Plangere contraventionala

Cod ECLIECLI:RO:JDBRLD:2022:001.001752

Dosar nr. 4965/189/2021

R O M A N I A

JUDECATORIA BARLAD

JUDB

Sentinta civila Nr. 1752/2022

Sedinta publica din data de 13 Iulie 2022

INSTANTA

Deliberand asupra cererii de fata, constataurmatoarele:

La data de 23.08.2021 s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei Barlad, sub nr. X/189/2021, cererea formulata de petenta X SRL in contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN VASLUI, solicitand instantei ca prinhotararea ce o vapronunta sa dispuna anularea procesului-verbal atacat.

In motivarea in fapt, petenta arata ca prin procesul-verbal de contraventie atacat, agentul constatator a aplicat o amenda contraventionala in cuantum de 9.000 lei pentru o pretinsa contraventie pe care societatea petenta ar fi savarsit-o.

Motivarea in fapt a acestei sanctiuni contraventionale este sustinuta de urmatorul text din inscrisul procesului-verbal de contraventie: ”in calitate de operator de transport rutier a utilizat la efectuarea transportului rutier de marfuri conducatorul auto X X X (X) care a condus auto marca IVECO cu nr. X fara ca acesta sa fie titular al atestatului de conducator auto, abatere cu aparatul radar montat pe auto MAI 39190".

Motivarea in drept a acestui proces-verbal de contraventie se fundamenteaza pe urmatoarele prevederi legale (astfel cum acestea au fost indicate in inscrisul procesuluiverbal):

•art. 3 pct. 6 din H.G. nr. 69/2012;

•art. 6 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012.

Petenta arata ca, prin plangerea contraventionala urmareste ca onorata instanta sa constate nelegalitatea procesului-verbal atacat si sa dispuna anularea acestuia, de vreme ce societatea petenta nu a savarsit contraventia pentru care a fost sanctionata.

Acuzatia adusa petentului este o acuzatie penala in sensul Conventiei, iar acesta beneficiaza de toate garantiile procesului penal, printre care si prezumtia de nevinovatie

(consacrata de art. 23 alin. I I din Constitutie si art. 6 alin. 2 din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale), care a fost instituita cu scopul de a proteja indivizii fata de posibilele abuzuri din partea autoritatilor, motiv pentru care sarcina probei in procedura contraventionala desfasurata in fata instantei de judecata revine in prima faza agentului constatator si nu petentului.

Petentul ar trebui sa faca dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal doar in situatia in care probele administrate de agentul constatator (constand in documentatia care a stat la baza procesului-verbal de contraventie) pot convinge instanta in privinta vinovatiei „acuzatului” dincolo de orice indoiala rezonabila.

In plus, fiind vorba despre o acuzatie penala, agentul constatator avea obligatia de a informa complet petentul, in cel mai scurt timp posibil, asupra naturii si cauzei acuzatiei formulate impotriva sa si de a-i prezenta probele pe care se bazeaza ”acuzatia”. Doar astfel se asigura dreptul la un proces echitabil care presupune ca de la nasterea raportului de drept contraventional, ”acuzatul” (contravenientul) sa aiba posibilitatea rezonabila de a-si expune cauza sa instantei de judecata in conditii care sa nu il dezavantajeze fata de agentul constatator.

Complementar prezumtiei de nevinovatie, instanta trebuie sa aiba in vedere si principiul in dubio pro reo. Inainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Infaptuirea justitiei cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii).

Mai arata ca fapta pretins a fi savarsita de catre societatea petenta nu se circumscrie contraventiei prevazute de art. 3 pct. 6 din H.G. 6912012.

Asa cum reiese din continutul procesului-verbal contraventional, fapta pentru care societatea petenta a fost sanctionata, de utilizare la efectuarea unui transport de marfuri a unui conducator auto ”fara ca acesta sa fie titular al atestatului de conducator auto", ar fi prevazuta de art. 3 pct. 6 din H.G. 69/2012, textul legal fiind indicat in mod expres de catre agentul constatator in inscrisul procesului-verbal intocmit.

Raportat la problematica prezentei spete, avand in vedere situatia de fapt astfel cum aceasta a fost retinuta si descrisa in inscrisul procesului-verbal atacat, in mod cert, textul legal ce ar contine incriminarea faptei pretins savarsite de catre societatea noastra nu ne este aplicabil

In primul rand, faptul ca dispozitiile art. 3 pct. 6 din H.G. nr. 69/201 2 nu sunt incidente in prezenta speta transpare din insasi titulatura actului normativ - Hotarare nr. 69 din 1 februarie 2012 privind stabilirea incalcarilor cu caracter contraventional ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European sl al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata transportului rutier international de marfuri.

In al doilea rand, atestatul de conducator auto care trebuie obtinut in conditiile Regulamentului (CE) nr. 1 .072/2009 la care face referire art. 3 pct. 6 din H.G. 69/201 2 are in vedere cazul unui conducator auto care nu este nici resortisant al unui stat membru, nici rezident pe termen lung in intelesul Directivei 2003/109/CE a Consiliului.

Or, transportul rutier de marfuri pe care societatea petenta l-a efectuat in data de 31.07.2021 a fost unul national si nicidecum unul international de marfuri si, mai mult decat atat, conducatorul auto, domnul X X X, ce se afla la volanul autovehiculului societatii petente, este cetatean roman, astfel ca societatea petenta nu avea in niciun caz obligatia de a folosi un conducator auto detinator de atestat obtinut in conditiile prevazute la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009.

Asa cum reiese din procesul-verbal atacat, locul savarsirii pretinsei contraventii a fost24 (E581) - Simila", transportul fiind, in afara oricarui dubiu, unul national.

De asemenea, conducatorul auto, X X X, este cetatean roman, acest statut al acestuia si toate datele de identificare ale acestuia fiind cunoscute de catre agentul constatator, cu ocazia legitimarii conducatorului auto. Dovada sta in acest sens faptul ca in procesul-verbal de contraventie, agentul constatator a mentionat expres codul numeric personal al acestuia care este unul evident romanesc.

Cu toate acestea, agentul constatator din cadrul Serviciului Rutier al I.P.J. Vaslui a tinut cu tot dinadinsul sa sanctioneze societatea petenta in contextul in care, foarte important, pentru fapta de a conduce fara a detine un atestat profesional a fost sanctionat si conducatorul auto, domnul X X X

Prin Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor Seria PVSX nr. X din 31.08.2021 (in fapt, 31.07.2021 ) emis de Politia Judetului Vaslui - Serviciul Rutier, conducatorului auto i-a fost aplicata o sanctiune pecuniara, amenda contraventionala in cuantum de 1.305 lei, ca urmare a faptului ca in data de 31.08.2021 (in fapt, 31.08.2021), ora 08:45, ”a condus autoutilitara marca IVECO cu nr. Xdestinata transportului de marfuri, fara a detine atestat profesional".

Fapta savarsita de catre conducatorul auto este prevazuta si sanctionata de art. 105 alin. 1 pct. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, potrivit caruia ”constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a 'V-a de sanctiuni urmatoarele fapte savarsite de persoane fizice: [...1 5. conducerea unui autovehicul destinat transportului public de persoane sau de marfuri fara a defini atestatul profesional".

Or mod inexplicabil, societatea petenta a fost sanctionata pentru aceeasi fapta, agentul constatator invocand un temei legal care, asa cum am aratat, nu este aplicabil, dar care, in acceptiunea agentului constatator, prezinta acelasi continut cu norma sanctionatorie de la art. 105 alin. 1 pct. 5 din O.U.G. nr. 1 95/2002, de vreme ce, pentru aceeasi fapta, organul statului a sanctionat atat societatea noastra, cat si conducatorul auto ca urmare a faptului ca acesta din urma nu ar fi detinut un atestat de conducator auto/profesional, incalcandu-se flagrant prevederile art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, conform carora pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala principala.

Mai arata faptul ca sanctionarea contraventionala si, mai ales, emiterea procesului-verbal de contraventie s-a realizat dupa bunul plac al agentului constatator este dovedit/confirmat de faptul ca in ciuda formularului care prevedea un termen de 15 zile, agentul constatator a indicat un termen de 48 de ore in inscrisul procesului-verbal atacat, termen in care societatea petenta putea achita jumatate din minimul amenzii prevazute de lege si aplicate (calculat de la data inmanarii sau comunicarii procesului-verbal), suma de 4.500 Iei.

Este evident ca agentul constatator a sfidat faptul ca la data la care se pretinde ca societatea petenta ar fi savarsit fapta contraventionala, termenul in care contravenientul poate achita jumatate din minimul amenzii prevazute de lege era si este in continuare de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii procesului-verbal de contraventie si nicidecum 48 de ore.

Fata de toate aceste motive, solicita ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna anularea procesului-verbal atacat.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.31 alin.1 din OG2/2001.

In probatiune, s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.

In temeiul art. 150 C.pr.civ., au fost atasate plangerii contraventionale inscrisuri aflatela filele11-13dosar.

Actiunea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 40 lei.

Intimatul Inspectoratul de Politie al Judetului Vaslui nu a formulat intampinare, in conformitate cu prev. art. 205 Cod procedura civila, dar a depus la dosar Precizari prin a solicitat respingerea plangerii contraventionale pentru considerentele:

In fapt, intimatul arata ca prin procesul-verbal cu datele de mai sus s-a retinut in sarcina petentului ca la data de 31.07.2021, ora 08.45, in DN24, loc. Simila, jud. Vaslui, in calitate de operator de transport rutier a utilizat la efectuarea transportului rutier de marfuri conducatorul auto X X X care a condus auto marca Iveco cu nr. X fara ca acesta sa fie titular al atestatului de conducator auto, abatere filmata cu aparatul radar montat pe auto MAI 39190 fapte prevazute de: fapta prev. de art. 3 pct 6 si sanctionata de art 6 al 1 din HG 69/2012.

Sub aspectul legalitałii, considera ca procesul-verbal de contraventie indeplineste conditiile de forma si fond prevazute de lege, nefiind incident niciun caz de nulitate relativa si/sau absoluta.

Sub aspectul temeiniciei, aminteste ca procesul-verbal de constatare a contraventiei, in masura in care cuprinde constatarile agentului constatator, are forta probanta prin el insusi si constitue o dovada suficienta a vinovatiei contestatarului, cat timp acesta din urma nu este in masura sa prezinte o proba contrara certa si concludenta.

Contraventia retinuta in sarcina petentului a fost constatata direct de agentul de politie, aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, competent sa constatate ii sa sanctioneze contraventii la regimul circulatiei rutiere, precum si prin intermediul aparatului radar montat pe auto MAI 39190.

Totodata, invedereaza instantei faptul ca abaterea pentru care a fost sanctionat petentul, nu se afla printre contraventiile care se constata strict prin intermediul mijloacelor tehnice omologate (viteza, alcool). Astfel, manevra pentru care a fost sanctionat petentul, a fost constatata cu respectarea dispozitiilor art 15 alin 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, care prevede ca : „ 3) Ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne constata contraventii privind: apararea ordinii publice; circulatia pe drumurile publice; regulile generale de comert; vanzarea, circulatia si transportul produselor alimentare si nealimentare, tigarilor si bauturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotarare a Guvernului.

Mai arata ca, potrivit prevederilor art. 109, alin. (1) din O.U.G. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac in mod direct de catre politistul rutier, cu exceptia cazurilor in care constatarea se efectueaza cu mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, or din interpretarea pct. 19 si 20 ale art. 6 din acelasi act normativ, singurele situatii cand se impune utilizarea unor astfel de mijloace in dovedirea faptelor contraventionale sunt acelea privind conducerea unui autovehicul sub influenta bauturilor alcoolice sau produselor stupefiante ori cu efecte similare acestora si cele referitoare la depasirea limitei de viteza pe drumurile publice. ” Rezulta astfel ca in sarcina agentului de politie nu este instituita, pentru probarea contraventiei retinute in procesul-verbal, obligatia de a o inregistra, situatiile in care aceste fapte sunt inregistrate cu mijloace tehnice fiind doar un mijloc de intarire a veridicitatii faptelor constatate direct.

Procesul-verbal de constatare si sanctiona e a contraventiilor se bucura de prezumtia relativa de autenticitate si veridicitate pana la proba contrara daca fapta contraventionala a fost constatata direct de agentull constatator care aplica sanctiuni contraventionale.

Mai mult de atat, arata faptul ca la momentul incheierii procesului-verbal, petentul nu a avut de facut obiectiuni, fiind de acord cu cele mentionate in cuprinsul acestuia.

Pentru aceste considerente apreciaza ca plangerea contraventionala este neintemeiata si trebuie respinsa.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.art.34 din OG2/2001 si art.14 Cod procedura civila.

In probatiune, a fost solicitata incuviintarea probei cu inscrisuri si proba cu inregistrarea video a faptei.

La data de 18.03.2022 petenta a depus la dosar Concluzii scrise prin care, in completarea celor sustinute prin cererea de chemare in judecata, reitereaza solicitarea ca pe baza motivelor de nelegalitate invocate impotriva Procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor Seria PVSX nr. X din 31.07.2021, emis de Politia Judetului Vaslui — Serviciul Rutier si cu respingerea ca nefondate a sustinerilor intimatei din precizarile depuse de aceasta, sa dispuna anularea totala a procesului-verbal de contraventie atacat.

Cu privire la probele propuse de intimate arata ca:

In precizarile formulate, intimata solicita instantei de judecata sa ii incuviinteze proba cu „DVD nr. X cu inregistrarea video a aparatului radar".

In principal, se impune aplicarea sanctiunii decaderii intimatei din dreptul de a mai propune probe, intrucat intimata nu a depus intampinare la plangerea contraventionala formulata de societatea petenta.

Or in speta, decaderea intimatei din dreptul de a mai propune probe decurge din lipsa actului de procedura reprezentat de intampinare. Considera ca desi este vorba tot despre sanctiunea decaderii, reglementarea art. 254 alin. 1 C.proc.civ. vizeaza, mai degraba, cazul in care intampinarea a fost depusa in termen, dar paratul nu a solicitat administrarea de probe in combaterea cererii de judecata sau a solicitat anumite probe, dar nu toate pe care ar fi putut sau ar fi trebuit sa le solicite in apararea sa. Intimata din speta nu a avut nicio intentie plina de determinare de a invoca aparari si, corelativ, dovezi in aparare fata de cererea de chemare in judecata, atata timp cat nu a depus deloc intampinare, actul de procedura primordial si esential in lansarea de aparari ale intimatei in cadrul plangerii contraventionale promovate de societatea noastra.

In subsidiar, doar daca instanta ar aprecia ca nu opereaza decaderea initmatei din dreptul de a mai propune probe, solicita respingerea probei cu „DVD nr. X cu inregistrarea video a aparatului radar” ca inutila, intrucat ateasta proba nu poate fi concludenta in speta.

Potrivit art. 255 alin. 1 C.pr.civ. „probele trebuie sa fie admisibile potrivit legii si sa duca la solutionarea procesului".

Chestiunea in discutie in prezenta cauza este una strict juridica, de corecta si interpretare a dispozitiilor legale incidente in cauza fata de acuzatia contraventionala a agentului constatator: daca transportul rutier de marfuri in spatiul comunitar in speta este unul international sau national, daca conducatorul auto este resortisant sau rezident pe termen lung al unui stat membru al U.E. si, implicit, daca societatea noastra avea obligatia de a folosi un conducator auto detinator de atestat obtinut in conditiile prevazute la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009.

Or, inregistrarea video a aparatului radar poate cel mult sa expuna simpla situatie de fapt a unui conducator auto caruia i se solicita un atestat pe care nu trebuie sa-l detina. De altfel, societatea noastra nici nu invoca ca ar exista efectiv un astfel de atestat, tocmai pentru ca nu era cazul sa existe un asemenea document.

Nu se poate concepe nici macar in abstracto ca solutionarea plangerii contraventionale din prezenta cauza poate depinde de o astfel de inregistrare video invocata de catre intimata.

De asemenea, apreciaza petenta ca sunt total nepertinente invocarea de catre intimata a dispozitiilor art. 315 alin. 1 si alin. 2 C.proc.civ. si sustinerea acesteia ca se opune „la audierea in calitate de martori a sotiei, fostei sorii, logodnicei sau concubinei (...)".

Aceasta pretinsa aparare a intimatei este sunt pur si simplu lipsita de context, avand in vedere ca societatea petenta nu a solicitat in vreun fel incuviintarea probei testimoniale, cu atat mai mult nu a solicitat audierea unor persoane incompatibile potrivit legii cu calitatea de martor.

Reitereaza ca in cadrul prezentei plangeri contraventionale, sustinerile petentei nu sunt susceptibile de a fi dovedite cu proba testimoniala, intrucat cauza supusa judecatii priveste critici de legalitate a procesului-verbal de contraventie, iar nu contestarea situatiei de fapt expuse de agentul constatator (inexistenta atestatului pentru conducatorul auto).

Cu privire la sustinerile Intimatei referitoare la forta probanta si prezumtia de legalitate si veridicitate ale procesului-verbal de contraventie si la faptul ca acesta ar constitui „o dovada suficienta a vinovatiei contestatarului".

Pe de o parte, trebuie avut in vedere faptul ca potrivit jurisprudentei Curtii E.D.O., contraventionalul este tot Ť penal ť, presupunand aplicarea unor sanctiuni corelate pericolului social al faptei contraventionale. De altfel, cum am aratat si prin cererea de chemare in judecata, acuzatia adusa petentului este o acuzatie penala in sensul Conventiei, iar acesta beneficiaza de toate garantiile procesului penal, printre care si prezumtia de nevinovatie (consacrata de art. 23 alin. 1 1 din Constitutie si art. 6 alin. 2 din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale), care a fost instituita cu scopul de a proteja indivizii fata de posibilele abuzuri din partea autoritatilor, motiv pentru care sarcina probei in procedura contraventionala desfasurata in fata instantei de judecata revine in prima faza agentului constatator si nu petentului.

Pe de alta parte, ca orice act administrativ, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor se bucura de prezumtia de legalitate si veridicitate, insa aceasta prezumtie nu este una absoluta, intrucat aceasta poate fi rasturnata definitiv in cadrul cailor judiciare de atac specifice puse la dispozitie de lege (in cazul procesului-verbal de contraventie, prin plangere contraventionala care este actiunea in anularea actului administrativ special in materia contenciosului administrativ contraventional), caci tocmai aceasta este ratiunea controlului judiciar: verificarea legalitatii care se prezuma, dar care poate fi infirmata definitiv (prin efecte'e autoritatii/puterii de lucru judecat al hotararii judecatoresti de anulare). De altfel, chiar intimata arata in precizarile sale ca „procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor se bucura de prezumtia relativó de autenticitate si veridicitate (...)”.

Prin urmare, intimatei ii revine sarcina de a argumenta si dovedi ca pretinsa fapta a societatii petente, aceea de a utiliza un conducator auto cetatean roman pentru efectuarea unui transport rutier de marfuri national, constituie contraventia prevazuta Ia art. 3 pct. 6 din H.G. nr. 69/2012.

Astfel, petenta arata ca acesta este rationamentul corect pe care instanta de judecata trebuie sa il aiba in vedere in solutionarea cauzei, deoarece drepturile fundamentale ale cetateanului sunt cele ce trebuie asigurate, iar nu increderea neconditionata in buna-credinta a organelor constatatoare.

Cu privire la mijloacele tehnice de constatare a pretinsei contraventii.

In cuprinsul precizarilor sale, intimata insista asupra fapturui ca pretinsa contraventie „a fost constatata direct de agentul de politie (...) precum si prin intermediul aparatului radar montat pe auto MAI 39190", ca „abatererea pentru care a fost sanctionat petentul, nu se afla printre contraventiile care se constata strict prin intermediul mijloacelor tehnice omolgate (viteza, acool)”, ca „in sarcina agentului de politie nu este instituita, pentru probarea contraventiei retinute in procesul verbal, obligatia dea o inregistra". Totodata, intimata invoca dispozitiile art. 15 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 incercand sa arate competenta agentului constatator prin aceea ca „ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne constata contravenfrii privind: circulatia pe drumurile publice (...)".

Petenta precizeaza ca, este evident ca intimata ori nu intelege care este cauza supusa judecatii in prezentul dosar, ori evita constient sa raspunda punctual sustinerilor petentei, caci, altfel, nu intelege pentru ce a fost facuta toata discutia referitoare la mijloacele tehnice cu care a fost constatata pretinsa contraventie si la competenta agentului constatator.

De altfel, este total antagonica atitudinea intimatei care desi insista in lipsa obligatiei agentului constatator de a inregistra video contraventia, totusi solicita incuviintarea probei cu inregistrarea video a aparatului radar - „DVD nr. X cu inregistrarea video a aparatului radar".

Petenta adduce critici si sustinerilor intimatei ca „la momentul incheierii procesului-verbal, petentul nu a avut de facut obiectiuni, fiind de acord cu cele mentionate in cuprinsul acestuia” si „petentul si-a insusit cele retinute de politist".

Intimata face o confuzie in ceea ce priveste persoana care are calitatea de petent in prezenta cauza. Petenta in prezenta cauza este societatea petenta si nu conducatorul auto.

Or contrar sustinerilor intimatei, petenta (societatea petenta) nu a avut posibilitatea de a face obiectiuni, nu a fost de acord cu cele mentionate in procesul-verbal de contraventie si nu si-a insusit nimic din cele retinute de catre politist.

Societatii petente nu i s-a oferit posibilitatea de a fi prezenta la incheierea procesuluiverbal de contraventie, incalcandu-se printre altele si dispozitiile art. 19 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 2/2001 care vizeaza si dreptul la aparare al contravenientului (”procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient” si doar ”in cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor).

Asadar, regula o constituie intocmirea procesului-verbal de contraventie in prezenta pretinsului contravenient. Doar in situatiile exceptionale, restrictiv aplicabile, prevazute de art. 19 alin. 1 (”in cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze... procesul-verbal de contraventie poate fi intocmit in lipsa, martorul avand rolul de a confirma existenta acestor imprejurari exceptionale impuse de lege pentru intocmirea in procesul-verbal de contraventie din speta, se mentioneaza doar faptul ca ”contravenientul nu este de fata la intocmirea procesulul-verbal”, fara explicatii/motivare pentru lipsa sa concreta.

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri si proba cu inregistrarea video a faptei.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal de contraventie seria PVSX nr. X/31.07.2021 petenta SC X SRL, CUI X, cu sediul in Barlad, str. X, jud. Vasluia fost sanctionata cu amenda in suma de 9.000 lei, pentru savarsirea contraventiei prevazute de dispozitiile art. 3, pct.6 din H.G. 69/2012,retinandu-se in sarcina acesteia ca „la data de 31.07.2021 ora 08.45,in DN 24, localitatea Simila, jud. Vaslui, in calitate de operator de transport rutier a utilizat la efectuarea trnsportului rutier de marfuri conducatorul auto X X X care a condus auto (...)fara ca acesta sa fie titular al atestatului de conducator auto, abatere filmata(...)”

Procesul – verbal a fost intocmit in lipsa reprezentantului petentei. Instanta constata ca plangerea contraventionala a fost formulata in termenul de 15 zile prevazut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 in raport de mentiunile de la fila 11 a dosarului si de data stampile de pe plicul de la fila 14 a dosarului instantei.

In drept in ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta constata faptul ca acesta cuprinde toate mentiunile prevazute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, a caror lipsa este sanctionata cu nulitatea absoluta, si anume: procesul-verbal a fost incheiat de catre un agent constatator competent, care a inserat in cuprinsul actului calitatea in care acesta a actionat, precum si toate datele necesare identificarii contravenientului, data si locul comiterii faptei. De asemenea, procesul-verbal a fost semnat de catre agentul constatator, astfel incat, in cauza, nu este incident niciun caz de nulitate absoluta a procesului verbal de constatare a contraventiei.

In ceea ce priveste descrierea contraventiei savarsite, instanta constata ca fapta retinuta in sarcina petentului a fost descrisa suficient de detaliat, astfel incat sa permita corecta incadrare juridica si aplicarea sanctiunii corespunzatoare, procesul-verbal contestat fiind de natura a raspunde cerintelor legale imperative.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta retine ca, actul sanctionator nu este temeinic pentru motivele ce urmeaza a fi detaliate.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanta consta ca, in materie contraventionala actul administrativ intocmit de un functionar public in exercitarea atributiilor de putere publica cu care a fost investit (in speta – agent constatator), pe baza constatarilor personale ale acestuia (ex propriis sensibus) dar si in baza inregistrarii video (care in acest caz nu releva decat o imagine cu vehiculul implicat, captata de la departare), face dovada situatiei de fapt mentionata in cuprinsul lui pana la proba contrara, bucurandu-se de o prezumtie relativa de legalitate si veridicitate care poate fi rasturnata prin administrarea probei contrare, in conditiile legii.

In cauza Nicoleta Gheorghe c. Romaniei, Curtea a facut cateva precizari extrem de importante cu privire la obligatiile ce le revin partilor intr-o astfel de cauza, astfel “odata stabilita aplicabilitatea art. 6 in cauza concreta, este de o importanta cruciala ca instantele de judecata care sunt sesizate cu solutionarea unor plangeri impotriva unor procese-verbale de contraventie, sa acorde petentilor in mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care sa aduca dovada contrara celor retinute de agentul constatator si de a-si prezenta argumentele in aparare, in cadrul unei proceduri contradictorii .”

Potrivit art. 3 pct. 6 din H.G.69/2012, constituie contraventie „utilizarea de catre operatorul de transport rutier la efectuarea transportului rutier de marfuri a unui conducator auto care nu este titular al atestatului de conducator auto obtinut in conditiile prevazute la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009”.

Petentul contesta calitatea de transport international de marfuri, raportat la locul savarsirii contraventiei, insa, in lipsa oricaror documente de transport care sa justifice aceste aparari, raportat la definitia transportului international din Regulamentul C.E.nr. 1072/2009 si la prezumtia instituita de lege in privinta procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, instanta va califica transportul in cauza ca fiind international.

Regulamentul C.E.nr. 1072/2009 prevedenormele comune pentru accesul la piata transportului rutier international de marfuri si intre considerentele avute in vedere la elaborarea acestui act normativ se numara, printre altele si stabilirea unor norme comune aplicabile accesului la piata transportului rutier international de marfuri pe teritoriul Comunitatii, precum si definirea conditiilor in care operatorii de transport rutier de marfuri nerezidenti pot sa presteze servicii de transport in interiorul unui stat membru.

Considerentul 12 al Regulamentului C.E.nr. 1072/2009 prevede ca:

(12) De asemenea ar trebui sa fie instituit un atestat de conducator auto, pentru a permite statelor membre sa verifice in mod eficient daca conducatorii auto din tarile terte sunt angajati legal sau se afla in mod legal la dispozitia operatorului de transport rutier de marfuri responsabil de respectiva operatiune de transport.

Art. 5 din actul normativ prevede ca (1) Atestatul de conducator auto este eliberat de catre un stat membru, in conformitate cu prezentul regulament, oricarui operator de transport rutier de marfuri care:

(a) detine o licenta comunitara; si

(b) angajeaza legal in acel stat membru un conducator auto care nu este nici resortisant al unui stat membru, nici rezident pe termen lung in intelesul Directivei 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisantilor tarilor terte care sunt rezidenti pe termen lung [13] sau utilizeaza in mod legal un conducator auto care nu este nici resortisant al unui stat membru, nici rezident pe termen lung in intelesul directivei respective, care este pus la dispozitia respectivului operator de transport rutier de marfuri in conformitate cu conditiile de angajare si de pregatire profesionala stabilite in acel stat membru.

Cele doua conditii de la litera a si b sunt obligatorii cumulativ. Atestatul de conducator auto se elibereaza astfel operatorilor de transport rutier de marfuri (si sunt proprietatea acestora conform Anexei III a Regulamentului) care detin licenta comunitara si care angajeaza cetateni ai statelor terte Uniunii Europene.

(2) Atestatul de conducator auto se elibereaza de catre autoritatile competente ale statului membru de stabilire al operatorului de transport rutier de marfuri, la cererea titularului licentei comunitare, pentru fiecare conducator auto, care nu este nici resortisant al unui stat membru, nici rezident pe termen lung in intelesul Directivei 2003/109/CE, pe care acesta il angajeaza in mod legal sau pentru fiecare conducator auto care nu este nici resortisant al unui stat membru, nici rezident pe termen lung in intelesul Directivei 2003/109/CE, care este pus la dispozitia respectivului operator de transport rutier de marfuri. Fiecare atestat de conducator auto certifica faptul ca angajarea conducatorului auto al carui nume apare pe atestat este angajat in conformitate cu conditiile prevazute la alineatul (1).

Forma modificata a Regulamentului, valabila din data de 21.02.2022 cuprinde acelasi continut al articolului, a se vedea in acest sens textul actului normativ aici https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN-RO/TXT/?from=EN&uri=CELEX%3A02009R1072-20220221.

De altfel, interpretarea oficiala Comisiei Europene este in sensul celor indicate de petent in plangerea contraventionala inregistrata la Judecatoria Barlad.

„To carry out international carriage, a haulier must possess a Community licence and, if the driver is a non-EU national, a driver attestation as well.” https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/LSU/?uri=CELEX:02009R1072-20220221. In traducerea proprie a instantei, „ pentru a efectua un transport international, un transportator trebuie sa aiba licenta comunitara si, daca soferul este un cetatean non- EU, si un atestat.”

Conform verificarilor dispuse de catre instanta de judecata din oficiu, conducatorul auto X X X are CNP 1970313375486 si este cetatean roman.

In acest sens, art. 6 din Ordonanta de urgenta 97/2005 privind evidenta, domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cetatenilor romani*) – Republicare prevede:

Art. 6

(1) In vederea realizarii evidentei cetatenilor romani, fiecarei persoane fizice i se atribuie, incepand de la nastere, un cod numeric personal, denumit in continuare C.N.P., care se inscrie in actele si certificatele de stare civila si se preia in celelalte acte cu caracter oficial, emise pe numele persoanei respective, precum si in Registrul national de evidenta a persoanelor, denumit in continuare R.N.E.P.

(2)C.N.P. reprezinta un numar semnificativ ce individualizeaza in mod unic o persoana fizica si constituie un instrument de verificare a datelor de stare civila ale acesteia si de identificare in anumite sisteme informatice de catre persoanele autorizate.

(3)C.N.P. sunt generate si administrate prin mijloace informatice de D.E.P.A.B.D., care emite si distribuie anual catre serviciile publice comunitare judetene de evidenta a persoanelor, Serviciul Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor al Municipiului Bucuresti si Departamentul consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe listele continand codurile numerice personale precalculate pentru anul in curs.

(4)Pentru situatii de exceptie, la solicitarea institutiilor publice prevazute la alin. (3), D.E.P.A.B.D. genereaza C.N.P. suplimentare.

(5)Atribuirea C.N.P. se face, in tara, de serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor sau, acolo unde acestea nu exista ori nu functioneaza, de autoritatile executive ale unitatilor administrativ-teritoriale, iar in strainatate, de Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice si oficiile consulare de cariera ale Romaniei, in baza listelor prevazute la alin. (3) sau, dupa caz, alin. (4).

(6)Gestionarea si verificarea atribuirii C.N.P. revin serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, sub coordonarea D.E.P.A.B.D.

Or, din situatia de fapt retinuta in procesul – verbal rezulta ca, soferul companiei pentente trebuia sa posede atestatul pentru care aceasta a fost sanctionata contraventional doar daca nu era cetatean al Uniunii Europene, aspect neindeplinit in cauza, soferul fiind roman, asa cum s-a aratat mai sus.

In aceste conditii, instanta nu mai considera necesar sa analizeze si celelalte motive invocate de petenta in plangerea contraventionala, solutia fiind una de admitere a plangerii si de obligare a partii cazute in pretentii sa suporte in integralitate cheltuielile de judecata de 4.484,84 RON ocazionate de solutionarea litigiului si demonstrate prin inscrisurile de la fila 18 (taxa de timbru in cuantum de 40 de lei) si onorariu de avocat de 4.444,84 lei (filele 48-53).

8

Domenii speta

Spete similare