Aplicarea sancţiunilor prevăzute de art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modif. Lămurirea titlului executoriu ulterior promovării acţiunii referitoare la aplicarea sancţiunilor

Decizie 51 din 25.01.2021


Rezumat:

Faţă de prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sancţiunea, ca parte a răspunderii juridice, este urmarea neexecutării culpabile a obligaţiei de către debitor şi se naşte în momentul în care sunt îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii pentru neexecutare, respectiv:

- autoritatea publică a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative;

- termenul prevăzut în cuprinsul hotărârii judecătoreşti, iar în lipsa unui astfel de termen, termenul de cel mult 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, s-a împlinit;

- obligaţia stabilită prin hotărâre judecătorească nu a fost executată;

- autoritatea publică este în culpă pentru neexecutare.

Din această perspectivă, întrucât la data înregistrării cererii de chemare în judecată se afla în curs de soluţionare demersul judiciar al recurentei pentru lămurirea dispozitivului titlului executoriu, apreciat că fiind întemeiat, se constată lipsa unor obligaţii clare şi explicite stabilite în sarcina autorităţii publice prin titlul executoriu, astfel că nu poate fi reţinută nici îndeplinirea cerinţei culpei autorităţii publice în neexecutarea conformă a respectivei obligaţii.

 

 Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. .../86/2020 din data de 17.01.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu instituţia pârâtă Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului judeţean B., a solicitat punerea în executare a sentinţei nr. 402/2019 din data de 23.05.2019, rămasă definitivă prin hotărârea nr. 696 din data de 14 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, prin care instanţa a dispus anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr..../26.09.2017 şi recunoaşterea în favoarea reclamantului a dreptului la încadrarea în grad de handicap accentuat. În baza art. 24 şi a art. 25 din Legea nr. 554/2004, actualizată, solicită aplicarea sancţiunilor prevăzute de aceste acte normative conducătorului comisiei şi acordarea certificatului de handicap grav.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa nr.509/03.09.2020, a admis acţiunea şi a dispus aplicarea conducătorului autorităţii publice pârâte C., în calitate de preşedinte, a amenzii în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei stabilite prin sentinţa nr. 402/23.05.2019 a Tribunalului Suceava şi obligarea acestuia să plătească reclamantului penalităţi de întârziere în cuantum de 500 lei/zi până la îndeplinirea obligaţiei din sentinţă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, pârâta a promovat recurs, criticile de nelegalitate a hotărârii atacate vizând următoarele motive:

Prin prisma prevederilor art. 488 al. (l) pct. 4 şi pct. 8 din Codul de procedură civilă, este eronat raţionamentul instanţei de fond care, în speţă, porneşte de la premisa încălcării cu vinovăţie sau pasivitate ori neglijenţă a dispoziţiilor unei hotărâri judecătoreşti de către conducătorul unei autorităţi a administraţiei publice, fără a stabili împrejurările ce au determinat întârzierea sau împiedicarea efectivă a punerii în executare a unei hotărâri, sancţionată ulterior printr-o amendă dispusă excesiv, în temeiul art.24 şi 25 din Legea nr. 554/2004.

Nu se poate reţine vreo culpă a recurentei în neexecutarea hotărârii judecătoreşti în discuţie, atâta vreme cât chiar posibilitatea punerii sale în executare nu era clarificată la momentul când reclamantul a formulat acţiune în instanţă. Din acest motiv, CEPAH s-a adresat Tribunalului Suceava cu cerere de lămurire a înţelesului şi a întinderii dispozitivului sentinţei, solicitând a fi clarificată perioada pentru care să fie emis certificatul de încadrare în grad de handicap, deoarece conform criteriilor cuprinse în Ordinul nr. 762/1992/2007 reclamantul nu a mai deţinut certificat de încadrare în grad de handicap. Această cerere de lămurire şi completare a dispozitivului sentinţei 402/23.05.2019, rămasă definitivă prin Deciza Curţii de Apel nr. 696/14 octombrie 2019 şi comunicată în data de 25.11.2019, a fost admisă, iar la termenul de judecată din data de 20 februarie 2020 s-a decis că i se „recunoaşte reclamantului dreptul la încadrare în grad de handicap accentuat începând cu data de 21.08.2017”. Sentinţa de lămurire şi completare a dispozitivului sentinţei nr. 123/2020 din 20 februarie 2020 a fost comunicată secretariatului Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului B., instituţie unde îşi are sediul şi Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, în ziua de 04 mai 2020, şi ulterior remisă de către DGASPC B., Serviciului juridic, în data de 05.05.2020, când încă era în vigoare starea de urgenţă instituită de Preşedintele României la data de 16.03.2020 şi prelungită apoi până la data de 15.05.2020, dar la CEPAH a ajuns abia în data de 30.09.2020, odată cu adresa nr.112898/30.09.2020. Datorită programului restrictiv impus de starea de urgenţă şi de situaţia personalului afectat de pandemie, unele sentinţe judecătoreşti au ajuns la serviciul juridic fără ca mai apoi acestea să fie comunicate în timp util către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap. Aşadar, CEPAH s-a aflat în imposibilitatea obiectivă a punerii în aplicare a hotărârii amintite, prin emiterea certificatului de încadrare în grad de handicap pentru reclamantul A.

Niciun moment CEPAH, prin preşedinte dr. C., nu a intenţionat sau urmărit să prejudicieze drepturile reclamantului. Dimpotrivă, sentinţa nu a fost cunoscută de CEPAH, prin preşedinte dr. C. şi, imediat ce i s-a comunicat, în prima şedinţă de Comisie din data de 01.10.2020 (pe data de 30.09.2020, prin adresa nr. 112898/30.09.2020, serviciul juridic înaintează CEPAH-ului Sentinţa 123/20.02.2020) a fost emis Certificatul de încadrare în grad de handicap în favoarea reclamantului, aşa cum a hotărât instanţa în dosar nr. .../86/2017*.

În ceea ce priveşte cuantumul amenzii aplicate, precum şi al penalităţilor de întârziere, recurenta consideră că aceste măsuri sunt nelegale, în raport de cele arătate anterior şi pentru că, în plus, drepturile reclamantului au fost recunoscute prin Certificatul de încadrare în grad de handicap nr.4197/01.10.2020.

Recurenta nu a ataşat memoriului de recurs niciun înscris, deşi susţine că ataşează cererea de lămurire şi completare dispozitiv sentinţă nr.402/2019, adresa nr. 112898/ 30.09.2020, certificatul de încadrare a intimatului în grad de handicap aşa cum a hotărât instanţa în dosarul nr..../86/2017*.

Prin întâmpinare, intimatul A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi a depus copii ale actelor invocate în apărare.

Recurenta a răspuns la întâmpinare, arătând că intimatul a intrat în posesia tuturor drepturilor ce decurg din aplicarea sentinţei nr.402/2019, odată cu emiterea noului certificat de încadrare în grad de handicap nr..../01.10.2020.

Criticile recurentei - care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.488 pct.8 din Codul de procedură civilă - sunt întemeiate şi vor fi admise potrivit următoarelor argumente:

Temeiul de drept al cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul-intimat este art.24 din Legea nr.554/2004, prima instanţă apreciind ca fiind îndeplinite cerinţele impuse de norma legală, cu consecinţa aplicării sancţiunilor constând în: amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere – aplicată conducătorului autorităţii publice recurente – şi respectiv penalităţi pentru întârziere în cuantum de 500 lei/zi până la îndeplinirea obligaţiei din titlul executoriu.

Analizând statuările primei instanţe şi răspunzând criticilor recurentei, Curtea reţine că art.24 din Legea nr.554/2004 reglementează trei tipuri de sancţiuni: amenda, penalităţile şi despăgubirile.

Sancţiunea, ca parte a răspunderii juridice, este urmarea neexecutării culpabile a obligaţiei de către debitor şi se naşte în momentul în care sunt îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii pentru neexecutare, respectiv:

- autoritatea publică a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative;

- termenul prevăzut în cuprinsul hotărârii judecătoreşti, iar în lipsa unui astfel de termen, termenul de cel mult 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, s-a împlinit;

- obligaţia stabilită prin hotărâre judecătorească nu a fost executată;

- autoritatea publică este în culpă pentru neexecutare.

În speţă, din verificarea lucrărilor dosarului, Curtea observă că prin sentinţa nr. 402/23.05.2019, Tribunalul Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis acţiunea promovată de intimat şi a dispus anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr.  /26.09.2017 recunoscând în favoarea intimatului dreptul la încadrare în grad de handicap accentuat.

La data de 17.01.2020, recurenta a adresat Tribunalului Suceava cerere de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului sentinţei mai sus menţionată –admisă prin sentinţa nr.123/20.02.2020 a Tribunalului Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal care a stabilit că recunoaşterea în favoarea intimatului a dreptului la încadrarea în gradul de handicap accentuat se va face începând cu data de 21.08.2017.

Sentinţa mai sus menţionată a fost casată – în parte – prin Decizia nr.556/23.09.2020 a Curţii de Apel Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, care a lămurit dispozitivul sentinţei nr.402/2019 a Tribunalului Suceava, în sensul că recunoaşterea în favoarea intimatului a dreptului de încadrare în grad de handicap accentuat se va face începând cu data de 26.09.2017.

Această decizie a fost comunicată recurentei la data de 07.10.2020.

Revenind la condiţiile care se impun a fi îndeplinite cumulativ pentru antrenarea răspunderii juridice administrative a autorităţii publice în contextul dispoziţiilor art.24 din Legea nr.554/2004 – mai sus enunţate – Curtea reţine că unele dintre cerinţe vizează obligarea printr-o hotărâre judecătorească definitivă a autorităţii publice să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ precum şi culpa autorităţii publice pentru neexecutarea obligaţiei impuse prin titlul executoriu.

În speţă, astfel cum s-a reţinut în precedent, se observă că dispozitivul titlului executoriu a fost neclar sub aspecte esenţiale pentru etapa ulterioară a punerii în executare corectă (data de la care intimatul era îndreptăţit la încadrarea în grad de handicap accentuat cu ansamblul consecinţelor juridice şi financiare care decurg din asemenea încadrare) – instanţele procedând definitiv la înlăturarea neclarităţilor abia la data de 23.09.2020 prin pronunţarea Deciziei nr.556/23.09.2020 a Curţii de Apel Suceava, comunicată recurentei la data de 07.10.2020.

Din această perspectivă, este evident că la data înregistrării cererii de chemare în judecată a intimatului – 17.01.2020 – se afla în curs de soluţionare demersul judiciar al recurentei pentru lămurirea dispozitivului titlului executoriu (constatat că fiind întemeiat potrivit hotărârii judecătoreşti mai sus menţionate), aşa încât, în lipsa unor obligaţii clare şi explicite stabilite în sarcina autorităţii publice prin titlul executoriu, nu poate fi reţinută nici îndeplinirea cerinţei culpei autorităţii publice în neexecutarea conformă a respectivei obligaţii.

Aşa fiind, pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor pentru antrenarea răspunderii juridice a autorităţii publice cu consecinţa aplicării conducătorului autorităţii publice a sancţiunii amenzii precum şi pentru plata penalităţilor în condiţiile art.906 din Codul de procedură civilă, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art.496 (1) şi 488 pct.8 din Codul de procedură civilă, va casa sentinţa recurată şi în rejudecare va respinge – ca nefondată – acţiunea reclamantului.