Contestație împotriva tabelului preliminar de creanțe. Interdicţia reanalizării creanţei creditorului care a stat la baza admiterii de către judecătorul sindic a cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă.

Prin Sentinţa nr. 551 din 3 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosar nr. x/1371/2017*/a1, s-a respins contestația formulată de debitorul în insolvență FF S.R.L., prin administrator special, împotriva tabelului preliminar de creanțe, ca fiind neîntemeiată.

S-a admis contestația formulată de lichidatorul judiciar EE S.P.R.L., al creditorului GG S.A., în insolvență, împotriva tabelului preliminar de creanțe întocmit în procedura de insolvență a debitorului FF S.R.L., și, în consecință, în temeiul art. 114 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, s-a constatat că intimatul CC este decăzut, cât privește creanța în cuantum de 200.773,92 lei, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va mai avea calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură; în temeiul art. 114 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, s-a constatat că intimatul BB este decăzut, cât privește creanța în cuantum de 481.859,25 lei, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va mai avea calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În ceea ce privește contestația debitorului în insolvență referitoare la creanța creditorului GG S.A. în cuantum de 739.721,42 lei, s-a reţinut art. 90 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență şi art. 1617 din Codul civil.

În concret, s-a reţinut că prin contestația formulată s-a învederat că suma cu care ar fi trebuit înscris creditorul GG S.A. în tabelul de creanță este de 674.116,91 lei, deoarece o parte din creanța pretinsă inițial în cuantum de 739.721,42 lei, în cuantum de 65.604,51 lei, a fost stinsă deja prin compensare, în procedura de insolvență a creditorului GG S.A.

Prin contestația formulată s-a mai învederat că și restul de creanță de 674.116,91 lei ar trebui respinsă deoarece și aceasta trebuie considerată că s-a stins prin compensare cu creanța în cuantum total de 1.597.126,72 lei, cu care debitorul în insolvență, FF S.R.L. s-a înscris în tabelul de creanțe în procedura de insolvență deschisă în privința creditorului GG S.A., de asemenea în insolvență, astfel că administratorul judiciar al debitorului în insolvență ar fi trebuit să opereze compensația, conform art. 90 din legea insolvenței.

Judecătorul-sindic a statuat după cum rezultă din prevederile exprese ale art. 90 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență că dreptul de a invoca compensația în procedura de insolvență aparține creditorului, nu debitorului, această soluție fiind rațională, deoarece creditorul trebuie să aibă facultatea de a alege calea pe care intenționează să-și vadă realizată creanța sa, dacă dorește să participe la procedura concursuală de insolvență sau dacă dorește stingerea reciprocă a creanțelor prin compensație.

În ceea ce privește efectul stingerii prin compensație a sumei de 65.604,51 lei în procedura de insolvență a creditorului GG S.A., judecătorul-sindic a reţinut că prin întâmpinare creditorul susține că creanța contestată, în cuantum de 739.721,42 lei, nu cuprinde și suma de 65.604,51 lei, ceea ce se verifică din datele din fișa de partener (f. 21), din care rezultă cuantumul total al creanței împotriva debitorului de 751.583,74 lei.

De asemenea, s-a reţinut că debitorul în insolvență nu a reușit să dovedească faptul că partea de creanță în cuantum de 65.604,51 lei face parte din creanța cu care creditorul a fost înscris în tabelul de creanță, așa încât motivul că creanța totală a creditorul ar trebui micșorată cu suma de 65.604,51 lei nu poate fi reținut ca fiind întemeiat.

În ceea ce privește restul creanței, în cuantum de 674.116,91 lei, care potrivit contestatorului ar trebui stinsă prin compensație, judecătorul-sindic a reţinut că sunt corecte argumentele creditorului învederate prin întâmpinare, în sensul că nu sunt întrunite condițiile pentru a opera compensația, respectiv condițiile referitoare la caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor reciproce; astfel, creanța debitorului în insolvență FF S.R.L. împotriva creditorului GG S.A. este născută anterior deschiderii procedurii insolvenței creditorului, așa încât în privința ei nu poate opera compensația cu o creanță născută ulterior, deoarece condițiile prevăzute de lege în materia compensației legale trebuie îndeplinite la data deschiderii procedurii, conform art. 90 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

În concluzie, motivele și argumente invocate de debitorul în insolvență, contestatorul în cauză, nu pot fi reținute, așa încât contestația acestuia a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește contestația creditorului GG S.A., pentru creanțele creditorilor BB, în cuantum de 481.859,25 lei, și CC, în cuantum de 200.773,92 lei,  s-a reţinut, în drept, art. 114 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

În concret, în esență, motivul pentru care contestatorul a formulat contestația și a cerut eliminarea din tabelul de creanță a celor două creanțe se referă la faptul că cererile de înscriere a creanțelor au fost formulate tardiv, fiind decăzuți din dreptul de a fi înscriși în tabelul de creanțe; termenul limită de înregistrare la tribunal a cererilor de admitere a creanțelor în procedura de insolvență a debitorului FF S.R.L. a fost fixat prin hotărârea de deschidere a procedurii la data de 10/08/2018. Cei doi creditori au înregistrat la tribunal cererile de admitere a creanțelor la data de 05.09.2018.

Creditorul CC are calitatea de asociat al debitorului, administrator special al debitorului în insolvență desemnat de adunarea generală a asociaților în ședința din 13/07/2018, conform mențiunii din raportul administratorului judiciar provizoriu nr. x din 27/07/2018, publicat în BPI nr. xx din 27/07/2018; de asemenea, este reprezentantul legal al societății AA S.R.L., administrator statutar al debitorului în insolvență.

Creditorul BB este reprezentantul legal al societății DD S.R.L., administrator statutar al debitorului în insolvență; este reprezentant al asociatului persoană juridică HH S.R.L., conform extrasului din registrul comerțului.

Judecătorul sindic a reţinut că potrivit mențiunilor din raportul administratorului judiciar provizoriu nr. x din 27/07/2018, publicat în BPI nr. xx din 27/07/2018, notificarea deschiderii procedurii de insolvență a fost trimisă atât debitorului, cât și administratorilor sociali ai acestuia, persoanele juridice menționate, AA S.R.L. și DD S.R.L., conform mențiunilor din registrul comerțului, al căror reprezentanți sunt cei doi creditori; că cei doi creditori au participat la ședința adunării creditorilor în care a fost desemnat administrator special CC, având cunoștință de adresele nr. x din 29/06/2018 și y din 29/06/2018, prin care deschiderea procedurii insolvenței a fost notificată debitorului și administratorilor persoane juridice ai acestuia.

S-a mai reţinut că scopul notificării creditorilor prin Buletinul procedurilor de insolvență și potrivit Codului de procedură civilă, conform art. 42 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, este acela de a aduce efectiv la cunoștința acestora despre deschiderea procedurii insolvenței debitorului și despre termenele fixate în procedură, în scopul realizării creanțelor acestora; astfel, cei doi creditori nu pot invoca artificii procedurale, în sensul că nu au fost notificați formal decât la data de 05.09.2018, cât timp rezultă cu prisosință faptul că aceștia cunoșteau faptul deschiderii procedurii debitorului cel puțin de la data de 13.07.2018, când a avut loc ședința adunării creditorilor în care CC a fost desemnat administrator special, conform mențiunilor din raportul administratorului judiciar provizoriu. Aşadar, cererile de înscriere în tabelul de creanțe înregistrate la tribunal la data de 05.09.2018 sunt depuse tardiv, peste termenul limită din 10.08.2018.

În concluzie, pentru aceste considerente, creanțele pretinse de creditorii contestatari nu pot fi considerate prescrise, radierea debitorului făcându-se avându-se cunoștință de existența obligațiilor sau potențiala existență a obligațiilor față de bugetul consolidat al statului, așa încât sunt aplicabile regulile în materia prescripției referitoare la amânarea momentului începutului curgerii termenului de prescripție, suspendarea cursului termenului și întreruperea cursului termenului.

Împotriva sus-menţionatei hotărâri, a declarat apel FF, prin administrator special CC, care a solicitat admiterea apelului, şi în consecinţă schimbarea sentinţei atacate în integralitate în sensul  admiterii contestaţiei la tabelul preliminar de creanţa în ceea ce priveşte dreptul de creanţă invocat de către S.C. GG SA. astfel cum aceasta este formulată și, pe cale de consecinţă, modificarea tabelului preliminar de creanţe în sensul neînscrierii în tabelul de obligaţii al societăţii debitoare a dreptului de creanţă invocat de către S.C. GG SA. creanţă invocată de aceasta stingându-se prin compensare. Respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulată de către lichidatorul judiciar EE SPRL al creditorului GG SA ce face obiectul dosarului x/1371/2017*/a2.

Apelanta a susţinut că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de apelantă împotriva creanţei creditorului GG SA, a arătat că prin declaraţia de creanţa depusă la dosarul cauzei creditoarea S.C. GG SA a solicitat înscrierea în tabelul preliminar cu suma de 739.721,42 lei. În urma analizării declaraţiei de creanţa, administratorul judiciar a admis integral această creanţă, fiind înscrisă în tabelul preliminar de creanţe nr. x/04.09.2018 publicat în BPI nr. x/04.09.2018.

În opinia apelantei, se impunea neînscrierea acestei creanţe în tabelul preliminară de creanţe, întrucât această creanţă s-a stins prin compensare.

În acest sens, apelanta a arătat faptul că GG SA se află în procedura insolvenţei care face obiectul dosarul nr. x/1371/2016 al Tribunalului Specializat Mureş iar în cadrul acestui dosar, aşa cum rezultă din tabelul definitiv de creanţă publicat în BPI NR. x/2.09.2017, apelanta este înscrisă cu următoarele sume: suma de 231.860,37, creanţă care beneficiază de un drept de preferinţă dobândită prin subrogaţie legală în drepturile creditorului XX SA; suma de 62.514,76 lei creanţă care beneficiază de un drept de preferinţă, înscrisă sub condiţie suspensivă; suma de 401.547,85 lei, creanţă chirografară dobândită prin cesiune de la creditorul CC şi suma de 963.718,50 lei, creanţă chirografară dobândită prin cesiune de la creditorul BB.

Apelanta a mai arătat că, după declanşarea procedurii falimentului împotriva GG SA în data de 16.07.2018, a formulat o cerere de înscriere a creanţei sale în cuantum de 65.604,51 lei, care s-a născut în cursul procedurii, în tabelul suplimentar de creanţe al GG SA. În urma formulării acestei declaraţii de creanţă, lichidatorul judiciar al GG SA, a dispus stingerea în totalitate a acestei creanţe prin compensare legală cu creanţa pe care GG SA o are împotriva FF. Acest fapt rezultă din tabelul suplimentar de creanţe publicat în BPI nr. x/05.09.2018. Astfel, chiar dacă nu s-ar avea în vedere compensarea cu sumele înscrise în tabelul iniţial de creanţe al GG SA, prin această compensare constatată de lichidatorul judiciar al GG SA, oricum creanţa acesteia s-a diminuat de la valoarea de 739.721,42 la suma de 674.116,91 lei (739.721,42-65.604,51=674.116,91), și se impunea înscrierea doar cu suma de 674.116.91 lei.

Apelanta a apreciat că potrivit art. 90 din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar trebuia să respingă înscrierea creanţei solicitate de GG SA şi ca atare, în cea ce priveşte creanţa de 674.116,91 lei să constate că aceasta s-a stins prin compensare, creanţa cu care Sidea este înscrisă în tabelul definitiv al GG SA (în afara celei înscrise sub condiţie suspensivă) urmând astfel a se diminua în mod corespunzător cu această sumă.

După cum rezultă din aceste prevederi legale, acestea permit stingerea prin compensare a creanţelor reciproce care sunt deopotrivă istorice, adică născute înainte deschiderii procedurii insolvenței, sau sunt deopotrivă curente-adică născute după deschiderea procedurii insolvenţei.

Apelanta a mai arătat că atât creanţa FF împotriva GG SA. care este în cuantum total de 1.597.126.72 lei (total în care nu a inclus și creanţa suma de 62.514.76 lei, înscrisă sub condiţie suspensivă) cât și creanţa pe care GG SA o are împotriva sa, diminuată bineînţeles la suma de 674.116.91 lei, sunt istorice, fiind născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei faţă de FF, respective data de 25.06.2018. Ca atare, conform art. 90, administratorul judiciar al FF trebuia și putea să constate că dreptul de creanţă al GG SA s-a stins prin compensare, creanţa FF diminuându-se în mod corespunzător.

Apelanta a susţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 1617 alin. 1 din Codul civil, ambele creanţe sunt certe, lichide şi exigibile. Dacă s-ar fi constatat că aceste creanţe reciproce nu sunt certe, lichide şi exigibile nu s-ar fi dispus înscrierea acestora în tabelele de creanţă corespunzătoare.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de GG SA împotriva creanţelor creditorilor CC şi BB, apelanta a arătat că în cuprinsul contestaţiei se susţine că aceştia au avut cunoştinţă despre deschiderea procedurii insolvenţei fiind notificaţi în acest sens, precum şi având în vedere calităţile acestora (asociat, administrator special, administratori ai asociaţilor-persoane juridice ai apelantei).

Apelanta a apreciat că această contestaţie este neîntemeiată sens în care a precizat faptul că este lipsit de relevanţă faptul că aceştia aveau sau nu cunoştinţă despre deschiderea procedurii insolvenţei atât timp cât nu au fost notificaţi în deplină conformitate cu prevederile art. 99-100 din Legea nr. 85/2014. Or, după cum rezultă din raportul administratorului judiciar, lista creditorilor a fost predată la data de 04.09.2018, aceştia au fost notificaţi la data de 05.09.2018 şi au înregistrat cererile de admitere a creanţelor tot la data de 05.09.2018. Astfel, aceste cereri au fost înregistrate în termen.

Apelanta a învederat şi faptul că, chiar dacă s-ar putea aprecia faptul că aceştia aveau cunoştinţă despre deschiderea procedurii insolvenţei, aceasta nu înseamnă că li s-a adus la cunoştinţă sau că au fost notificaţi în deplină conformitate cu prevederile art. 100 din Legea nr. 85/2014 despre modalitatea de valorificare a creanţei lor - prin formularea unei cereri de admiterea creanţei. A redat citat art. 100 din Legea nr. 85/2014 tocmai pentru a arăta menţiunile pe care trebuie să le cuprindă o notificare adresată creditorilor. Or, notificările la care face referire contestatoarea nu cuprind aceste menţiuni tocmai pentru că aceşti doi creditori nu au fost notificaţi în acest sens. Lipsa comunicării acestei notificări nu poate fi suplinită de comunicarea unor notificări care sunt făcute cu privire la alte aspecte şi sunt incomplete. În acest sens, apelanta a atras atenţia asupra faptului că potrivit art. 42, alin. (3), teza a II-a din Legea nr. 85/2014, acest articol subliniind importanţa efectuării legale a acestei notificări, în caz contrar, creditorul poate formula oricând o cerere de admiterea a creanţei.

Intimata-debitoare GG SA, prin lichidator judiciar EE SPRL, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea în întregime a sentinţei atacate.

Contestaţia este nefondată din următoarele motive:

Nu poate interveni compensarea legală a creanţei în cuantum de 739.721,42 lei, cu care GG SA a fost înscrisă în tabelul preliminar, cu creanţele în cuantum total de 1.597.126,72 lei cu care, la rândul ei, FF SRL, a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor asupra averii societăţii GG SA întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 90 din Legea nr.85/2014.

Faptul că nu poate interveni compensarea între cele două creanţe reciproce a fost stabilit cu autoritate de lucru judecată chiar prin Decizia nr. 14/A din 16.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Tîrgu Mureş în prezentul dosar, decizie prin care a fost admis apelul formulat de GG SA împotriva Sentinţei nr. 548 din 12.10.2017 a Tribunalului Specializat Mureş. Astfel, prin Decizia nr. 14/A din 16.04.2018 instanţa de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 90 din Legea nr.85/2014 pentru a opera compensarea creanţelor reciproce dintre FF SRL şi GG SA şi, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr.85/2014, a dispus trimiterea cauzei la judecătorul sindic în vederea deschiderii procedurii de insolvenţă a debitorului FF SRL.

De  altfel, nu poate interveni compensarea între creanţa pe care GG SA o are împotriva FF SRL şi creanţele dobândite de FF SRL împotriva GG SA întrucât, conform prevederilor art. 90 din Legea nr. 85/2014 compensarea creanţelor reciproce ale creditorului şi debitorului supus procedurii de insolvenţă este posibilă doar în măsura în care condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii, ceea ce înseamnă că ambele creanţe trebuie să existe şi să fie exigibile la data deschiderii procedurii de insolvenţă. În speţa de faţă nu sunt îndeplinite prevederile art. 90 din Legea nr.85/2014 întrucât creanţele deţinute de GG SA împotriva FF SRL, pentru care a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă a acestei societăţi, sunt născute după deschiderea procedurii de insolvenţă a societăţii GG SA, în timp ce creanţele dobândite de FF SRL prin cesiune şi subrogaţie legală sunt creanţe născute anterior deschiderii procedurii de insolvenţă a societăţii GG SA.

Este nefondată şi solicitarea subsidiară a debitoarei FF SRL de a se dispune înscrierea GG SA în tabelul preliminar doar cu suma de 674.116,91 lei, ca urmare a compensării parţiale cu o creanţă în cuantum de 65.604,51 lei deţinută de FF SRL împotriva GG SA. În acest sens, a arătat că, creanţa în cuantum de 65.604,51 lei invocată de debitoare FF SRL este compusă din debit, în cuantum de 48.984,54 lei, şi penalităţi de întârziere în cuantum de 16.619,97 lei. Debitul în cuantum de 48.984,54 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de chirie emise de FF SRL în perioada aprilie - decembrie 2017 în temeiul Contractului de închiriere nr. x/01.01.2014, a fost stins integral prin compensare legală cu sumele datorate de FF SRL societăţii GG SA.

Având în vedere stingerea debitului principal datorat de GG SA societăţii FF SRL în temeiul Contractului de închiriere nr. x/01.01.2014 ca urmare a îndeplinirii condiţiilor în materia compensării legale încă de la emiterea facturilor de chirie, nu se justifică calcularea de către FF SRL a dobânzii contractuale în cuantum de 16.619,97 lei. Intimata a  arătat că a ţinut cont de compensarea în condiţiile art. 90 alin.2 din Legea nr.85/2014 a creanţelor reciproce dintre cele două societăţi. Astfel, la momentul formulării cererii de deschidere a procedurii a fost avut în vedere debitul datorat de FF SRL după stingerea prin compensare cu creanţele datorate acesteia în temeiul Contractului de închiriere nr. x/01.01.2014. De asemenea, în creanţa pentru care s-a solicitat deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva debitorului FF SRL nu a fost inclusă şi contravaloarea facturii nr. 50 din 10.03.2017 prin care au fost vândute societăţii FF SRL o serie de produse. Astfel, cuantumul total al creanţei pe care GG SA o are în prezent împotriva FF SRL după compensarea cu contravaloarea facturilor de chirie emise de FF SRL până în luna decembrie 2017 (inclusiv) în temeiul Contractului de închiriere nr. x/01.01.2014 este de 751.583,74 lei, conform fişelor depuse la dosarul cauzei.

Cu privire la contestaţia formulată de GG SA împotriva înscrierii în tabelul preliminar a creanţelor solicitate de CC şi BB, a susţinut că apelul formulat de debitoare împotriva soluţiei de admitere a contestaţiei împotriva creanţelor solicitate de CC şi BB este lipsit de interes. Un eventual interes în formularea unui apel cu privire acest aspect ar fi justificat intimaţii CC şi BB şi nu debitoarea al cărei pasiv ar creşte prin înscrierea în tabelul preliminar a creanţelor solicitate de cei doi intimaţi.

A apreciat că cererile de admitere a creanţelor formulate de creditorii CC şi BB sunt tardiv înregistrate la grefa Tribunalului Specializat Mureş, fiind depăşit termenul stabilit în acest sens prin sentinţa de deschidere a procedurii de insolvenţă, drept pentru care, raportat la dispoziţiile art. 114 din Legea nr. 85/2014, aceştia sunt decăzuţi din dreptul de a fi înscrişi în tabelul de creanţe şi de a dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura de insolvenţă a debitorului, motiv pentru care hotărârea judecătorului sindic de înlăturare a acestora din tabelul creanţelor asupra averii debitorului FF SRL este temeinică şi legală.

Prin urmare, pentru motivele arătate, a solicitat respingerea apelului formulat de debitorul FF SRL ca nefondat.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma apărărilor invocate, Curtea reţine:

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de apelantă împotriva creanţei creditorului GG SA, se reţine că prin declaraţia de creanţa depusă creditoarea S.C. GG SA a solicitat înscrierea în tabelul preliminar cu suma de 739.721,42 lei. În urma analizării declaraţiei de creanţa, administratorul judiciar a admis integral această creanţă, fiind înscrisă în tabelul preliminar de creanţe nr. x/04.09.2018 publicat în BPI nr. x/04.09.2018.

Prin contestaţia formulată s-a invocat de către debitorul FF SRL compensarea creanţei cu care GG SA a fost înscrisă în tabelul preliminar cu creanţele în cuantum total de 1.597.126,72 lei cu care, la rândul ei, FF SRL a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor asupra averii societăţii GG SA, solicitânclu-se, prin urmare, înlăturarea din tabelul preliminar a creanţei deţinute de GG SA, aceasta fiind într-un cuantum mai mic. În subsidiar, prin contestaţia formulată şi prin cererea de apel se solicită modificarea tabelului preliminar în sensul înscrierii GG SA doar cu o creanţă în cuantum de 674.116,91 lei, ca urmare a compensării cu o creanţă în cuantum de 65.604,51 lei pe care FF SRL a deţinut-o împotriva GG SA.

Curtea mai reţine faptul că SC GG SA se află în procedura insolvenţei care face obiectul dosarul nr. x/1371/2016 al Tribunalului Specializat Mureş, iar în cadrul acestui dosar, aşa cum rezultă din tabelul definitiv de creanţă publicat în BPI NR. 17145/2.09.2017, apelanta este înscrisă cu următoarele sume: suma de 231.860,37, creanţă care beneficiază de un drept de preferinţă dobândită prin subrogaţie legală în drepturile creditorului XX SA; suma de 62.514,76 lei creanţă care beneficiază de un drept de preferinţă, înscrisă sub condiţie suspensivă; suma de 401.547,85 lei, creanţă chirografară dobândită prin cesiune de la creditorul CC şi suma de 963.718,50 lei, creanţă chirografară dobândită prin cesiune de la creditorul BB.

Problema compensării celor două creanţe a fost deja analizată în motivarea Deciziei nr. 14/A din 16.04.2018 pronunţată în dosarul de fond de către Curtea de Apel Tg. Mureş, respectiva instanţă de control reţinând în esenţă, următoarele:

Prin hotărârea pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş la data de 30.09.2016 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a SC GG SA.

Creanţa cu care GG SA a fost înscrisă în tabelul preliminar al societăţii FF SRL şi pentru care a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă a acestei societăţi este născută ulterior deschiderii procedurii de insolvenţei a creditoarei GG SA, respectiv această creanţă rezultă din facturile fiscale nr. x/23.12.2016, nr. x/01.02.2017, nr. x/24.02.2017 şi nr. y/24.02.2017.

Creanţele pe care FF SRL le are asupra GG SA sunt născute anterior deschiderii procedurii de insolvenţă a GG SA, respectiv:

- creanţa de 1.365.266,35 lei este născută anterior deschiderii procedurii de insolvenţă a GG SA şi a fost dobândită de FF SRL prin cesionarea de la CC şi BB a creanţelor cu care cedenţii au fost înscrişi în tabelul preliminar şi, ulterior, definitiv al creanţelor asupra averii debitorului GG SA. Instanţa de control a reţinut în decizia menţionată că, chiar dacă cesiunile în urma cărora a fost dobândită creanţa de 1.365.266,35 lei au fost încheiate ulterior întocmirii tabelului definitiv al creanţelor asupra averii GG SA, este evident că în urma acestei operaţiuni a avut loc doar o transmitere a unei creanţe şi nu naşterea unei noi creanţe, drept pentru care creanţa deţinută de FF SRL este o creanţă născut anterior deschiderii procedurii de insolvenţă a societăţii GG SA, chiar dacă titularul actual al acesteia a dobândit-o ulterior acestui moment.

- creanţa în sumă de 294.375,13 lei, din care suma de 62.514,76 lei reprezintă creanţă sub condiţie suspensivă, a fost dobândită de FF SRL prin subrogare parţială în drepturile creditorului XX SA, conform prevederilor art. 1596 C.civ. Referitor la aceste sume, în decizia menţionată s-a arătat că în urma subrogaţiei de drept nu a intervenit naşterea unei noi creanţe asupra averii debitorului, ci a avut loc transmiterea parţială către FF SRL, în limita plăţii efectuate, a creanţei pe care creditorul XX SA o avea la data deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva debitorului GG SA. Subrogaţia de drept în urma plăţii reprezintă o modalitate de transmitere a obligaţiei şi nu un mijloc de naştere a unei noi obligaţii. În urma cererii de admitere a creanţei formulată de FF SRL, administratorul judiciar al GG SA a procedat la înscrierea acestei sume în tabelul definitiv după cum urmează: suma de 231.860,37 lei a fost înscrisă în tabelul definitiv în categoria creanţelor garantate, ca şi creanţă pură şi simplă, iar suma de 62.514,76 lei a fost înscrisă în tabelul definitiv pe poziţie de creanţă garantată sub condiţie suspensivă, măsură care nu a fost contestată de niciuna dintre părţile îndreptăţite.

De vreme ce problema compensării creanţelor a fost analizată în procedura de insolvenţă a debitorului la momentul deschiderii acesteia, iar prin decizia menţionată Curtea de Apel Tg. Mureş a apreciat în mod definitiv că nu sunt întrunite condiţiile art. 90 din Legea nr. 85/2014, ea nu mai poate fi readusă în discuţie în procedura de insolvenţă declanşată faţă de FF SRL în cadrul unei contestaţii la tabelul preliminar.

Mai mult chiar, interdicţia reanalizării acestei creanţe derivă şi din împrejurarea că în conformitatea cu art. 102 alin. 2 coroborat cu art. 105 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, creanţa creditorului care a stat la baza admiterii de către judecătorul sindic a cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, nu mai face obiectul analizei administratorului /lichidatorului judiciar, deoarece existenţa acesteia în raport cu debitorul a fost stabilită prin hotărâre judecătorească executorie, ea trebuind să fie trecută ca atare în tabelul preliminar de creanţe al debitorului.

În fine, deşi instanţa de control nu achiesează întru totul la analiza strict gramaticală făcută de către judecătorul sindic cu privire la art. 90 din Legea nr. 85/2014, analiză care omite o trăsătură esenţială a compensării judiciare, şi anume aceea că intervine de drept (dacă condiţiile generale, dar şi cele din legea specială sunt întrunite), totuşi Curtea apreciază că soluţia pronunţată este corectă. Chiar dacă problema compensării nu ar fi fost deja analizată în decizia menţionată anterior nr. 14/A din 16.04.2018, în speţă, nu putea opera compensarea pretinsă de către apelantă. Astfel, apelanta omite faptul că, pentru a putea opera compensarea, trebuie îndeplinite, pe lângă condiţia anteriorităţii, şi toate condiţiile prevăzute de art. 1617 alin. 1 din Codul civil, şi anume, ca ambele creanţe să fie certe, lichide şi exigibile. Odată declanşată procedura de insolvenţă faţă de GG SA, creanţa deţinută de FF SRL împotriva acesteia nu mai este exigibilă, ca urmare a aplicării dispoziţiei art. 75 din Legea nr. 85/2014 în ceea ce o priveşte pe această debitoare, creditorii debitoarei GG SA, fără vreo distincţie, putându-şi recupera creanţele doar în condiţiile şi limitele respectivei proceduri concursuale.

Cu privire la suma de 65.604,51 lei, apelanta pretinde că după declanşarea procedurii falimentului împotriva GG SA în data de 16.07.2018, a formulat o cerere de înscriere a creanţei sale în cuantum de 65.604,51 lei, care s-a născut în cursul procedurii, în tabelul suplimentar de creanţe al GG SA. În urma formulării acestei declaraţii de creanţă, lichidatorul judiciar al GG SA, a dispus stingerea în totalitate a acestei creanţe prin compensare legală cu creanţa pe care GG SA o are împotriva FF. Acest fapt ar rezulta din tabelul suplimentar de creanţe publicat în BPI nr. x/05.09.2018.

Judecătorul-sindic a reţinut că prin întâmpinare creditorul a susținut că creanța contestată, nu cuprinde și suma de 65.604,51 lei, ceea ce se verifică de altfel din datele din fișa de partener (f. 21 dosar fond), din care rezultă cuantumul total al creanței împotriva debitorului de 751.583,74 lei.

Curtea apreciază că nici în faţa judecătorului sindic şi nici în apel, apelanta contestatoare nu a reușit să dovedească faptul că partea de creanță în cuantum de 65.604,51 lei despre care pretinde că a fost deja compensată în celălalt dosar de insolvenţă, face parte din creanța cu care creditorul a fost înscris în tabelul de creanță, așa încât motivul că creanța totală a creditorul ar trebui micșorată cu suma de 65.604,51 lei nu poate fi reținut ca fiind întemeiat.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de GG SA împotriva creanţelor creditorilor CC şi BB, apelanta a arătat că în mod greşit judecătorul sindic a admis contestaţia formulată de creditoarea GG SA privind înscrierea numiţilor CC şi BB în tabelul preliminar al obligaţiilor modificat nr. x/06.09.2018, publicat BPI nr. x/06.09.2018, şi a apreciat greşit că aceştia au formulat tardiv cererile de admitere, fiind depăşit termenul de 10.08.2018, stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă.

Instanţa arată că prin interes înţelegem folosul material sau moral pe care-l urmăreşte cel ce porneşte acţiunea sau săvârşeşte un act procedural. Interesul trebuie să fie legitim,  personal şi direct, născut şi actual, conform art.33 C. proc. civ..

În procedura de insolvenţă, analiza condiţiei interesului are anumite particularităţi care pornesc de la natura procedurii- şi anume o procedură concursuală de satisfacere a creanţelor creditorilor cu încercarea de a se asigura supravietuirea debitorului- în care legiuitorul conferă o serie de drepturi şi altor participanţi decât creditorii şi debitorul.

Indiferent însă de aceste particularităţi, promovarea oricăror cereri, contestaţii sau acţiuni, respectiv căi de atac întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 nu pot face abstracţie de necesitatea ca reclamantul/contestatorul/apelantul, (fie el personal, fie cei în numele cărora se acţionează), să justifice existenţa unui interes actual atât în momentul declansării demersului judiciar, cât şi în momentul finalizării acestuia prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Curtea are în vedere că, potrivit art. 111 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 „(1) Debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații față de tabelul de creanțe, cu privire la creanțele și drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel.”. Evident, prin parte interesată legiuitorul are în vedere acel participant la procedură ale cărui drepturi sunt vătămate prin înscrierea sau neînscrierea respectivei creanţe în tabel. Drepturile debitorului nu pot fi niciodată vătămate prin neinscrierea unei creanţe în tabel, deoarece consecinţa neînscrierii este aceea a micşorării pasivului debitorului, acesta fiind chiar scopul procedurii de insolvenţă.

În aceste condiţii, trebuie admisă excepția lipsei de interes, invocată de GG S.A. prin lichidator judiciar EE SPRL, debitoarea FF SRL neputând justifica un interes în menţinerea înscrierii unor creditori la masa sa credală, în condiţiile în care judecătorul sindic a apreciat că aceştia sunt decăzuti din dreptul de a formula declaraţie de creanţă.

Faţă de argumentele expuse, Curtea respinge apelul formulat de FF SRL  împotriva Sentinţei nr. 551/03.12.2018, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr.  x/1371/2017*/a1, ca nefondat, în privinţa contestaţiei vizând înscrierea creanţei creditorului GG S.A.  prin lichidator judiciar EE SPRL în tabelul preliminar de creanţe, şi ca lipsit de interes în privinţa contestaţiei vizând creanţele creditorilor BB şi CC.

Domenii speta

Spete similare