarul bunurilor mobile preluate în aceleași împrejurări (filele nr. 5 - 6), dispoziție neatacată ulterior de către părți.

S-a reținut însă că subsecvent emiterii acestei decizii s-a dispus, prin Dispoziția nr. (...)/07.10.2010 a Primarului Comunei (...), revocarea dispoziției inițiale din anul 2007, însă în urma controlului judecătoresc exercitat la inițiativa reclamanților din prezentul litigiu, inițiat în dosar nr. (...)/2010, s-a statuat, prin sentința civilă nr. (...)/D/02.03.2011 a Tribunalului (...) (filele nr. 7 - 10), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. (...)/R/08.11.2011 a Curții de Apel (...) (filele nr. 11 - 14), în sensul nelegalității dispoziției de revocare de mai sus, confirmându-se pe cale implicită temeinicia și legalitatea dispoziției nr. (...)/11.06.2007 a Primarului comunei (...), prin care s-a recunoscut îndreptățirea persoanelor emitente ale notificării la beneficiul măsurilor reparatorii prin echivalent instituite prin legislația în materie, în ceea ce privește imobilele construcții menționate anterior.

În acest context, constatând nedovedirea de către pârâții în cauză a vreunui impediment în desfășurarea în continuare a procedurii legale, în speță respectarea cu prioritate a dispozițiilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 cu modificările ulterioare, vizând obligativitatea înaintării dispoziției în cauză și a înscrisurilor anexe acesteia către autoritatea centrală abilitată în materie, conform reglementării evocate, instanța apreciind totodată ca neîntemeiate argumentele aduse de către pârâtul Prefectul Jud. (...) structurate pe nedepunerea către reclamanți a unor înscrisuri doveditoare suplimentare (pe de o parte întrucât legalitatea dispoziției în cauză a fost deja verificată pe cale judecătorească, conform celor arătate anterior, iar pe de altă parte întrucât acest pârât nu are abilitarea legală de a se substitui autorității centrale, aceasta din urmă având recunoscut prerogativa de a solicita, eventual înscrisuri suplimentare în probațiune, însă ulterior comunicării cu aceasta a dosarului în cauză, întocmit în condițiile și cu respectarea prevederilor Legii nr.10/2001), a reținut că cererea de chemare în judecată este întemeiată, motiv pentru care a admis-o, fără a acorda cheltuieli de judecată reclamanților, acestea nefiind dovedite în condițiile art. 452 Cod de procedură civilă, conform dispozitivului prezentei sentințe.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel pârâtul Prefectul Județului (...), solicitând admiterea acestuia, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Județului (...), pe fond, respingerea cererii de obligare a Instituției Prefectului și a Prefectului Județului (...) de a transmite dosarul administrativ aferent dispoziției nr. (...)/11.06.2007 emise de Primarul Comunie (...) în termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la primirea dosarului, către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin motivele de apel s-a invocat că Instituția Prefectului județului (...) nu are calitate procesuală pasivă, raportat la obiectul cauzei, la dispozițiile Legii nr. 165/2013, art. 21 alineat 3, potrivit căruia, dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect, astfel că, doar prefectul are o astfel de calitate.

Referitor la fondul cauzei, potrivit art. 21 alineatele 3, 5 din Legea nr. 165/2015:

 (3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.

 (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

Din analiza acestora reiese faptul că, o dispoziție emisă de primar pentru a putea fi transmisă la ANRP – Comisia Națională, trebuie înaintată Prefectului Județului (...) pentru exercitarea controlului de legalitate, însoțită de o documentație ce cuprinde o serie de acte, enumerate la art. 23 din Legea nr. 10/2001 la punctele 23.1, 23.2, 23.3 și 23.4 din HG nr. 250/2007.

Instituția Prefectului Județului (...), prin adresa nr. (...)/(...)/05.03.2013, comunicată și reclamanților, a restituit dosarul constituit potrivit Legii nr. 10/2001 la Primăria (...) pentru completarea actelor, spre a fi înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, or, conform întâmpinării depuse de Primarul Comunei (...) nr. (...)/06.02.2019, aceștia nu au completat dosarul administrativ aferent Dispoziției nr. (...)/2007 cu documentele solicitate, afirmația că ar fi tergiversat procedura administrativă nu poate fi primită, din anul 2013 au fost informați privitor la documentele pe care trebuie să le depună pentru ca dosarul să fie înaintat la A.N.R.P.

Art. 21 alineat 3 din Legea nr. 165/2013 nu prevede vreun termen în care prefectul să poată fi obligat a transmite dosarul administrativ către A.N.R.P., transmitere ce se face pe baza unei programări efectuate de această autoritate. În cursul anului 2018 a fost o singură programare, potrivit adresei acestei instituții cu nr. (...)/(...)/12.04.2018, în anul 2019 o singură programare, potrivit adresei nr. (...)/(...)/25.02.2019, astfel că, datorită unor factori obiectivi nu va putea transmite dosarul cu documentația aferentă în termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la primirea acestuia, astfel cum s-a dispus.

În drept s-a invocat art. 466 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 165/2013.

Intimații (R1) și (R2), prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, hotărârea fiind legală și temeinică, pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, starea de fapt și de drept fiind corect reținută.

Prin extinderea acțiunii au chemat în judecată pentru orice eventualitate și siguranță Prefectul Județului (...), ce are calitate procesuală pasivă, s-a depus în apel actul emis de ANRP adresat Instituției Prefectului, avizul de legalitate poartă antetul instituției prefectului, neavând certitudinea în ceea ce privește instituția ce emite avizul și care transmite dosarul la ANRP. Chiar din actele depuse de apelant reiese că se confundă aceste instituții constant, toată corespondența, legătura cu ANRP în baza Legii nr. 165/2013 o desfășoară Prefectura sau Instituția Prefectului.

Faptul că Legea nr. 165/2013 nu prevede vreun termen în care este obligat prefectul a transmite dosarul administrativ la ANRP și că ANRP nu are o programare proprie a transmiterii dosarelor, nu este un motiv pentru respingerea acțiunii și admiterea apelului.

Controlul de legalitate exercitat de un judecător este superior celui ce ar putea fi exercitat de prefect câtă vreme are loc cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege pentru ocrotirea dreptului la un proces corect și echitabil, în speță nefiind nevoie de un aviz de legalitate ulterior exercitării controlului de legalitate de către instanțele judecătorești.

Nu sunt în culpă pentru că nu dețin alte acte referitoare la imobil, nu au posibilitatea de-a depune alte înscrisuri, insistența pârâtelor pentru depunerea strict a anumitor acte fiind nelegală. La dosar se află inventarul nr. (...)/1949, contractul de închiriere, inventarul imobilelor preluate abuziv cu descrierea exactă, corectă de către părți și raportul de evaluare din martie 2003 întocmit de SC (...) SRL (...), deține negația de la Arhivele Naționale din care reiese că nu s-au găsit acte referitor la Ferma (R2), nu există justificare pentru a li se solicita acte în plus, pe care nu le deține.

Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, Curtea a constatat următoarele:

Prin acțiunea dedusă judecății, intimații reclamanți au chemat în judecată Primarul Comunei (...), Primăria Comunei (...), Instituția Prefectului (...), solicitând a fi obligat primarul să înainteze dosarul administrativ aferent Dispoziției nr. (...)/11.06.2007 emisă de acesta, către Instituția Prefectului (...), în cel mult 7 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, a fi obligată Instituția Prefectului (...) la emiterea avizului de legalitate și să transmită dosarul administrativ aferent către A.N.R.P. – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la primirea acestuia. A fost extinsă ulterior acțiunea și față de Prefectul Județului (...) ce s-a solicitat a fi obligat alături de Instituția Prefectului Județului (...).

Din cuprinsul Dispoziției nr. (...)/11.06.2007 emisă de Primarul Comunei (...), filele 5-6 dosar de fond, Curtea a reținut faptul că prin aceasta s-a aprobat notificarea intimatului reclamant și al numiților (...), (...), nr. (...)/08.11.2001 cu privire la imobilele construcții demolate înscrise în CF nr. (...), nr. top (...), fiind respinsă notificarea cu nr. (...)/08.11.2001 privitor la bunurile mobile preluate potrivit inventarului nr. (...)/1949.

Potrivit Sentinței civile nr. (...)/D pronunțate la data de 02.03.2011 în dosar nr. (...)/2010 al Tribunalului (...), la data de 07.10.2010, Primarul Comunei (...) a emis o nouă dispoziție, cu nr. (...)/2010 prin care a revocat-o pe cea cu nr. (...)/11.06.2007 evidențiată mai sus, reținându-se că aceasta nu putea fi revocată printr-o altă dispoziție a fost constatată nulitatea acesteia, hotărârea fiind păstrată urmare a respingerii recursului declarat împotriva acesteia, prin Decizia civilă nr. (...)/R/2011 pronunțată la data de 08.12.2010 de Curtea de Apel (...).

Art. 21 din Legea nr. 165 din 16 mai 2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, reglementează procedura instituită în sarcina entităților investite, în vederea acordării măsurilor compensatorii, pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, iar potrivit alineatului 3, dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.

Potrivit Legii nr. 340 din 12 iulie 2004, privind prefectul și instituția prefectului, art. 1 alineat 1, prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local, iar conform alineatului 3, acesta este garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local. Art. 2 din același act normativ, aliniatul 1, prevede faptul că, pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituției și altor legi se organizează și funcționează instituția prefectului, sub conducerea prefectului, alineatul 2 stabilind că instituția prefectului este o instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu.

Având în vedere cele expuse, Curtea a apreciat că, deși art. 21 alineat 3 din Legea nr. 165/2013 conferă competența prefectului în transmiterea dispozițiilor autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către acesta, câtă vreme prin art. 2 alineat 1 din Legea nr. 340/2004 s-a stabilit că în vederea exercitării prerogativelor ce-i revin, se organizează și funcționează instituția prefectului, sub conducerea acestuia, calitate procesuală pasivă în speță au astfel atât prefectul cât și instituția prefectului, criticile în acest sens nefiind fondate. De altfel, toate actele emise de către apelantă, poartă antetul instituției prefectului, formulate de către prefect.

Potrivit celor arătate mai sus, art. 21 alineat 3 din Legea nr. 165/2013, prefectul, după exercitarea controlului de legalitate, privitor la dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, are obligația de-a le transmite Secretariatului Comisiei Naționale. Ulterior, conform aliniatului 5, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

Curtea a reținut faptul că, după data la care s-a constatat definitiv și irevocabil nulitatea dispoziției nr. (...)/07.10.2010 emise de Primarul Comunei (...), prin care s-a revocat dispoziția inițială nr. (...)/08.11.2010, 08.11.2011, din actele aflate la dosarul cauzei, nu se poate reține faptul că s-ar fi înaintat dosarul constituit în acest sens către A.N.R.P. – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin adresa nr. (...)/11.06.2007 Primăria Comunei (...), fila 210 dosar fond, a comunicat Instituției prefectului județului (...) dispozițiile nr. 310 - 314, în vederea verificării legalității acestora, însă, aceasta prin adresa nr. (...)/(...)/05.03.2013, filele 63 - 64 dosar de fond, i-a restituit dosarul cu solicitarea completării acestuia cu o serie de înscrisuri enumerate în cuprinsul acesteia, or, astfel cum corect a reținut instanța de fond, controlul de legalitate al dispoziției nr. (...)/11.06.2007 a fost exercitat de instanțele judecătorești, iar pe de altă parte, doar Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante, astfel cum reiese din cuprinsul art. 21 alineat 5 din Legea nr. 165/2013.

Chiar dacă într-adevăr, Legea nr. 165/2013 nu prevede un termen în care primarul să înainteze dosarul prefectului și nici cel în care prefectul se impune a-l comunica A.N.R.P. – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, datorită faptului că de la data la care s-a emis și verificat dispoziția nr. (...)/11.06.2007 și până la momentul soluționării cauzei în fond, 05.04.2019, au trecut mai mult de 10 ani de zile fără ca situația intimaților reclamanți să fie soluționată, instanța avea nu doar dreptul ci și obligația de-a institui un termen în acest sens pentru urgentarea finalizării demersurilor necesare în acest sens.

Referitor la faptul că ar exista o programare privitoare la transmiterea dosarelor administrative de către instituțiile prefectului către ANRP, că în cursul anului 2018 a existat o singură programare, în anul 2019 la fel, este un aspect ce poate fi rezolvat instituțional, după exercitarea controlului de legalitate, potrivit celor dispuse.

Având în vedere toate considerentele expuse, în baza art. 480 alineat 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat apelul și a păstrat în întregime sentința apelată, ca fiind legală și temeinică.

Raportat la cele dispuse, fiind solicitate cheltuieli de judecată de către intimații reclamanți (R1) și (R2), dovedite cu chitanța nr. (...)/18.06.2019, Curtea în baza art. 451, 452, 453 alineat 1 Cod procedură civilă a obligat apelantul să le plătească 2000 lei cheltuieli de judecată, ocazionate în apel, reprezentând onorariu avocațial.

Domenii speta

Spete similare