Elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.335 alin.2 Cod penal

Prin sentinţa penală nr. 231 din data de 21.10.2019 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2168/95/2019, s-a dispus, printre altele, în baza art. 396 al. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, achitarea inculpatulului D. G. H.pentru infracţiunea prevăzută de art.335 alin.2 C.pen.(6 acte materiale).

În motivarea sentinţei s-au arătat următoarele:

În actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul a condus, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, pe drumurile publice, autoturismul marca VW Passat, cu numărul de înmatriculare G.J....., în perioada iunie 2019 – 3 iulie 2019, deși exercitarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice i-a fost suspendată începând cu data de 02.06.2019, inculpatul având cunoștință de acest aspect.

S-a menţionat că I.P.J. Gorj –Serviciul Rutier, prin adresa nr. 139797/18.07.2019, a comunicat faptul că inculpatul D.G.H. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria G00198419J, obținut la data de 09.07.2013, iar la data de 17.06.2017, s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, pe o perioadă de 30 zile, fiind încălcate prevederile articolului 100 alin.(3) lit.c) din OUG nr. 195/2002 .

Prin aceeași adresă, s-a mai precizat că prin încheierea civilă nr. 4336/14.07.2017, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, definitivă la data de 09.04.2019, instanța a respins plângerea formulată de numitul Dumitru Gheorghe Hagi, motiv pentru care i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, pe o perioadă de 60 zile, conform art. 100 alin.(3) lit.c) și art. 118 alin.(4) și alin.(5) din OUG nr. 195/2002, începând cu data de 02.06.2019, până la data de 31.07.2019.

La data de 10.06.2019, inculpatul D.G.H. s-a prezentat la Serviciul Rutier Gorj pentru a preda permisul de conducere, fiindu-i eliberată dovada înlocuitoare seria CU, nr. 1980741, fără drept de circulație, acesta semnând de primire. .

De asemenea, prin adresa nr. 146237 din 06.05.2019, I.P.J. Gorj- Serviciul Rutier a comunicat inculpatului că i-a fost suspendată exercitarea dreptului de conducere vehicule pe drumurile publice, pe o perioadă de 60 zile, începând cu data de 02.06.2019, adresă comunicată la data de 28.05.2019, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, tatălui inculpatului, martorului D. I .

Prima instanţă a reţinut că starea de fapt, astfel cum a fost descrisă mai sus, este aceeaşi cu cea reţinută in rechizitoriu şi cu cea recunoscuta de inculpat, însă, in urma aprecierii probelor administrate cu privire la infracțiunea prev. de art. 335 al. 2 C.pen., s-a constatat că fapta nu există.

Inculpatul a fost sancţionat contravențional prin procesul-verbal seria PGJX nr. 0099308/17.06.2017 încheiat de I.P.J. Gorj cu amendă în cuantum de 580 lei şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile ca urmare a încălcării prevederilor art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

Prin încheierea nr. 4336/14.07.2017 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 10693/318/2017 a fost anulată plângerea contravenţională formulată de D.G.H. împotriva procesului verbal de contravenţie menţionat anterior, nefiind formulată cerere de reexaminare de către contravenient. La data de 18.02.2019, IPJ Gorj a solicitat Judecătoriei Tg-Jiu o copie a hotărârii judecătoreşti cu mențiunea rămasă definitivă şi, întrucât procedura de comunicare a încheierii pronunțate nu fusese legal îndeplinită, s-a dispus recomunicarea acesteia către contravenient. Judecătoria Tg-Jiu a transmis hotărârea instanţei civile cu menţiunea rămasă definitivă la data de 09.04.2019, către IPJ Gorj in cursul aceleiaşi luni.

În conformitate cu prevederile art. 118 alin. 4 şi 5 din O.U.G. nr. 195/2002 in vigoare la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, contravenientul avea obligaţia de a se prezenta în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti la I.P.J. Gorj – Serviciul Rutier pentru a preda permisul de conducere, în caz contrar urmând ca perioada de suspendare să se majoreze cu încă 30 de zile, obligaţie pe care inculpatul nu a îndeplinit-o.

Astfel, în termen de 15 zile de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a soluţionat plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţie, contravenientul era obligat sa se prezinte la serviciul politiei rutiere care îl are in evidenţă pentru a preda permisul de conducere.

Alin 5 al aceluiaşi articol este fără echivoc în sensul că neprezentarea contravenientului atrage majorarea cu 30 de zile a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule.

Inculpatul a promovat o proba teoretica in vederea obținerii permisului de conducere, astfel că avea cunoştinţă de dispoziţiile legii, de faptul că nerespectarea obligaţiei de restituire a permisului de conducere în termen de 15 zile în situaţia respingerii în mod irevocabil a plângerii contravenţionale, urmează să fie prelungiră perioada de suspendare cu încă 30 de zile.

În această situaţie era inutilă comunicarea unei alte adrese a poliţiei cu acelaşi conţinut, prin care inculpatului să îi fie aduse la cunoştinţă aceleaşi dispoziţii legale comunicate odată cu dovada de restituire a permisului de conducere.

În acest sens trebuie interpretate şi dispoziţiile art. 118 alin. 2 din OUG 195/2002, conform căruia plângerea contravenţională suspendă executarea sancţiunii complementare de la data înregistrării acesteia şi până la data pronunțării hotărârii judecătoreşti sau cele ale art. 120 din OUG 195/2002 şi art. 37 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Deci, odată cu menţinerea irevocabilă a procesului verbal de contravenţie prin care a fost aplicată sancţiunea contravenţională a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, această sancţiune devine executabilă, contravenientul nemaiavând dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice şi fiind obligat să se supună prevederilor art. 118 alin 4 din OUG 195/2002 de restituire a permisului de conducere, sub sancţiunea majorării perioadei de suspendare, în caz de nerespectare a acestor dispoziţiilor legale.

Din modul imperativ de redactare a articolului 118 alin. 5 din OUG 195/2002, rezultă că sancţiunea majorării perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule operează automat şi obligatoriu, la expirarea celor 15 zile în care contravenientul avea obligaţia de a se prezenta la serviciul rutier pentru a preda permisul de conducere.

Sancţiunea trebuie să intervină conform dispoziţiilor legale de îndată, neputând fi lăsată la latitudinea organului de poliţie opţiunea de a alege dacă implementează sau nu în baza de date sancţiunea respectivă, de a alege dacă pune în executare această sancţiune şi respectiv de a alege data la care aceasta începe să se execute, intervenind astfel arbitrariul în executarea unei sancţiuni obligatorii prin efectul legii.

Mai mult, nu există posibilitatea ca printr-un act administrativ, separat procesului verbal de contravenție să se aplice sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce şi intervalului de timp pentru care se dispune, cu excepţia situaţiei prev. de art. 96 alin. 4 din OUG 195/2002.

În consecinţă, prima instanţă a constatat că măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 60 de zile ca urmare a încălcării de către inculpat la data de 17.06.2017 a prev. art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G.- nr. 195/2002 şi ca urmare a nerespectării prev. art. 118 alin. 4 din acelaşi act normativ, a început să curgă la data rămânerii definitive a hotărârii instanței civile, respectiv 09.04.2019.

Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat, faptă prev. de art. 335 alin. 2 C.pen., cu aplic art. 35 alin. 1 C.pen. (6 acte materiale), constând în aceea că inculpatul a condus în perioada sfârşitul lunii iunie 2019 – 3 iulie 2019 autoturismul VW Passat pe DN 67, moment la care se apreciază de către instanţă că pedeapsa complementară a suspendării dreptului de circulaţie, expirase.

Împotriva acestei sentinţe, cu privire la soluţia de achitare, a declarat apel Ministerul Public – DIICOT – Biroul Teritorial Gorj.

În motivarea apelului parchetul a arătat că în mod greşit s-a dispus de către instanţa de fond achitarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, faptă prev. de art. 335 alin.2 C.p. - 6 acte materiale.

Momentul suspendării dreptului de a conduce autovehicule de drumurile publice al inculpatului, a fost eronat reţinut de instanţa de fond, la dosar existând mai multe adrese din care rezultă că inculpatului i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule de drumurile publice pentru o perioada de 60 de zile începând cu data de 02.06.2019 până la data de 31.07.2019.

S-a mai arătat că potrivit art. 118 alin 4 din OUG 195/2002 consideră că legiuitorul a stabilit două momente alternative din care se suspendă dreptul inculpatului de a conduce autovehicule de drumurile publice, fără îndeplinirea vreunei formalităţi din partea organelor de poliţie, astfel încât apreciază că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, faptă prev. de art. 335 alin.2 C.p.

Prin decizia nr. 68 din 27 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.2168/95/2019, a fost admis apelul declarat de Ministerul Public – DIICOT – Biroul Teritorial Gorj, a fost desfiinţată în parte sentinţa, au fost înlăturate dispoziţiile privind achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art.335 alin.2C.P., iar, în baza art. 335 alin.2 C.P. cu aplic. art. 35 alin.1 C.P., art. 396 alin.10 C.P.P., a fost condamnat inculpatul D.G.H. la pedeapsa de un an închisoare.

În motivarea deciziei s-au arătat următoarele:

În mod greşit prima instanţă a reţinut că în perioada sfârşitul lunii iunie 2019 – 3 iulie 2019, inculpatul ar fi avut dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, prima instanţă apreciind în mod eronat că sancţiunea suspendării dreptului de circulaţie expirase.

Având în vedere dispoziţiile art.118 din OUG nr.195/2002, înscrisurile emise de IPJ Gorj – Serviciul Rutier, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorului D.I. – tatăl inculpatului, Curtea constată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că în perioada sfârşitul lunii iunie 2019 – 3 iulie 2019, inculpatul ar fi avut dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Astfel, inculpatului i s-a aplicat sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, însă la data de 23.06.2017 i-a fost restituit permisul de conducere, întrucât a formulat plângere contravenţională la Judecătoria Târgu Jiu, fiind emis certificatul de grefă nr.10693/318/2017 din 23.06.2017.

Prin încheierea civilă nr.4336 din 14.07.2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, definitivă la data de 09.04.2019 a fost respinsă plângerea formulată de Dumitru Gheorghe Hagi, însă acesta nu a predat permisul de conducere în termenul prevăzut de 118 alin.4 din OUG nr.195/2002 motiv pentru care, conform art.118 alin.7 din OUG nr.195/2002, durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce s-a majorat cu 30 de zile.

Deşi prima instanţă a stabilit că sancţiunea contravenţională complementară a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei civile – 09.04.2019, invocând sintagma „fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi” din cuprinsul art.118 alin.4 teza a II-a şi art.7 din OUG nr.195/2002, această sintagmă se interpretează în sensul că nu este necesară altă formalitate pentru stabilirea şi aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare. În schimb, trebuie efectuate formalităţi pentru punerea în executare a sancţiunii respective.

Aceste formalităţi sunt necesare, pentru a complini lipsa de previzibilitate a legii în ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, în situaţia reglementată de art.118 alin.7 din OUG nr.195/2002.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Cantoni, paragraful 35, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Sud Fondi srl şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109).

Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre.

Prin urmare, art. 7 paragraful 1 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93).

Totodată, prin Deciziile nr. 1 din 11 ianuarie 2012 (publicată în M. Of. nr. 53 din 23 ianuarie 2012) şi nr. 494 din 10 mai 2012 (publicată în M. Of. nr.407 din 19 iunie 2012), ale Curţii Constituţionale s-a reţinut că "orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite cerinţe calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta să fíe suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat", evidenţiindu-se, în prima decizie citată, faptul că textul "este neclar şi imprecis, astfel încât Curtea constată că, în mod evident, legea criticată este lipsită de previzibilitate, ceea ce este contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie", iar în a doua decizie citată, că prevederile legale analizate "nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie"

În speţă, nu se poate reţine că sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de a conduce, a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei civile – 09.04.2019, în condiţiile în care, conform art.118 alin.4 din OUG nr.195/2002, contravenientul pentru a preda permisul, are la dispoziţie un termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Pe de altă parte, o hotărâre judecătorească poate rămâne definitivă, prin mai multe modalităţi, fie, prin respingerea căii de atac exercitată împotriva hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea, fie prin neexercitarea căii de atac împotriva acestei hotărâri. În acest context, momentele în care hotărârea judecătorească rămâne definitivă, pot fi diferite: - la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins calea de atac sau la data expirării termenului în care poate fi exercitată calea de atac. În acest caz, termenul se calculează de la data comunicării hotărârii prin care a fost respinsă plângerea contravenţională. Însă, părţile dintr-un litigiu, primesc comunicarea hotărârii în zile diferite, în funcţie de distanţa dintre localităţile în care se află sediul instanţei şi domiciliul/sediul părţii.

Prin urmare, pentru a se stabili cu exactitate data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost respinsă plângerea contravenţională, este nevoie de anumite verificări care necesită o perioadă de timp.

Numai după ce se stabileşte cu exactitate data rămânerii definitive a hotărârii respective, trebuie efectuate formalităţile necesare punerii în executare a sancţiunii contravenţionale complementare.

În speţa de faţă, inculpatul nu a predat permisul de conducere, în termenul prevăzut de art.118 alin.4 din OUG nr.195/2002, astfel încât, a fost necesară întocmirea formalităţilor de punere în executare a sancţiunii contravenţionale complementare.

În acest sens, inculpatului i s-a comunicat adresa nr.146237 din 06.05.2019 a IPJ Gorj, prin care i se aducea la cunoştinţă faptul că perioada de 60 zile, în care va avea suspendată executarea dreptului de conducere, va începe să curgă de la data de 02.06.2019.

În altă ordine de idei, nu se poate spune că perioada de 60 de zile, în care inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce, a început să curgă de la data de 09.04.209, în condiţiile în care această sancţiune contravenţională complementară nu era înregistrată în evidenţa informatizată a Poliţiei Române, astfel încât în cazul unei verificări în traficul rutier, lucrătorii de poliţie nu aveau cunoştinţă de această sancţiune, inculpatul având posibilitatea să prezinte permisul de conducere celor care efectuau controlul în traficul rutier.

În acest context, Curtea apreciază că fapta inculpatului D.G.H. de a conduce, în mod repetat, în perioada sfârşitul lunii iunie 2019 – 03.07.2019 un autovehicul pe drumurile publice, perioadă în care avea suspendat acest drept, realizează elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.335 alin.2 Cod pr.penală, cu aplic.art.35 alin.1 Cod penal, art.396 alin.10 Cod pr.penală (şase acte materiale), urmând să-l condamne pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, ţinând cont de numărul mare de acte materiale, perioada de timp în care a condus fără drept autovehiculul pe drumurile publice.

Domenii speta

Spete similare