Propunere arestare preventivă

Asupra propunerii de arestare preventivă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău formulată prin referatul nr.629/P/2019 din data de 04.12.2019, s-a solicitat arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile a inculpatului minor D.R.D., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin.1 din C.p. rap. la art. 188 alin.1 din C.p. cu aplic. art. 113 alin.3 din C.p.,pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de astăzi, judecătorul de drepturi și libertăți constată următoarele :

În fapt, s-a reţinut în referatul procurorului  că , Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău din data de 26.11.2019 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin.1 din C.p. rap. la art. 188 alin.1 din C.p.

În fapt, la data de 08.11.2019 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău plângerea penală formulată de persoana vătămată B.I.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor, constând în aceea că la data de 28.09.2019 acesta l-a lovit cu o drujbă pornită în zona braţului, deşi a intenţionat să il lovească în zona superioară a corpului, dar şi în zona abdominală.

Persoana vătămată a ataşat la plângere copia certificatului medico-legal din care rezultă că a prezentat: plagă tăiată abdominală nepenetrantă – suturată; plagă tăiată delabrantă antebraţ stâng cu secţiune: masă musculară,  operat: miorafie, fasciotomie, hemostază, drenaj, sutură + fractură incompletă cubitus – imobilizare gipsată brahio-antebrahio-palmară. Leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor/tăietor –despicător şi au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale în caz de evoluţie favorabilă.

Prin ordonanţa din data de 03.12.2019 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de D.R.D., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin.1 din C.p. rap. la art. 188 alin.1 din C.p. cu aplic. art. 113 alin.3 din C.p.

Prin ordonanţa din data de 04.12.2019 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de D.R.D., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin.1 din C.p. rap. la art. 188 alin.1 din C.p. cu aplic. art. 113 alin.3 din C.p.

În urma mijloacelor de probă administrate – declaraţie persoană vătămată, declaraţii martori, proces verbal de conducere în teren, copie certificat medico-legal, declaraţii inculpat – au rezultat următoarele:

În după-amiaza zilei de 28.09.2019, între persoana vătămată B.I.S. şi martorul B.V., pe de o parte, şi inculpatul minor D.R.D. şi martorul B.N., pe de altă parte, a avut loc un conflict pe malul pârâului, în apropiere de locuinţa martorului B.V., pe motiv că D.R.D. şi B.N. au intenţionat să încarce într-un tractor un trunchi de copac, doborât cu o zi înainte de fraţii B. cu scopul a a-l folosi la improvizarea unui podeţ peste pârâu. După acest incident, D.R.D. a mers la domiciliul său, în acelaşi sat, şi i-a povestit mamei sale, martora D.L., cele întâmplate, hotârând de comun acord să se deplaseze împreună la locuinţa martorului B.V. pentru a solicita explicaţii.

Cu acest prilej a izbucnit un nou scandal între D.L., D.R.D., B.I.S., B.V. şi B. C. în timpul căruia D.R. a început să filmeze cu telefonul mobil şi a adresat mai multe ameninţări cu acte de violenţă şi expresii vulgare. La un moment dat, B.I.S. a intenţionat să îi ia telefonul din mână inculpatului D.R.D. pentru a-l determina să nu mai filmeze, insă D.R.D. a fugit în direcţia casei deţinute de G.G., dar folosită de familia sa, situată vis-a- vis de locuinţa martorului B.V.

Inculpatul a fost urmat de persoana vătămată B.I.S., care a pătruns de asemenea în curtea imobilului în care intrase  inculpatul, loc în care D.R.D. a luat în mână o drujbă şi după ce a pus-o în funcţiune a îndreptat drujba în direcţia persoanei vătămate. Persoana vătămată a declarat că inculaptul a intenţionat să il lovească cu drujba pornită în zona capului, însă a ridicat bratul stâng pentru a se proteja, astfel că lovitura i-a fost aplicată în braţ. Imediat după această lovitură, inculpatul  minor l-a mai lovit pe B.I.S. cu drujba ce era în continuare pornită în zona abdominală. Auzind sunetul de drujbă, dar şi ţipetele persoanei vătămate care afirma că a fost omorât, imediat în curte a ajuns martorul B.V. care l-a observat pe fratele său plin de sânge şi şi-a rupt hainele cu care era îmbrăcat pentru a încerca să-i oprească victimei hemoragia. Ulterior au apărut la faţa locului mama inculpatului, dar şi familia persoanei vătămate.

B.I.S. a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Municipal Oneşti şi ulterior transferat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, rămânând internat până la data de 01.10.2019.

Conform certificatului medico-legal persoana vătămată a prezentat: plagă tăiată abdominală nepenetrantă – suturată; plagă tăiată delabrantă antebraţ stâng cu secţiune: masă musculară,  operat: miorafie, fasciotomie, hemostază, drenaj, sutură + fractură incompletă cubitus – imobilizare gipsată brahio-antebrahio-palmară. Leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor/tăietor –despicător şi au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale în caz de evoluţie favorabilă. Leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei.

Inculpatul a fost reţinut 24 de ore prin ordonanţa din data de 03.12.2019, ora 19:09.

Potrivit actelor de urmărire penală, audiat ca suspect D.R.D. nu a recunoscut că l-a lovit cu drujba pe B.I.S.. Cu ocazia audierii în calitate de inculpat, D.R.D. a declarat că l-a lovit pe B.I.S. cu drujba în timp ce era atacat de acesta şi de B.V., care erau înarmaţi cu pari. 

Condiţiile şi împrejurările în care persoana vătămată a suferit leziunile menţionate în actul medico legal sunt susţinute în mod diferenţiat de inculpat şi de persoana vătămată, însă se constată că şi în ipoteza în care afirmaţiile inculpatului ar fi reale, în cauză nu pot fi reţinute dispoziţiile referitoare la legitima apărare, prevăzute de art. 19 din C.p., întrucât lovirea victimei cu o drujbă pornită, obiect apt a produce leziuni extrem de grave şi chiar moartea, este în mod evident o apărare disproporţionată cu gravitatea atacului descris de inculpat şi  nimic din ceea ce încearcă să invoce în apărare inculpatul nu ar fi justificat o ripostă atât de gravă şi exagerată din partea sa.

Din actele de urmărire penală efectuate până în prezent, se constată că în cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art. 223 al. 2 C.proc.pen. conform cărora măsura arestării preventive poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii.

După cum s-a prezentat anterior, inculpatul este cercetat pentru  săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor şi având în vedere gravitatea faptei reţinute în sarcina sa,  arestarea preventivă este singura măsură care ar putea asigura buna desfăşurare a procesului penal şi prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni.

Infracţiunea de omor este una dintre cele mai grave dintre infracţiunile intenţionate contra persoanei, fiind de altfel prima infracţiune incriminată de legiuitor în partea specială a Codului penal. Legiuitorul a ales această aşezare topografică a incriminării infracţiunii de omor tocmai pentru a arăta că valoarea socială supremă apărată de legea penală este dreptul la viaţă. Pe cale de consecinţă, lezarea în forma cea mai gravă a acestei valori, prin tentativa de suprimare intenţionată a vieţii altuia este privită de societate şi de legiuitor  deopotrivă, drept un act de o gravitate extremă. Eventuala lăsare în libertate, chiar până la o judecată definitivă pe fondul cauzei, a unei persoane suspicionate rezonabil că a comis o infracţiune de tentativă de omor, reprezintă o circumstanţă ce poate cauza puternice convulsii sociale, generată de senzaţia că organele judiciare tolerează şi încurajează prin inacţiune săvârşirea de infracţiuni grave contra vieţii.

Necesitatea privării de libertate a inculpatului rezultă din datele existente în cauză, privitoare la împrejurările şi modul de desfăşurare a activităţii infracţionale.

După cum s-a prezentat anterior inculpatul a folosit în agresiune o drujbă în funcţiune, obiect apt a produce leziuni tanatogeneratoare, şi după ce a lovit victima în zona braţului, deşi a urmărit zona superioară a corpului, l-a mai lovit incă o dată în zona abdominală.

Cu toate că în actul medico-legal se precizează că leziunile suferite de persoana vătămată nu au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, întrucât din modul de săvârşire a faptei rezultă că numai datorită întâmplării rezultatul letal sau periculos pentru viaţă nu s-a produs, inculpatul, la momentul săvârşirii actului de violenţă, manifestând o atitudine de indiferenţă faţă de un asemenea rezultat. Inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, în sensul că deşi nu a urmărit moartea victimei, a acceptat posibilitatea producerii ei, rezultat care nu s-a produs în cele din urmă din cauze independente de voinţa inculpatului.

 În raport cu prevederile art. 5 din CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motiv temeinice de a crede în posibilitatea săvârşirii de noi infracţiuni, fiind necesară astfel pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal. Din probatoriul administrat rezultă că este îndeplinită şi această condiţie.

Examinând actele administrate până în prezent în cadrul dosarului de urmărire penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bacău are în vedere, în primul rând , verificare îndeplinirii condiţiilor de  prevăzute de lege pentru dispunerea unei măsuri preventive.

Potrivit art. 202 C.proc.pen., referitoare la  scopul, condiţiile generale de aplicare şi categoriile măsurilor preventive, judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere faptul că, conform alin. (1), Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

(2) Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menţinută dacă există o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale.

(3) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

(4) Măsurile preventive sunt:

a) reţinerea;

b) controlul judiciar;

c) controlul judiciar pe cauţiune;

d) arestul la domiciliu;

e) arestarea preventivă.

Necesitatea luării măsurii arestării preventive este analizată prin prisma scopului asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaţilor de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Reţinem că în cauză nu există nici o cauză care să împiedice exercitarea acţiunii penale împotriva inculpaţilor.

Premisa de la care se porneşte pentru a analiza oportunitatea luării măsurii arestării preventive este aceea a existenţei unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune de o anumită gravitate.

Pericolul social al faptelor este atât unul abstract (avut în vedere de legiuitor la momentul incriminării faptei), cât şi unul concret (specific fiecărei fapte în parte, raportat la actele materiale realizate de fiecare inculpat).

În acest sens, trebuie reţinut că suspiciunea rezonabilă presupune existenţa unor fapte sau informaţii apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârşit infracţiunea (Imakayeva contra Rusiei, Iliev contra Bulgariei). Principiile de securitate juridică şi de protecţie împotriva arbitrariului impun fondarea fiecărei privaţiuni de libertate pe o bază legală specifică şi pe o suspiciune rezonabilă.

Raportat la noţiunea sui generis de „suspiciune rezonabilă" creată de jurisprudenţa CEDO, luarea, prelungirea sau menţinerea unei măsuri preventive nu trebuie să se întemeieze pe un ansamblu probator care dovedeşte dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăţia unei persoane cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, aspect indispensabil la pronunţarea unei soluţii de condamnare.

Examinând, în concordanţă cu textele de mai sus, conţinutul dosarului de urmărire penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bacău constată că în cauză există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul  a săvârşit o acţiune care poate îmbrăca forma unei infracţiuni îndreptate împotriva persoanei, respectiv o acţiune comisă cu violenţă împotriva persoanei vătămate B.I.S., însă nu este lămurit, şi cu atât mai puţin convins, că această acţiune nu a fost săvârşită în scop de autoapărare.

Mijloacele materiale de probă aflate la dosarul cauzei constau în : plângerea persoanei vătămate formulată la o lună şi jumătate de la data reclamată a faptelor, acte medico –legale, declaraţii de persoană vătămată, martori şi suspect/inculpat, un proces verbal de conducere în teren.

 Aceste mijloace materiale de probă conturează faptul că la data de 28.09.2019 între inculpatul minor D.R.D. şi familia persoanei vătămate au avut loc două situaţii conflictuale : un conflict pe malul pârâului, în apropiere de locuinţa martorului B.V. lângă imobilul lui G.N., pe motiv că D.R.D. şi B.N. ar fi încercat să taie o parte dintr-un arbore şi să-l încarce în tractor (conform versiunii inculpatului, acesta venise să repare gardul imobilului lui G.N., imobil pe care familia sa îl avea în grijă şi folosinţă, când au fost ameninţaţi cu pari şi fugăriţi de B.I.S., B.V., însoţiţi şi de B. C., iar conform versiunii din referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, între persoana vătămată B.I.S. şi martorul B.V., pe de o parte, şi inculpatul minor D.R.D. şi martorul B.N., pe de altă parte, a avut loc un conflict pe malul pârâului, în apropiere de locuinţa martorului B.V., pe motiv că D.R.D. şi B.N. au intenţionat să încarce într-un tractor un trunchi de copac, doborât cu o zi înainte de fraţii B. cu scopul a a-l folosi la improvizarea unui podeţ peste pârâu) , iar al doilea conflict, la aproximativ 30 de minute –o oră,  în apropierea locuinţei lui B.V., în afara acesteia şi în spatele imobilului lui G.N., activitatea conflictuală reţinută de judecător desfăşurându-se astfel: inculpatul, mama acestuia, D.L., şi martorul B.N. s-au dus în apropierea locuinţei familiei lui B.V. pentru a le reproşa  în legătură cu copacul pe care voiau să-l folosească, în afara curţii  fiind o altercaţie între D.L. (conform certificatului medico-legal aceasta prezintă leziuni traumatice ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale –fl. 74 dosar cu propunerea parchetului -, leziunile fiind produse prin lovirea cu şi de corpuri dure),  şi o altercaţie în spatele imobilului lui G.N., unde inculpatul s-a refugiat fiind urmărit şi unde a avut loc şi agresarea persoanei vătămate de către inculpat cu drujba.

Având în vedere  declaraţiile părţilor şi martorilor audiaţi, judecătorul de drepturi şi libertăţi , din economia dosarului, constată că inculpatul minor, în această ultimă etapă conflictuală, după ce i-a fost lovită mama de către B.V. a fugit, pentru a se refugia de actele de violenţă în desfăşurare, pe o distanţă scurtă, trecând pârâul , la imobilul lui G.N. , fiind urmărit de cel puţin o persoană adultă – persoana vătămată B. S., nemulţumită de faptul că inculpatul a filmat faza iniţială a acestui din urmă conflict.

Este plauzibilă şi varianta inculpatului, care atestă că ar fi fost urmărit de trei adulţi- B. S., B.V. şi M.N., care au rupt aracii de la vie pentru a-l agresa fizic ( aspect neverificat de organele de cercetare penală , care s-au mulţumit doar cu o conducere în teren, la solicitarea persoanei vătămate  şi nu au efectuat o cercetare la faţa locului, în prezenţa unor martori asistenţi şi a părţilor implicate, în vederea stabilirii situaţiei existente în teren) , context în care– prin pornirea drujbei şi îndreptarea ei către agresor/agresori de către inculpatul minor în timp ce acesta se afla în curtea pe care el şi familia sa  o aveau în grijă -, legitima apărare sau comiterea unei fapte aflat în depăşirea limitei legitimei apărări, apare cel puţin la fel de pertinentă. Mai mult, la dosarul cauzei se regăseşte certificatul medico-legal eliberat pe numele inculpatului minor care atestă că şi acesta , la data faptei a suferit leziuni traumatice, respective un traumatism cranio-cerebral fără leziuni osoase, care necesita 8-9 zile de îngrijiri medicale.

 Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că inculpatul este minor, elev în clasa a XI-a la liceu, locuieşte doar cu mama sa , tatăl fiind plecat la muncă în străinătate, nu figurează în fişa de cazier judiciar cu date de interes penal.

Martorii audiaţi în cauză sunt ,cu excepţia martorului B.N., rude cu subiecţii procesuali, declaraţiile acestora urmând a fi private cu rezervă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în dispunerea măsurii preventive privative de libertate cele mai severe solicitate de parchet.

Faţă de cele reţinute mai sus , constatând că  în cauză există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul  a săvârşit o acţiune care poate îmbrăca forma unei infracţiuni îndreptate împotriva persoanei, respectiv o acţiune comisă cu violenţă împotriva persoanei vătămate B.I.S., judecătorul de drepturi şi libertăţi va respinge propunerea parchetului de arestare preventivă a inculpatului, însă, în scopul bunei desfăşurări a urmăririi penale în vederea aflării adevărului, va lua faţă de inculpat măsura controlului judiciar.

Domenii speta

Spete similare