Inadmisibilitatea căii de atac a recursului în litigiile având ca obiect anularea deciziilor pronunțate în condițiile Decretului Lege nr. 118/1990

DREPT PROCESUAL CIVIL

Inadmisibilitatea căii de atac a recursului în litigiile având ca obiect anularea deciziilor pronunțate în condițiile Decretului Lege nr. 118/1990

- art. 13 alin. 8 din Decretul-lege nr. 118/1991

Aplicarea prin analogie a unei interpretări date unor norme de drept de către ICCJ printr-o decizie obligatorie, este permisă, aspect care rezultă din considerentele Deciziei ICCJ - Complet RIL nr. 82/2017, unde s-au reținut următoarele: „deși sporul de 25% pentru studii superioare instituit prin Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 este diferit de sporul de doctorat de 15% reglementat prin legi speciale, Decizia nr. 21/2016 privind sporul de doctorat se poate aplica prin analogie și în legătură cu sporul de studii superioare, interpretarea textelor în discuție decurgând din aceleași principii statuate de legile de salarizare care s-au succedat în timp și impunându-se cu caracter obligatoriu de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României”.

Aplicând raționamentul din Decizia nr. 6/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, pentru interpretarea prevederilor art. 13 alin. 8 din Decretul Lege nr. 118/1990, care au același conținut cu cele care au făcut obiectul interpretării prin decizia obligatorie ante menționată, instanța de recurs a reținut că hotărârea tribunalului ce face obiectul prezentului recurs este definitivă, calea de atac exercitată împotriva acesteia fiind inadmisibilă, inclusiv în situația în care vizează soluția dată asupra cererii accesorii privind cheltuielile de judecată.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 21 din 19 ianuarie 2022

1. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. (...)/CA din 28.09.2021 Tribunalul (J) a admis excepția lipsei de obiect a acțiunii, invocată de pârâtă, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta (R) în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială (J), având ca obiect anularea Deciziei nr. (xxxx)/09.02.2021, ca devenită fără obiect și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul de a anula obligarea instituției la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 de lei.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata (R), legal citată, nu și-a precizat poziția față de prezentul recurs.

4. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul declarat de pârâtă, prin prisma excepției inadmisibilității, invocată din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Prin Decizia (xxxx)/09.02.2021 emisă de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială (J) s-a respins cererea formulată de reclamanta (R), privind acordarea drepturilor prevăzute de art. 5 alin. 7 din Decretul Lege nr. 118/1990, reținându-se că nu a făcut dovada persecuției politice suferite de părintele său cu acte oficiale eliberate de organe competente.

Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii, iar prin Sentința nr. (...)/CA din 28.09.2021 pronunțată de Tribunalului (J) a fost respinsă ca devenită fără obiect ca urmare a faptului că a fost revizuită prin Decizia nr. (xxxx)/R/21.09.2021, pârâta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând admisibilitatea căii de atac, prin raportare la prevederile art. 13 alin. 8 din Decretul-lege nr. 118/1991, instanța de recurs a reținut că împotriva deciziei prin care a fost soluționată cererea de acordare a indemnizației, persoana interesată poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este definitivă. Contestațiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

Prin Decizia nr. 6/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, instanța supremă s-a pronunțat asupra interpretării prevederilor art. 7 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, care la data sesizării Înaltei Curți, avea următorul conținut: (2) Cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute în prezenta ordonanță se depun la casa județeană de pensii sau, după caz, la Casa de Pensii a Municipiului București. (3) Comisia este obligată să se pronunțe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată. (4) Împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea tribunalului este definitivă. Contestațiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

 Prin decizia amintită pronunțată în interesul legii, instanța supremă a statuat că dispozițiile art. 7 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârile judecătorești pronunțate în cauzele având ca obiect contestații împotriva hotărârilor pronunțate de comisiile din cadrul caselor județene de pensii sau din cadrul Casei de Pensii a Municipiului București nu sunt supuse recursului, hotărârea judecătorească pronunțată în primă instanță având caracter definitiv.

Aplicând raționamentul instanței supreme pentru interpretarea prevederilor art. 13 alin. 8 din Decretul Lege nr. 118/1990, care au același conținut cu cele care au făcut obiectul interpretării prin Decizia nr. 6/2017, instanța de recurs a reținut că hotărârea tribunalului ce face obiectul prezentului recurs este definitivă, calea de atac exercitată împotriva acesteia fiind inadmisibilă, inclusiv în situația în care vizează soluția dată asupra cererii accesorii privind cheltuielile de judecată.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva Sentinței nr. (...)/CA din 28.09.2021 pronunțată de Tribunalul (J), fără a se acorda cheltuieli de judecată întrucât nu au fost solicitate de partea îndreptățită.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Mariana ILISIE)

Domenii speta

Spete similare