Limitele și obiectul procesului sunt stabilite de părți prin acțiunea introductivă de instanță și nu este admisibilă schimbarea în recurs, deoarece echivalează cu o pretenție nouă care nu a fost adusă niciodată în faţa primei instanţe.

Decizie 510 din 22.06.2020


Limitele și obiectul procesului sunt stabilite de părți prin acțiunea introductivă de instanță și nu este admisibilă schimbarea în recurs, deoarece echivalează cu o pretenție nouă care nu a fost adusă niciodată în faţa primei instanţe.

Conform art. 9 din OUG nr. 34/2013, pentru punerea în valoare a pajiștilor aflate în domeniul public al comunelor, orașelor, respectiv al municipiilor și pentru folosirea eficientă a acestora, unitățile administrativ-teritoriale, prin primari, în conformitate cu hotărârile consiliilor locale, în baza cererilor crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în RNE, încheie contracte de concesiune/închiriere, în condițiile legii, pentru suprafețele de pajiști disponibile, încheie contracte de închiriere prin atribuire directă, pentru suprafețele de pajiști disponibile, proporțional cu efectivele de animale deținute în exploatație, pe o perioadă cuprinsă între 7 și 10 ani. Suprafețele de pajiști rămase nealocate se atribuie în condițiile prevederilor alin. (1) crescătorilor de animale persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în Registrul național al exploatațiilor...

Limitele și obiectul procesului sunt stabilite de părți prin acțiunea introductivă de instanță și nu este admisibilă schimbarea în recurs, deoarece echivalează cu o pretenție nouă care nu a fost adusă niciodată în faţa primei instanţe.

Câtă vreme obiectul cererii l-a constituit solicitarea de atribuire pășune și solicitarea de diminuare a suprafeței Asociației, care are contractul  de concesiune nr. 4/2012, rezultă că recurentul are la dispoziție numai calea prevăzută de lege pentru valorificarea drepturilor rezultate din dispozițiile art.9 din OUG nr.34/2013, așa încât, acțiunea în contencios administrativ nu este admisibilă, pentru că are la dispoziție acțiunea în realizare, sentința fiind nelegală din această perspectivă.

 

Secția de  contencios administrativ  și  fiscal, Decizia nr. 510  din 22 iulie 2020

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr…/97/2019  reclamantul  A.  a solicitat obligarea  pârâtei UAT comuna B., prin primar și a primarului comunei B. la emiterea actului administrativ  constând în răspunsul de soluționare a cererii sale nr. 612 din 10.04.2019 și  obligarea primarului la plata de despăgubiri materiale și morale în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere a răspunsului;

În fapt, reclamantul a arătat că, prin cererea sa nr… din 10.04.2019 a solicitat pârâților să-i atribuie pășune pentru un număr de 10 capete bovine și 30 capete ovine, în temeiul art. 9 alin. 2 din OUG nr.34/2013  privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru completarea Legii fondului funciar nr.18/1991. Reclamantul a mai arătat că, în cerere a precizat faptul că, a fost exclus din Asociația crescătorilor de animale din comuna B. și nu are unde să-și pască animalele, iar textul de lege invocat în cerere îi conferă dreptul de a primi pășunea solicitată, dar cu toate diligențele depuse, pârâții nu i-au răspuns cererii și nici nu au dat curs cererii sale. Reclamantul a mai arătat că a formulat cereri și în anii anteriori, dar nu a primit niciun răspuns, că mai mulți cetățeni ai comunei B. se află în aceeași situație cu a sa, astfel i s-a încălcat un interes legitim și este îndreptățit la prezenta acțiune, conform art. 1 din legea contenciosului administrativ. 

Prin sentința nr. 1179 din 2.10.2019,  Tribunalul Hunedoara -  Secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului, instanța de fond reținând în esență că reclamantul a depus cererea, nu a depus înscrisuri, deși i s-a solicitat prin adresa din 24.05.2019 și nici nu s-a prezentat în instanță, nu a făcut dovada că deține animale înscrise în registrul național al exploatațiilor, așa cum prevede art.9 alin.2 din OUG nr. 34/2013 și nici că a fost exclus din Asociația crescătorilor de animale din comuna B. S-a mai reținut că reclamantul poate utiliza liber și gratuit pășunile comunei B., așa cum rezultă din contractul de concesiune nr…  din 20.03.2012.

Reclamantul A. a declarat recurs  întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6, 8 Cod procedură civilă, invocând următoarele  motive de recurs:

- instanța a dat mai mult decât s-a cerut,  obiectul cererii sale a fost ca pârâții să fie obligați să-i răspundă și să-i plătească 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, dar instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, ci a reținut că i s-a pus în vedere să depună înscrisuri că deține animale și că a fost exclus din asociație;

- instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, iar motivarea este străină de natura pricinii; instanța nu era îndreptățită să-i solicite înscrisuri suplimentare, deoarece nu a solicitat realizarea dreptului ci, obligarea pârâtelor la un răspuns la cererea nesoluționată;

- instanța trebuia să solicite comunei B. să facă proba că a răspuns solicitării sale și să precizeze de ce nu a răspuns;

- sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material;

UAT B.  a depus întâmpinare  la recurs prin care  a arătat:

- recurentul a depus cerere la 10.04.2019 prin care a solicitat: să-mi atribuiți pășune pentru 10 capete bovine, 30 capete ovine; mi-am data demisia din cadrul Asociației crescătorilor de animale din comuna B.;

- suprafața de pășune deținută de comună este concesionată din 2012 de către Asociația crescătorilor de animale din comuna B., pe o perioadă de 10 ani, iar contractul nr. 4 din 20.03.2012, stipulează la art. 12, obligațiile concesionarului, iar alin.13 menționează că, asociația trebuie să permită accesul liber și gratuit al animalelor( bovine, ovine, caprine, cabaline, bubaline) deținute de locuitorii satelor aparținătoare, pe trupurile de pășune stabilite;

- clauza  prevede că toți locuitorii pot să pășuneze gratuit pe pășunile concesionate de Asociație, chiar dacă nu sunt membrii;

- a anexat contractul de concesiune.

Curtea a reținut că obiectul litigiului  este  legat de  sfera de aplicare, din punct de vedere al atribuirii, pe baza cererii, a unor suprafețe de pajiști disponibile, conform art. 9 din OUG nr. 34/2013, care prevede, în esență, că:  Pentru punerea în valoare a pajiștilor aflate în domeniul public al comunelor, orașelor, respectiv al municipiilor și pentru folosirea eficientă a acestora, unitățile administrativ-teritoriale, prin primari, în conformitate cu hotărârile consiliilor locale, în baza cererilor crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în RNE, încheie contracte de concesiune/închiriere, în condițiile legii, pentru suprafețele de pajiști disponibile, încheie contracte de închiriere prin atribuire directă, pentru suprafețele de pajiști disponibile, proporțional cu efectivele de animale deținute în exploatație, pe o perioadă cuprinsă între 7 și 10 ani. Suprafețele de pajiști rămase nealocate se atribuie în condițiile prevederilor alin. (1) crescătorilor de animale persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în Registrul național al exploatațiilor...

Curtea a reținut că cererea reclamantului aflată la fila x din dosar a fost datată 10.04.2019 și a fost întemeiată în drept pe  art.9 alin.2 din OUG nr.34/2013, privind organizarea, administrarea, exploatarea pajiștilor permanente și modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.

La această cerere,  reclamantul nu a primit vreun răspuns; de asemenea,  nu rezultă că i s-a solicitat prin adresa din 24.05.2019 să depună înscrisuri, deși se reține acest aspect în sentință.

La  acest punct al analizei, Curtea de Apel a arătat că  recurentul critică sentința instanței de fond  pentru faptul că în mod greșit nu i-a fost admisă acțiunea și nu a fost obligată comuna B. la emiterea actului administrativ, constând în răspunsul de soluționare a cererii sale nr… din 27.03.2019. Ori, obiectul cauzei l-a constituit cererea nr…/2019.

Așa fiind, motivele de recurs care se referă  la cererea nr… din 27.03.2019, exced obiectului cererii de chemare în judecată, această cerere nu există în prezentul dosar și oricum nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată.

În acest context, analizând motivele de recurs, Curtea de Apel a constatat  că, susținerea din motivele de recurs, conform căreia, pârâții nu i-au răspuns solicitării constând în răspunsul la soluționarea cererii sale nr… din 27.03.2019, este nefondată sub dublu aspect:

- pe de o parte reprezintă o schimbare a obiectului procesului, față de solicitarea din acțiunea introductivă de instanță, care s-a referit la cererea sa înregistrată sub nr…/2019 prin care a solicitat să i se atribuie pășune pentru animalele pe care le deține în exploatație și să se diminueze, prin demersuri ale pârâților suprafața de pășune a Asociației, printr-un act adițional la contract (suprafața din contractul de concesiune nr…/2012, s. n) în temeiul art. 9 alin.2 din OUG nr.34/2013.

- pe de altă parte susținerea din motivele de recurs este neîntemeiată, indiferent de numărul  cererii, deoarece recurentul reclamant, în esență a adresat o cerere întemeiată pe dispozițiile OUG nr.34/2013, dar acesta pretinde valorificarea dreptului său pe calea contenciosului administrativ.

Cum, limitele și obiectul procesului sunt stabilite de părți prin acțiunea introductivă de instanță și nu este admisibilă schimbarea în recurs, deoarece echivalează cu o pretenție nouă care nu a fost adusă niciodată în faţa primei instanţe.

Dar, oricum din analiza motivelor de recurs,  Curtea de Apel a constatat că, în realitate recurentul reclamant, în legătură cu atribuirea pășunii comunale solicită, în esență:

- să-i fie atribuită pășune pentru cele 10 capete bovine și 30 capete ovine;

- și să fie diminuată suprafața ce revine  Asociației printr-un act adițional (la contractul de concesiune nr…/2012).

Curtea nu contestă legitimitatea recurentului de a beneficia de pășune, deoarece acest drept al său rezultă din prevederile art. 9 din OUG nr. 34/2013, dar precizează ferm că:

- argumentele care se referă la cererea nr… din 27.03.2019 exced obiectului cauzei deduse judecății; 

- atribuirea pășunilor comunale se face prin contract, prin atribuire directă, pe baza cererii, în limitele și condițiile prevăzute de art. 9 din OUG nr. 34/2013;

- conform contractului de concesiune nr…/2012 și susținerilor pârâților, necontestate de recurentul reclamant, acesta poate pășuna liber și gratuit, la fel ca toți locuitorii comunei B., care dețin animale pe pășunile concesionate de Asociație. 

Așa fiind,  rezultă că recurentului reclamant nu –i este îngrădit dreptul să pășuneze cu animale. Dar, chiar dacă, cererea prin care solicită să-i fie atribuită pășune nu ar fi fost soluționată, poate să-și valorifice acest drept, pe calea prevăzută de lege pentru materia litigiilor rezultate din contracte și nu pe calea contenciosului administrativ; în același sens și nesoluționarea  cererii de diminuare a suprafeței prevăzute în acel contract, pentru Asociație, la care face referire recurentul reclamant, nu poate fi valorificată pe calea contenciosului administrativ, câtă vreme are calea acțiunii în realizare, rezultată din prevederile OUG nr.34/2013.

Așa fiind, susținerile recurentului, întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin.1 pct.6 Cod procedură civilă, că nu a solicitat realizarea dreptului ci, obligarea pârâtelor la un răspuns la cererea nesoluționată,  sunt total neîntemeiate.

Acest motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin.1 pct. 6 Cod procedură civilă, este întemeiat, dar pentru faptul că, motivarea este străină de natura pricinii și că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.

Astfel, câtă vreme obiectul cererii recurentul l-a constituit solicitarea de atribuire pășune și solicitarea de diminuare a suprafeței Asociației, care conform dovezilor de la dosar Asociația are contract de concesiune nr…/2012, rezultă că recurentul are la dispoziție numai calea prevăzută de lege pentru valorificarea drepturilor rezultate din dispozițiile art. 9 din OUG nr. 34/2013, așa încât, acțiunea în contencios administrativ nu este admisibilă, pentru că are la dispoziție acțiunea în realizare. Prin urmare, sentința este nelegală din această perspectivă.

Analiza efectuată în sentință este incompletă, deoarece sentința nu cuprinde nicio referire la petitul privind solicitarea de diminuare a suprafeței Asociației.

Pe de altă parte, susținerea recurentului reclamant că nu a solicitat realizarea dreptului prin acțiunea sa și acesta este motivul de nelegalitate al sentinței atacate, este totală neîntemeiată. Prevederile art. 22 Cod de procedură civilă, consacră în mod expres rolul activ al judecătorului în procesul civil, iar alin. 2 din acelaşi articol, arată că, are obligaţia să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală, privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti temeinice şi legale, să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazul în care legea dispune altfel. De asemenea, în temeiul aceluiași rol activ, instanța este cea care stabilește legea aplicabilă în raport cu obiectul cauzei. Așa fiind, recurentul nu are o opțiune, să-și valorifice un drept, prin alegea unei acțiuni, așa cum dorește, ci, numai prin promovarea acțiunii și aplicarea dispozițiilor legale corespunzătoare, în funcție de natura pretenției sale.

Pentru aceste motive, rezultă că se impune casarea sentinței în totalitate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Ca o consecință a respingerii acțiunii ca inadmisibilă, rezultă că nici despăgubirile materiale și morale solicitate de recurentul reclamant în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând din 27.03.2019, nu sunt întemeiate.

Pentru aceste motive, Curtea în temeiul art. 20 (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin.1 teza 1 şi art.499 Cod de procedură civilă a admis  recursul formulat de reclamantul recurent A., a casat  în tot sentința atacată și în rejudecare a respins acțiunea sa ca inadmisibilă.