Raporturi de muncă

 Activitatea desfăşurată de un angajat al unei societăţi comerciale în funcţia de şef formaţie pază PSI în cadrul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă nu constituie activitate în condiţii speciale de muncă, similare activităţii desfăşurate de personalul serviciilor de urgenţă profesioniste.

 În conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin.1 (art.38 anterior republicării) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor „Personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private se încadrează în condiţii de muncă similare personalului serviciilor de urgenţă profesioniste”.

 Dispoziţiile legale sus menţionate nu pot fi interpretate în sensul că încadrarea personalul angajat al serviciului de urgenţă privat este aceeaşi cu cea a pompierilor militari, a căror activitate este reglementată prin Legea nr.121/1996 şi Hotărârea nr. 1294/2001 şi care beneficiază de o încadrare specială, dat fiind specificul activităţii militarilor, diferit de regimul personalului civil.

 Deşi, reclamantul susţine că activitatea pe care o desfăşoară ca pompier civil trebuie să fie asimilată serviciilor de urgenţă profesioniste, invocând dispoziţiile art.38 alin.1 din Legea nr.307/2006, se apreciază că personalul civil angajat al unei societăţi comerciale, cu atribuţii în domeniul apărării şi prevenirii incendiilor este angajat al acestei societăţi, neexistând nici un temei juridic pentru a se putea asimila condiţiilor de muncă încadrarea acestuia cu cea a pompierilor militari, întrucât activitatea acestora din urmă este reglementată prin HG nr.1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 16.07.2019

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 08.03.2019 reclamantul JF a chemat în judecată pârâta SC ŞNO SA solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că activitatea desfăşurată în cadrul SPSU al pârâtei, începând cu data de 01.10.2006 şi pentru viitor constituie activitate în condiţii speciale de muncă în conformitate cu dispoziţiile art.38 alin.1 din Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor.

În fapt, reclamantul a arătat că este angajatul pârâtei în funcţia de şef serviciu SPSU din cadrul ŞNO, că în perioada 01.10.2000-01.10.2006 a desfăşurat activitate ca motopompist în cadrul Serviciului PSI, iar din 01.10.2006 şi până în prezent în funcţia de şef serviciu PSI/SPSU, funcţii operative în cadrul societăţii pârâte.

A arătat că este încadrat pe funcţia de pompier civil, conform fişei postului, activitatea efectivă fiind desfăşurată atât la remiza PSI cât şi pe cală, fiind obligat să verifice în permanenţă îndeplinirea condiţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor, menţionând că activitatea pe care o desfăşoară zilnic este specifică activităţii pompierilor, în sensul că zilnic acordă permisele de lucru cu foc deschis, care sunt eliberate doar în urma verificării efective a îndeplinirii condiţiilor de acordare.

Totodată, a arătat că a formulat o sesizare către IGSU, întrucât nu i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr.307/2006, iar prin adresa nr.../P/25.02.2016 emisă de MAI/DSU/IGSU/ISU D judeţul M i s-a comunicat că „personalul operativ din cadrul structurilor de intervenţie al serviciilor de urgenţă profesioniste se încadrează permanent în locuri de muncă şi activităţi cu condiţii speciale, pentru care, la stabilirea pensiei, se iau în calcul un an şi 6 luni pentru fiecare an lucrat în asemenea condiţii, conform pct.II din Anexa 2 la HGR nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice cadrelor militare în activitate”.

A menţionat că a solicitat în repetate rânduri pârâtei ca activitatea pe care o desfăşoară să fie asimilată serviciilor de urgenţă profesioniste, în sensul încadrării în condiţii de muncă conform dispoziţiilor art.38 alin.1 din Legea nr.307/2006, însă toate demersurile sale au rămas fără rezultat, răspunsul societăţii fiind în sensul că societatea nu prezintă risc ridicat la incendii, aspect nerelevant raportat la specificul activităţii de pompier.

 În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.38 alin.1 din Legea nr.307/2006, pct.II.2 din anexa nr.2 la HG nr. 1294/2001, ROF a SPU din cadrul ŞNO.

Pârâta SC ŞNO SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că reclamantul este salariatul societăţii de la data de 22.05.1996 şi până în prezent, iar începând cu 01.11.2006 este încadrat la serviciul SPSU al societăţii desfăşurându-şi activitatea de pompier civil cât şi pe cală.

Condiţiile de muncă ale personalului serviciilor de urgenţă profesioniste sunt reglementate în HG nr.1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările şi completările ulterioare.

Pârâta a arătat că nu deţine locuri de muncă în condiţii speciale, întrucât nu sunt întrunite condiţiile cumulative privind înscrierea activităţii şi a societăţii angajatoare în anexele nr.1 şi 2 la Legea nr.226/2006 şi respectiv în anexele nr.2 şi 3 la Legea nr.263/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

A menţionat că pentru pompierii militari criteriile şi procedura de încadrare în condiţii de muncă specific activităţii desfăşurate sunt diferite de cele prezentate de HG nr.1025/2003; Legea nr.19/2000, Legea nr. 263/2010 în sensul că stabilirea, denumirea locurilor de muncă, activităţilor şi/sau funcţiilor precum şi evidenţa perioadelor de activitate în aceste condiţii se fac prin norme interne de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin de conducătorul fiecărei instituţii publice.

Organizarea serviciilor voluntare şi a serviciilor de pompieri de tip SPSU raportat la Ordinul OMAI nr.158/2007 şi OMAI nr.96/2016 se realizează conform reglementărilor specifice, făcând astfel imposibilă încadrarea personalului în condiţii similare celor din serviciile profesioniste (militare). Serviciului de pompieri SPSU din cadrul SC ŞNO SA i se aplică prevederile legale specifice în ceea ce privesc criteriile de constituire, organizare şi funcţionare şi nu cele ale legii generale (Legea nr.307/2006), respectiv Ordinul nr.158/2007 sau Ordinul nr.96/2016, rezultând astfel absenţa similarităţii condiţiilor de muncă între SPSU de la nivelul societăţilor şi serviciile profesioniste.

Pârâta solicită a se avea în vedere şi dispoziţiile Legii nr.263/2010 şi consideră că în cazul de faţă nu sunt întrunite condiţiile cu privire la timpul în care salariatul desfăşoară în mod constant activităţi de natura celor prevăzute în textul legal invocat. Legea nr.263/2010 explicitează la art.30 alin.1 şi care sunt categoriile de locuri de muncă în condiţii speciale, însă printre acestea nu se regăseşte cel ocupat de reclamant.

La intrarea în vigoare a Legii nr.325/2015 privind modificarea Legii nr.260/2010 societatea pârâtă nu deţinea avizul pentru încadrare în condiţii de muncă speciale, motiv pentru care metodologia de reînnoire a acestui aviz nu îi este aplicabilă.

Faţă de susţinerea reclamantului potrivit căruia i-ar fi aplicabile dispoziţiile HG nr.1294/2001 a menţionat că societatea nu se încadrează în categoria celor care desfăşoară activităţi în domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

Având în vedere dispoziţiile art.30 din OG nr.60/1997, pârâta susţine că nu poate fi vorba despre o similitudine a activităţii desfăşurate de reclamant cu această categorie specială, care beneficiază de o încadrare specială dat fiind specificul activităţii militarilor, diferit de regimul personalului civil, or, câtă vreme legiuitorul nu i-a inclus şi pe pompierii civili la încadrarea în muncă în condiţii speciale, instanţa nu se poate substitui legiuitorului pentru a constata o asemenea încadrare.

 A arătat că la art.20 alin.1 din Legea nr.19/2000 s-au prevăzut locurile de muncă în condiţii speciale şi alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute la alin.1 pot fi stabilite numai prin lege, aşa cum se prevede la alin.2 al aceluiaşi articol. În acest contest legislativ a fost aprobată HG nr.1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specific cadrelor militare în activitate, în care s-a prevăzut că „locurile de muncă şi activităţile cu condiţii speciale sunt cele care implică existenţa unor factori de risc ridicat, generate de specificul activităţii militare, cu repercusiuni grave şi ireversibile asupra sănătăţii şi/sau capacităţii de acţiune a cadrelor militare”.

Legea nr.19/2000 a fost abrogată prin Legea nr.263/2010, iar în prezent legiuitorul la art.30 lit.c din acest act normativ a reglementat expres şi limitativ locurile de muncă ce se încadrează în condiţii speciale.

S-a menţionat că la data înfiinţării SPSU (2006-2007), locul de muncă al reclamantului nu a primit niciodată avizul de încadrare în condiţii speciale de muncă, nu a fost încadrat ca atare şi nici nu a făcut obiectul procedurii de încadrare în condiţii speciale, simpla susţinere a acestuia că activitatea desfăşurată în cadrul serviciului de pompieri civili din cadrul societăţii îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 307/2006 şi HG nr.1294/2001 nu atrage încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale. 

 De asemenea, a arătat că în anexele 2 şi 3 la Legea nr.263/2010, pârâta nu se regăseşte printre societăţile care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale a locurilor de muncă din structura serviciului voluntar sau privat de urgenţă în conformitate cu prevederile HG nr.1025/2003 anexa3.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale anterior enumerate, rezultă că nici un text de lege nu prevede posibilitatea încadrării personalului din cadrul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă organizat la nivelul societăţii pârâte în condiţii speciale, iar art.38 alin.1 din Legea nr.307/2006 de care se prevalează reclamantul nu se referă la încadrarea expresă a anumitor locuri de muncă în condiţii speciale prin asimilare cu activitatea cadrelor militare în activitate pentru a se concluziona că sunt aplicabile criteriile prevăzute în anexele la HG nr.1294/2001.

În lipsa temeiului legal nu este posibilă asimilarea personalului serviciului privat de urgenţă cu personalul militar aflat în activitate sub aspectul încadrării în condiţiile speciale de muncă.

La data de 23.04.2019 reclamantul a formulat cerere adiţională prin care a înţeles să modifice cererea de chemare în judecată în sensul de a solicita ca prin hotărâre judecătorească să se constate că activitatea desfăşurată în cadrul SPSU al pârâtei, începând cu data de 01.10.2006 şi până în prezent constituie activitate în condiţii speciale de muncă, similare activităţii desfăşurate de personalul serviciilor de urgenţă profesioniste, în conformitate cu dispoziţiile art.38 alin.1 din Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor şi să fie obligată pârâta la încadrarea pe viitor în condiţii speciale de muncă, precum şi la eliberarea unei adeverinţe care să ateste activitatea desfăşurată în condiţii speciale de muncă începând cu data de 01.10.2006 şi până în prezent în procent de 100%.

A arătat că în perioada 01.10.2000-01.10.2006 a desfăşurat activitate ca motopompist în cadrul Serviciului PSI, că din 01.10.2006 şi până în prezent în funcţia de şef serviciu PSI/SPSU, iar începând cu data de 05.06.2000 s-a constituit în cadrul pârâtei SPC conform deciziei nr......./15.06.2000, deciziile de constituire fiind ulterior reînnoite.

SPC s-a reorganizat odată cu apariţia Legii nr.307/2006 şi s-a constituit SPSU, iar din data de 01.10.2006 a fost numit în funcţia de şef formaţie pază şi PSI prin decizia nr.../30.10.2006. Încadrarea pe funcţia de pompier civil, conform fişei postului, s-a făcut în baza atestatelor profesionale pe care le deţine, activitatea efectivă fiind desfăşurată atât la remiza PSI cât şi pe cală, fiind obligat să verifice în permanenţă îndeplinirea condiţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor.

A menţionat că activitatea desfăşurată zilnic este specifică activităţii pompierilor, zilnic acordând permisele de lucru cu foc deschis, acestea fiind eliberate doar în urma verificării efective a îndeplinirii condiţiilor de acordare şi că nici o operaţiune nu se face la nivelul societăţii pârâte fără avizul PSI conform legislaţiei în vigoare.

A invocat dispoziţiile art.32 şi 38 alin.1 din Legea nr.307/2006 şi a arătat că a solicitat în repetate rânduri pârâtei ca activitatea desfăşurată să-i fie asimilată serviciilor de urgenţă profesioniste formulând chiar o sesizare şi la IGSU.

Pârâta a depus răspuns la cererea adiţională formulată de către reclamant, prin care a reluat cele susţinute prin întâmpinarea depusă iniţial, arătând că societatea nu deţine locuri de muncă în condiţii speciale, întrucât nu sunt întrunite condiţiile cumulative privind înscrierea activităţii şi a societăţii angajatoare în anexele nr.1 şi 2 la Legea nr.226/2006 şi respectiv în anexele nr.2 şi 3 la Legea nr.263/2010, cu modificările şi completările ulterioare şi că încadrarea personalului SPSU din cadrul societăţii în condiţii similare serviciilor profesioniste nu este posibilă deoarece pârâtei nu îi sunt aplicabile dispoziţiile legale privitoare la pompierii militari.

Pârâta şi reclamantul au depus la dosar note scrise cu privire la menţiunile din referatul nr..../26.09.2018.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamantul JF este angajatul pârâtei SC ŞNO SA începând cu data de 20.05.1996 în baza contractului individual de muncă nr.../06.06.1996 şi a desfăşurat activitate în cadrul societăţii pârâte ca sudor în perioada 22.05.1996-05.10.1998, ca paznic în perioada 05.10.1998-01.10.2000, ca motopompist în perioada 01.10.2000-01.11.2006, conform menţiunilor din carnetul de muncă, iar începând cu data de 01.11.2006 a fost numit în funcţia de şef formaţie pază PSI, conform deciziei nr. ../30.10.2006 emisă de pârâtă.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată, reclamantul solicită să se constate că activitatea desfăşurată în cadrul SPSU al SC ŞNO SA, începând cu data de 01.10.2006 şi până în prezent constituie activitate în condiţii speciale de muncă, similare activităţii desfăşurate de personalul serviciilor de urgenţă profesioniste, în conformitate cu dispoziţiile art.38 alin.1 din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, să fie obligată pârâta la încadrarea pe viitor în condiţii speciale de muncă, precum şi la eliberarea unei adeverinţe care să ateste activitatea desfăşurată în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 01.10.2006 şi până în prezent în procent de 100%.

Analizând solicitările reclamantului, Tribunalul reţine că acţiunea reclamantului a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art.38 alin.1 din Legea nr.307/2006 şi HG nr.1294/2001.

Potrivit art. 32 alin.1 din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, republicată „Serviciile de urgenţă sunt profesioniste sau voluntare, publice ori private”, iar art.33 alin.1 din acelaşi act normativ prevede că „Serviciile de urgenţă voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele aparţinând serviciilor de urgenţă profesioniste, organizate cu personal angajat şi/sau voluntar, în scopul apărării vieţii, avutului public şi/sau a celui privat împotriva incendiilor şi a altor calamităţi, în sectoarele de competenţă stabilite cu avizul inspectoratelor; serviciile de urgenţă voluntare/private au în structură compartiment sau specialişti pentru prevenire, formaţii de intervenţie şi, după caz, dispecerate, ateliere de reparaţii şi de întreţinere”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin.1 (art.38 anterior republicării) din Legea nr. 307/2006 „Personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private se încadrează în condiţii de muncă similare personalului serviciilor de urgenţă profesioniste”.

Potrivit art.1lit.b din Hotărârea nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate „locurile de muncă şi activităţile cu condiţii speciale sunt cele care implică existenţa unor factori de risc ridicat, generaţi de specificul activităţii militare, cu repercusiuni grave şi ireversibile asupra sănătăţii şi/sau capacităţii de acţiune a cadrelor militare”.

Conform art.2 din aceeaşi hotărâre „Cadrele militare în activitate care lucrează în condiţii deosebite şi speciale, stabilite pentru personalul civil în condiţiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, beneficiază de încadrarea în condiţiile de muncă prevăzute pentru acesta prin ordin al conducătorilor instituţiilor prevăzute la art. 1, cu avizul structurii proprii de specialitate cu atribuţii de inspecţie a muncii”, iar art. 4 alin.1 prevede că „Încadrarea întregii perioade de muncă a cadrelor militare în activitate în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, în vederea stabilirii drepturilor de pensie, se face potrivit prevederilor prezentei hotărâri”.

Aşa fiind, se reţine că în ceea ce priveşte personalul civil din cadrul unităţilor militare, cu privire la încadrarea în condiţii speciale sau deosebite de muncă, hotărârea mai sus menţionată face trimitere la modul de determinare a acestor condiţii  stabilit prin art. 19 şi 20 din Legea 19/2000, respectiv prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a MMSS şi a MS (în cazul condiţiilor deosebite de muncă) şi metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale care se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a MMSS şi a MSF, în urma consultării CNPAS.

Cu atât mai mult aceste dispoziţii sunt aplicabile personalului civil încadrat în societăţi comerciale şi nu în unităţi militare chiar dacă desfăşoară activităţi de prevenire sau de intervenţie în caz de incendiu, după data de 1 aprilie  2001.

 Deşi, reclamantul susţine că activitatea pe care o desfăşoară ca pompier civil trebuie să fie asimilată serviciilor de urgenţă profesioniste, invocând dispoziţiile art.38 alin.1 din Legea nr. 307/2006, instanţa apreciază că personalul civil angajat al unei societăţi comerciale, cu atribuţii în domeniul apărării şi prevenirii incendiilor este angajat al acestor societăţi, neexistând nici un temei juridic pentru a se putea asimila condiţiilor de muncă încadrarea acestuia cu cea a pompierilor militari, întrucât activitatea acestora din urmă este reglementată prin HG nr.1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare.

Astfel, dispoziţiile art.39 alin.1 din Legea nr. 307/2006 potrivit cărora „Personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private se încadrează în condiţii de muncă similare personalului serviciilor de urgenţă profesioniste” nu pot fi interpretate în sensul că încadrarea personalul angajat al serviciului de urgenţă privat este aceeaşi cu cea a pompierilor militari, a căror activitate este reglementată prin Legea nr.121/1996 şi Hotărârea nr. 1294/2001 şi care beneficiază de o încadrare specială, dat fiind specificul activităţii militarilor, diferit de regimul personalului civil.

De altfel, din fişa postului reclamantului reiese că acesta îşi desfăşoară activitatea în condiţii normale de muncă, potrivit Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, din analiza fişei postului rezultă că pe lângă atribuţiile de PSI reclamantul mai îndeplineşte şi alte atribuţii, respectiv ajută echipa de marangozi la ridicarea navei şi tachetarea navelor şi ajută schelarii la confecţionarea schelelor.

 Prin urmare, instanţa apreciază că încadrarea activităţii desfăşurate de reclamant în condiţii speciale de muncă după data de 1 aprilie 2001 este reglementată de art. 19 şi 20 din Legea 19/2000, respectiv de dispoziţiile HG nr.1025/2003. 

În ceea ce priveşte încadrarea activităţii desfăşurate de reclamant ulterior datei de 01.04.2001 în condiţii speciale, în speţă începând cu 01.10.2006, instanţa reţine că prin art. 20 alin.1 din Legea 19/2000 s-a stabilit că locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă; b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii; c)aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1; d) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2. Rezultă din lectura acestui text de lege că intenţia legiuitorului când a nominalizat efectiv aceste locuri de muncă în condiţii speciale a fost aceea ca ele să cuprindă profesii cu risc ridicat nu atât de noxe cât de accidente de muncă letale întrucât la art. 19 din acelaşi act normativ cuprinsese deja între locurile de muncă în condiţii deosebite locurile de muncă ce puteau afecta în mod esenţial capacitatea de muncă a angajaţilor.

Acelaşi art. 20 din fosta Lege nr. 19/2000 arată la alin 2 şi 3 că alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute la alin.1 pot fi stabilite numai prin lege şi că metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a MMSS şi a MSF, în urma consultării CNPAS.

În temeiul art. 20 alin.3 din Legea 19/2000 a fost adoptată HG nr. 1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale. Pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiţii speciale este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele criterii prevăzute în art. 2 alin.1 din HG nr. 1025/2003: încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001; desfăşurarea activităţii în condiţii speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a; existenţa la locurile de muncă în condiţii speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturaţi, în condiţiile în care s-au luat măsurile tehnice şi organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislaţia de protecţie a muncii în vigoare; efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale şi înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; efecte asupra capacităţii de muncă şi stării de sănătate, evaluate în baza datelor de sănătate înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacităţii de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.

În ceea ce priveşte metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale, aceasta include mai multe etape, care trebuie parcurse în ordinea cronologică indicată în art. 3 alin.1 din HG nr.1025/2003, aceste etape fiind: nominalizarea locurilor de muncă care se solicită a fi încadrate în condiţii speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecţia muncii; solicitarea de verificare a activităţilor cuprinse în lista locurilor de muncă în condiţii speciale, iniţiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecţia muncii, adresată inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia se află locul de muncă respectiv sau Comisiei Naţionale pentru controlul activităţilor; verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă  sau de către Comisia Naţională a locurilor de muncă nominalizate din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislaţia privind protecţia muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologică, după caz, confirmată prin procesul verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei 2.2 la hotărâre; efectuarea expertizei tehnice la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecţia muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturaţi, conform criteriului prevăzut la art.2 alin.1 lit. c precum şi a efectelor asupra persoanelor definite conform criteriului prevăzut la art.2 alin.1 lit. d; efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecţia muncii în vederea identificării şi interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii şi al comisiilor de expertizare a capacităţii de muncă pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin.1 lit. e.

Potrivit art. 3 alin.3 din HG nr. 1025/2003, în cazul în care angajatorul nu declanşează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori responsabilul cu protecţia muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă iar acestea vor dispune verificarea locurilor de muncă conform alin.1 lit. c. De asemenea, potrivit art. 13 din acelaşi act normativ, angajatorii şi/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, pot formula plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la MMSSF care, împreună cu MS, o vor soluţiona în termen de 30 de zile prin decizie definitivă, această decizie putând fi contestată în instanţa judecătorească competentă potrivit legii.

În ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr. 226/2006 se reţine că prin acest act normativ se precizează doar că locurile de muncă încadrate în condiţii speciale prevăzute la art. 1 alin.1 sunt cele din unităţile prevăzute în anexa 2 care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale în conformitate cu prevederile HG 1025/2003.

La data de 1 ianuarie 2011 Legea nr. 226/2006 a fost abrogată prin art. 196 din Legea 263/2010, dar conţinutul celor două anexe este în prezent cuprins în Anexa 2 şi în Anexa 3 la Legea nr. 263/2010. Drept urmare, analizând dispoziţiile legale mai sus arătate se poate stabili dacă unitatea pârâtă a respectat sau nu dispoziţiile legale, implicit avizul, în stabilirea sau nu a condiţiilor speciale pentru reclamanţi. Pentru ca activitatea unei persoane să poate fi considerată ca încadrabilă în condiţii speciale este necesar a fi regăsită cumulativ atât în Anexa 2 cât şi în Anexa 3 a acestui act normativ.

 Potrivit susţinerilor pârâtei din întâmpinare aceasta nu deţine locuri de muncă în condiţii speciale, întrucât nu sunt întrunite condiţiile cumulative privind înscrierea activităţii şi a societăţii angajatoare în anexele nr.1 şi 2 la Legea nr.226/2006, respectiv în anexele 2 şi 3 la Legea nr.263/2010.

 Prin decizia în interesul legii nr.12/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este obligatorie pentru instanţe în temeiul art. 517 alin.4 din Codul de procedură civilă, referitor la condiţiile speciale, s-a statuat că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin.(2) şi (3) din Legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, a dispoziţiilor art. 1 alin.(1) şi (2) şi art.2 alin.(2) din Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, raportate la prevederile art.2-6, art.9,13 şi 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor art. 30 alin.(1) lit.e din Legea nr.263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte condiţiile speciale, acest tip de acţiuni nu sunt deschise atunci când nu sunt întrunite condiţiile cumulative privind înscrierea activităţii şi a unităţii angajatoare în anexele nr.1 şi 2 la Legea nr.226/2006 şi, respectiv, în anexele nr. 2 şi 3 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare”.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept expuse anterior, se constată că acţiunea precizată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. 

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 2654/08.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a respins apelul declarat de apelantul reclamant, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare