Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Procedură

Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Procedură.

C. pr. pen., art. 3201

Dispoziţiile art. 3201 C. pr. pen., introduse prin Legea nr. 202/2010 nu sunt aplicabile dacă cercetarea judecătorească a început anterior datei de 25 noiembrie 2010, de intrare în vigoare a Legii.

Prin sentinţa penală nr. 377 din data de 9 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş, instanţa de fond a dispus următoarele:

L-a condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.

L-a condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 26 Cod penal, raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, l-a condamnat pe inculpatul C.N. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 Cod penal.

Totodată, a mai constată că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prin sentinţa penală nr. 381/25.03.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.04.2008.

În temeiul art. 447 Cod procedură penală coroborat cu art. 85 alin. 1 Cod penal a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 381/25.03.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.04.2008.

În baza art. 449 Cod procedură penală a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 381/25.03.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.04.2008, în pedepsele componente, pedepse pe care le-a repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a şi c şi a art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal [faptă din data de 08.09.2006];

- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 26 Cod penal, raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a şi c şi a art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal;

- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a şi c şi a art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal [faptă din data de 08.09.2006];

- pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută şi pedepsită de art. 85 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a şi a art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal [faptă din data de 13.11.2006];

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută şi pedepsită de art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a şi a art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal [faptă din data de 13.11.2006];

- pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a şi a art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal [faptă din data de 13.11.2006]

A mai constatat că infracţiunile pentru care au fost stabilite pedepsele de 3 luni închisoare, 2 luni închisoare, 2 luni închisoare, 4 luni închisoare, 6 luni închisoare, 8 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 381/25.03.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, rămasă definitivă prin neapelare la data de 09.04.2008 şi pedepsele de 1 an închisoare, 6 luni închisoare şi 6 luni închisoare aplicate prin prezenta sentinţă penală, se află în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art. 33 lit. a C. pen.

În temeiul art. 36 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal a dispus contopirea următoarelor pedepse menţionate mai sus:

- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 381/25.03.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş;

- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 381/25.03.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş;

- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 381/25.03.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş;

- pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 381/25.03.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 381/25.03.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş;

- pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 381/25.03.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta sentinţă penală;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentinţă penală;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentinţă penală.

A aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de 2 luni închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 1 an şi 2 luni închisoare, ce s-a dispus a se executa în regim de detenţie.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen.

În temeiul art. 348 Cod procedură penală a dispus anularea permisului de conducere categoria B, seria M00654897S, emis la data de 19.08.2006 pe numele inculpatului.

În temeiul art.191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului, suma 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Analizând coroborat actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele:

În jurul orei 12.00, în data de 24.12.2007, organele de poliţie rutieră au oprit în trafic pe DN17, în localitatea Dumbrăvioara, autoturismul marca Opel Calibra, cu nr. de înmatriculare HVN-526, condus de către inculpatul C.N., iar în maşina amintită s-a mai constatat prezenţa părinţilor acestuia, R.C. şi R.E. În prezenţa acestora şi a martorilor asistenţi, organele de poliţie au solicitat inculpatului să prezinte documentele personale, acesta prezentând paşaportul, certificatul de înmatriculare a maşinii, precum şi un permis de conducere cu seria M00654897S, eliberat de SPCRPCÎV Mureş. Având suspiciuni cu privire la autenticitatea acestui document, organele de poliţie rutieră au efectuat verificări în baza de date informatizată, rezultând faptul că inculpatul nu figura ca posesor al vreunui permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule. De asemenea, a rezultat faptul că permisul de conducere cu seria respectivă a fost eliberat pe numele altei persoane, iar la data de 25.09.2007 acel document a fost pierdut şi astfel anulat.

Conform adresei nr. 60882 din data de 26.02.2008 emisă de SPCRPCIV Mureş, a rezultat că inculpatul nu figurează în evidenţele acestei instituţii ca posesor al permisului de conducere.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 163024/08.02.2008, emis de IPJ Mureş – Serviciul Criminalistic a mai rezultat că permisul de conducere prezentat de către inculpat este contrafăcut.

Cu ocazia audierilor efectuate în cauză, inculpatul a recunoscut faptul că a condus acea maşină, în data de 24.12.2007, dar a precizat că el nu ştia de împrejurarea că permisul său de conducere era fals. Totodată, acesta a indicat faptul că nu a urmat cursurile vreunei şcoli de şoferi şi nu a susţinut, nici promovat vreun examen în acest sens. El a declarat că acel permis de conducere i-a fost procurat de agentul de poliţie C.M. de la Postul de Poliţie Cristeşti, căruia i-a plătit în schimb suma de 500 de euro.

Fiind audiat în calitate de martor, tatăl inculpatului, care se afla în maşina condusă ce acesta, a confirmat faptul că inculpatul a condus autovehiculul marca Opel Calibra în data de 24.12.2007 şi a prezentat acel permis de conducere.

Totodată, martorul B.I. a arătat că în prezenţa sa, inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul respectiv şi a prezentat acel permis de conducere care, conform declaraţiilor sale, era în mod vizibil fals.

La data de 24.12.2007, data comiterii faptelor din prezentul dosar, inculpatul a făcut un denunţ împotriva poliţistului C.M., faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 254 şi 288 din Codul penal, apreciindu-se că fapta nu există.

Astfel, nu a fost identificată persoana care a contrafăcut permisul de conducere prezentat de inculpat organelor de poliţie la data de 24.12.2007, motiv pentru care, prin rechizitoriul întocmit în cauză s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări penale de către IPJ Mureş – SIC pentru identificarea celor care au falsificat permisul de conducere prezentat de către inculpat la data de 24.12.2007, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 288 alin.1 Cod penal şi art. 26 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal şi art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Cu privire la susţinerile inculpatului conform cărora acesta nu ştia că pentru a conduce autovehicule pe drumurile publice e nevoie de obţinerea permisului de conducere în condiţiile participării la cursuri de specialitate şi susţinerea în final a unui examen, prima instanţă a apreciat că se impun a se face următoarele precizări:

Eroarea în dreptul penal are înţelesul comprehensiv de greşeală şi de neştiinţă. Cu alte cuvinte, prin eroare înţelegem şi credinţa eronată asupra unui fapt sau a unei reguli şi lipsa totală de cunoştinţă a acelui fapt sau reguli. În esenţă, inculpatul a susţinut că el nu avea cunoştinţă de faptul că pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice avea nevoie de a fi titularul unui permis de conducere obţinut în condiţiile prevăzute de lege şi anume, prin participarea la cursuri de specialitate şi susţinerea unui examen, atât la nivel teoretic, cât şi practic.

Potrivit art. 62 Cod procedură penală, instanţa de judecată e obligată să lămurească faptele şi împrejurările de fapt pe bază de probe, nefiind permisă folosirea cunoştinţelor personale sau zvonul public despre faptele cauzei aflate în cercetare sau judecată. Sunt totuşi fapte şi împrejurări care nu mai trebuie dovedite, fie datorită recunoaşterii existenţei lor de către lege, fie datorită evidenţei lor; în aceste cazuri există dispensă de probă.

Există dispensă de probă pentru faptele evidente şi cele noto¬rii, întrucât sunt îndeobşte cunoscute. Astfel, ţine de notorietate faptul că pentru a obţine un carnet de conducere a unor autovehicule pe drumurile publice este obligatoriu pentru cel ce doreşte acest fapt să urmeze cursuri de specialitate în acest sens, cursuri urmate de susţinerea unor examene teoretice şi practice care să dovedească aptitudinea acestuia de a participa la traficul rutier în condiţii de siguranţă, atât pentru el, cât şi pentru ceilalţi participanţi.

De altfel, inculpatul, cu ocazia audierilor efectuate în cauză a susţinut că ştia că în Spania (locul în care fusese la muncă) „oamenii făceau şcoală pentru obţinerea permisului de conducere”. Totodată, în antecedenţa penală a inculpatului se remarcă faptul că acesta a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare, inclusiv pentru conducerea unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prin sentinţa penală nr. 381 din 25 martie 2008 a Judecătoriei Târgu-Mureş, definitivă prin neapelare la data de 9 aprilie 2008.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.N. criticând hotărârea sub aspectul tratamentului penal prea aspru aplicat inculpatului şi solicitând desfiinţarea sentinţei penale în limitele prevăzute de art. 371-373 Cod procedură penală, din scriptul depus la dosar de inculpat la dosar rezultând că una din faptele pentru care a fost condamnat inculpatul, a rămas nesoluţionată, autorul este necunoscut, nu s-au administrat probe suficiente la dosar şi condamnarea cu atâta celeritate pentru complicitate la fals a inculpatului pentru o faptă nedovedită, este o măsură netemeinică şi nelegală, cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, inculpatul putând beneficia de legea mai favorabilă conform Legii nr. 202/2010 (filele 2, 28).

În atare context, critica adusă acestei hotărâri în motivele de apel, relativ existenţa infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale este neîntemeiată. Astfel, însuşi inculpatul a declarat că permisul de conducere pe care l-a prezentat poliţiştilor la momentul opririi sale în trafic, l-a obţinut de la un poliţist de la el din comună pe nume „Mihai”, în condiţiile în care nu a susţinut defel examenul corespunzător pentru obţinerea permisului, deci de la bun început a ştiut şi a acceptat să fie părtaş la o atare faptă ilicită. Conform declaraţiilor inculpatului, acesta i-a dat lui „Mihai” suma de 500 de euro şi actul său de identitate, iar după 2 zile poliţistul a revenit la domiciliul inculpatului şi i-a predat permisul de conducere pe care l-a prezentat la rându-i, cu ocazia controlului efectuat în data de 24.12.2007. Din acest punct de vedere, susţinerile inculpatului referitoare la împrejurarea că nu a ştiut cine i-a făcut acel permis, nu sunt de natură a înlătura consecinţele faptei sale şi implicit atragerea răspunderii sale din punct de vedere penal, în condiţiile în care, practic, la acest moment ar fi vorba de o complicitate mediată, inculpatul desfăşurând acte de complicitate la complicitate care reprezintă o submodalitate a complicităţii, inculpatul ajutând sau înlesnind activitatea altor acte de complicitate cu caracter direct desfăşurate de acel „Mihai”.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.N.

Recursul nu a fost motivat.

Examinând recursul promovat, din prisma dispoziţiilor art. 3858, art. 3859 rap. la art. 52 şi art. 62-68  C. pr. pen, instanţa de control judiciar îl găseşte nefondat, pentru următoarele considerente.

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal  – hotărârea instanţei de apel nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit tribunalul, respectiv la respingerea apelului inculpatului.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar consideră că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă.

De asemenea, pentru faptele comise, inculpatului-recurent i s-au aplicat  pedepse corect individualizate, atât ca şi cuantum, coborâte sub minimul special prevăzut de lege, cât şi ca modalitate de executare,  prima instanţă făcând o riguroasă interpretare şi aplicare a dispoziţiile art. 72 C pen.

Asupra motivelor de recurs invocate oral de apărătorul ales, constatăm în primul rând că acestea nu se încadrează în cazurile prev. de art. 3859 C. pr. pen, iar susţinerile apărării exced prezentului cadru procesual. Potrivit dispoziţiile art. 317 C. pr. pen, judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei.

Faptul că inculpatul ar fi fost trimis în judecată înainte de descoperirea autorului infracţiunii de fals nu poate fi primit ca un motiv întemeiat de recurs, iar aplicarea în timp a dispoziţiilor prev. de art. 3201 C. pr.pen sunt reglementate de lege (au intrat în vigoare în 25.11.2010), iar inculpatului nu îi sunt aplicabile (sentinţa fiind pronunţată anterior acestei date, respectiv în 09.04.2010).

Notă: Cât priveşte procedura recunoaşterii vinovăţiei, recent introdusă prin Legea nr. 202/2010, trebuie urmaţi, potrivit art. 3201 C. pr. pen., următorii paşi:

-verificarea regularităţii actului de sesizare a instanţei, în conformitate cu art. 300 C. pr. pen.;

-efectuarea, în temeiul art. 318 C. pr. pen., de verificări cu privire la inculpat;

-informarea persoanei vătămate că se poate constitui parte vătămată şi parte civilă în proces cel mai târziu până la citirea actului de sesizare a instanţei;

-chestionarea inculpatului dacă solicită să fie judecat potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. pr. pen.;

-întrebarea procurorului şi a părţilor dacă au cereri şi chestiuni prealabile şi/sau preliminarii de invocat;

- citirea actului de sesizare, în conformitate cu dispoziţiile art. 322 C. pr. pen.;

- audierea inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 323 C. pr. pen.;

- admiterea sau respingerea cererii inculpatului de a fi judecat după procedura simplificata, in conformitate cu dispoziţiile art. 3201 alin. 3 şi 8 C. pr. pen.;

-daca cererea este admisa si nu mai sunt alte chestiuni de clarificat (încadrarea juridica, latura civila etc.), se declara terminată cercetarea judecătorească, în conformitate cu dispoziţiile art. 339 C. pr. pen., după care se acordă cuvântul in dezbateri potrivit art. 340 C. pr. pen.

Soluţia care poate fi data in cadrul procedurii simplificate este, potrivit art. 3201 alin. 7 C. pr. pen., condamnarea inculpatului, fiind exclusă soluţia achitării sau a încetării procesului penal. In cazul in care se apreciază ca se impune aplicarea uneia din aceste doua soluţii, cauza se va repune pe rol si se va judeca potrivit procedurii obişnuite.

În dispozitivul hotărâri prin care se dispune condamnarea inculpatului, trebuie reţinute in mod obligatoriu dispoziţiile art. 3201 1 C. pr. pen.

În cazul aplicării procedurii simplificate se reduc limitele pedepselor, conform art. 3201 alin. 7 C. pr. pen., şi, în niciun caz, nu se aplică o pedeapsă după care aceasta se reduce cu o treime sau o pătrime, după caz.

Domenii speta

Spete similare