Răspundere civilă delictuală. Pretenţii

Dosar nr. xxx

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din data de 12.10.2016

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE:  XXX

GREFIER:  XXX

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost reprezentant de procuror xxx.

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanţii  XXX şi  XXX  și pe pârâţii  XXX şi  XXX , având ca obiect „pretenţii”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică răspund reprezentantul reclamanţilor, avocat, și reprezentantul pârâtului  XXX , consilier juridic, lipsind pârâtul XXX

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează depunerea la dosar a raportului de expertiză.

Reprezentanţii părţilor arată că nu mai au cereri prealabile de formulat şi alte probe de administrat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită completarea probatoriului, în sensul depunerii de către pârâtă a documentaţiei care a stat la baza înscrierii menţiunii în cartea funciară nr. xxx din Zalău, cu încheierea de carte funciară nr. xxx /30.06.2009 şi cartea funciară xxx din Zalău, cu încheierea de carte funciară xxx /2009, având în vedere aspectele arătate de reclamanţi în cuprinsul acţiunii, prin care au invocat dispozițiile Legii nr. 198/2004, modificată, în sensul că pretenţiile derivă din procedura de expropriere nefinalizată.

Reprezentantul reclamanţilor învederează că la dosar a fost depusă sentinţa Tribunalului Sălaj prin care s-a admis cererea de anulare a încheierii de carte funciară unde sunt menţionate aspectele învederate de reprezentantul Ministerului Public. Arată că nu se opune completării probatoriului.

Reprezentatul pârâtului arată, de asemenea, că nu se opune cererii de completare a probatoriului.

Tribunalul, după deliberare, constată că cererea de completare a probatoriului a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege pentru discutarea probelor, fiind tardivă, şi, în consecinţă o respinge, apreciind cercetarea procesului încheiată, după care deschide dezbaterile pe fondul cauzei.

Reprezentantul reclamanţilor solicită amânarea pronunţării pentru formularea de concluzii scrise. Solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată. Învederează că reclamanţii îşi însuşesc concluziile raportului de expertiză privind daunele materiale. Solicită admiterea şi a capătului de cerere privind dobânda, precum şi a capătului de cerere privind acordarea de daune morale. Din probele administrate rezultă că reclamanţii au suferit atât un prejudiciu material, cât şi un prejudiciu moral, în urma acţiunii de notare în cartea funciară a procedurii de expropriere care nu a mai fost dusă până la capăt, nemaiputându-şi continua investiţia prevăzută în certificatul de urbanism. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtului  XXX  solicită respingerea acţiunii, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare. Învederează că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul civil pentru acordarea de despăgubiri. Din primul raport de expertiză întocmit în faţa Tribunalului Sălaj şi din întreg materialul probator rezultă că reclamanţii nu au suferit niciun prejudiciu. Intenţia de expropriere a fost notată în iunie 2009 şi certificatul de urbanism solicitat de reclamanţi a fost eliberat la 28.10.2008, iar în cele opt luni dintre cele două momente reclamanţii nu au efectuat niciun demers în vedere realizării investiţiei pretinse. Nici de la radierea intenţiei de expropriere în 2013 nu au făcut demersuri pentru realizarea parcului industrial la care se face referire.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Învederează că reclamanţii nu au fost prejudiciaţi de menţiunea înscrisă în cartea funciară cu privire la intenţia de expropriere. La dosar nu există niciun document cu privire la culpa xxx pentru întreruperea procedurilor de expropriere. Ulterior lunii mai 2013, când a rămas definitivă şi irevocabilă sentinţa civilă în baza căreia s-au radiat din cărţile funciare menţiunile privitoare la intenţia de expropriere, reclamanţii nu au făcut niciun demers în sensul realizării investiţiei viitoare. Reclamanţii solicită constarea unui prejudiciu inexistent, viitor.

Tribunalul închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

La cererea reclamanţilor, urmează a amâna pronunţarea pentru a da acestora posibilitatea să formuleze concluzii scrise, astfel că

DISPUNE

Amână pronunţarea la 19.10.2016 pentru concluzii scrise.

Pronunţarea se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12.10.2016.

Preşedinte  Grefier

XXX  XXX

ECLI:RO:TBBUC:xxx

Dosar nr. xxx

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. xxx

Şedinţa publică din data de 19.10.2016

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE:  XXX

GREFIER:  XXX

Pe rol se află pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamanţii xxx  şi  xxx  și pe pârâţii  xxx şi  xxx , având ca obiect „pretenţii”.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 12.10.2016, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Tribunalul, în vederea depunerii concluziilor scrise de către părţi, a amânat pronunţarea la 19.10.2016, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a Civilă la data de 25.10.2013, reclamanţii  xxx şi  xxx  au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii  xxx şi  xxx , să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 4.500.000 lei cu titlu de pretenţii, reprezentând venit nerealizat, a dobânzii legale aferente sumei de 4.500.000 lei începând cu data rămânerii definitivă a hotărârii ce se va pronunţa, până la achitarea efectivă a sumei solicitate, obligarea pârâţilor la plata sumei de 400.000 lei cu titlu de daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că în anul 2008 au încheiat cu vânzătorii xxx şi xxx contractul de vânzare cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public xxx din Zalău, contract prin care au cumpărat suprafaţa totală de 21.566 mp teren intravilan şi extravilan cu preţul de 539.150 Euro.

Imobilul cumpărat a fost înscris iniţial în CF xxx /N a municipiului Zalău, nr. cadastral xxx /1 - suprafaţa de 19.829 mp, şi în C.F. xxx /N a municipiului Zalău nr. cadastral xxx /3 - suprafaţa de 1687 mp.

În urma conversiei de pe hârtie, CF xxx /N a municipiului Zalău a devenit în prezent C.F. xxx Zalău, cu nr. cadastral xxx /1 pentru suprafaţa de 19.829 mp, şi C.F. xxx /N a municipiului Zalău a devenit în prezent C.F. xxx Zalău cu nr. cadastral xxx pentru suprafaţa de 1687 mp.

Susțin reclamanţii că au achiziţionat terenul  cu scopul de a construi pe acesta hale industriale, sedii de firmă, birouri, spaţii comerciale, astfel cum rezultă din certificatul de urbanism nr. xxx /28.X.2008 obţinut de la Primăria Municipiului Zalău, cu intenţia de a le închiria, în vederea obţinerii unui venit din închiriere. Această intenţie a existat de la data cumpărării deoarece prin hotărârea nr. 45/5 martie 2007 a Consiliului Local Zalău s-a aprobat Planul Urbanistic Zonal Parc Industrial Zalău Vest, în care a fost cuprinsă întreaga suprafaţă de teren ai cărei proprietari tabulari sunt reclamanţii.

Reclamanții menționează că, după obţinerea certificatului de urbanism, au intenţionat să înceapă lucrările de construire, însă li s-a comunicat că o parte a terenului va fi expropriată, astfel că nu au putut obţine autorizaţie de construire.

La 30 iunie 2009 la cererea C.N.A.D.N.R. Bucureşti s-a notat în C.F. nr. xxx Zalău, cu încheierea de CF nr. xxx /30 iunie 2009, şi în C.F. xxx Zalău, cu încheierea de CF nr. xxx /30.06.2009, începerea procedurii de expropriere în baza Legii 198/2004. (intenţia de expropriere).

Din luna iunie 2009, data avizării A.N.C.P.I., şi până în prezent nu s-a efectuat nicio activitate scriptică în vederea continuării operaţiunilor necesare exproprierii, din lipsă de fonduri alocate în acest sens.

Situaţia de fapt şi de drept rezultată din această notare în CF a intenţiei de expropriere a paralizat reclamanţilor orice iniţiativă de exercitare a dreptului de proprietate, garantat constituţional şi de legislaţia europeană, împiedicându-i să își exercite acest drept chiar şi asupra terenului care nu ar fi intrat în culoarul de expropriere, deoarece prin efectul notării era indisponibilizată întreaga suprafaţă notată în cartea funciară.

Afirmă reclamanții că modul în care s-a procedat, prin notarea în CF în anul 2009 a începerii procedurii de expropriere, le-a înlăturat folosinţa, uzul şi dispoziţia, toate atributele dreptului de proprietate, ceea ce echivalează cu o expropriere de fapt, fără a le fi acordată o dreaptă şi prealabilă despăgubire, astfel cum prevede art. l din Protocolul nr. l al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Reclamanții susțin că aceasta este o practică larg răspândită şi evident nelegală: exproprierea de fapt a bunurilor imobile, în speţă terenuri, pentru construirea într-un viitor nedefinit a unor obiective de interes public. Autorităţile publice stabilesc anumite planuri, fie că sunt sau nu adoptate prin acte administrative, pe care le invocă cu scopul de a bloca exercitarea de către proprietari a atributelor proprietăţii.

Consideră reclamanții că aceste acţiuni încalcă în mod evident prevederile art. l din Protocolul nr. l al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, precum şi prevederile art. 44 din Constituţia României.

Prin sentinţa civilă nr. xxx /16 mai 2013 a Tribunalului Sălaj, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în dosarul nr. xxx, instanța a dispus radierea din CF xxx Zalău şi din CF xxx Zalău a notării începerii procedurii de expropriere, respectiv anularea încheierilor de carte funciară xxx /2009 şi xxx /2009. 

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că nici până la data pronunţării sentinţei nu s-au efectuat lucrările de dezmembrare a suprafeţelor care constituie culoarul exproprierii, iar prin înscrierea în CF a începerii procedurii de expropriere asupra întregului număr cadastral reclamanţii sunt împiedicaţi să exercite atributele dreptului de proprietate asupra suprafeţei care nu este supusă exproprierii, întrucât, în raport de normele legale în vigoare la data începerii procedurii de expropriere, acestora le este interzis să dispună de dreptul lor de proprietate, orice aviz, acord sau autorizaţie emise fiind lovite de nulitate.

Susțin reclamanții că indisponibilizarea imobilului proprietatea lor, în totalitate, prin înscrierea începerii procedurii de expropriere în cele două cărți funciare, pentru o perioadă nedeterminată şi evident nedeterminabilă la data de 30 iunie 2009, le-a provocat şi le provoacă prejudicii materiale estimate potrivit expertizei extrajudiciare, prin raportare la parametrii minimali de preţ chirie/mp, la suma de 4.500.000 lei.

Această sumă reprezintă pierderea materială suferită de reclamanţi, câştigul pe care în condiţii obişnuite ar fi putut să îl realizeze şi de care au fost lipsiţi până în prezent.

De asemenea, arată reclamanții, daunele morale pe care le solicită sunt justificate prin aceea că prin acţiunea pârâtului (notarea în Cartea funciară a intenţiei de expropriere), care a determinat indisponibilizarea imobilului achiziţionat cu scop de investire, li s-a adus atingere vieţii familiale, onoarei, demnităţii, reputaţiei şi imaginii lor. Reclamanţii au investit o sumă mare de bani în imobil fără a avea posibilitatea să realizeze investiţia propusă în vederea obţinerii câştigului preconizat, deşi existau multe alte variante de investiții pe care nu le-au fructificat, optând pentru această modalitate de investiţie, fapt ce le-a destabilizat şi viața de familie şi relaţiile sociale; au făcut publice intenţiile lor, au discutat eventuale parteneriate în afacere, astfel că în mod evident a avut de suferit şi demnitatea, imaginea şi reputaţia acestora.

În drept, reclamanții invocă dispoziţiile art. 1381, 1382 Cod civil, 1385 Cod civil, art. 1349 Cod civil.

În dovedirea pretențiilor, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și expertiză tehnică.

Pârâtul  xxx a formulat întâmpinare, prin care solicită, în principal, admiterea excepţiei netimbrării acţiunii, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a xxx, se arată că reclamanţii au chemat în judecată  xxx alături de xxx reprezentat de xxx şi xxx S.A. pentru repararea prejudiciului pretins a fi cauzat prin imposibilitatea exercitării depline a dezmembrămintelor dreptului de proprietate ai cărui titulari sunt reclamanţii, ca urmare a începerii procedurii de expropriere în baza Legii 198/2004 şi notării acesteia în Cartea Funciară, la cererea C.N.A.D.N.R. Bucureşti.

În raport de obiectul cauzei,  xxx nu-şi poate legitima calitatea procesuală pasivă atunci când se invocă faptul că alte persoane - fizice sau juridice - s-ar face vinovate de producerea unui eventual prejudiciu, în cadrul raportului juridic litigios urmând a se antrena în mod direct răspunderea civilă delictuală a persoanelor respective, în măsura în care, într-adevăr, s-ar fi produs un prejudiciu.

În acest context, trebuie avute în vedere și dispoziţiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, potrivit cărora „Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligaţii. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop.”.

De asemenea, potrivit art. 37 alin. 1 din acelaşi act normativ, „Statul nu răspunde pentru obligaţiile organelor şi celorlalte instituţii de stat, ale întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat, precum şi ale oricăror alte organizaţii socialiste de stat, dacă ele sunt persoane juridice. De asemenea, niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligaţiile statului.”.

Aceste dispoziţii ale Decretului nr. 31/1954, în prezent abrogat, au fost preluate şi în Legea nr. 287/2009 republicată. Astfel, art. 223 alin. 1 prevede că „în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi şi obligaţii, statul participă prin Ministerul Finanţelor Publice, afară de cazul în care legea stabileşte un alt organ în acest sens.” iar potrivit art. 224 alin. 1 „Dacă prin lege nu se dispune altfel, statul nu răspunde decât în mod subsidiar pentru obligaţiile organelor, autorităţilor şi instituţiilor publice care sunt persoane juridice şi niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligaţiile statului.”.

Prin urmare, din coroborarea acestor texte, rezultă că  xxx nu poate avea calitate procesuală pasivă în litigii, atunci când nu participă nemijlocit la un raport juridic sau când nu este prevăzut expres de lege ca fiind cel obligat să răspundă.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 2 din Legea 198/2004, care stabilesc un alt organ în reprezentarea xxx.

Astfel, în cauza dedusă judecăţii, potrivit prevederilor art. 2 din Legea 198/2004, „Statul Român este reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., iar unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale”.

Mai mult decât atât, aşa cum rezultă din conţinutul sentinţei civile nr. xxx /16.05.2013, pronunţată de Tribunalul Sălaj, reclamanţii din prezenta cauză au chemat în judecată xxx şi  xxx pentru ca instanţa să dispună radierea din cartea funciară a notării începerii procedurii de expropriere în temeiul Legii nr. 198/2004 şi anulării încheierilor de carte funciară ce cuprindeau aceste menţiuni.

La termenul de judecată din data de 25.09.2012 pârâta xxx S.A. a achiesat la pretenţiile reclamanţilor, iar prin încheierea de şedinţă din 23.10.2012 instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de  xxx şi a stabilit că singura care îşi justifică legitimarea procesuală pasivă în cauză este pârâta xxx S.A prin xxx

Prin sentinţa civilă nr. xxx /16.05.2013, instanţa a admis acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu xxx S.A., dispunând în consecinţă.

S-a statuat astfel, cu putere de lucru judecat, că între faptele reclamate de pârâţi, privind îngrădirea atributelor dreptului de proprietate, şi pârâtul  xxx nu poate exista nicio legătură de cauzalitate, singurul pârât care îşi poate justifica legitimarea procesuală pasivă în cauză fiind xxx prin xxx S.A..

Pe fondul cauzei, pârâtul arată că repararea prejudiciului invocat de reclamanţi îşi are izvorul în răspunderea civilă delictuală a persoanei chemate în judecată, în calitate de pârât.

Potrivit art. 1.349 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Pentru a fi admisibilă o cerere fundamentată pe dispoziţiile art. 1.349 Cod civil şi a se antrena răspunderea civilă delictuală a xxx prin xxx se cer întrunite cumulativ anumite condiţii, şi anume: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Aceste patru condiţii sunt nu doar condiţii generale ale răspunderii civile delictuale, ci şi condiţii necesare pentru a atrage răspunderea delictuală pentru fapta proprie.

Reclamanţii nu au făcut în niciun fel dovada cu privire la existenţa vreunui prejudiciu adus acestora de  xxx şi nu şi-au îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 249 Cod procedură civilă, de a-și dovedi afirmațiile.

În acest context, susţinerea cu privire la existenţa faptei ilicite a xxx prin xxx, a prejudiciului cauzat acestora şi a legăturii de cauzalitate între cele două condiţii enumerate nu este probată.

Ca atare, niciuna dintre condiţiile prevăzute de art. 1349 Cod civil nu se întruneşte în speţă pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală a xxx pentru fapta proprie, întrucât nu există o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii care să poate fi imputată xxx, nu există un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi nici vinovăţie, motiv pentru care acţiunea este neîntemeiată.

În drept, pârâtul invocă prevederile art. 205 şi următoarele Cod procedură civilă, precum şi prevederile art. 1349 şi următoarele Cod civil.

În apărare, pârâtul solicită proba cu înscrisuri.

Pârâtul  xxx  a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În apărare, pârâtul arată că reclamanții nu au făcut demersuri pentru realizarea procedurii prealabile de informare cu privire la avantajele soluționării conflictelor pe calea medierii, încălcând prevederile art. 2 din Legea nr. 192/2006.

Pe fond, pârâtul arată că reclamanții nu au probat îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert, a cărui existență să fie sigură și neîndoielnică, iar întinderea sa să poată fi stabilită în prezent. Consideră pârâtul că evaluarea făcută de reclamanți nu îi este opozabilă și reprezintă doar o percepție subiectivă asupra eventualelor câștiguri pe care aceștia le-ar fi putut realiza.

Reclamanții invocă un prejudiciu care este rezultatul pierderii unei șanse, a posibilității de a realiza un câștig, însă pentru a putea fi reparat un astfel de prejudiciu trebuie să fie urmarea unei fapte ilicite, iar șansa trebuie să fie reală și serioasă. La stabilirea unei eventuale despăgubiri pentru un prejudiciu de acest tip, instanța trebuie să țină cont de elementul „alea” care afectează realizarea șansei de câștig sau evitarea riscului de pierdere.

Certificatul de urbanism solicitat de reclamanți pentru realizarea unui parc industrial are doar un caracter informativ prin care se stabilesc documentele de care are nevoie o persoană pentru a obține o autorizație de construire. În intervalul octombrie 2008 (momentul emiterii certificatului de urbanism) – iunie 2009 (momentul înscrierii în CF a intenției de expropriere) reclamanții nu au efectuat niciun demers în vederea realizării obiectivului propus.

Referitor la celelalte condiții, consideră pârâtul că lipsește caracterul ilicit al faptei cauzatoare a presupusului prejudiciu, întrucât notarea în cartea funciară a intenției de expropriere a imobilelor situate pe amplasamentul lucrării „Drum de legătură la șoseaua Nordului” s-a făcut în temeiul prevederilor Legii nr. 198/2004 privind exproprierea de utilitate publică.

De asemenea, pârâtul susține că lipsește vinovăția, ca element al răspunderii civile delictuale, nefiind identificată în niciuna dintre formele ei. Intenția de expropriere s-a notat în vederea realizării unui obiectiv de interes național.

Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, pârâtul arată că reclamanții au avut posibilitatea și discernământul necesare evaluării obiective a afacerii pe care intenționau să o demareze și ar fi trebuit să analizeze și posibilitatea unui eventual eșec al obiectivului lor.

În drept, pârâtul invocă Legea nr. 198/2004 în vigoare la data notării intenției de expropriere, Codul civil, Legea nr. 192/2006.

Prin răspunsurile la întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea excepțiilor invocate și înlăturarea apărărilor de fond formulate de pârâți.

Totodată, prin precizarea formulată la primul termen de judecată, conform art. 204 Cod procedură civilă, reclamanții au arătat că solicită obligarea pârâților la plata dobânzii legale începând cu data de 01.01.2010 și nu cu data rămânerii definitive a hotărârii, cum au solicitat prin cererea introductivă de instanță.

În ședința publică de la 12.03.2014, tribunalul a constatat că excepția netimbrării a rămas fără obiect, reclamanții probând achitarea taxei judiciare de timbru, și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului xxx prin xxx, față de precizarea făcută de reclamanți în sensul că au chemat în judecată xxx pentru fapta proprie, urmând ca îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale să fie analizată pe fondul cauzei.

În aceeași ședință, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii, constatând că medierea nu era obligatorie față de valoarea pretențiilor și față de dispozițiile art. 60 lit. f coroborat cu art. 2 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 192/2006, astfel că nu se poate reține încălcarea art. 2 din același act normativ.

Totodată, tribunalul a invocat din oficiu, în temeiul art. 18 din Decretul nr. 167/1958, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.-22.10.2010, pe care a admis-o, cu motivarea că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la momentul înscrierii în Cartea Funciară a intenției de expropriere, apreciind că momentul radierii acestei înscrieri nu prezintă relevanță.

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și, prin comisie rogatorie efectuată de Tribunalul Sălaj, proba testimonială și proba cu expertiză imobiliară având ca obiectiv stabilirea beneficiului nerealizat în perioada octombrie 2010 până la zi și calcularea dobânzii legale aferente acestei sume pentru aceeași perioadă.

Față de soluția dată excepției prescripției la termenul din 12.03.2014, tribunalul va respinge cererea privind pretenţiile aferente perioadei 01.01.2010 - 22.10.2010 ca fiind prescrisă.

Pe fondul cauzei, analizând probele administrate, tribunalul constată următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxx /2008 de B.N.P., reclamanții  xxx și  xxx au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 21.566 mp situată în municipiul Zalău, jud. Sălaj, intabulată astfel: suprafața de 1687 mp teren intravilan, întabulată în CF nr.  xxx/N a municipiului Zalău cu A+1 nr. cad.  xxx/3 de sub B-1,2; suprafața de 19.829 mp teren extravilan, întabulată în CF nr.  xxx/N a municipiului Zalău cu A+1 nr. cad.  xxx/1 de sub B-1,2.

În vederea edificării unor construcții pe terenul cumpărat, reclamanții au obținut certificatul de urbanism nr. xxx/28.10.2008 eliberat de Primăria Municipiului Sălaj, în care se menționează regimul juridic al terenului, regimul economic și regimul tehnic, și se certifică faptul că pe terenul respectiv pot fi edificate construcțiile cu destinațiile menționate de solicitant, fiind indicate și înscrisurile necesare obținerii autorizației de construire.

Prin încheierile nr. xxx și nr. xxx din 30.06.2009, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Zalău a notat în cele două cărți funciare deschise pentru cele două terenuri dobândite de reclamanți începerea procedurii de expropriere în baza Legii nr. 198/2004, însă ulterior expropriatorul nu a mai întreprins vreun demers care să confirme intenția sa fermă de a continua exproprierea, motiv pentru care reclamanții au solicitat în instanță să se constate ineficacitatea procedurii de expropriere și rectificarea cărților funciare în sensul anulării încheierilor prin care s-a notat intenția de expropriere.

Prin sentința civilă nr. xxx /16.05.2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj - Secția Civilă în dosarul nr. xxx, a fost admisă acțiunea precizată și s-a dispus radierea din CF nr. xxx Zalău și CF nr. xxx Zalău a notării începerii procedurii de expropriere în temeiul Legii nr. 198/2004, respectiv anularea încheierilor nr. xxx și nr. xxx din 30.06.2009.

Tribunalul reţine că reclamanții solicită obligarea pârâților  xxx şi  xxx  la repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a acestora constând în notarea în cărțile funciare nr.  xxx/N și nr.  xxx/N ale municipiului Zalău a începerii procedurii de expropriere în baza Legii nr. 198/2004, neurmată de finalizarea procedurii de expropriere.

Prin urmare, tribunalul constată că fundamentul juridic al pretenţiilor reclamanților îl constituie răspunderea civilă delictuală a pârâților pentru fapta proprie, respectiv dispoziţiile art. 998-999 din Codul civil de la 1864, aplicabile în cauză după cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, față de data faptei pretins prejudiciabile – 30.06.2009. Condiţiile esenţiale ale acestei răspunderi sunt: existenţa unei fapte ilicite săvârşite de persoana juridică prin organele sale (art. 35 alin. 2 şi 3 din Decretul nr. 31/1954, în vigoare la momentul săvârşirii faptei), existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei persoanei juridice.

Aceste condiţii trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca persoana juridică vinovată de producerea prejudiciului să răspundă pentru fapta sa, fiind obligată la repararea integrală a prejudiciului produs.

Referitor la prejudiciu, din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanții se consideră prejudiciați prin imposibilitatea realizării proiectului imobiliar preconizat și lipsirea de folosinţa construcțiilor pe care intenționau să le edifice, deci invocă un beneficiu nerealizat constând în profitul ce a devenit imposibil de realizat din cauza existenţei notării intenției de expropriere în cărțile funciare ale celor două suprafețe de teren, decurgând din imposibilitatea de materializare a intenţiei lor certe de a edifica un complex imobiliar cu destinație comercială; totodată, invocă și un prejudiciu moral constând în afectarea demnității și onoarei în relațiile cu partenerii de afaceri.

Pentru a se putea obţine repararea unui prejudiciu, acesta trebuie să fie cert (să fie sigur atât în privinţa existenței, cât şi a posibilităţii de evaluare) şi să nu fi fost reparat încă. Prejudiciul cert este atât cel actual, cât şi cel viitor, dacă este sigur că se va produce.

Sarcina de a proba îndeplinirea acestor condiţii revine, potrivit regulii generale impuse de art. 249 Cod procedură civilă 2010, reclamantului care solicită repararea prejudiciului.

Cum reclamanții s-au considerat prejudiciați prin imposibilitatea de a construi pe terenul în discuţie, tribunalul apreciază că aceștia, deși au probat prin declarațiile martorilor audiați existența intenției de a construi pe respectivele terenuri, nu au făcut și dovada materializării acestei intenții, respectiv a demersurilor efective pentru demararea acestei activități în perioada anterioară notării intenției de expropriere.

Astfel, tribunalul constată că, ulterior eliberării certificatului de urbanism nr. xxx /28.10.2008 și până la data notării începerii procedurii de expropriere 30.06.2009, deci timp de 8 luni, reclamanții nu au întreprins niciun demers pentru a obține autorizația de construire, nu au făcut dovada întocmirii proiectului tehnic pentru complexul imobiliar, a obținerii avizelor menționate în certificatul de urbanism sau a depunerii documentațiilor necesare pentru obținerea acestor avize.

Martorul xxx a declarat că a fost contactat de reclamantul  xxx pentru efectuarea unei ridicări topografice necesară obținerii certificatului de urbanism în anul 2008 și că în 2009 i s-a solicitat să execute lucrarea de dezmembrare a acestor terenuri, deși certificatul fusese obținut în 28.10.2008. Martorul a arătat că nu a mai întocmit lucrarea topografică pentru dezmembrare, întrucât fusese deja notată începerea procedurii de expropriere, ceea ce înseamnă că solicitarea adresată martorului este ulterioară lunii iunie 2009. A mai declarat martorul că reclamanții au luat legătura cu un proiectant încă înainte de a cumpăra terenurile (iunie 2008), însă cu toate acestea reclamanții nu au făcut dovada că a fost întocmit un proiect tehnic pentru complexul imobiliar pe care intenționau să îl edifice, nici dovada vreunui demers concret de concepere a unui proiect.

În condiţiile în care reclamanții au indicat prejudiciul ce solicită a fi acoperit ca rezultând din imposibilitatea de construire şi închiriere a unui anumit număr de spații comerciale cu anumite caracteristici, ei trebuie să dovedească existenţa cel puţin a unui proiect în acest sens, or în cauză nu au fost dovedite suficiente elemente care să configureze caracteristicile tehnice concrete ale unei asemenea investiţii.

Simpla intenţie de a demara un proiect imobiliar nu este suficientă pentru a se dovedi că nerealizarea acestui proiect este consecinţa directă a notării începerii procedurii de expropriere, în lipsa demersurilor concrete întreprinse de reclamanți pentru punerea în aplicare a acestei intenții, demersuri ce ar fi putut fi dovedite prin depunerea la dosar a unui proiect imobiliar și a celorlalte înscrisuri necesare obținerii autorizației de construire.

De asemenea, reclamanții nu au făcut dovada că, ulterior pronunțării sentinței civile nr. xxx /16.05.2013, prin care s-a dispus radierea din CF nr. xxx Zalău și CF nr. xxx Zalău a notării începerii procedurii de expropriere în temeiul Legii nr. 198/2004, și până la momentul sesizării instanței cu prezenta acțiune - 25.10.2013 ar fi întreprins vreun demers în vederea concretizării intenției de realizare a complexului imobiliar.

Pe de altă parte, referitor la evaluarea eventualului prejudiciu suferit de reclamanți prin imposibilitatea realizării complexului imobiliar și încasării veniturilor din închirierea acestor spații, expertul xxx a arătat că, după obținerea certificatului de urbanism sau în paralel cu  acesta, trebuia făcut un studiu de fezabilitate care să confere investitorului utilitatea realizării unei astfel de investiții, cererea de astfel de spații pe piața imobiliară, specificul spațiilor create și tipul de activitate ce urmează a se desfășura în fiecare dintre clădiri, în lipsa acestui studiu nefiind posibilă o estimare a rentabilității respectivei investiții și deci a eventualului prejudiciu.

Chiar și comisia formată din cei trei experți care au efectuat contraexpertiza în cauză, stabilind, prin metoda comparației de piață asupra valorii chiriei pentru spații similare celor ce se doreau a fi realizate, o valoare a întregului beneficiu începând cu luna ianuarie 2010 până la zi de 530.028 euro, au arătat că nu sunt în măsură să aprecieze dacă investiția s-ar fi realizat în lipsa inițierii procedurii de expropriere. În acest sens, tribunalul are în vedere că reclamanții nu au dovedit un ritm al activităților premergătoare obținerii autorizației și începerii lucrărilor de construire care să conducă la concluzia că investiția ar fi fost finalizată la începutul anului 2010. Pe de altă parte, tribunalul apreciază că, și dacă s-ar fi realizat investiția preconizată, nu este sigur că toate spațiile ar fi fost închiriate.

Prin urmare, tribunalul apreciază că prejudiciul rezultat din pretinsa imposibilitate de a construi nu este unul cert, ci eventual, iar obligarea pârâților să plătească reclamanților despăgubiri la valoarea chiriei pe piaţa liberă ar echivala cu o îmbogăţire fără justă cauză a acestora. Altfel spus, prejudiciul constând în lipsa de folosinţă nu este real și are caracter speculativ.

Drept consecinţă, tribunalul reţine că susţinerile reclamanților nu sunt dovedite în cauză prin probe directe, obiective, astfel că probatoriul administrat nu este apt a dovedi prejudiciul material invocat de aceștia.

De asemenea, tribunalul apreciază că nu a fost dovedit nici prejudiciul moral, martorii audiați nefiind în măsură a relata, urmare a propriilor percepţii, consecințele directe produse de nerealizarea obiectivului imobiliar asupra relațiilor de afaceri ale reclamantului  xxx și asupra imaginii sale publice.

Așa fiind, reţinând că împrejurările de fapt invocate în susţinerea acţiunii nu au fost dovedite în cauză, nefiind dovedită una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ, aceea a prejudiciului, tribunalul constată că nu poate fi atrasă răspunderea pârâţilor în temeiul dispozițiilor art. 998-999 Cod civil 1864.

Faţă de toate aceste considerente, tribunalul apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâților, astfel că va respinge cererea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea privind pretenţiile aferente perioadei 01.01.2010 - 22.10.2010 ca fiind prescrisă.

Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii  xxx (CNP xxx) şi  xxx  (CNP xxx), ambii cu domiciliul în Zalău, xxx, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâţii xxx prin xxx, cu sediul în Bucureşti, xxx, sector 5, şi  xxx , cu sediul în Bucureşti, xxx, sector 1.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se depune la Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a Civilă.

Pronunţată azi, 19.10.2016, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte  Grefier

XXX XXX

Red. XXX/Dact. XXX

6 ex./23.06.2017

Domenii speta

Spete similare