Revocarea suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni după intrarea în vigoare a Noului C.pen..

•Revocarea suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni după intrarea în vigoare a Noului C.pen..

- Codul penal, art. 96 alin. (4)

- Legea nr. 187/2012, art. 22 alin. (4)

Potrivit art. 96 alin. (4) C.pen., revocarea suspendării sub supraveghere, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, operează doar în ipoteza în care pedeapsa pentru noua infracțiune este pedeapsa închisorii, nu și în cazul în care pedeapsa aplicată este pedeapsa amenzii.

Într-adevăr, dispozițiile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 prevăd faptul că ”Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa închisorii aplicată cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate”. Însă, dispozițiile menționate nu pot fi interpretate singular, rupte de restul dispozițiilor Codului penal.

Prin decizia nr. 11/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - în materie penală s-a stabilit că, ”în aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen., conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care potrivit Codului penal anterior a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 861 C.pen. anterior și o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) și (5) C.pen..”

Prin urmare, revocarea suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni după intrarea în vigoare a Noului Cod penal, poate opera doar în condițiile prevăzute de art. 96 alin. (4) C.pen..

O altă interpretare a art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012, care ar duce la revocarea suspendării sub supraveghere inclusiv în situația în care pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune este amenda, ar duce la crearea unui regim discriminatoriu pentru cei ce au beneficiat de suspendarea executării unei pedepse sub supraveghere pentru infracțiuni comise în timpul minorității în comparație cu condamnații adulți. Or, crearea unui regim sancționator mai aspru pentru minori în comparație cu cei ce comit infracțiuni în majorat a fost deja constatată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr. 601 din 27 septembrie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. b) C.pen. (a se vedea, în principal, paragraful 23).

(Secţia a II-a Penală, decizia penală nr. 390/A din data de 27 mai 2020)

Prin sentinţa penală nr. 213 din 20.06.2019 pronunţată de Judecătoria Urziceni, în baza art.372 alin. (1) lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii de 90 zile-amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 20 lei, rezultând o amendă în cuantum de 1.800 lei pentru comiterea infracţiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase.

S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii a fost săvârşită şi descoperită în termenul de încercare de 4 ani al pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 484 din 29.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 709/2/2012, definitivă prin decizia penală nr. 2095 din 14.06.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 484 din 29.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 709/2/2012, definitivă prin decizia penală nr. 2095 din 14.06.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi înlocuită pedeapsa închisorii de 2 ani cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 129 alin. (2) lit. d) C.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute măsura educativă a internării într-un centru de detenţie a cărui durată se majorează cu 1 lună, urmând ca în final inculpatul să execute măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani şi 1 lună.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 125 alin. (3) C.pen.

S-a dedus din durata măsurii educative durata reţinerii de 24 ore, de la 15.12.2011, ora 14.40, până la 16.12.2011, ora 14.40.

În baza art. 112 lit. b) C.pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: 1 (unu) cuţit în lungime totală de 21 cm, având lama în lungime de 11,5 cm cu inscripţia „Columbia Li Chang DA:B0012 USA Saber; 1 (una) teacă material textil culoare neagră în lungime de 21 cm, depuse la Camera de Corpuri Delicte a Poliţiei Municipiului Urziceni în baza dovezii seria .. din 05.04.2017.

În baza art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, a inculpatului  pentru săvârşirea infracţiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (1) lit. a) C.pen..

Analizând ansamblul materialului probator administrat, sub aspectul situației de fapt, instanţa de fond a reţinut că, la data de 01.04.2017, în jurul orelor 22:16, inculpatul  se afla în incinta sălii de jocuri (”cazinou”) aparținând SC ANG SRL – punctul de lucru din (..), când a fost depistat de organele de poliție având asupra sa un cuţit în lungime totală de 21 cm., lungimea lamei fiind de 11,5 cm. cu inscripția Columbia Li Chang Da: B0012 USA SABER”, aflat într-o teacă din material textil.

Cuțitul și teaca (bun accesoriu) au fost depuse la camera de corpuri delicte a Poliției Municipiului Urziceni conform dovezii seria .. din 05.04.2017.

În cursul urmăririi penale, fiind audiat, inculpatul a susținut că atunci când polițistul sau jandarmul care a efectuat controlul corporal asupra sa în incinta cazinoului l-a întrebat ce are în buzunarul drept al gecii, el a scos, nu un cuțit, ci un telefon mobil marca Samsung cu butoane. După ce a arătat telefonul, jandarmul sau polițistul l-a invitat la sediul Poliției Municipiului Urziceni. Când a ajuns în afara cazinoului, a întrebat de ce trebuie să meargă acolo și atunci i s-a arătat un cuțit.

Martorul L.C. a precizat că este cel care l-a întrebat pe inculpat ce are în buzunarul gecii, după ce a sesizat în cursul controlului corporal că acesta are un obiect în buzunarul din dreapta al hainei pe care o purta.

Martorul S.A., agent de poliţie ce se afla în imediata apropiere a inculpatului şi care efectua activități specifice controlului, a declarat următoarele: în timp ce efectua controlul corporal al unei alte persoane, un lucrător I.J.J. i-a înmânat un cuțit ce se afla într-o teacă din material textil și l-a întrebat ce face cu acel cuțit, acesta spunându-i să i-l dea șefului acțiunii. Mai arată martorul că, în momentul în care a avut loc discuția cu lucrătorul I.J.J., lângă acesta se afla numitul .

A mai precizat martorul că îl cunoaşte pe  deoarece este o persoană cunoscută de organele de poliție şi că nu știe de unde a luat acel cuțit lucrătorul I.J.J., deoarece efectua unei alte persoane un control corporal.

De altfel, scena respectivă a fost surprinsă de camerele de supraveghere instalate în incinta cazinoului, fişierul „HCVR_ch6_main”, fiind relevant intervalul 22:16:52-22:16:56.

Coroborând declaraţiile inculpatului şi ale martorilor şi observând imaginile surprinse de camerele de supraveghere, prima instanță a reținut că acel cuţit nu putea proveni decât de la inculpatul .

În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului, care, în data de 01.04.2017, în jurul orelor 22.16, a purtat fără drept un cuţit în sala de jocuri S.C. ANG S.R.L., situată în (..), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prevăzută şi pedepsită de art. 372 alin. (1) lit. a) C.pen.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracţiunii, instanţa de fond a constatat că existenţa elementului material, respectiv fapta de a purta fără drept, în locuri special amenajate şi autorizate pentru distracţie a cuţitului, a rezultat din probele administrate pe parcursul procesului penal. Infracţiunea incriminată are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la buna convieţuire, ordinea şi liniştea publică, integritatea fizică sau sănătatea persoanei, urmarea imediată a faptei săvârşite de către inculpat constă în atingerea adusă acestor valori sociale, infracţiunea fiind una de pericol.

Pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii examinate, este necesar ca portul, fără drept, al obiectelor periculoase să se petreacă într-un loc sau într-o ocazie dintre cele expres şi limitativ arătate în textul de incriminare, şi anume: în locuri special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement, în mijloace de transport în comun, la adunări publice sau la manifestări cultural-sportive. Aceste locaţii prin natura lor sau datorită anumitor împrejurări concrete, prezintă riscul punerii în primejdie a vieţii sau integrităţii corporale a persoanelor ori al tulburării ordinii şi liniştii publice. Nu prezintă importanţă modalitatea în care autorul s-a găsit în postura deţinerii obiectului periculos.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material al laturii obiective şi urmarea socialmente periculoasă rezultă din materialitatea faptei.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă prevăzută de art. 16 alin. (3), lit. b) C.pen., acesta prevăzând rezultatele faptei sale, respectiv atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la buna convieţuire, ordinea şi liniştea publică, integritatea fizică sau sănătatea persoanei, şi deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Instanţa de fond a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă, din ansamblul probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, că fapta reţinută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţia cerută de lege.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C.pen.

S-a arătat că, sub aspectul regimului sancţionator, Codul penal prevede posibilitatea aplicării amenzii penale alternativ cu pedeapsa închisorii, iar instanța de fond a apreciat că pedeapsa amenzii penale ar fi de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, raportat atât la împrejurările cauzei, cât şi la persoana inculpatului.

Întrucât inculpatului i-a fost încuviinţată solicitarea ca judecata să se facă conform procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii, respectiv numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C.pr.pen., reducând cu o pătrime limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii.

La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere faptul că a recunoscut şi regretat comiterea faptei, colaborând cu organele de cercetare penală în vederea aflării adevărului.

Pe baza criteriilor de individualizare judiciară, instanţa, în temeiul art. 372 alin. (1) lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.pr.pen. a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii de 90 zile-amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 20 lei, rezultând o amendă în cuantum de 1.800 lei, pentru comiterea infracţiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase.

Analizând fişa de cazier judiciar a inculpatului, s-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii a fost săvârşită şi descoperită în termenul de încercare de 4 ani al pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 484 din 29.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. 709/2/2012, definitivă prin decizia penală nr. 2095 din 14.06.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanța de fond apreciind aplicabile dispozițiile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 și art. 129 alin. (2) lit. d) C.pen.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul

În apel, la termenul din data de 11.12.2019, Curtea a pus în discuție aplicabilitatea în cauză a deciziei nr. 11/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - în materie penală, solicitând participanților la procedură să formuleze concluzii cu privire la acest aspect.

Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de criticile formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin. (2) C.pr.pen., constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Cu prioritate asupra situației de fapt reținute de prima instanță, Curtea constată că aceasta este confirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale, probe însușite de inculpat în procedura prevăzută de art. 374 alin. 4, 375, 396 alin. (10) C.pr.pen. și care nu au fost contestate în prezenta cale de atac.

Aceste probe, constând în declarațiile martorilor (..), proces-verbal redare imagini camere de supraveghere (fila 34 d.u.p.) cu planșă foto (filele 35- 39 d.u.p.), proces-verbal cercetare la fața locului (filele 41-49 d.u.p.), înscrisuri referitoare la activitatea sălii de jocuri (filele 60-75 d.u.p.), dovedesc faptul că la data de 01.04.2017, în jurul orelor 22.16, inculpatul a purtat fără drept un cuţit în sala de jocuri S.C. ANG S.R.L., situată în (..), conduita sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prevăzută şi pedepsită de art. 372 alin. (1) lit. a) C.pen. cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la un an sau cu amenda.

În ceea ce privește întrunirea elementelor constitutive al infracțiunii indicate, Curtea subscrie motivării primei instanțe și arată suplimentar faptul că portul cuțitului a avut loc într-un loc special amenajat și autorizat pentru distracție sau agrement, respectiv într-un spațiu autorizat pentru desfășurarea de jocuri de noroc și pariuri, după cum rezultă din certificatul constatator emis de ORC pentru punctul de lucru din Urziceni, și din licențele și deciziile emise de Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere privind acordarea autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc pentru societatea ANG SRL (filele 60-75 d.u.p.).

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că prima instanța s-a oprit asupra pedepsei amenzii, într-un cuantum apropiat de minimul legal, nefiind învederat nici un motiv care să ducă la reducerea acesteia.

Pe de altă parte, Curtea observă că prima instanță a făcut o aplicare eronată a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 187/2012, cu consecința greșitei revocări a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 484 din 29.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. 709/2/2012, definitivă prin decizia penală nr. 2095 din 14.06.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, în cauză, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită în interiorul termenului de încercare de 4 ani al suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 484 din 29.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. 709/2/2012, definitivă prin decizia penală nr. 2095 din 14.06.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă aplicată pentru o infracțiune comisă în minorat.

Prin decizia nr. 11/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - în materie penală s-a stabilit că, ”în aplicarea dispozițiilor art.5 C.pen., conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care potrivit Codului penal anterior a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 861 C.pen. anterior și o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) și (5) C.pen..”

În motivarea deciziei menționate, Înalta Curte a subliniat faptul că, spre deosebire de situația suspendării condiționate aplicate în temeiul vechiului Cod penal., în cazul căreia, conform art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 187/2012, regimul, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal anterior, pentru situația suspendării sub supraveghere, Legea de punere în aplicare a noului Cod penal prevede, în cuprinsul art. 16, doar faptul că măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal anterior se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.

Această diferență de formulare a dus Înalta Curte la concluzia aplicabilității art. 96 alin. (4) și (5) C.pen., în cazul în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care potrivit Codului penal anterior a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 861 C.pen. anterior și o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este considerată legea nouă.

Or, acest raționament este evident aplicabil și în situația în care infracțiunea săvârșită în termenul de încercare a fost comisă după intrarea în vigoare a Noului Cod penal, cum este cazul infracțiunii din data de 01.04.2017 pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului , revocarea suspendării sub supraveghere urmând să opereze în condițiile art. 96 alin. (4) și (5) C.pen.

Însă, potrivit art. 96 alin. (4) C.pen., revocarea suspendării sub supraveghere, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, operează doar în ipoteza în care pedeapsa pentru noua infracțiune este pedeapsa închisorii, nu și în cazul în care pedeapsa aplicată este pedeapsa amenzii, cum a dispus Judecătoria Urziceni în prezenta cauză.

Într-adevăr, dispozițiile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 prevăd faptul că ”Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa” închisorii aplicată cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate. Însă, dispozițiile menționate nu pot fi interpretate singular, rupte de restul dispozițiilor Codului penal.

Raportat la cele arătate mai sus, revocarea suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni după intrarea în vigoare a Noului Cod penal, poate opera doar în condițiile prevăzute de art. 96 alin. (4) C.pen., în prezenta speță doar în ipoteza în care pedeapsa aplicată pentru infracțiunea din data de 01.04.2017 ar fi fost pedeapsa închisorii.

O altă interpretare a art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012, care ar duce la revocarea suspendării sub supraveghere inclusiv în situația în care pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune este amenda, ar duce la crearea unui regim discriminatoriu pentru cei ce au beneficiat de suspendarea executării unei pedepse sub supraveghere pentru infracțiuni comise în timpul minorității în comparație cu condamnații adulți. Or, crearea unui regim sancționator mai aspru pentru minori în comparație cu cei ce comit infracțiuni în majorat a fost deja constatată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr. 601 din 27 septembrie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. b) C.pen. (a se vedea, în principal, paragraful 23).

Având în vedere cele ce preced, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen. Curtea a admis apelul declarat de inculpatul  cu privire la sentinţa penală nr. 213/20.06.2019 pronunţată de Judecătoria Urziceni.

A desființat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:

În baza art. 96 alin. (4) C.pen. rap. la decizia nr. 11/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - în materie penală a înlăturat dispoziţia de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 484 din 29.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. 709/2/2012, definitivă prin decizia penală nr. 2095 din 14.06.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A dispus ca inculpatul să execute doar pedeapsa de 90 zile-amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 20 lei, rezultând o amendă în cuantum de 1.800 lei, aplicată în cauză, în baza art. 372 alin. (1) lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.pr.pen., pentru comiterea infracţiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 64 C.pen.

Domenii speta

Spete similare