Recurs. Litigii privind funcţionarii publici statutari

Recurs. Litigii funcţionari publici statutari

- art. 8 alin. 1 şi 2 din O.M.A.I. nr. 2792/08.10.2014

- art. 3 din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 1792/C/31.05.2013

În conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. 1 şi 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792 din 8 octombrie 2004 pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanţelor activităţii profesionale a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi a magistraţilor detaşaţi în sistemul penitenciar:

„(1)Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se realizează de către evaluator.

(2)În sensul prezentelor criterii, are calitatea de evaluator:

 a)funcţionarul public de conducere care coordonează compartimentul în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public de execuţie sau care coordonează activitatea acestuia;

 b)funcţionarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice, pentru funcţionarul public de conducere;

 c)înaltul funcţionar public, pentru funcţionarii publici de conducere din subordine”.

În speţă, prin Fişa de evaluare a performanţelor profesionale individuale a reclamantului A. C. P. - funcţionar public cu statut special la Penitenciarul O., având funcţia publică de Şef Secţie Deţinere Interioară, în urma evaluării anuale, aferentă perioadei 01.12.2011 - 01.12.2012, efectuate de către evaluatorul Ţ. L. V. – Director Adjunct Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar şi contrasemnată de către directorul Penitenciarului O., s-a stabilit nota finală a evaluării de 3,34, fiind acordat calificativul „Bun”.

Împotriva rezultatului evaluării, reclamantul a formulat contestaţie, adresată Comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor din cadrul Penitenciarului O. cu privire la evaluarea performantelor profesionale ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar, aceasta fiind înregistrata la Penitenciarul O. sub nr. YX/XXXXXX din 15.01.2013 iar prin Procesul verbal nr. xxxxx din data de 12.02.2013, înregistrat la Penitenciarul O. sub nr. YX XXXXX din 12.02.2013, au fost menţinute punctajele şi calificativul acordate, dispunându-se totodată, respingerea ca neîntemeiata a contestaţiei.

Instanţa de recurs a constatat că la momentul întocmirii fişei de evaluare a reclamantului recurent, acesta deţinea funcţia de Şef Secţie Deţinere Interioară la Penitenciarul O. iar, potrivit organigramei unităţii, secţia face parte din Serviciul Aplicarea Regimurilor.

Astfel, raportat la prevederile art. 8 alin. 1 şi 2 lit. b) din Anexa la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792 din 8 octombrie 2004, calitatea de evaluator pentru recurent, funcţionar public de conducere, trebuia să aparţină funcţionarului public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice.

În speţă, conform fişei postului recurentului, acea persoană era Şeful Serviciului Regim Penitenciar şi nu Directorul Adjunct Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, aşa cum în mod nelegal s-a procedat. După cum reiese şi din întâmpinarea A.N.P., şeful ierarhic care trebuia să cunoască activitatea şi performanţele profesionale ale recurentului era Şeful Serviciului Regim Penitenciar.

Chiar dacă la data evaluării funcţia de şef al acestui serviciu era vacantă, nefiind ocupată prin concurs şi nefiind împuternicită o altă persoană de către A.N.P. să exercite atribuţiile funcţiei, instanţa a apreciat ca fiind nejustificată afirmaţia intimatului Penitenciarul O. în sensul că au fost respectate dispoziţiile Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792 din 8 octombrie 2004, cu argumentul că evaluarea a fost efectuată de către Directorul Adjunct Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, funcţia imediat superioară şi că fişa de evaluare a fost contrasemnată de către directorul unităţii.

Astfel, pe de o parte, textul de lege stabileşte în mod clar persoana care are calitatea de evaluator în cazul funcţionarului public de conducere, nefăcând referire la organul superior iar, pe de altă parte, din adresa nr. xxxxx/24.03.2016 a Penitenciarului O. rezultă că la momentul întocmirii fişei de evaluare, 27.12.2012, prin Decizia Zilnică nr. xxx/05.09.2011 a Directorului Penitenciarului O., era desemnat să exercite atribuţiile Şefului Serviciului Aplicarea Regimurilor, subcomisarul S. R. C..

Instanţa a constatat, astfel, că subcomisarul Ţ. L. a exercitat în mod nelegal calitatea de evaluator al recurentului reclamant, deşi evaluarea trebuia realizată de subcomisarul S. R. C., ceea ce conduce la anularea evaluării anuale pe care a întocmit-o funcţionarul care nu era competent în situaţia de faţă - Directorul Adjunct Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, în ceea ce priveşte evaluarea performanţelor profesionale.

De altfel, este corectă afirmaţia recurentului în sensul că directorul Penitenciarului O. a reglementat acest aspect pentru perioada de evaluare 01.12.2013 – 01.12.2014, când evaluarea activităţii profesionale şi a performanţelor profesionale s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile aceluiaşi act normativ, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792 din 8 octombrie 2004, evaluarea fiind efectuată de către Şeful Serviciului Regim Penitenciar.

Aceste prevederi sunt reconfirmate de către Ordinul nr. 1792/C din 31 mai 2013 al Ministrului Justiţiei pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanţelor activităţii profesionale a funcţionarilor publici cu statut special definitivi din sistemul administraţiei penitenciare, care prevede la art. 3 faptul că:„În situaţia în care un funcţionar public cu statut special îndeplineşte temporar atribuţiile altei funcţii, este evaluat, evaluează sau contrasemnează fişe de evaluare, conform competenţelor specifice acestei funcţii, cu respectarea prevederilor prezentelor criterii”.

Decizia nr. 720 din 11.04.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 7736/111/CA/2013*

Prin Sentinţa nr. 492/CA/16.02.2015 pronunţată de Tribunalul B. s-a respins acţiunea formulată de către reclamantul A. C. P., în contradictoriu cu pârâţii PENITENCIARUL O. şi A. N. P.

Împotriva acestei hotărâri, în termen, a formulat recurs reclamantul A. C. P., solicitând admiterea acestuia şi, pe cale de consecinţă, anularea fişei de evaluare a performanţelor profesionale a reclamantului pentru perioada 01.11.2011 -01.12.2012, precum şi a procesului verbal nr.xxxxx/ 12.02.2013 emis de comisia pentru soluţionarea contestaţiilor, obligarea pârâtului la refacerea evaluării profesionale pentru aceasta perioadă, de către o altă persoană, total independent şi neimplicată în evaluarea iniţială.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată următoarele:

Consideră că instanţa de fond a dat dovadă de superficialitate, după cum urmează:

1) Pe tot parcursul Hotărârii civile pronunţate, instanţa de fond a preluat pasaje întregi din referatul Comisiei de soluţionare a contestaţiilor de la nivelul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi din caracterizarea evaluatorului, fără a face referire niciodată la cele prezentate spre probă de către reclamant.

2) Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că evaluarea anuală întocmită pentru perioada evaluată de la 01.12.2011 la 01.12.2012 a fost întocmită în mod nelegal de către evaluator.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1 din Anexa 1 la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792 ICI 2004, pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, art. 8, alin. 2, lit. b), calitatea de evaluator o avea funcţionarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice, pentru funcţionarul public de conducere, în cazul de faţă, conform fişei postului, acea persoană era Şeful Serviciului Regim Penitenciar şi nu Directorul Adjunct Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, aşa cum în mod eronat s-a întâmplat. În situaţia prezentată, aşa cum reiese din întâmpinarea A.N.P., şeful ierarhic care trebuia să cunoască activitatea profesională şi performanţele profesionale era Şeful Serviciului Regim Penitenciar (conform fişei postului depusă la dosarul cauzei).

De altfel, directorul Penitenciarului O. a reglementat acest aspect pentru perioada de evaluare 01.12.2013 - 01.12.2013, când evaluarea activităţii profesionale şi a performanţele profesionale s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile aceluiaşi act normativ, respectiv Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792 ICI 2004, evaluarea fiind efectuată de către Şeful Serviciului Regim Penitenciar.

Aceste prevederi sunt reconfirmate de către Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1792 ICI 2013 pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanţelor activităţii profesionale a funcţionarilor publici cu statut special definitivi din sistemul administraţiei penitenciare, care prevede la art. 3 faptul că în situaţia în care un funcţionar public cu statut special îndeplineşte temporar atribuţiile altei funcţii, este evaluat, evaluează sau contrasemnează fişe de evaluare, conform competenţelor specifice acestei funcţii, cu respectarea prevederilor prezentelor criterii.

Coroborând prevederile expuse anterior, rezultă faptul că subcomisar T. L. a avut în mod nelegal calitatea de evaluator, lucru ce conduce la anularea evaluării anuale pe care a întocmit-o în ceea ce priveşte evaluarea performantelor profesionale.

3) Conform prevederilor Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792 ICI 2004, art.4, alin. 1, procedura de evaluare a performantelor profesionale individuale se aplică fiecărui funcţionar public, în raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite în baza atribuţiilor prevăzute în fişa postului", prevedere nerespectată pe tot parcursul realizării acesteia. Astfel, nici un moment nu se face referire la modul de îndeplinire a obiectivelor individuale, deoarece acestea nu au fost depuse la dosarul cauzei de către pârât.

4) La pagina 5 din Sentinţa penală atacată, primul paragraf, instanţa de fond reţine faptul că reclamantul a fost atenţionat de către directorul Penitenciarului O. Conform adresei anexate, atenţionările nu sunt sancţiuni disciplinare şi nu au efect juridic, având doar rolul de a contribui la o mai bună cunoaştere a comportamentului profesional al angajaţilor.

5) La pagina 5 din Sentinţa penală atacată, al treilea paragraf, instanţa de fond nu reţine faptul precizat şi documentat prin documentele ataşate că reclamantul deţinea din cursul anului 2011 titlul ştiinţific de doctor în psihologie, titlu dobândit în perioada evaluată, aspect ce denotă seriozitatea şi dorinţa acestuia de a se perfecţiona continuu şi de a dobândi noi cunoştinţe.

La sfârşitul anului 2011, în timpul perioadei evaluate, reclamantul a participat la concursul pentru ocuparea postului de Director Adjunct pentru Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, obţinând o notă de 7,65 la proba scrisă, la o diferenţă doar 0,50 puncte faţă de contracandidatul său, fiind declarat admis la proba de testare psihologică şi la interviul susţinut pentru aprecierea calităţilor manageriale.

La testarea efectuată la sfârşitul anului de pregătire de specialitate, reclamantul a obţinut calificativul de „Foarte bine", cu note de peste 9 la testele de verificare a cunoştinţelor aplicate pe platforma e-learning.

6) La pagina 5 din Sentinţa penală atacată, al patrulea paragraf, arată recurentul că este cel puţin hilar ca instanţa de fond să reţină faptul că reclamantul ar avea un comportament nedemn de statutul profesional, necorespunzător funcţiei pe care o deţine, în afara serviciului şi în societate, atâta timp cât această afirmaţie nu este susţinută, probată cu dovezi, certe, de necontestat care să dovedească contrariul. Din contră, reclamantul face parte din Comisia de disciplină care cercetează abaterile disciplinare comise de către lucrătorii din Penitenciarul O., fiind desemnat de către conducerea acestuia, lucru care demonstrează încă o dată probitatea morală de care se bucură.

Pe de altă parte, reclamantul face parte din structurile de conducere ale Sindicatului Independent al Lucrătorilor din Penitenciarul O. 2012, aspect care reflectă încă o dată prestigiul de care se bucură în rândul lucrătorilor din Penitenciarul O.

La dosarul cauzei a fost depusă o încheiere a procurorului de pe lângă Curtea de Apel O., în care pârâta de sex feminin acuzată că ar fi fost agresată de către reclamant afirmă că cele afirmate anterior nu au corespuns realităţii, motiv pentru care îşi retrage de bunăvoie sesizarea făcută, aspect nereţinut de către instanţa de fond.

7) Legat de aspectele precizate la pagina 45 din dosarul cauzei, reclamantul a coordonat cu rezultate deosebite activităţile specifice pe secţia în care sunt cazate persoanele private de libertate arestate preventiv, deplasate de la Penitenciarul S. M. în vederea prezentării la organele judiciare deservite, a celor plecaţi/sosiţi din transfer, fără a se produce evenimente negative, lucru consemnat şi de către evaluator la secţiunea Rezultate deosebite".

În drept, recursul nu a fost motivat.

Prin întâmpinare, intimatul pârât Penitenciarul O. a solicitat respingerea recursului în întregime ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală, precum şi a calificativelor acordate în fişa de evaluare a performanţelor profesionale ca temeinice, pentru următoarele motive:

Evaluarea iniţială a fost realizată de către Directorul Adjunct pentru Siguranţa Regim Penitenciar, funcţionarul public de conducere care coordonează compartimentul respectiv, factor care a lucrat nemijlocit cu reclamantul - încadrat ca şef - şi care a putut aprecia direct activitatea desfăşurată pe parcursul întregului an. Apreciază că evaluarea a fost realizată cu acurateţe, că nu a fost rodul arbitrariului şi că a ţinut cont de factorii care au influenţat performanţa profesională, în ciuda aprecierilor contrare ale reclamantului.

De asemenea, a fost realizată cu respectarea tuturor etapelor prevăzute. Pe de altă parte, nu este obligatoriu ca toate punctele de vedere ale evaluatorului şi ale evaluatului să coincidă. Evaluatorul are dreptul să-şi formeze şi să-şi exprime propria opinie, ca o prerogativă ce derivă din lege. În virtutea principiului subordonării ierarhice consacrat de art. 5 lit. g) din Legea nr. 293/2004, superiorul ierarhic nu este condiţionat în manifestarea sa de voinţă ce produce efecte juridice de acordul inferiorului. Tot în baza principiului subordonării ierarhice, superiorii evaluatorului, în urma analizei efectuate la solicitarea evaluatului care a uzat de căile de atac prevăzute de lege, au menţinut punctajele şi calificativul acordat.

În ceea ce priveşte diplomele de licenţă, de studii aprofundate, de doctor în psihologie, arată că nu contestă absolvirea acestora, numai că acestea au fost emise de alte instituţii decât unitatea intimată, în alte perioade de timp şi nu au legătură directă cu activitatea profesională desfăşurată efectiv în Penitenciarul O.

Dintre carenţele constatate la reclamant pe parcursul anului 2012 menţionează următoarele:

- Refuzarea hranei în data de 18.10.2012 de către o întreagă cameră de deţinere de pe secţia a IX-a condusă de sus-numitul, populată cu 7 deţinuţi, din motive ce ţin de starea administrativ-gospodărească a camerei (lipsă cazarmament, materiale de igienă) precum şi de faptul că nu au fost audiaţi de şeful de secţie în vederea transferului.

- Atenţionarea lui scrisă la data de 14.11.2012 pentru depăşirea termenelor de soluţionare a 3 dosare de incident, cazuri în care deţinuţii nu au mai putut fi sancţionaţi disciplinar.

- Conduita necorespunzătoare în afara serviciului şi în societate, angajatul a fost reclamat la Directorul unităţii la data de 02.02.2012 de o cetăţeană din O. că o ameninţă şi o hărţuieşte fizic, prin telefon şi e-mail şi că i-a deteriorat autoturismul personal şi uşa de la intrarea în apartament, datorită faptului că a rupt legătura cu el.

Faţă de comportamentul ofiţerului, consideră că acordarea calificativului „bun" este suficient. Paradoxal, un om care obţine doctoratul într-un domeniu atât de sensibil ca psihologia, ajunge să se comporte inacceptabil. De altfel, deşi are pretenţia să primească cel puţin calificativul de „foarte bun" în fiecare an, acesta nu se integrează în colectivul de ofiţeri, nu socializează cu aceştia, fiind retras. Cu ocazia primirii de dispoziţii de la superiori formulează mereu obiecţii şi nu le realizează la timp şi întocmai, aşa cum prevede legea. În relaţiile cu deţinuţii nu manifestă hotărâre şi intransigenţă, dând dovadă de slăbiciune şi neimplicare.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului că evaluarea ar fi fost întocmită nelegal de către Directorul Adjunct pentru Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar - Comisar Ţ. L. - în locul Şefului Serviciului Regim Penitenciar, precizează că, la momentul evaluării, titularul funcţiei de Şef Serviciu Regim Penitenciar era chiar acest funcţionar, însă datorită faptului că funcţia de director adjunct era vacantă, comisarul Ţ. L. a fot împuternicit să exercite această funcţie. Din acest motiv, activitatea tuturor şefilor de secţie a fost evaluată de către directorul adjunct, care în organigramă este superiorul nemijlocit al şefului de serviciu şi a lucrat direct cu şefii de secţie întreaga perioadă evaluată, iar acest aspect nu a fost contestat de nimeni. Ulterior, eşalonul superior - A.N.P. - a împuternicit un funcţionar să îndeplinească atribuţiile şefului de serviciu până la ocuparea postului prin concurs organizat potrivit legii. În aceste condiţii, evaluarea făcută de către directorul adjunct este întru totul legală şi nu contravine nici unei dispoziţii. De altfel, jurisprudenţa a statuat în acest sens principiul "qui potest plus potest minus", adică cine poate mai mult, poate şi mai puţin, respectiv funcţionarul public superior poate efectua actele unui funcţionar inferior ierarhic (dar nu şi invers). Probabil că dacă evaluarea ar fi fost făcută de un funcţionar care nu era şeful serviciului sau împuternicit, acesta era un motiv pentru recurent de a solicita anularea evaluării pe motivul că acesta nu i-ar fi coordonat activitatea pe întreaga perioadă.

Referitor la îndeplinirea obiectivelor individuale, apreciază că evaluarea performanţelor profesionale nu se poate rezuma strict la acestea, întrucât ele sunt în număr limitat şi nu reflectă întreaga activitate desfăşurată de funcţionar. Astfel, funcţionarul trebuie să respecte o serie de obligaţii, interdicţii sau restrângeri ale drepturilor izvorâte din statutul său special şi prevăzute în lege sau alte acte normative. Pe de altă parte, un funcţionar îndeplineşte o serie de atribuţii care nu se regăsesc expres în obiectivele stabilite, dar care sunt prevăzute în actele normative de linie, dar şi în fişa postului. Or, nu se poate face abstracţie de modul de respectare a obligaţiilor, interdicţiilor sau limitărilor prevăzute de statut, nici de conduita din timpul sau dinafara serviciului şi nici de modul de îndeplinire a unor atribuţii sau misiuni de serviciu prevăzute de actele normative în vigoare.

Ca o dovadă a temeiniciei evaluării profesionale iniţiale consideră că este şi faptul că atât contrasemnatarul - directorul unităţii - cât şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor - alcătuită din 3 membri cu experienţă în munca de penitenciar şi de conducere - au menţinut întocmai calificativul şi punctajele acordate de către evaluator.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 150, art. 205 din Noul Cod de procedură civilă; art. 5 lit. g), art. 23 - 25 din Legea nr. 293/2004 modificată şi republicată; Ord. Min. Just. nr. 2792/2004 şi anexele.

Prin întâmpinare, intimata A. N. P., a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii atacate, pentru următoarele considerente:

În urma studierii documentelor aflate în dosar, reiese că Sentinţa sus-menţionată i-a fost comunicată recurentului la domiciliul ales pentru transmiterea actelor de procedură, aşa cum acesta a menţionat în cererea de chemare în judecată, şi anume la adresa din B., nefiind astfel întemeiată afirmaţia acestuia din cererea de recurs.

Actele administrative atacate de către recurent au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie, respectiv OMJ nr. 2792/C/2004.

Conform fişei de evaluare a performanţelor profesionale individuale întocmită pentru recurent pentru perioada evaluată de la 01.12.2011-01.12.2012, a fost stabilit calificativul „bun", în baza notei 3,34.

Fişa de evaluare a fost comunicată recurentului în data de 15.01.2013, iar împotriva acesteia ofiţerul a formulat contestaţie, soluţionată prin procesul verbal nr. xxxxx/2013, prin care s-au menţinut punctajele şi calificativul acordat.

Pentru a pronunţa această soluţie, comisia a reţinut punctul de vedere al evaluatorului cu privire la gradul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, ordinelor şi misiunilor, respectiv că recurentul a dat dovadă de lipsă de implicare, astfel că în data de 18.10.2012, din cauză că nu au fost audiate 7 persoane private de libertate, cazate la aceeaşi cameră de deţinere, acestea au refuzat hrana.

De asemenea, în data de 14.11.2012 recurentul a fost atenţionat pentru depăşirea termenelor de soluţionare a trei dosare de incident, motiv pentru care persoanele private de libertate nu au mai putut fi sancţionate.

Totodată, cu privire la capacitatea de relaţionare şi munca în echipă, s-a reţinut că recurentul este o persoană introvertită, relaţionând cu puţine persoane din unitate, iar în relaţia cu persoanele private de libertate, nu manifestă hotărâre şi intransigenţă, dând dovadă de neimplicare.

În ceea ce priveşte preocuparea pentru perfecţionarea pregătirii proprii şi nivelul pregătirii profesionale, precum şi deţinerea de către recurent a titlului de doctor în psihologie, nu impune acordarea notei maxime, relevantă fiind preocuparea continuă pentru perfecţionare.

Referitor la conduita recurentului, s-a reţinut de către instanţă că acesta are o conduită necorespunzătoare în societate, având un comportament neadecvat funcţiei publice pe care o deţine, fiind reclamat către organele de conducere ale penitenciarului de către o persoană de sex feminin pentru comportament necorespunzător, fiind depuse la dosarul de instanţă, la fila 43, adresa de răspuns cu nr. YX/XXXX/24.07.2012 a Administraţiei Penitenciarului O. prin care unitatea a luat act de plângerea formulată de către această persoană împotriva recurentului şi înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul B., precum şi certificatul medico-legal nr. xxxx/xxx/28.05.2012 eliberat de Serviciul de Medicină Legală.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 205-208 din Legea nr. 134/2010, republicată, privind noul Cod de procedura civilă.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa a apreciat recursul declarat de recurentul A. C. P. ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. 1 şi 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792 din 8 octombrie 2004 pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanţelor activităţii profesionale a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi a magistraţilor detaşaţi în sistemul penitenciar:

„(1)Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se realizează de către evaluator.

(2)În sensul prezentelor criterii, are calitatea de evaluator:

 a)funcţionarul public de conducere care coordonează compartimentul în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public de execuţie sau care coordonează activitatea acestuia;

 b)funcţionarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice, pentru funcţionarul public de conducere;

 c)înaltul funcţionar public, pentru funcţionarii publici de conducere din subordine”.

În speţă, prin Fişa de evaluare a performanţelor profesionale individuale a reclamantului A. C. P. - funcţionar public cu statut special la Penitenciarul O., având funcţia publică de Şef Secţie Deţinere Interioară, în urma evaluării anuale, aferentă perioadei 01.12.2011 - 01.12.2012, efectuate de către evaluatorul Ţ. L. V. – Director Adjunct Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar şi contrasemnată de către directorul Penitenciarului O., s-a stabilit nota finală a evaluării de 3,34, fiind acordat calificativul „Bun”.

Împotriva rezultatului evaluării, reclamantul a formulat contestaţie, adresată Comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor din cadrul Penitenciarului O. cu privire la evaluarea performantelor profesionale ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar, aceasta fiind înregistrata la Penitenciarul O. sub nr. YX/XXXXXX din 15.01.2013 iar prin Procesul verbal nr. xxxxx din data de 12.02.2013, înregistrat la Penitenciarul O. sub nr. YX XXXXX din 12.02.2013, au fost menţinute punctajele şi calificativul acordate, dispunându-se totodată, respingerea ca neîntemeiata a contestaţiei.

Instanţa de recurs a constatat că la momentul întocmirii fişei de evaluare a reclamantului recurent, acesta deţinea funcţia de Şef Secţie Deţinere Interioară la Penitenciarul O. iar, potrivit organigramei unităţii, secţia face parte din Serviciul Aplicarea Regimurilor.

Astfel, raportat la prevederile art. 8 alin. 1 şi 2 lit. b) din Anexa la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792 din 8 octombrie 2004, calitatea de evaluator pentru recurent, funcţionar public de conducere, trebuia să aparţină funcţionarului public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice.

În speţă, conform fişei postului recurentului, acea persoană era Şeful Serviciului Regim Penitenciar şi nu Directorul Adjunct Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, aşa cum în mod nelegal s-a procedat. După cum reiese şi din întâmpinarea A.N.P., şeful ierarhic care trebuia să cunoască activitatea şi performanţele profesionale ale recurentului era Şeful Serviciului Regim Penitenciar.

Chiar dacă la data evaluării funcţia de şef al acestui serviciu era vacantă, nefiind ocupată prin concurs şi nefiind împuternicită o altă persoană de către A.N.P. să exercite atribuţiile funcţiei, instanţa a apreciat ca fiind nejustificată afirmaţia intimatului Penitenciarul O. în sensul că au fost respectate dispoziţiile Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792 din 8 octombrie 2004, cu argumentul că evaluarea a fost efectuată de către Directorul Adjunct Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, funcţia imediat superioară şi că fişa de evaluare a fost contrasemnată de către directorul unităţii.

Astfel, pe de o parte, textul de lege stabileşte în mod clar persoana care are calitatea de evaluator în cazul funcţionarului public de conducere, nefăcând referire la organul superior iar, pe de altă parte, din adresa nr. xxxxx/24.03.2016 a Penitenciarului O. rezultă că la momentul întocmirii fişei de evaluare, 27.12.2012, prin Decizia Zilnică nr. xxx/05.09.2011 a Directorului Penitenciarului O., era desemnat să exercite atribuţiile Şefului Serviciului Aplicarea Regimurilor, subcomisarul S. R. C..

Instanţa a constatat, astfel, că subcomisarul Ţ. L. a exercitat în mod nelegal calitatea de evaluator al recurentului reclamant, deşi evaluarea trebuia realizată de subcomisarul S. R. C., ceea ce conduce la anularea evaluării anuale pe care a întocmit-o funcţionarul care nu era competent în situaţia de faţă - Directorul Adjunct Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar, în ceea ce priveşte evaluarea performanţelor profesionale.

De altfel, este corectă afirmaţia recurentului în sensul că directorul Penitenciarului O. a reglementat acest aspect pentru perioada de evaluare 01.12.2013 – 01.12.2014, când evaluarea activităţii profesionale şi a performanţelor profesionale s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile aceluiaşi act normativ, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792 din 8 octombrie 2004, evaluarea fiind efectuată de către Şeful Serviciului Regim Penitenciar.

Aceste prevederi sunt reconfirmate de către Ordinul nr. 1792/C din 31 mai 2013 al Ministrului Justiţiei pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanţelor activităţii profesionale a funcţionarilor publici cu statut special definitivi din sistemul administraţiei penitenciare, care prevede la art. 3 faptul că:„În situaţia în care un funcţionar public cu statut special îndeplineşte temporar atribuţiile altei funcţii, este evaluat, evaluează sau contrasemnează fişe de evaluare, conform competenţelor specifice acestei funcţii, cu respectarea prevederilor prezentelor criterii”.

În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedură civilă, cu raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 8 din acelaşi cod şi ale art. 8 alin. 1 şi 2 lit. b) din Anexa la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792 din 8 octombrie 2004, Curtea de Apel O. a admis recursul declarat de recurentul A. C. P. împotriva sentinţei nr. 492/16.02.2015 pronunţată de Tribunalul B., care a fost casată în totalitate şi rejudecând fondul, a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamantul A. C. P. împotriva pârâţilor Penitenciarul O. şi A. N. P., a fost anulată Fişa de evaluare a performanţelor profesionale a reclamantului pentru perioada 01.11.2011-01.12.2012 şi Procesul verbal nr. xxxxx/12.02.2013 pentru soluţionarea contestaţiei privind obţinerea calificativului contestat în speţă şi a fost obligat pârâtul Penitenciarul O. la refacerea evaluării profesionale.

Referitor la celelalte motive de recurs invocate de recurent, raportat la constatarea încălcării de către emitentul actelor administrative contestate a dispoziţiilor art. 8 alin. 1 şi 2 lit. b) din Anexa la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792 din 8 octombrie 2004, instanţa de recurs a apreciat că nu se mai impune analizarea acestora.

În temeiul prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, instanţa a obligat pârâţii intimaţi la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea reclamantului recurent, reprezentând onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare