Anulare act administrativ

Conform Deciziei 565/2020 a Curţii Constituţionale, nu trebuie avută în vedere doar data deschiderii procedurii insolvenţei, ci şi data constatării sau deschiderii falimentului, când se ridică dreptul de administrare şi salariaţii trebuie să beneficieze de măsura de protecţie socială constând în plata a trei salarii.

Decizia nr. 784/16.09.2021 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată la nr. 1673/3/2020, reclamanta ... a chemat în judecată pârâta ... pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Decizia 737/06.12.2019 şi să se înlăture obligaţia de restituire a debitului în sumă de 534,29 lei.

Prin sentința civilă nr. 5091/20.10.2020  a Tribunalului ... s-a dispus  declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Vrancea - Secția de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 137/16 martie 2021 a Tribunalului ... a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâta ...,  având ca obiect anulare act administrativ şi s-a dispus anularea Deciziei 737/06.12.2019 a Directorului Executiv al ... şi a fost înlăturată  obligaţia reclamantei de restituire a debitului în sumă de 534,29 lei.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri instanța a avut în vedere următoarele:

„Reclamanta ... a fost angajata ... în perioada 19.11.2001-15.11.2017, situaţie care rezultă din Decizia nr. 5059/09.11.2017 şi Nota de lichidare aflate în dosarul de la Tribunalul ...

Prin încheierea din 16.01.2012 ... a intrat în procedura generală a insolvenţei şi s-a desemnat administrator judiciar Casa de Insolvenţă ...

La data de 31.01.2018, Casa de Insolvenţă ..., desemnată lichidator judiciar prin sentinţa din 13.11.2017 a Tribunalului ..., a solicitat la ... stabilirea cuantumului şi plata creanţelor ce se suportă din Fondul de Garantare prevăzut de Legea  nr. 200/2006.

Prin Dispoziţia nr.7/26.02.2018, s-a admis cererea pentru 131 de angajaţi, suma stabilită pentru reclamanta ... fiind de 526 lei.

Suma i-a fost achitată reclamantei cu mandat poştal în 14.03.2018.

La data de 02.12.2019, s-a anulat Dispoziţia nr.7/26.02.2018, prin Dispoziţia 60/02.12.2019 şi s-au dispus măsuri de recuperare.

Prin Decizia nr. 737/06.12.2019 a Directorului Executiv al ..., s-a dispus recuperarea de la reclamantă a sumei achitate 526 lei, dar şi a taxelor poştale, suma totală fiind de 534,29 lei, iar reclamanta a solicitat anularea acestei decizii.

Problema în discuţie este dacă la emiterea deciziei s-au respectat dispoziţiile legale în vigoare.

Din preambulul Deciziei, rezultă că aceasta este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 200/2006,  Legea nr. 202/2006, Decizia nr. 16/2018 a ICCJ, Codului civil şi Decizia Curţii de Conturi nr.12/V/06.08.2019.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 200/2006,  în vigoare la 26.02.2018, când s-a emis dispoziţia de acordare a creanţei salariale, din Fondul de Garantare se asigură plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă încheiate de salariaţi cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolvenţei şi pentru care s-a dispus ridicarea totală sau parţială a dreptului de administrare.

În cazul de faţă, s-a deschis procedura insolvenţei în formă generală la data de 16.01.2012, fără ridicarea dreptului de administrare, iar lichidatorul a formulat cererea de acordare a drepturilor salariaţilor la data de 31.01.2018, după intrarea în faliment.

Prin Decizia Curţii de Conturi a României 12/V/06.08.2019, s-a reţinut plata nejustificată a unor creanţe din Fondul de Garantare pentru perioade care exced cadrului legal, prin raportare la intrarea în faliment sau în afara termenului general de prescripţie, dar această decizie nu este izvor de creanţă.

Potrivit Deciziei ICCJ pronunţată în recurs în interesul Legii nr.19/2019, controlul Curţii de Conturi constată abateri sau neregularităţi în sarcina instituţiei publice, dar indiferent de aceste constatări, caracterul datorat sau nedatorat al plăţii, trebuia cunoscut de instituţie.

La momentul la care s-a emis Dispoziţia nr.7/2018, ... a analizat condiţiile de acordare şi a aprobat plata conform art. 14 şi 15 din Legea nr. 200/2006.

Cu privire la interpretarea art. 15 al.2 din Legea nr. 200/2006, s-a pronunţat ulterior ICCJ prin Decizia nr.16/2018, dar această interpretare a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 565/2020.

Potrivit Curţii Constituţionale, interpretarea disp. art. 15 al.2 din Legea nr.200/2016 este neconstituţională, întrucât profită doar angajatorilor cărora li s-a ridicat dreptul de administrare şi exclud dreptul la plata celor 3 salarii în etape ulterioare deschiderii procedurii.

În forma modificată a Legii nr. 200/2006 prin OUG nr. 9/2021 în vigoare de la 21.02.2021 şi care este în concordanţă cu Directiva Consiliului 80/987/CEE, dreptul se acordă indiferent de etapa procedurii insolvenţei pentru 3 luni calendaristice anterioare datei la care se solicită plata.

Decizia Curţii Constituţionale publicată în M. Of. din 10.11.2020 este aplicabilă în cauză, având în vedere că raportul juridic de faţă nu era epuizat la momentul intrării în vigoare ICCJ statuând în sensul aplicării deciziilor Curţii Constituţionale în cauzele pendinte înainte de publicare, astfel cum rezultă din Decizia nr.77/2017, dată în dezlegarea chestiunii de drept.

Având în vedere că practicianul a solicitat plata în 31.01.2018, pentru o perioadă anterioară, suma acordată este mai mică decât cuantumul prev. de art. 14 din Legea nr. 200/2006 şi s-a achitat o singură dată după rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, urmează să se constate că reclamanta a  încasat legal suma, că nu se pune problema prescripţiei, iar decizia de recuperare este nelegală.

Aşa fiind, urmează ca în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 să se admită acţiunea, să se anuleze Decizia nr. 737/06.12.2019 şi să se înlăture obligația reclamantei de restituire a debitului de 534, 29 lei.”

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs ..., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate şi în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei.

În motivarea acestei cereri a arătat că temeiul de drept se regăseşte  în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct.6 şi 8 Cod procedură civilă.

Astfel, în cadrul motivelor de nelegalitate invocate a arătat faptul că instanţa de fond s-a raportat în mod greşit la ... ca la angajatorul  reclamantei invocând faptul că  dreptul reclamantei  fiind prevăzut într-un act normativ, e suficient pentru a fi considerat bunul lui.

Susţine recurenta că suma solicitată de reclamantă spre restituire reprezintă „sume acordate  necuvenit” ca urmare a interpretării şi aplicării eronate a prevederilor Legii nr. 200/2006, prin prisma înţelesului Curţii de Conturi, înţeles însuşit de ...

În vederea implementării  măsurilor dispuse de  Curtea de Conturi, ... a emis în termenul general de prescripţie decizia de debit 737/6.12.2019, pentru recuperarea sumei acordate necuvenit şi restabilirea legalităţii.

Arată recurenta că suma a fost acordată necuvenit din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi consideră că instanţa nu a interpretat prevederile legale prin coroborare, limitându-se strict la Legea nr. 200/2006, la protocoale şi situaţii neaplicabile, făcând abstracţie de legea organică, care este aplicabilă acestui  caz.

...  nu a refuzat acordarea unor ajutoare sociale, de tipul celor care cad în sarcina sa, aşa cum în mod eronat arată instanţa de fond, ci a solicitat restituirea unor sume acordate necuvenit reclamantei pe fondul unor erori de interpretare a prevederilor legale.

Prin încheierea de şedinţă din 16.01.2012, dată în dosarul nr. 1118/3/2012, aflat pe rolul Tribunalului ... Secţia a-VII-a civilă, instanţa a admis cererea formulată de debitoarea ..., Casa de Insolvenţă  ..., cerere înregistrată sub nr. 1049/31.01.2018, solicitând acordarea de creanţe salariale din Fondul de garantare  pentru un număr de 131 persoane,  printre care se regăseşte  şi reclamanta din prezenta cauză. În urma acestei cereri, prin dispoziţia nr.7/26.02.2018, a fost emisă dispoziţia nr. 7/26.02.2018 privind stabilirea dreptului la plata creanţelor salariale.

În speţa dedusă judecăţii, data deschiderii procedurii insolvenţei în cazul ... este data de 16.01.2012, astfel că lunile pentru care s-ar fi putut suporta creanţe salariale din Fondul de garantare, în cazul foştilor salariaţi ai societăţii debitoare în discuţie, se situează în intervalul de referinţă  octombrie, noiembrie, decembrie 2011 sau 3 luni care se succed  datei deschiderii  procedurii insolvenţei: ianuarie, februarie, martie 2012.

Creanţele plătite reclamantei  din fondul de garantare sunt aferente  lunii noiembrie 2017 şi nu se regăsesc  în intervalul de referinţă  octombrie 2011- martie 2012 şi nu se înscriu  în cele 3 luni care preced  sau în cele trei luni care  se succed  datei deschiderii procedurii insolvenței. Prin urmare, având în vedere faptul că Dispoziția nr.7/26.02.2018 conţine sume acordate necuvenit din bugetul asigurărilor de şomaj, procedura de recuperare aplicabilă este cea prevăzută de art.47 din Legea nr.76/2002, care precizează că aceste sume se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescriere, pe baza deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.

Consideră recurenta că instanţa de fond  a anulat în mod nelegal şi netemeinic decizia nr. 737/6.12.2019 în condiţiile în care aceasta a fost emisă de către ... cu respectarea prevederilor legale şi a procedurilor prevăzute în acest sens. Baza emiterii dispoziţiei contestate a constituit-o modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art.15 din Legea nr. 200/2006 asumat de ...  prin prisma deciziei Curţii de Conturi şi a deciziei ICCJ, în vigoare la data emiterii deciziei contestate.

În ceea ce priveşte invocarea Deciziei din 08.07.2020 a Curţii Constituţionale arată că aceasta prevede încetarea efectelor juridice ale Deciziei nr.16/2018 a ICCJ la o dată ulterioară emiterii deciziei de debit contestate Legea  nr.76/2002.

În drept, a invocat prevederile art.483 şi urm. din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 207/2015.

Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând motivul de recurs invocat de această recurentă în temeiul art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă privind greșita aplicare de către instanța de fond a Deciziei Curții Constituționale  nr.565/2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.15 alin.2 din Legea 200/2006, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea arată următoarele:

Recursul formulat vizează greşita aplicare a normelor de drept aplicabile, considerându-se de către recurentă că actele administrative contestate au fost emise în conformitate cu prevederile legale  invocate  prin actele de control  ale Curţii de Conturi a României şi pe Ordinul  Preşedintelui ANOFM nr.602/2.09.2019.

Analizând sentinţa recurată, Curtea constată faptul că instanţa de fond a soluţionat cauza aplicând în mod corect  prevederile art.15 din Legea nr.200/2006, având în vedere considerentele deciziei Curţii Constituționale nr. 565/2020 al căror efect, se extinde asupra tuturor cauzelor aflate pe rol.

Chiar dacă societatea angajatoare a intrat în insolvenţă la data de 16.01.2012, prin raportare la considerentele Deciziei nr. 565/2020 a  Curţii Constituţionale, aplicabilă în cauză,  este avută în vedere nu doar data deschiderii procedurii insolvenței ci şi data constatării sau deschiderii falimentului, etapă ulterioară în cadrul procedurii insolvenței, când este ridicat de drept dreptul de administrare al debitorului.

Relevant în cauză este faptul că dreptul de administrare al debitoarei  ... a fost ridicat prin sentinţa civilă nr.6578/13.11.2017, pronunțată de Tribunalul ..., dar şi împrejurarea că atât intrării în insolvență, cât şi după intrarea în insolvenţă, reclamanta a fost angajata ...

Cum raţiunea legiuitorului este ca toţi salariaţii ale căror salarii nu au fost plătite de angajatorul lor, aflat în stare de insolvabilitate şi faţă de care s-a ridicat dreptul de administrare, să poată beneficia de măsura de protecţie socială constând în plata a 3 salarii corespunzătoare acestei perioade, în cuantumul/plafonul prevăzut de lege, Curtea apreciază ca fiind legală soluţia instanţei de fond.

Pentru considerentele arătate, Curtea  va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare