1.Activitatea de reprezentare a societății la itm pentru a ridica numele utilizator şi parola necesare transmiterii online a registrului general de evidenţă a salariaţilor în format electronic. Necesitatea încheierii unui contract individual de muncă.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată că prin Sentința nr. 433 din 1.10.2019 pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea DTP E. I. SRL, în contradictoriu cu pârâtul I.T.M. MUREŞ, s-a anulat decizia nr. x/CLCA/08.05.2019, privind soluționarea plângerii prealabile și respectiv, procesul verbal de control nr. x/04.04.2019, în ceea ce privește constatarea de la pct. 1 din anexă și a măsurii dispuse în urma acestei constatări, pârâta fiind obligată la plata sumei de 50 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul I.T.M., solicitând casarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării, respingerea acțiunii reclamantei.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Societatea DTP E. I. SRL a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, reiterând, în esență, argumentele prezentate și în fața primei instanțe.

Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor de recurs formulate şi a motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea găsește întemeiat recursul pentru considerentele care urmează.

Recurentul a invocat incidența în cauză a prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, arătând că instanța a aplicat greșit normele de drept material aplicabile cauzei. S-a argumentat că un prim aspect care trebuie subliniat este că numita G.I. a prestat muncă pentru persoana juridică DTP E. I. SRL, iar măsura privind încheierea contractului individual de muncă a fost dispusă tot în sarcina societății, astfel că admiterea acțiunii pe motiv că numita G.I. nu a prestat muncă sub autoritatea societății și în favoarea acesteia este în mod evident nelegală. S-a subliniat că relația de subordonare nu a fost față de administratorul societății, dl N.E., ci față de persoana juridică în favoarea căreia s-a prestat activitatea și care i-a acordat dnei G. împuternicirea nr. x/5.10.2018 prezentată în fața ITM Mureș.

Potrivit recurentului, în ceea ce priveşte obligaţia angajatorilor de a înfiinţa registrul general de evidenţă a salariaţilor, de completare şi de transmitere în registru a elementelor raportului de muncă, HG nr. 905/2017 prevede posibilitatea angajatorilor fie de a nominaliza prin decizie scrisă persoana responsabilă cu completarea şi transmiterea datelor în registru, fie de a încheia un contract de prestări servicii cu prestatori, care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile prevederilor legale în vigoare, situaţie în care, conform art. 2 alin. 8 din HG nr. 905/2017, angajatorii au obligaţia de a notifica în scris ITM despre încheierea contractului de prestări servicii, precum şi datele de identificare ale prestatorului, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii contractului de prestări servicii.  S-a subliniat că în cauză nu s-a încheiat un contract de prestări servicii cu dna G., care nu are nici calitatea de angajat al societății.

S-a opinat că faptul că dna G.E., contabila societății a fost numită de societate ca persoană responsabilă cu completarea și transmiterea registrului general de evidență a salariaților nu poate duce la concluzia că pentru activitatea prestată de către dna G.I. nu era necesară încheierea unui contract individual de muncă, deoarece cele două activități prestate sunt distincte: una constă în completarea și transmiterea registrului, iar cealaltă în deplasarea la ITM și ridicarea de la registratură instituției a numelui de utilizator și a parolei necesare transmiterii on-line a registrului general de evidență a salariaților în format electronic. S-a subliniat că ambele activități presupun o relație de subordonare față de angajatorul DTP E. I. SRL, implicând încheierea unor contracte individuale de muncă.

S-a apreciat că nu prezintă relevanță nici faptul că dnele G. E. și G.I. sunt surori, deoarece dacă un angajator primește la muncă o persoană nu are dreptul a primi rudele acelei persoane fără contract de muncă și, în plus nu poate fi prestată o activitate în favoarea unei persoane pe baza relației de rudenie.

Potrivit recurentului, nu prezintă relevanță că prevederile Ordinului MMFPS nr. 1918/2011 nu impun încheierea unui contract de muncă, deoarece Codul muncii are caracterul unei legi speciale faţă de Codul civil în ceea ce priveşte munca, iar potrivit principiului specialia generalibus derogant, normele speciale derogă de la cele generale. S-a apreciat că regulile care guvernează relaţiile de muncă sunt cele din legislaţia muncii şi numai în măsura în care acestea nu acoperă anumite cazuri, sunt completate cu cele din legislaţia civilă conform art. 278 alin. 1 din Codul muncii, astfel că pentru munca prestată în cauză era obligatorie încheierea unui astfel de contract. Doar în măsura în care intimata nu avea această posibilitate, putea încheia un contract de mandat, ori cum activitatea de depunere a registrului la ITM Mureş şi cea privind depunerea cererii intimatei de eliberare a unei parole şi de ridicare a ei sunt practic o muncă prestată în favoarea întreprinderii individuale era necesară încheierea unui contract de muncă.

Recurentul a mai subliniat că activităţile prestate benevol de către persoanele fizice pot fi efectuate numai în conformitate cu prevederile Legii nr. 78/2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat în România, fiind evident că activităţile prestate de G.I. pentru reclamantă nu sunt printre activităţile pentru care pot fi utilizaţi voluntari conform Legii nr. 78/2014.

În apărare, intimata a subliniat că nu contestă faptul că dna G. l. a ridicat „numele utilizator” și „parola” necesare transmiterii online a registrului general de evidență a salariaților în format electronic de la ITM MUREŞ, dar această activitate nu s-a desfăşurat nicidecum în temeiul unei relații de muncă care s-a stabilit prin încheierea unui contract individual de muncă. S-a opinat că dna G.I. a fost împuternicită doar în vederea ridicării „numelui utilizator" şi a parolei strict în temeiul unei contract de mandat, menţiunea făcută de către inspectorii de muncă potrivit căreia numita G.I. nu putea actiona în numele subscrisei în lipsa unui contract individual de muncă sau a unui contract de prestări servicii fiind lipsită de orice temei juridic.

Potrivit intimatei, întreaga argumentație a inspectorilor de muncă se bazează pe invocarea prevederilor art. 2 HG 905/2017 privitoare la obligația de înfiinţarea a registrului de evidenţă al salariaților și care prevede posibilitatea angajatorilor fie de a nominaliza prin decizie persoana responsabilă cu completare și transmiterea datelor în registru (art. 2 alin. 6), fie de a încheia un contract de prestări servicii cu prestatori. S-a opinat că toată această argumentație este neîntemeiată întrucât societatea nu a împuternicit-o pe numita G.I. să completeze şi să transmită registrul de evidență al salariatilor, aceasta fiind împuternicită strict în vederea ridicării „numelui utilizator" şi a „parolei”. Ca atare, susținerile inspectorilor de muncă referitoare la necesitatea existenței unui contract individual de muncă sau a unui contract de prestări servicii sunt neîntemeiate.

S-a precizat faptul că numitele G.I. și G.E. se află în relații de rudenie, fiind surori, numita G.I. fiind împuternicită cu titlu gratuit pentru a ridica „numele utilizator” și „parola" tocmai pentru a-și ajuta sora – ridicarea „numelui utilizator" şi a „parolei”, în data de 05.10.2018, constituie un episod singular și care nu ne poate duce la concluzia existenței unei relații de muncă între subscrisa şi numita G.I..

Intimata a invocat că potrivit art. 10 din Codul Muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.", subliniind că, aşa cum s-a reţinut în doctrină şi în practica judiciară, contractul individual de muncă este un contract cu executare succesivă și cu titlu oneros, astfel că raportat la aceste caractere juridice, se poate observa faptul că raportul juridic existent între subscris şi numita G.I. nu poate fi circumscris existenței unei relații de muncă (este lipsit de caracter succesiv, continuitate, realizându-se cu titlu gratuit și în lipsa unei relații de subordonare).

Prima instanță, la admiterea cererii, a avut în vedere că reprezentantul legal al reclamantei DTP E. I. SRL a respectat prevederile legale menționate anterior, împuternicind pe numita G.I. (fila 54) pentru a ridica „numele utilizator” și „parola” necesare transmiterii on-line a registrului general de evidență a salariaților în format electronic, normele Ordinului nr. 1918/2011 neimpunând încheierea unui contract de prestări servicii și nici ca persoana care ridică „numele utilizator” și „parola” să fie angajata societății. Instanța a mai reținut că în cauză nu există nicio dovadă că numita G.I. a prestat muncă pentru și sub autoritatea reprezentantului legal al societății reclamante.

Curtea reține că recurentul afirmă în mod corect că este de principiu că dispozițiile Codului muncii au caracterul unei legi speciale faţă de Codul civil ori față de dispozițiile Ordinului nr. 1918/2011, astfel că, într-adevăr, și în cauză ar fi fost obligatorie încheierea unui contract de muncă în situația în care s-a dovedit că prestarea unei activităţi în favoarea angajatorului de aşa natură încât să se fi impus aplicarea reglementărilor specifice dreptului muncii. În acest context, se impune a se observa că, contrar aprecierilor intimatei, faptul că activitatea desfășurată de către dna G.I. a avut caracter ocazional nu exclude existența unui raport de muncă având în vedere dispozițiile art. 83 lit. h din Codul muncii, conform, cărora contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte sau programe.

În fapt, activitatea de reprezentare a societății la ITM pentru pentru a ridica numele utilizator şi parola necesare transmiterii online a registrului general de evidenţă a salariaţilor în format electronic este o activitate necesară societății (Ordinului M.M.F.P.S. nr. 1918/2011, la punctul 22, Cap. IV, reglementând condițiile stricte în care pot fi eliberate datele în discuție) și a fost desfășurată în baza unei împuterniciri emise de administratorul societății, act care individualizează obligațiile și responsabilitățile persoanei în cauză, având trăsături caracteristice unui raport de subordonare. 

La stabilirea naturii juridice a activității prestate de dna G.I. nu prezintă relevanță nici împrejurarea că aceasta din urmă nu a obținut o remunerație, deoarece pentru ca activităţile prestate benevol de către persoanele fizice să fie legale și sustrase obligației de încheiere a unui contract individuale de muncă trebuie ca ele să fie în conformitate cu prevederile Legii nr. 78/2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat în România – or, este evident că activităţile prestate de G.I. pentru reclamantă nu sunt printre activităţile pentru care pot fi utilizaţi voluntari conform Legii nr. 78/2014.

De asemenea, relația de rudenie dintre dna G.I. și dna G.E., contabila societății, nominalizată prin decizie scrisă de reprezentantul legal al societăţii să completeze și să transmită datele în registrul electronic, nu poate prezenta relevanță juridică în cauză, deoarece activitatea de ridicare a datelor necesare completării registrului general de evidenţă a salariaţilor în format electronic a fost prestată în favoarea societății, în baza împuternicirii acordate de aceasta, și nicidecum în beneficiul surorii dnei G.I..

Totodată, Curtea reține că recurentul a arătat în mod întemeiat că este lipsită de fundament constatarea primei instanțe că nu era necesară încheierea unui contract de muncă cu o altă persoană în contextul în care societatea a numit o angajată (pe contabila G.E.) în vederea completării și transmiterii registrului general de evidență a salariaților. Activitățile de ridicare a numelui de utilizator și a parolei sunt distincte de sarcina completării și transmiterii registrului general de evidență a salariaților, astfel că recurentul subliniază în mod corect că nu există o justificare pentru a susține că numai în cazul uneia dintre aceste activități sunt necesare „forme legale”, mai ales că activitatea de transmitere online nu poate fi realizată fără obținerea în prealabil a numelui de utilizator și a parolei.

Față de considerentele anterioare, Curtea reține că recursul este întemeiat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, motiv pentru în temeiul art. 496 alin. 1-2 și art. 498 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite calea de atac dedusă judecății, casând hotărârea atacată, iar în urma rejudecării va fi respinsă ca neîntemeiată acţiunea, întrucât în data de 05.10.2018 G.I. a prestat activitate pentru societatea reclamantă, fără a avea forme legale de angajare.

Domenii speta

Spete similare