Contestaţie act.

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2020:010.000274

Cod operator 2442/2443

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentința Nr. 274/2020

Şedinţa publică de la 18 Iunie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol  se află judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele C. V. și  M. M, în contradictoriu cu pârâții S. J. de U. T-J, C. J. T-J și M. S, având ca obiect contestaţie act.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns :  reclamantele, asistate de avocat C A M, consilier juridic C N, pentru pârâtul S. J. de U. T-J, iar pentru pârâtul C. J. T-J a răspuns consilier juridic B. M, lipsă fiind pârâtul M. S.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul s-a depus la dosar de către pârâtul S. J. G. un set de înscrisuri, respectiv Contractul Colectiv de muncă valabil pentru anul 2020-2021 în integralitate și dovada înregistrării Contractului colectiv de muncă la ITM Gorj, respectiv adresa nr. 2457/SCCMMRM/20.02.2020, după care,

Nemaifiind cereri de formulat, instanța a pus în discuție nulitatea clauzei privind sporul de confidențialitate din actul adițional nr. 1 la Contractul colectiv de muncă valabil pentru anii 2018-2019, cât și din actul adițional nr. 17/01.02.2018 la contractul individual de muncă al reclamantei C. V. și actul adițional nr. 22/01.02.2018 al reclamantei M. M.

Avocat C. A M. a solicitat respingerea excepției nulității clauzei privind sporul de confidențialitate, întrucât această clauză era prevăzută în Codul Muncii fiind preluată în Contractul colectiv de muncă  la nivel de unitate fără a depăși limitele prevăzute de lege.

Consilier juridic N. C. pentru pârâtul S J de U T-J și consilier juridic B M pentru pârâtul C J G au lăsat soluționarea excepției la aprecierea instanței.

De asemenea, a fost pusă în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții C. J. G. și M. S.

Consilier juridic B. M. pentru pârâtul C. J. G a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată pârâtul C.J. G, cu motivarea că între acesta și reclamante nu există raporturi de muncă.

Avocat C.A M pentru reclamante a solicitat respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate de cei doi pârâți, cu motivarea că au calitatea de ordonator de credite.

Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul pe fond.

Avocat C. A M pentru reclamante a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată, depunând la dosar și concluzii scrise.  A învederat că plata sporului de confidențialitate a fost acordată în baza prevederilor Codului Muncii și a contractului colectiv de muncă, fiind acordată prin încheierea unui act adițional care în momentul de față este încă în vigoare  având în vedere că de la data semnării noului Contract colectiv de muncă la nivel de unitate și înregistrării la ITM nu a fost încheiat un act adițional care să prevadă înlăturarea clauzei de confidențialitate și a sporului acordat.

Consilier juridic N. C. pentru pârâtul S. J. de U T.-J a solicitat respingerea cererii formulată de reclamante.

Consilier juridic B. M. pentru pârâtul C. J. G. a solicitat respingerea  ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamante, în ipoteza în care instanța ar dispune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 24.10.2019 sub nr. , reclamatele C.V. și  M. M, în contradictoriu cu pârâții S. J. de U. T-J, C. J. T-J și M. S, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea dispoziţiilor de sistare a sporului de confidenţialitate  nr.603/22.08.2019 şi nr.602/22.08.2019 şi  obligarea pârâţilor la emiterea unor noi dispoziţii prin care să fie repuse în situaţia anterioară, respectiv prin care să fie acordat sporul de confidenţialitate în cuantum de 15% începând cu data de 01.09.2019, data suspendării acordării acestui spor.

In motivarea acţiunii, reclamantele au arătat  că sunt încadrate ca economiste specialist în cadrul S. J. de U. T. - J, post ce presupune păstrarea confidențialității cu privire la datele privind plata salariilor, reţinerile şi contribuţiile din salariu pentru personalul angajat, operațiuni de plăți către furnizori şi încasări de la clienți, înregistrare obligații către furnizori şi clienți, execuție bugetară, întocmire situații financiare.

Astfel că, în baza clauzei de confidențialitate prevăzută de art.102, alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aferent anului 2019 - 2019 şi de art. 26, clauza de confidențialitate care stabilește că:

(1) Prin clauza de confidențialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.

Între reclamante şi unitatea angajatoare au fost încheiate la data de 01.02.2018 acte adiționale prin care a fost acceptată de către acestea inserarea clauzei de confidențialitate în cuprinsul contractului individual de muncă şi acte adiționale de acordare a sporului de confidențialitate în cuantum de 15%. Acest spor  a fost recunoscut şi acordat până la data de 31 august 2019, când în urma unui control efectuat la nivelul unităţii angajatoare de către Corpul de Control al Ministerului Sănătății a fost sistat.

În urma verificărilor efectuate de Comisia mixtă de control numită în baza Ordinului Ministrului Sănătății nr.433/21.03.2019 a fost întocmit Raportul de control nr. SP 9359/22.07.2019 prin care s-a instituit ca măsură: încetarea acordării sporului de confidențialitate, dar menținerea clauzei de confidențialitate.

În atare situație, reclamantele au  considerat ca fiind abuzivă măsura sistării acordării sporului de confidențialitate, câtă vreme clauza de confidențialitate este prevăzută în contractele individuale de muncă ale acestora.

Totodată, reclamantele au precizat că din cuprinsul răspunsului dat la contestaţia formulată şi înregistrată la sediul unităţii angajatoare au dedus că măsura sistării a fost dispusă întrucât sporul de confidențialitate avea un cuantum diferit pentru salariații ce aveau inserată în contractul individual de muncă, acordarea acestui spor făcându-se  diferenţiat, respectiv în procent de 10%, 15%, 25% şi 30%.

Or, în această situație, apreciază reclamantele că măsura ce se impunea era stabilirea unui procent unitar pentru personalul ce este obligat la păstrarea confidențialității datelor la care are acces şi nu sistarea acordării acestui spor.

În dovedirea cererii, reclamantele au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Pârâtul S. J. de U. T-J a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea întâmpinării,  pârâtul S. J. de U. T-J a arătat că prin dispoziția nr. /22.08.2019 a dispus că  începând cu data de 01.09.2019 se sistează acordarea sporului de confidențialitate pentru D-na C. V., economist IA la Serviciul Financiar contabilitate din cadrul S. J. de U. T-J, iar prin Dispoziția nr. /22.08.2019 a dispus începând  cu data de 01.09.2019 sistarea sporului de confidențialitate pentru D-na M. M., economist IA la Serviciul Financiar Contabilitate din cadrul S. J. de U. T-J.

A învederat că deciziile  au fost emise de managerul unităţii sanitare în urma măsurii stabilită prin Raportul de control nr. SP /22.07.2019 în sarcina Managerului unităţii sanitare, Directorului Financiar contabil, Șefului Serviciului RUNOS, consilierilor juridici ai unităţii, respectiv ..încetarea, în condițiile legii, a acordării sporului de confidențialitate la nivelul unităţii sanitare; Termen: 1 lună de la primirea raportului de control aprobat de ministrul  sănătății."

Comisia mixtă de control numită în baza O.M.S. nr. 433/21.03.2019, a efectuat în perioada 25.03.2019 - 29.03.2019 un control la nivelul S. J. de U. Tg-Jiu.

Unul din obiectivele tematicii acţiunii de control a fost : lit. g) verificarea activităţii serviciului RUNOS.

Ca urmare a verificărilor efectuate, Comisia mixtă de control a întocmit Raportul de control nr. SP 9359/22.07.2019 prin care, la punctul g.6. Situaţia acordării sporului de confidențialitate unor persoane din cadrul unităţii sanitare, a constatat că la nivelul unităţii sanitare se acordă un spor de confidențialitate în procent de 10%, 15%, 25% şi 30%, doar pentru o parte din personalul angajat, fără a avea niște criterii bine determinate, transpuse în vreo procedură sau dispoziție şi fără a avea aprobarea Consiliului de Administraţie sau a Consiliului Judeţean Gorj.

S-a reţinut că personalul din unităţile sanitare publice este plătit conform Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătii din fonduri publice şi H.G. Nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice , precum şi a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate şi asistență socială".

Pentru acordarea sporului au fost încheiate contracte de confidențialitate şi au fost modificate contractele de muncă, prin acte adiționale la acestea, cu viza de legalitate a consilierului juridic. Încheierea contractelor de confidențialitate, astfel cum au fost ele întocmite, nu obligă la plata unui spor,  acestea putând fi menținute în vigoare.

Ca urmare a măsurii de "încetare,, în condițiile legii, a acordării sporului de confidențialitate la nivelul unităţii sanitare: Termen: 1 lună de la primirea raportului de control aprobat de ministrul sănătății ”au fost emise dispoziţia nr./22.08.2019 şi Actul Adiţional nr. /22.08.2019 la contractul individual de muncă al d-nei C.V. şi dispoziţia nr. /22.08.2019 şi Actul adițional nr. 31/22.08.2019 la contractul individual de muncă al d-nei M. M..

Pârâtul C. J. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii față de această instituție ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

 Potrivit art. 163 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările ulterioare, spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale.

Raporturile juridice deduse judecăţii sunt raporturi specifice dreptului muncii, reclamantele investind instanţa cu soluţionarea unui conflict de muncă, aşa cum este definit în art. 231 Codul muncii - Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

In conformitate cu prevederile Legii privind Codul Muncii nr. 53/2003, republicată, ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările ulterioare şi ale Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Județean Gorj nu are calitate de angajator pentru personalul din cadrul Spitalului Județean de Urgență Tg-Jiu.

 De altfel, reclamantele nu s-au adresat C. J. G cu privire la dispoziţiile contestate emise de Managerul S. J. de U. T-J, acesta neavând nicio atribuție cu privire la încheierea contractelor individuale de muncă, a actelor adiționale încheiate la contractele individuale de muncă sau la încheierea contractului colectiv de muncă de la nivelul Spitalului Județean de Urgență Tg-Jiu.

Prin raportarea acestor dispoziții legale la actele administrative emise de Managerul S. J. de U. Tg-Jiu ce vizează sistarea acordării sporului de confidențialitate se poate observa că pârâtul C. J. G.  nu a avut nicio atribuție în luarea acestor decizii (de sistare a acordării sporului de confidenţialitate), sporul de confidenţialitate acordându-și unui angajat (cele două reclamante, în speță), în baza actului adițional la contractul individual de muncă, de către angajator, respectiv S. J. de U. T-J.

Aşadar, nu există niciun raport juridic de muncă între reclamante şi C. J. G.

 Conform prevederilor art. 190 alin. (I) - (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările ulterioare, spitalele publice sunt instituții publice finanţate integral din venituri proprii şi funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestaţii efectuate pe bază de contract,  precum şi din alte surse, conform legii.

Prin autonomie financiară se înțelege:

a) organizarea activităţii spitalului pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli propriu, aprobat de conducerea unităţii şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior

b) elaborarea bugetului propriu de venituri şi cheltuieli, pe baza evaluării veniturilor proprii din anul bugetar şi a repartizării cheltuielilor pe baza propunerilor fundamentate ale secţiilor şi compartimentelor din structura spitalului.

Spitalele publice au obligația de a asigura realizarea veniturilor şi de a fundamenta  cheltuielile în raport cu acțiunile şi obiectivele din anul bugetar pe  titluri, articole şi alineate, conform clasificației bugetare.

Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Faţă de excepția lipsei calității procesuale pasive s-a arătat că :

Potrivit art.36 teza I C.proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţile din proces şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acosta a fost dedus judecăţii. Așadar, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat, precum şi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului său a obligației unei persoane de a participa - ca parte - în proces. Conținutul calității procesuale se raportează la acele împrejurări de fapt sau de drept care conferă unei persoane posibilitatea de a participa la activitatea judiciară.

Sarcina justificării calității procesuale pasive aparține neîndoielnic persoanei care sesizează instanţa cu o pretenție, adică reclamantului. Or, prin cererea de chemare în judecată nu a fost dovedită calitatea de pârât a Ministerului Sănătăţii.

Excepţia lipsei calității procesuale este o excepție de fond, absolută şi peremptorie. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului, de către partea interesaţi, de procuror sau de instanţă din oficiu.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. 5-7, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătății publice care coordonează asistența de sănătate publică şi verifică respectarea reglementărilor în domeniul sănătății publice.

Având în vedere dispoziţiile art. 11 lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii este „organ de specialitate al administrației publice subordinea Guvernului".

Atribuțiile şi responsabilitățile Ministerului Sănătății, ca autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, sunt strict şi limitativ prevăzute atât în Legea nr. 95/2006 -privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările şi completările ulterioare la

art. 16 cât şi în H.G. nr. 144/2010 privind organizarea şi funcționarea Ministerului Sănătății, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 2.

Potrivit H.G. nr 529/2010 pentru aprobarea menținerii managementului asistenței medicale la autoritățile administrației publice locale care au desfăşurat faze-pilot, precum şi a Listei unităților sanitare publice cu paturi pentru care se menține managementul asistenței medicale la autoritățile administrației publice locale şi la Primăria Municipiului  Bucureeşti şi a listei unităților sanitare cu paturi pentru care se transferă managementul asistenței medicale către autorităţile administraţiei publice locale şi către Primăria Municipiului Bucureşti, cu modificările şi completările ulterioare, la poziția 172 din Anexa 2, Spitalul Județean de Urgenţă Târgu - Jiu este în subordinea Consiliului județean Gorj.

S-a  învederat că cele două dispoziții prin care se sistează acordarea sporului de confidențialitate  în cuantum de 15%, au fost emise de către angajator.

Faptul că, în perioada 25 - 29.03.2019, comisia mixtă de control numită în baza OMS nr. 433/21.03.2019 a efectuat un control la nivelul Spitalului Județean de Urgenţă Târgu - Jiu şi a constatat acordarea în mod nelegal a sporului de confidenţialitate în procent de 15%, nu justifică calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătăţii în prezenta cauză.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.

Potrivit art. 17 alin. (5), orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, anterior producerii modificării, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil.

Faţă de raportul juridic dedus judecăţii. Ministerul Sănătăţii este terţă persoană, având în vedere că raporturile de muncă au luat naștere între angajatorul pârât Spitalul Județean de Urgenţă Tg-Jiu şi salariaţii reclamanţi.

Ministerul Sănătăţii nu are nicio implicare în raporturile de muncă sau de serviciu încheiate în cadrul unităților pe care le coordonează şi le verifică din punct de vedere al asistenței de sănătate publică.

Din cele arătate, rezultă că între reclamante şi Ministerul Sănătăţii nu există raporturi juridice de serviciu sau de muncă, în concluzie, Ministerul Sănătăţii nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Pe fondul cauzei a arătat  următoarele:

Ministerul Sănătății reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătății publice care coordonează asistenta de sănătate publică şi verifică respectarea reglementărilor în domeniul sănătății publice, aşa cum se prevede în art. 2 alin. (5)-(7),\art. 10 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Atribuțiile şi responsabilitățile Ministerului Sănătății, ca autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, sunt strict si limitativ prevăzute atât în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările şi completările ulterioare la art. 16, cât şi în H.G. nr. 144/2010 privind organizarea şi funcționarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 2.

Începând cu anul 2010, salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată prin Legea cadru nr. 330/2009, care a fost abrogată de Legea cadru nr. 284/2010, care la rândul ei, a fost abrogată de Legea cadru nr. 153/2017, legi ale căror prevederi se aplică şi personalului din instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii din sumele încasate pentru servicii medicale, inclusiv personalului din Spitalul Județean de Urgenţă Târgu - Jiu.

 Dispoziţiile generale ale legilor - cadru stabilesc că, începând cu data intrării în vigoare a acestora, drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv din cadrul S.J.de U.T. - J, sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în legile cadru, legi care stabilesc totodată, că prin contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii, sporuri sau alte drepturi de natură sal sau contravin prevederilor legilor - cadru.

Sistemul de salarizare reglementat de legile - cadru cuprinde salariile de bază, sporurile precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură, corespunzătoare bugetar.

Legile - cadru stabilesc salarizarea, inclusiv sporurile personalului plătit din fondurile publice, pe domeniile de activitate prevăzute în anexe, respectiv pe familii ocupaționale pe funcţii bugetare, iar prevederile legilor – cadru se aplică etapizat prin lei speciale anuale.

Astfel, începând cu anul 2010, sporurile pentru personalul din cadrul S. J. de U. T - J, personal care face parte din familia ocupaţională de funcţii bugetare "Sănătate şi Asistenţă socială" şi familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie", sunt stabilite conform dispoziţiilor generale ale legilor cadru, precum şi reglementări specifice personalului din sănătate, prevăzute în anexele la aceste legi, în al căror cuprins pentru personalul din sănătate nu se regăseşte sporul de confidenţialitate invocat şi solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, începând cu anul 2010 până în prezent, salarizarea personalului din sistemul sanitar public a fost şi este reglementată în mod exclusiv prin legi - cadru, care nu reglementează pentru această categorie de personal acordarea sporului pentru confidențialitate.

S-a mai învederat că potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contratului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.

(2) Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părţi atrage obligarea celui în culpă la plata de daune-interese.

De asemenea, pârâtul Ministerul Sănătății a relatat faptul că dispoziţiile Codului Muncii nu prevăd o contraprestație pentru clauza de confidențialitate ca în cazul clauzelor de neconcurenţă şi de mobilitate, ci doar daune - interese în cazul încălcării clauzei.

Mai mult, salariatul are obligația de a respecta secretul de serviciu, chiar şi în lipsa unei clauze de confidențialitate.

Astfel, potrivit art. 39 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, salariatul are obligația de a respecta secretul de serviciu.

Prin recursul în interesul legii, decizia nr. 78/2007 (M.Of. nr. 553 din 22.07.2008), Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie a statuat că "dispoziţiile art. 6 din L nr. 514/2003, modif. prin L. nr. 246/2006, raportate la dispoziţiile art. 60 alin. (I) şi (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 şi art. 117 din L.nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate şi de confidențialitate. Codul muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariate în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici şi de legislaţia specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea. "

În vederea soluționării cauzei, instanța a solicitat relații cu privire la dovada înregistrării  actului adițional nr. 1 la Contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2018-2019 la ITM Gorj, iar la solicitarea reclamantelor, a fost solicitat contractul colectiv de muncă  valabil pe anii 2020-2021.

Având în vedere că pârâții Consiliul Județean Gorj și Ministerul Sănătății au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, Tribunalul va analiza cu precădere această excepție, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu dispozițiile art.36 Cod de procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţile din proces şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acosta a fost dedus judecăţii. Așadar, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat, precum şi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

În cazul de față, reclamantele C. V. și M M sunt angajate ale pârâtului S. J. de U. T-J, având funcția de economist, iar prin cererea de chemare în judecată, au solicitat anularea deciziilor de sistare a acordării sporului de confidențialitate de 15% emise de angajator, precum și emiterea unor noi decizii de acordare a acestui spor.

În mod evident este vorba de un conflict de muncă ivit pe parcursul derulării raporturilor de muncă, iar potrivit art. 267 din Codul muncii, pot fi părţi în conflictele de muncă:

a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;

b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;

c) sindicatele şi patronatele;

d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.

Cum nicio dispoziție dintr-o lege specială  ori Codul de procedură civilă nu conferă  vocație pârâților  C. J. G și  M. S, instanța constată că aceștia nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată.

În consecință, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de cei doi pârâți, acțiunea formulată împotriva acestora urmând a fi respinsă de instanță.

Trecând la analiza pe fond a cererii de chemare în judecată, Tribunalul reține că prin actul adițional nr. 1 la Contractul colectiv de muncă  valabil până la data de 12 ianuarie 2020 s-a decis modificarea art. 102 alin. 2, părțile semnatare convenind că persoanele care au încheiat contracte de confidențialitate/acte adiționale la contractele individuale de muncă beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de baza.

În temeiul contractului colectiv de muncă, reclamanta M. M. a încheiat actul adițional nr. 22/01.02.2018, iar reclamanta  C. V. a încheiat actul adițional nr. /01.02.2018 la contractul individual de muncă, în temeiul cărora au beneficiat de spor de confidențialitate de 15% începând cu 1 ianuarie 2018.

În urma unui control efectuat de Ministerul Sănătății, în raportul de control întocmit s-a constatat că sporul  de confidențialitate se acordă fără nicio bază legală, fără aprobarea consiliului de administrație și în mod discreționar și ca măsură, s-a decis încetarea acordării acestuia, în condițiile legii.

Prin urmare, au fost emise la data de 22 august 2019 deciziile nr. 602 și 603 prin care Spitalul Județean de Urgență Gorj a decis  sistarea acordării sporului de confidențialitate pentru reclamante, începând cu data de 1 septembrie 2019. De asemenea, au fost întocmite acte adiționale la contractele individuale de muncă ale reclamantelor (nr. /22.08.2019 pentru reclamanta C. V. și nr. /22.08.2019 pentru reclamanta M. M.) prin care sporul în discuție era sistat, însă reclamantele nu le-au semnat, nefiind de acord cu aceste prevederi.

Cele două reclamante au contestat în instanță dispozițiile prin care sporul de confidențialitate a fost sistat și au solicitat emiterea de noi dispoziții prin care sporul să le fie acordat începând cu 1 septembrie 2019.

În conformitate cu dispozițiile art. 41alin. 1 din Codul muncii,  contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.

Potrivit art. 41 alin. (3) din Codul muncii, modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:

a) durata contractului;

b) locul muncii;

c) felul muncii;

d) condiţiile de muncă;

e) salariul;

f) timpul de muncă şi timpul de odihnă.

Or, prin emiterea celor două dispoziții, angajatorul a modificat unilateral  unul dintre elementele contractului individual de muncă, salariul, ceea ce este interzis potrivit art. 41 alin. 1 din Codul muncii.

Pe de altă parte, salarizarea personalului din cadrul unităților sanitare este reglementată prin Legea nr. 153/2017, respectiv anexa nr. 2, FAMILIA OCUPAŢIONALĂ DE FUNCŢII BUGETARE "SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ", iar sporul de confidențialitate nu se regăsește printre sporurile menționate în această anexă.

Este adevărat că acest spor a fost prevăzut în contractul colectiv de muncă valabil până la data de 12.01.2020, însă în conformitate cu prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 62/2011, prin contractele colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal, o astfel de clauză fiind nulă, potrivit art. 138 alin. 4 din Legea nr. 62/2011.

Chiar dacă perioada pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă a expirat la data de 12.01.2020, clauza prin care părțile au convenit asupra acordării sporului de confidențialitate își produce în continuare efecte, în condițiile în care părțile au încheiat acte adiționale la contractele individuale de muncă ale celor două reclamante, acte adiționale care sunt încă valabile. Prin urmare, instanța este în drept a constata nulitatea clauzei prevăzută la art. 102 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă valabil până la data de 12.01.2020, reținând și faptul că o prevedere similară nu se regăsește în contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2020-2021.

În acest sens, Tribunalul are în vedere că prin decizia nr. 17/2016, Înalta  Curte de Casație și Justiție a stabilit că „În interpretarea prevederilor art. 138 alin. (3) - (5) şi art. 142 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, nulitatea unei clauze a contractului colectiv de muncă negociate cu nerespectarea art. 138 alin. (1) - (3) din Legea nr. 62/2011 poate fi cerută de către părţile interesate, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, respectiv poate fi invocată de către instanţă, din oficiu, pe durata existenţei contractului colectiv de muncă.”

Controlul legalităţii unei astfel de clauze, a stabilit Curtea în paragraful 52,  este posibil atât în litigiile în care se solicită pe cale principală aplicarea unei astfel de sancţiuni (prin acţiunea sau cererea reconvenţională a angajatorului), dar şi pe cale de excepţie, în litigiile în care se solicită valorificarea clauzei sau, dimpotrivă, se contestă efectele juridice ale acesteia. Sintagma "a constata nulitatea pe cale de excepţie" presupune ca instanţa, pe cale incidentală, să nu recunoască efectele juridice produse de o clauză nelegală, excepţia la care textul de lege face referire nefiind o excepţie de drept procesual, ci un mijloc de apărare a intereselor generale care permite analiza conformităţii cu legea a clauzei respective.

A mai arătat Înalta Curte că acest raţionament nu contravine dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, republicat, întrucât instanţa are posibilitatea de a invoca nulitatea pe cale de excepţie într-un litigiu în care se analizează eficacitatea juridică a respectivei clauze din contractul colectiv de muncă pe toată durata sa de existenţă, în condiţiile în care efectele acesteia se produc şi după expirarea termenului convenit de părţi pentru punerea în executare a contractului. Existenţa unei clauze ce instituie o situaţie juridică de care beneficiarul se poate prevala nu se limitează la termenul pentru care a fost încheiat contractul, ci reprezintă perioada în care părţile pot invoca efectele juridice generate de executarea sau neexecutarea clauzei. O interpretare restrictivă a acestor dispoziţii ar permite valorificarea unei clauze contractuale, fără posibilitatea de cenzurare a legalităţii sale.

Tot Curtea a stabilit că în cazul în care consideră că respectiva clauză încalcă dispoziţiile imperative ale legilor de salarizare în vigoare la încheierea contractului colectiv de muncă [în aplicarea dispoziţiilor art. 132 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 coroborate cu prevederile art. 138 alin. (1) - (4) din acelaşi act normativ] instanţa va lipsi clauza de efecte juridice, exonerând pe angajator de obligaţia de a executa o astfel de clauză nelegală.

Pe de altă parte,  sporul de confidențialitate a fost inserat în actele adiționale la contractele individuale de muncă nr. 17/01.02.2018 și 22./01.02.2018 ale reclamantelor.

Clauza prin care părțile au convenit asupra acestui spor este nulă, întrucât, așa cum s-a reținut anterior, sporul în discuție nu este prevăzut în anexa nr. 2 a Legii nr. 153/2017, iar dispozițiile art. 162 alin. 3 din Codul muncii prevăd că  sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.

Conform art. 57 alin. 2 din Codul muncii, constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.

Cum constatarea nulității nu s-a făcut prin acordul părților, instanța este cea care constată nulitatea prin prezenta hotărâre, pe cale incidentală. Aceasta însemnă că până la data pronunțării prezentei hotărâri, reclamantele erau îndreptățite să primească sporul  de confidențialitate de 15%, prevăzut în actele adiționale la contractele individuale de muncă, în privința acestora nulitatea producând efecte doar pentru viitor.

În mod evident, pârâtul S J de U T-J ar fi trebuit să solicite înlăturarea clauzei privind acordarea sporului de confidențialitate și abia ulterior  să emită deciziile de sistare a acestuia.

În consecință, va fi admisă în parte acțiunea reclamantelor, vor fi anulate dispozițiile nr.  și nr.  emise de pârâtul S. J. de U. T.-J. la data de 22.08.2019, iar  pârâtul S. J. de U. T.-J va fi obligat să plătească reclamantelor sporul de confidențialitate în procent de 15% începând cu data sistării, respectiv 01.09.2019  și până la pronunțarea prezentei sentințe.

Efect al constatării nulității clauzei privind sporul de confidențialitate, vor fi respinse cererile prin care reclamantele au solicitat acordarea acestui spor pentru viitor.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții C. J. G, cu sediul  și M. S, cu sediul în  și în consecință:

Respinge cererea formulată  împotriva acestor pârâți ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele C. V., identificată cu CNP , domiciliată în și  M. M.,în contradictoriu cu pârâtul  S. J. de U T-J, cu sediul în Tg-

 Anulează dispozițiile nr. și nr. emise de pârâtul S. J. de U. T-J la data de 22.08.2019.

Obligă pârâtul S J de U. T-J să plătească reclamantelor sporul de confidențialitate în procent de 15% începând cu data sistării, respectiv 01.09.2019  și până la pronunțarea prezentei sentințe.

Respinge restul pretențiilor.

Cu drept  de  apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce  se va depune la  Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare