Criterii de acordare daune morale ca urmare a anulării actului administrativ

Urmare a obligării angajatorului să emită acte de validare concurs, funcţionarul public este îndreptăţit la daune morale.

Decizia nr. 585 din 10.06.2021 a Curţii de Apel Galaţi 

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de 08.11.2019 sub nr. 2474/113/2019, reclamantul ... a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul ..., obligarea acestuia la plata de despăgubiri morale, în cuantum de 70.000 lei, pentru atingeri aduse onoarei, demnității şi prestigiului profesional, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 33/Fca/07.02.2020 Tribunalul ... a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia nr. 473/07.07.2020 Curtea de Apel ... a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de 25.08.2020, sub nr.  2474/113/2019*.

Prin sentinţa civilă numărul 400/16.10.2020 pronunţată de  Tribunalul ... s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul ... în contradictoriu cu pârâtul ..., având ca obiect - pretenţii.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 35.000 lei reprezentând daune morale şi a mai fost obligat să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că „prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la acoperirea unui prejudiciu moral pentru atingerile aduse onoarei, demnității si prestigiului profesional ca urmare a invalidării concursului organizat de acesta la data de 20.11.2016, la care a participat şi la care a fost declarat admis.

Prin sentinţa civilă nr. 7777/19.12.2017 pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. 17254/3/2017 rămasă definitivă prin respingerea apelului declarat de pârât, s-a reţinut că măsura anulării concursului a fost incorectă şi nelegală şi s-a dispus emiterea actelor de validare a concursului organizat la data de 20.11.2016.

Prejudiciul pretins de reclamant constă în stresul generat de corespondenţa purtată cu instituţiile abilitate şi cu instanţele judecătoreşti, vătămări ale valorilor personalităţii, lezarea sentimentului de autoapreciere, obligaţia de a face faţă atitudinii compătimitoare a celor din jur, afectarea relaţiilor de serviciu, de familie şi a vieţii sociale, sentimentul de frustrare şi inferioritate în relaţiile profesionale, discreditarea în raporturilor de muncă şi sociale.

Prin decizia nr. 473/07.07.2020 Curtea de Apel ... a reţinut că reclamantul a probat suferirea unui prejudiciu moral prin anularea concursului la care fusese declarat admis.

Totodată, a apreciat că se impune reformarea hotărârii criticate, în temeiul art. 496 C.pr. civ.,  cu trimitere spre rejudecare în vederea cuantificării prejudiciului moral invocat.

Având în vedere cele menţionate în decizia nr. 473/07.07.2020 de Curtea de Apel ..., instanţa reţine că este ţinută de dezlegările date de aceasta ca instanţă superioară, astfel că va proceda doar la cuantificarea prejudiciului moral suferit.

Astfel, instanţa constată că reclamantul a trăit stări de supărare şi frustrare ca urmare a anulării unui concurs pe care l-a promovat şi astfel de stări s-au întins pe o perioadă lungă de aproximativ doi ani.

Totodată, deşi a încercat o rezolvare a situaţiei sale prin corespondenţa purtată cu instituţiile statului implicate în acest demers, s-a lovit de un refuz categoric al acestora de rezolvare a situaţiei, ceea ce este posibil ca pe lângă stres să îi creeze o senzaţie de umilinţă şi inutilitate.

În plus, este cunoscut că în cazul promovării unui concurs apropiaţii şi cunoscuţii unei persoane o felicită, recunoscându-i astfel valoarea profesională, iar în cazul anulării concursului, atitudinea se transformă în compătimire ce conduce la naşterea unor sentimente de frustrare.

Instanţa apreciază că simpla validare a concursului şi încadrarea corespunzătoare a reclamantului nu sunt suficiente pentru a compensa prejudiciul moral suferit, astfel că, pe o bază echitabilă, va admite prezenta cerere şi va obliga pârâtul să îi plătească reclamantului suma de 35.000 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 453 C.pr.civ. va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru achitate pentru judecata în fond şi în recurs.”

Împotriva sentinței civile nr. 400/2020 pronunțată la data de 16 octombrie 2020 de Tribunalul ..., a declarat recurs ... prin care a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii primei instanțe, conform art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, hotărârea fiind dată cu o motivare necorespunzătoare, insuficientă și cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În concret, la pronunțarea hotărârii criticate prin prezenta cerere de recurs, instanța de fond nu a cercetat în mod judicios ansamblul împrejurărilor factuale care pot determina în mod corect cuantumul despăgubirilor morale, fiind expuse doar criterii generale de evaluare a prejudiciului moral.

Prin sentința civilă nr. 400/2020 pronunțată la data de 16 octombrie 2020 de Tribunalul ..., instanța a admis în parte acțiunea, dispunând obligarea autorității pârâte la plata către reclamant a sumei de 35.000 de lei reprezentând daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 de lei.

Bazându-se pe argumente precum faptul că reclamantul a încercat rezolvarea situației sale printr-o corespondență purtată cu diverse autorități/instituții publice ori aceea că anularea unui concurs (anterior promovat de către reclamant) are consecințe asupra valorii profesionale a candidatului, prima instanță a apreciat suma de 35.000 de lei ca fiind echitabilă pentru repararea prejudiciului moral. Este injustă această soluție. A fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, art. 1385 și următoarele Cod civil, art. 22 și art. 264 Cod procedură civilă. Cuantumul daunelor morale stabilit de instanța de fond constituie o penalitate excesivă pentru instituție, respectiv un venit nejustificat pentru partea reclamantă.

În principiu, cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, cuantumul daunelor morale stabilindu-se prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, aceste criterii fiind subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.

Daunele morale au fost stabilite într-un cuantum excesiv, impunându-se reducerea cuantumului acestor daune la 1000 de lei, prin aceasta stabilindu-se un echilibru între prejudiciul moral produs și despăgubirile acordate, în măsură să permită părții reclamante atenuarea suferințelor morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii acesteia fără just temei.

De asemenea, hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul că însăși constatarea încălcării unui drept protejat de Convenție constituie o reparație echitabilă, suficientă pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi putut suferi reclamantul, constituie repere jurisprudențiale pertinente, nevalorificate în prezenta cauză. În consecință, măsura judecătorească de validare a concursului la care a participat reclamantul, ar fi putut asigura prin ea însăși restabilirea drepturilor despre care partea susține că i-au fost încălcate.

Pentru angajarea răspunderii administrativ-patrimoniale a autorității publice pârâte este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor deduse din interpretarea art. 1349 și art. 1357 și următoarele din Codul civil, fiind necesară existența unei fapte ilicite constând într-un act administrativ nelegal anulat de instanța de judecată. Or, în legătură cu prezenta cauză, nu s-a reținut că măsura de invalidare ar fi fost nelegală, ci una netemeinică, rezultată dintr-o exercitare eronată a dreptului de apreciere al autorității, neputându-se vorbi așadar despre o acțiune care nu s-a încadrat în limitele legii.

Referitor la suferința psihică a reclamantului și la faptul că a suferit un prejudiciu moral, apreciem că aceste susțineri nu pot fi în totalitate sub formă de supoziție, ci ele trebuie măcar palpabil dovedite, lucru care nu s-a întâmplat în cauză. Reclamantul a ocupat aceeași funcție în cadrul instituției pentru o perioadă îndelungată (din anul 2013), neputându-se afirma că a existat vreo schimbare de poziție sub aspectul reputației.

Neluând în considerare toate aspectele prejudiciului, instanța a încălcat jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că despăgubirile acordate pentru repararea prejudiciului moral trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora, contextul general al victimei, încălcându-se totodată principiul reparării integrale a prejudiciului instituit prin art. 1385 Cod civil.

Instanța de fond nu a stabilit pe deplin toate împrejurările de fapt și nu a luat în considerare toate criteriile pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, limitându-se în esență să afirme că reclamantul a încercat rezolvarea situației sale printr-o corespondență purtată cu diverse autorități/instituții publice și că simpla validare a concursului nu este suficientă pentru a compensa prejudiciul suferit.

Prestigiul profesional despre care partea adversă pretinde că ar fi fost lezat nu poate fi privit ca o noțiune abstractă și independentă, fiind firesc ca acesta să se afle într-o legătură strânsă cu importanța funcției pe care reclamantul urma să o ocupe, precum și cu venitul pe care urma să îl realizeze. Funcția pentru care reclamantul a candidat și a fost declarat admis este una de execuție (nu una de conducere) și nu este singulară, fiind similară cu numeroase alte funcții din cadrul instituției. Totodată, veniturile pe care le-ar fi obținut reclamantul dacă ar fi fost încadrat din data de 26.11.2016 pe funcția pentru care a candidat și a fost declarat admis, ar fi fost sensibil mai mici decât cele pe care le-a obținut în calitate de agent de poliție.

Un criteriu de individualizare a cuantumului daunelor morale poate fi reprezentat și de conduita instituției, de vreme ce instanța de judecată nu a reținut că măsura de invalidare a concursului ar fi fost nelegală, ci una netemeinică, rezultată dintr-o exercitare greșită a dreptului de apreciere al autorității.

De asemenea, nu este de conceput ca o vătămare de intensitatea celei pretinse de partea reclamantă să nu se oglindească deloc în activitatea profesională a acestuia. Or reclamantul nu doar că a fost evaluat în fiecare an acordându-i-se calificativul maxim, dar nu se află în evidențele structurii de asistență psihologică din cadrul instituției noastre cu vreo solicitare sau participare la o activitate de asistență psihologică primară, intervenție și suport pentru o eventuală suferință psihică. Ultima evaluare a reclamantului din punct de vedere psihologic a fost reprezentată de o evaluare periodică, la data de 17.05.2018 (aproximativ 1 an și jumătate după ce s-a dispus măsura anulării concursului la care a participat reclamantul), nefiind identificate aspecte ori factori de risc psihologic.

Un prejudiciu moral bazat pe o suferință psihologică se impune a fi evidențiat printr-un raport de evaluare psihologică clinică care să cuprindă concluzii și recomandări de specialitate, inclusiv măsuri de natură psihoterapeutică (program de intervenție/suport terapeutic). Aceasta întrucât suferința morală presupune în mod firesc modificări la nivel subiectiv/emoțional, afectând calitatea vieții, precum și la nivel cognitiv, comportamental și relațional, ceea ce presupune necesitatea intervenției în sensul acordării suportului de specialitate.

Demersurile întreprinse de către reclamant, pe lângă foarte multe autorități/instituții publice nu poate fi reținut ca un criteriu care să individualizeze cuantumul daunelor morale. Aceste sesizări ale reclamantului prezintă un conținut identic și au fost îndreptate cu bună știință eronat (cu intenția de a proba în viitor o stare de vătămare morală) către entități vădit necompetente a le soluționa (ex. Administrația Prezidențială, Senat), de vreme ce pretențiile concrete erau susceptibile a fi supuse doar controlului judecătoresc. Așadar, prima instanță a reținut eronat că refuzul primit de la instituțiile sesizate i-ar fi putut crea reclamantului o senzație de umilință și inutilitate, motiv pentru care trebuie cenzurate aceste considerente și să se constatate că aceste împrejurări nu pot constitui un criteriu pertinent de individualizare a cuantumului daunelor morale.

Totodată, manifestarea de voință a reclamantului în sensul modificării raporturilor de serviciu cu instituția, prin mutare în cadrul unei alte entități din cadrul MAI, la scurt timp după finalizarea perioadei de tutelă în calitate de ofițer de poliție, trădează într-o anumită măsură importanța pe care a prezentat-o pentru reclamant ocuparea funcției pentru care a candidat și a fost declarat admis.

Prin întâmpinarea depusa de intimatul ... s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Motivul de recurs indicat și totodată principala critică adusă sentinței civile nr. 400/2020/FCA este faptul că sentința atacată a fost dată cu o motivare necorespunzătoare și aplicarea greșită a normelor de drept material, dar acest motiv nu poate atrage casarea hotărârii, întrucât instanța de fond nu a aplicat greșit legea, motivarea fiind clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele din dosar.

Intimatul a precizat că există autoritate de lucru judecat, aspecte care au făcut obiectul deciziei nr. 473/2020 emisă la data de 07.07.2020, de către Curtea de Apel ..., în Dosarul nr. 2474/113/2019, prin care:

„În speță, contrar celor statuate de către judecătorul fondului, reclamantul a probat suferirea unui prejudiciu moral prin anularea concursului la care fusese declarat admis. Câtă vreme anularea concursului a fost obținută de reclamant în urma propriului demers judiciar și a reclamării către forurile de resort a abuzurilor comise de pârâtă, nu se poate primi aserțiunea pârâtei (la care a instanța de fond a achiesat cu lejeritate) în sensul că este exclusă producerea unui prejudiciu moral și că plata despăgubirilor materiale este suficientă pentru dezdăunarea completă a reclamantului. De vreme ce măsura anulării concursului a fost luată la circa un an de la promovarea acestuia, nesiguranța cu privire la corectitudinea rezultatului concursului a avut, fără îndoială, repercusiuni asupra reclamantului, angoasa și suspansul fiind inerente. Pentru motivele expuse succint mai sus, se impune reformarea hotărârii criticate, în temeiul ari. 496 C.pr. civ., cu trimitere spre rejudecare în vederea cuantificării prejudiciului moral invocat, cu luarea în considerare a criteriilor stabilite în jurisprudența CEDO la care reclamantul s-a raportat. În rejudecare, Tribunalul va avea în vedere și cealaltă critică a recurentului referitoare la interpretarea și aplicarea corectă a dreptului material incident în cauză, critică care nu se impune a fi analizată în cauză față de temeiul încuviințării recursului.”

Reprezentanții ... prezintă în vederea argumentării, adresele nr. 806043/09.12.2020 și 349091/09.12.2020, solicitări care reprezintă un fine de neprimire prin raportare la art. 488 alin 2 NCPC, întrucât instanța de fond a judecat în limitele investirii sale de către părți.

Totodată, aceștia continuă cu aceeași atitudine defăimătoare la adresa persoanei sale, prin prezentarea adresei nr. 806043/2020 în referire la situația calculului drepturilor salariale pe care le putea obține din luna noiembrie 2016, prin încadrare pe postul pe care a candidat și a fost admis la data de 20.11.2016, în pofida faptului că decizia finală a Curții de Apel ..., prin care a câștigat validarea concursului, a fost pronunțată la data de 08 noiembrie 2018, în cei doi ani de zile pierzându-şi dreptul de promovare pe linie de funcție profesională, a pierderii unei șanse prin nepromovarea în grad profesional, nepromovarea în funcție conform gradului și implicit, o nesalarizare corespunzătoare. Efectiv a fost numit in funcția de ofițer de poliție debutant, cu data de 08.11.2018, iar ... a prezentat voit eronat această comparație a drepturilor salariale diferențiate ce i se cuveneau pentru perioada 2016 2018, aceștia făcând confuzie cu dosarul 1646/113/2019 aflat pe rolul Curții de Apel ..., care are ca obiect anulare act administrativ printre care, a solicitat și acordarea salariului aferent funcției câștigate prin participare la concurs și anume ofițer specialist 1, fiind vorba de alte sume de bani față de cele prezentate în acest tabel de către ... prin ...

Contrar celor susținute de recurentă că s-a apreciat eronat dreptul de apreciere al autorităţii, intimatul a precizat  că Tribunalul ..., aspecte menținute și de Curtea de Apel ............., dosar civil nr 17254/3/2017, a concluzionat, în mod repetat, faptul că:

1. „... tribunalul constată că procedura de concurs a fost legală, iar măsura anulării rezultatelor concursului este netemeinică și nelegală ...”;

2. „... tribunalul apreciază că măsura anulării concursului pentru că nu s-au respectat prevederile art. 54 alin. 3, art. 45 alin. 1 lit. f din anexa 3 a Ordinului M.A.I. nr. 140/2016, este incorectă și nelegală deoarece măsura este luată cu exces de putere, prin încălcarea drepturilor și libertăților candidaților reclamanți”;

3. „însă această procedură realizată de către comisia de concurs nu vatămă în nici un fel pârâta, ci măsura luată, de anulare a concursului, pentru acest aspect duce la o vătămare exclusivă a candidaților, astfel actul administrativ luat este emis cu exces de putere sub acest aspect”;

4. „de asemenea, și în acest caz instanța apreciază că încălcarea acestei norme de procedură de către comisia de concurs nu a produs o vătămare pârâtei, ci exclusiv doar candidaților ... Procedând la anularea întregului concurs, deși până la un punct a fost respectată norma procedurală de către comisia de concurs prin asigurarea de mai mulți de 2 candidați în sală, pârâta a luat o măsură excesivă și nejustificată, cu exces de putere care prejudiciază fără nici un temei de drept reclamanții, prin anularea notelor acestora care nu au nici o vină”;

5. „... pentru încălcarea procedurii de neasigurare a doi candidați martori la corectarea ultimei lucrări s-a produs o vătămare a reclamanților, deoarece pârâta a luat o măsură excesivă, cu exces de putere și nejustificată prin anularea în totalitate a concursului și anihilarea în fapt a drepturilor reclamanților care au promovat concursul ...”

Contrar celor menționate în cererea de recurs cu privire la manifestarea sa de voință, în sensul modificării raportului de serviciu, în baza Dispoziției inspectorului general al ... nr. 237143/23.03.2020, s-a dispus mutarea sa, în interesul serviciului (datorită pregătirii profesionale), de la ... la ... și nu la cererea sa, (Mutarea polițistului în interesul serviciului în cadrul altei unități se realizează la propunerea șefului nemijlocit al structurii în care este prevăzut postul vacant, cu aprobarea șefului unității sau la inițiativa acestuia conform prevederilor din Anexa 7 secțiunea a 9-a, art 14 alin 1 din Ordinul M.A.I. nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne.

Examinând recursul declarat de recurentul  pârâtul ... conform art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod proc. civ., va reţine că recursul este fondat, avându-se în vedere următoarele:

Recurentul  pârât ...  a susținut că  pentru angajarea răspunderii administrativ-patrimoniale a autorității publice pârâte  este necesară existența unei fapte ilicite constând într-un act administrativ nelegal anulat de instanța de judecată, iar în cauză nu s-a reținut că măsura de invalidare ar fi fost nelegală, ci una netemeinică, rezultată dintr-o exercitare eronată a dreptului de apreciere al autorității, neputându-se vorbi așadar despre o acțiune care nu s-a încadrat în limitele legii.

În dezacord cu susținerile recurentei, va retine că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale  prev. de art. 1385 Cod civil, există fapta ilicită, cât timp, prin sentinţa civilă nr. 7777/2017 a Tribunalului București, rămasă definitivă, recurenta pârâtă ... a fost obligată să emită acte de validare a concursului organizat în data de 20.11.2016.

De asemenea, cererea de chemare in judecată este întemeiată pe disp. art.19 din Legea nr.554/2004, intimatul reclamant a solicitat despăgubiri morale  ca urmare a anulării concursului organizat in data de 20.11.2016, la care acesta a fost declarat admis.

Potrivit  art. 19 din Legea nr. 554/2004 „Termenul de prescripţie pentru despăgubiri:

(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

(2) Cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).”

Va reţine totodată şi limitele deciziei de casare, respectiv Decizia nr. 473/2020 emisă la data de 07.07.2020 de către Curtea de Apel ... în dosarul nr. 2474/113/2019, privind dezlegările obligatorii asupra problemelor de drept, privind existenţa prejudiciului moral suferit de intimatul reclamant ... ca urmare a anulării concursului.

Pe de altă parte, va reţine ca fiind întemeiate criticile recurentei pârâte ... privind aprecierea instanței de fond a sumei de 35.000 de lei ca fiind neechitabilă pentru repararea prejudiciului moral, întrucât cuantumul daunelor morale stabilit de instanța de fond constituie o penalitate excesivă pentru instituție, respectiv un venit nejustificat pentru partea reclamantă, raportat la prejudiciul suferit de intimat.

Astfel, în materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferința psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.

Deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Totodată, instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanțele naționale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate persoanei vătămate, în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiași jurisprudențe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată.

De asemenea, suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i ușura ori compensa, în măsura posibilă, suferințele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei – aceea de a ușura situația persoanei lezate moral, de a-i acorda o satisfacție – o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei, intensitatea și durata suferințelor psihice încercate de persoana vătămată, a prestigiului de care se bucura în relațiile profesionale, deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a victimei.

Pentru a-și păstra caracterul de „satisfacție echitabilă”, daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit și consecințele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensații a suferințelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure persoane vătămată.

În speță, va reţine că fiind  exagerat cuantumul despăgubirilor morale acordate de instanța de fond intimatului de 35.000 de lei, cât timp ulterior a fost încadrat pe funcția pentru care s-a  organizat concursul, iar pe de altă parte despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, despăgubirea bănească acordată  nu poate să constituie un mijloc imoral de îmbogățire a victimei.

Astfel, în baza art.492 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta  pârâtă ..., va casa în parte sentinţa recurată şi în rejudecare, va admite în parte cererea formulată de reclamantul ...

Va obliga ... să plătească reclamantului suma de 5.000 lei reprezentând daune morale.

Va menţine dispoziţia de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare