Acțiunea în daune delictuale. Accident rutier. Cerere de reexaminare taxă judiciară de timbru, asigurător

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava – Secţia a II-a civilă la data de 28 octombrie 2021, sub nr. 2628/86/2020/a1, petenta Asigurarea ... –S.A., a solicitat reexaminarea modului de stabilire a cuantumului taxei de timbru stabilită prin încheierea de şedinţă din data de 22 octombrie 2021 pronunţată în dosarul nr. 2628/86/2020, apreciind că cererea de apel formulată de aceasta este scutită de la plata taxelor judiciare în conformitate cu prevederile art. 29 alin. 1 lit. i din OUG nr. 80/2013.

În acest sens, a solicitat să se observe că prin minuta întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale curţilor de apel şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a decis că acest text de lege urmează a fi aplicat ori de câte ori un organ de urmărire penală a fost sesizat cu privire la fapta respectivă: „ori s-a formulat o sesizare a unui organ de urmărire penală suntem în prezenţa unei „cauze penale” în înţelesul OUG nr. 80/2013, acţiunea civilă derivând din fapta penală urmând a fi scutită de plata taxei judiciare de timbru”.

A menţionat că în cazul dedus judecăţii a fost începută urmărirea penală în dosarul nr. 1107/P/2017 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, motiv pentru care, având în vedere că organele de urmărire penală au fost sesizate, a solicitat să se constate că cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Art. 28 din OUG nr. 80/2013 vine şi întăreşte intenţia legiuitorului de a oferi acelaşi sistem de protecţie şi profesionistului care exercită calea corespunzătoare de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti nelegale: „dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare sau extraordinare, împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxa judiciară de timbru”.

Astfel, a apreciat că textul de lege menţionează, în mod clar că, în ipoteza în care acţiunea în prima instanţă a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în cazul în care se exercită calea de atac ordinară şi/sau extraordinară, în egală măsură, acest demers judiciar este scutit de la plata taxei judiciar de timbru.

Pentru considerentele expuse anterior, a solicitat admiterea cererii de reexaminare şi să se înlăture obligaţia sa de a achita taxa judiciară de timbru pusă în vedere la termenul de judecată din 22 octombrie 2021.

În drept, a invocat art. 28, art. 29, art. 31, art. 39 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Examinând cererea formulată de petentă, prin prisma actelor dosarului, curtea a constatat că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 29 din OUG nr. 80/2013:

„(1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la:

i) cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din acestea”

Curtea a reținut că textul analizat menţionează, în mod expres, că această scutire se aplică şi în privinţa despăgubirilor civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din cauzele penale, aşadar, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, indiferent că ea face obiectul unei acţiuni civile alăturate celei penale sau separate de aceasta, esenţială fiind existenţa unei cauze penale, mai precis a unei cauze în care s-a pus în mişcare acţiunea penală, acţiune care se pune în mişcare „de procuror, prin ordonanţă, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1)” conform art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală. Numai în acest fel cauza poate fi calificată ca fiind una penală în sensul art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

Astfel, analizând gramatic dispozițiile art. 15 din Codul de procedură penală privind condiţiile de punere în mişcare sau de exercitare a acţiunii penale, Curtea reține că în ceea ce privește conjuncția „și”, aceasta face legătura dintre cele două condiții de punere în mișcare sau de exercitare a acțiunii penale, respectiv primo „când se constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune” și secundo „când nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1)”

Or, în ceea ce privește ipoteza invocată de petentă în prezenta cauză, curtea a reținut incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală în temeiul cărora acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată, întrucât a intervenit decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică.

În speță, deși actiunea penală a fost pusă în mișcare, ca urmare a incidenței cazului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, aceasta nu a mai putut fi exercitată, întrucât a intervenit decesul inculpatului persoană fizică.

Mai mult, curtea a observat că, prin Decizia nr. 711 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 27 martie 2018, instanţa constituţională a reţinut că textul legal criticat reglementează scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru a acţiunilor şi cererilor, inclusiv a celor pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la cauzele penale, ceea ce înseamnă că nu se plătesc astfel de taxe în cauzele privind tragerea la răspundere penală sau civilă, aşadar, în privinţa exercitării acţiunii penale sau civile în cadrul procesului penal.

Situația în care acţiunea penală pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată sub aspectul pretenţiilor civile, impune necesitatea unei acţiuni separate în faţa instanţelor civile în vederea acordării de despăgubiri pentru prejudiciul civil cauzat, acţiune care, în temeiul textului de lege invocat de către petentă, este exclusă de la scutirea plăţii taxei judiciare de timbru.

Pe de altă parte, în cazul accidentelor rutiere, potrivit Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 12 iunie 2017, persoanele fizice sau juridice au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de vehicule (art. 3 din lege).

În raport cu răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, prevăzută de art. 1.357 din Codul civil, răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală care intervine numai în baza contractului de asigurare şi numai în limita plafonului prevăzut de lege. Contractul de asigurare este definit prin art. 2.199 alin. (1) din Codul civil ca fiind contractul prin care contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca în cazul producerii riscului asigurat să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit.

Persoana prejudiciată notifică asigurătorul cu privire la producerea evenimentului în urma căruia au rezultat prejudicii materiale şi/sau vătămarea sănătăţii ori a integrităţii corporale ori decesul uneia sau mai multor persoane. Astfel, persoanele prejudiciate au dreptul de a solicita despăgubiri prin depunerea unei cereri de despăgubire la societatea de asigurări pentru a primi despăgubiri din accidentele rutiere. Societatea de asigurări va deschide un dosar de daună şi va stabili despăgubirea victimelor accidentelor rutiere, prin acordarea unei sume de bani, inclusiv pentru cheltuielile făcute de aceştia în procesul civil. Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu valoarea cea mai mare dintre limita de răspundere prevăzută în legislaţia aplicabilă şi cea prevăzută în contractul RCA (art. 10 din Legea nr. 132/2017).

Având în vedere natura contractuală a relaţiilor dintre asigurător şi persoanele păgubite în urma evenimentelor asigurate, dar şi prevederile art. 2.224 alin. (2) din Codul civil, potrivit căruia asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare, curtea a reţinut faptul că litigiul dintre persoana prejudiciată şi societatea de asigurare are un caracter civil, iar nu unul penal, conform considerațiilor arătate mai sus.

Prin urmare, curtea a apreciat că situaţia învederată de petentă reclamă reglementarea unui motiv distinct de scutire de la plata taxei judiciare de timbru. Or, aceasta este o operaţiune ce intră în sfera atribuţiilor legiuitorului, potrivit art. 61 din Constituţie, Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare, curtea neavând competenţa de a modifica sau completa normele legale.

Regula este aceea a timbrării acţiunilor în justiţie, doar în considerarea unor situaţii deosebite legiuitorul putând opta pentru reglementarea scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru a cererilor formulate.

În plus, prin dispoziţiile art. 42 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul a instituit posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie.

Cum în speță, învinuitul împotriva căruia s-a declanșat urmărirea penală a decedat, partea vătămată fiind nevoită să se adreseze separat instanței civile pentru recuperarea daunelor, curtea a constatat necesitatea achitării taxei judiciare de timbru aferentă apelului declarat în cauză.

În consecință, în considerarea celor ce preced, curtea a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare