Drepturi şi beneficii pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale, potrivit Legii nr. 1/2011

Rezumat:

Dispoziţiile art. 51 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 stabilesc acordarea, pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale, de beneficii prin raportare la cuantumul oferit copiilor aflaţi în sistemul de protecţie instituit de Legea nr. 272/2004, şi art. 129 alin. 3 din această ultimă lege prevede o majorare cu 50% a drepturilor cuvenite, în cazul copiilor aflaţi în situaţii particulare, printre care se numără şi starea de handicap. În interpretarea dispoziţiilor art. 129 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, acordarea acestui drept pentru copiii cu CES are a se face majorat cu 50%, prin întrunirea oricăreia din ipotezele de acordare majorată a dreptului.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată la data de 01.03.2019 pe rolul Tribunalul Botoşani Secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. în calitate de părinte al minorului B. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean C., reprezentat prin Preşedinte – D., UAT Municipiul C. reprezentată prin Primar E. şi Şcoala Gimnazială nr. xx, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

I. obligarea pârâtului Consiliul Judeţean C. să acorde drepturile de care beneficiază copilul în cauză constând în:

- sume de bani pentru nevoi personale, precum şi majorarea cu 50% a acestor drepturi pentru anii școlari 2015-2016 şi 2016-2017;

- alocaţie de hrană pentru zilele de weekend, vacante sărbători legale, precum şi majorarea cu 50% a alocaţiei de hrana pentru anii școlari 2015-2016 şi 2016- 2017;

- majorarea cu 50% a cazarmament, îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale igienico - sanitare, rechizite/manuale, transport, materiale cultural-sportive în raport cu sumele primite pentru anii școlari 2015-2016 şi 2016-2017, conform art.129 alin.3 din Legea nr.272/2004

- plata dobânzii legale, pentru sumele datorate până la achitarea integrală a sumei datorate;

- actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

II. obligarea pârâtei UAT Municipiului C. să acorde drepturile de care beneficiază copilul constând în:

- sume de bani pentru nevoi personale, pentru perioada 01.01.2015-01.09.2015, anii școlari 2017-2018, 2018-2019 şi pe viitor precum si majorarea cu 50% a acestor drepturi;

- alocaţie de hrană pentru zilele de weekend, vacante, sărbători legale din anii şcolari 2017-2018, 2018-2019 şi pe viitor, precum şi majorarea cu 50% a alocaţiei de hrana începând cu data de 01.09.2017 - până în prezent şi pe viitor;

- majorarea cu 50% a cazarmament, îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale igienico-sanitare. rechizite/manuale, transport, materiale cultural-sportive în raport cu sumele primite pentru anii școlari 2017-2018 şi 2018-2019 şi pe viitor, conform art. 129 alin.3 din Legea nr.272/2004;

- plata dobânzii legale, pentru sumele datorate până la achitarea integrală a sumei datorate;

- actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 489 din 05.11.2019, Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru de judecat cu privire la capătul de cerere prin care se pretinde obligarea pârâtului Consiliul Judeţean C. la obligarea la plată către reclamantă a sumelor de bani pentru nevoi personale pentru minorul B., aferente anului şcolar 2015 -2016 şi prin urmare respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil. A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în calitate de părinte al minorului B. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean C., reprezentată prin Preşedinte D., UAT Municipiul C. reprezentată prin Primar E. şi Şcoala Gimnazială nr. xx.

A obligat pârâtul Consiliul Judeţean C. la plata către reclamantă a drepturilor cuvenite minorului cu cerinţe educative speciale B., după cum urmează:

- sume de bani pentru nevoi personale aferente anului şcolar 2016 -2017, pentru perioada cuprinsă între data începerii anului şcolar şi 31.12.2016, majorate cu 50 % în raport cu sumele acordate, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobândă legală la data plăţii;

- majorarea cu 50% a contravalorii alocaţiei de hrană, a rechizitelor şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei şi încălțămintei, pentru anul şcolar 2016 -2017 pentru perioada cuprinsă între data începerii anului şcolar şi 31.12.2016, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobândă legală la data plăţii.

A obligat pârâtul U.A.T., prin primar la plata către reclamantă a drepturilor cuvenite minorului cu cerinţe educative speciale B., după cum urmează:

- sume de bani pentru nevoi personale aferente anului şcolar 2016 -2017, pentru perioada cuprinsă între data 01.01.2017 şi data încheierii anului şcolar, majorate cu 50 % în raport cu sumele acordate, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobândă legală la data plăţii;

- sume de bani pentru nevoi personale aferente anilor școlari 2017 -2018 şi 2018 -2019 majorate cu 50 % în raport cu sumele acordate, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobândă legală la data plăţii;

- majorarea cu 50% a contravalorii alocaţiei de hrană, a rechizitelor şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei şi încălțămintei, pentru anii școlari 2017 -2018 şi 2018 -2019, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobândă legală la data plăţii.

A respins ca fiind prescrise drepturile solicitate pentru perioada 01.01.2015 -01.09.2015. A respins restul pretenţiilor solicitate ca fiind nefondate. A respins, ca fiind prematur formulată cererea de acordare a drepturilor solicitate pentru viitor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Judeţean C., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate, iar în rejudecare respingerea acţiunii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu Consiliul Judeţean C.

În motivare a arătat, în primul rând, că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele care au stat la baza acordării majorate cu 50% a sumelor de bani pentru nevoi personale minorului B., invocând încălcarea în acelaşi timp a normelor de drept material, deoarece în enumerarea drepturilor prevăzute de art. 51 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 nu se regăsesc şi sumele de bani pentru nevoi personale, acordarea acestora fiind prevăzută de art. 129 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, care prevede că beneficiarii sumelor pentru nevoi personale sunt doar copiii şi tinerii pentru care s-au stabilit măsuri de protecţie specială, nefiind cazul minorului B. Menţionează că acest lucru este confirmat şi de anexa Hotărârii Guvernului nr. 904/2014, unde la lit. B nu sunt menţiunile similare de la lit. A, adică se deduce că sumele de bani pentru nevoi personale aparţin exclusiv copiilor pentru care s-au stabilit măsuri de protecţie specială. În consecinţă, consideră că minorul nu poate beneficia nici de majorarea de 50% a sumelor de bani pentru nevoi personale.

În al doilea rând, precizează că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 129 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, deoarece dispoziţiile art. 129 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 se referă expres numai la drepturile acordate copiilor care beneficiază de o măsură de protecţie specială. Arată că instanţa de fond a interpretat art. 129 alin. 3 din Legea 272/2004 în sensul că pentru toate cele 3 situaţii se aplică majorarea de 50%, dar a aplicat greşit aceste dispoziţii, deoarece majorarea de 50% se aplică doar copiilor care beneficiază de o măsură de protecţie specială. Precizează că reglementarea acestei protecții financiare suplimentare apare ca o situaţie de excepţie şi se referă la copiii care deopotrivă sunt lipsiți de ocrotirea părintească şi se confruntă cu probleme de sănătate (handicap, HIV, SIDA), dispoziţiile art. 129 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 nu sunt aplicabile minorului B., care deşi se află în dificultate, nu este lipsit de ocrotirea părintească. Menţionează că prin art. 51 alin. 2 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 sunt enumerate doar drepturile copiilor cu cerinţe educative speciale care urmează o formă de învăţământ şi cuantumul acestora, care este egal cu cel pentru copiii aflaţi în sistemul de protecţie a copilului. Învederează că această egalizare este instituită la modul generic, în sensul că egalizarea este instituită în raport cu drepturile în general recunoscute copiilor lipsiți de ocrotirea părintească, nu şi în ceea ce priveşte dreptul suplimentar acordat (majorarea de 50%), care se acordă în mod excepțional doar anumitor copii care beneficiază de protecţie specială. Solicită respingerea acţiunii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu Consiliul Judeţean C., deoarece în dispozitivul sentinţei recurate instanţa de fond a obligat instituţia sa la majorarea cu 50% a drepturilor pentru perioada septembrie-decembrie 2016, pentru aceeaşi perioadă sumele au fost acordate în cuantumul general, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei nr. 489 din 05.11.2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar în rejudecare respingerea acţiunii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu Consiliul Judeţean C.

Intimaţii pârâţi UAT Municipiul C. - prin primar şi Şcoala Gimnazială nr. xx şi reclamanta A. nu au formulat întâmpinare.

Examinând sentinţa recurată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a motivelor de recurs formulate, care se încadrează la art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă – Legea nr. 134/2010, Curtea constată recursul neîntemeiat.

Recurentul Consiliul Judeţean a criticat sentința Tribunalului Botoșani, arătând că instanța de fond a soluționat în mod greșit cauza, făcând aplicarea greșită a normelor de drept material şi procesual. Astfel, arată recurentul, instanța în mod greșit a interpretat dreptul material aplicabil în cauză, cât timp art. 129 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 are în vedere doar copiii care beneficiază de o măsură de protecţie specială, respectiv copii care se confruntă cu probleme de sănătate (handicap, HIV, SIDA), dar sunt şi lipsiţi de ocrotire părintească, ceea ce nu este cazul reclamantului.

Analizând criticile formulate, curtea apreciază că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, în mod corect prima instanța a reținut incidenţa în cauză şi a interpretat corespunzător dispoziţiile reglementărilor legale în materie, respectiv că dispoziţiile Legii nr. 1/2011, art. 51 alin. 2, şi ale Legii nr. 272/2004, art. 129 alin. 3, instituie la modul generic, o egalizare în ceea ce priveşte protecţia socială, între copiii cu CES şi cei aflaţi în sistemul de protecţie descris de Legea nr. 272/2004, respectiv cu copiii lipsiţi de ocrotire părintească despre care se face vorbire la art. 129 din acest din urmă act normativ, şi că această egalizare nu exclude aplicarea art. 129 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, respectiv acordarea dreptului la alocaţia zilnică în cuantum majorat cu 50% pentru situaţia unui copil cu CES şi încadrat în grad de handicap, cum este reclamantul.

În acord cu prima instanţă, curtea reţine că în concret, este real că dispoziţiile art. 51 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 stabilesc acordarea, pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale, de beneficii prin raportare la cuantumul oferit copiilor aflaţi în sistemul de protecţie instituit de Legea nr. 272/2004, şi că art. 129 alin. 3 din această ultimă lege prevede o majorare cu 50% a drepturilor cuvenite, în cazul copiilor aflaţi în situaţii particulare, printre care se numără şi starea de handicap. Se reţine, relativ la aplicabilitatea acestei din urmă norme pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale, că prevederile din Legea educaţiei naţionale nu fac nici un fel de limitare din care să rezulte excluderea acestui drept de la acordarea prin echivalare cu copiii lipsiţi de ocrotire părintească, că referirea în alte alineate ale aceluiaşi articol, 129, la copiii cu CES, nu este suficientă pentru a se reţine limitarea echivalării şi cu acest drept; astfel, alin. 7 din articolul anterior menţionat stabileşte doar cuantumul limitelor minime ale drepturilor cuvenite copiilor cu CES, fără a exclude, explicit sau implicit, acordarea majorării de 50%.

În mod corespunzător a reţinut prima instanţă şi faptul că, în interpretarea dispoziţiilor art. 129 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, acordarea acestui drept pentru copiii cu CES are a se face majorat cu 50%, prin întrunirea oricăreia din ipotezele de acordare majorată a dreptului, indicate în text – în cazul copiilor cu handicap, infectaţi cu HIV sau cu SIDA, ipoteze care apar a fi reglementate de legiuitor ca alternative, iar nu cumulative. Reţine astfel curtea că interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale susţine echivalarea dreptului din această perspectivă, majorat cu 50%.

Pentru aceste motive, curtea, reținând că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală, că nu există motive de nelegalitate care să atragă casarea acesteia, și că astfel, cererea de recurs este neîntemeiată, urmează ca, în temeiul art. 496 din Codul de procedură civilă – Legea nr. 134/2010, să o respingă ca atare.

Domenii speta

Spete similare