Uzucapiune cu cerere de intervenţie vecin.

Prin cererea înregistrată la data de 26.06.2017 sub nr. 4084/866/2017 pe rolul Judecătoriei Paşcani, reclamanta .............  , a chemat în judecată pârâta .............  , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 396 mp din intravilanul oraşului Tg. Frumos, str. 22 Decembrie 1989 nr. 48, jud. Iaşi, prin implinirea termenului de prescriptie achizitivă.

În motivarea acţiunii a arătat că a început să stăpânească terenul din anul 1978 cand tatăl său le-a dat ei şi fratelui său câte o bucată de teren pentru a-şi construi un duplex. Terenul provenea de la tatăl său care-l dobândise fără acte de la alte persoane care nici ele la rândul lor nu aveau acte de proprietate. Şi-a construit casa din anul 1978 şi acolo locuieşte de atunci. Astefel, se conturează o posesie a reclamantei pe o periodă mai mare de 30 ani fapt care duce la naşterea dreptului de proprietate. Posesia utilă de mai bine de 30 ani a fost pentru reclamantă continuă, neîntreruptă, publică, netulburată şi sub nume de proprietar.

Arată reclamanta că această suprafaţă de teren nu a fost revendicată de nimeni, conform Legii nr. 18/1991, fiind în proprietate privată a oraşului Tg. Frumos, iar reclamanta plăteşte impozitul aferent acestei suprafeţe de teren.

S-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză topo-cadastrală.

S-au anexat actiunii următoarele înscrisuri: împuternicire avocaţială, certificat de identificare a nr. cadastral, copie act de identitate, copii certificate de naştere, copie plan de încadrare in zonă, copie plan de amplasament, copie certificate deces.

Prin incheierea pronuntată la data de 13.07.2017 (f. 17 vol. I), s-a admis cererea reclaamntei de ajutor public judiciar, dispunându-se scutirea integrală a acesteia de la plata taxei de timbru  judiciar stabilită de instantă.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că din evidenţele primăriei rezultă că potrivit datelor inscrise in registrul cadastral intocmit de O.C.O.T.A. şi finalizat in anul 1988, rezultă că în vol. 3 pag. 481 cod posesor 675, figurează inscris soţul reclamantei, Mănăstireanu Vasile, cu o suprafaţă totală de 398 mp.

Ulterior în anul 2005 s-au inventariat suprafeţele de teren de pe raza oraşului Tg. Frumos şi s-a intocmit registrul edilitar. Potrivit acestui registru la adresa indicată de reclamantă figurează înscris de asemenea soţul reclamantei cu suprafaţa totală de 380,86 mp teren şi trei construcţii numerotate C1, C2, şi C3 edificate intre anii 1978/2002.

De asemenea s-a mai regăsit şi Ordinul nr. 123/2011 al Intituţiei Prefectului Iaşi prin care s-a respins cererea depusă în temeiul Legii nr. 247/2005 de către .............  şi .............  motivat de faptul că „nu s-a făcut dovada trecerii terenului in proprietatea statului”, rezultând astfel că reclamanta a avut o posesie continuă asupra imobilului.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a solicitat ca instanţa să aibă în vedere acordul pârâtei la cererea reclamantei.

Prin precizarile depuse de către pârâtă la data 21.02.2018 (f.61 vol. I), pârâta invocă exceptia lipsei calitătii procesuale pasive in ceea ce o priveste, motivat de imprejurarea că terenul ce se doreste a fi uzucapat nu a fost niciodată in proprietatea statului – exceptia a fost unită cu fondul cauzei (f. 106 vol. I).

În cauză s-a formulat, la data de 20.09.2018 (f. 146, f.159-161 si f. 187), o cerere de intervenţie în interes propriu de numita .............  care a solicitat să se observe că din înscrisurile administrare rezultă că reclamanta deţine o suprafaţă de 380 mp teren care se învecinează la nord cu proprietatea ei. A solicitat ca instanţa să admită în parte cererea reclamantei pentru suprafaţa de 380 mp si să stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăti.

În fapt intervenienta afirmă că deţine o suprafaţă de 429 mp, imobil care se invecinează la sud cu proprietatea reclamantei si a fratelui ei. Deşi autorii intervenientei au deţintut ca urmare a cumpărării unui teren de 800 mp, o parte din acest teren a fost cedat autorilor reclamantei, părţile stabilind apoi linia de hotar între ele, hotar pe care exista şi in prezent un gard de lemn şi peretele unei bucătării de vară proprietatea ei.

În anul 1955 a cumpărat cu defunctul soţ, de la .............  şi .............  suprafaţa de 716 mp din .............  . Ulterior la sud de proprietate lor au cumpărat autorii reclamantei. Încă de la început nu sa ţinut seama de suprafeţele de teren şi astfel gardul plasat intre terenuri a fost pe altă locaţie. Situaţia de fapt a fost acceptată de intervenientă iar actualul gard şi peretele unei bucătării de var este cel consimţit tacit de părţi.

Sustine că intervenienta că reclamanta a înregistrat ulterior dosarul prezent în care, în contradictoriu cu .............  solicită să se constate dobândirea prin uzucapiune a unei suprafeţe de teren de 393 mp, mai mare decât cea deţinută, anume 380 mp. Din înscrisurile administrare rezultă că pârâta deţine o suprafaţă de 380 mp şi solicită o suprafaţă mai mare de 393 mp teren.

Se impune şi stabilirea liniei de hotar întrucât hotarul este incert si revendicarea suprafetei de teren solicitată in plus de către reclamantă - 13 mp.

Nepotrivirea rezultă din faptul că reclamanta profitând de diferenţa de nivel, a efectuat săpături sub gardul proprietatea sa şi astfel a mărit artificial suprafaţa deţinută.

Prin incheierea pronuntată la data de 28.02.2019 (f. 7 vol. II), instanta a admis in principiu cererea de interventie in nume propriu formulată de .............  , al cărei obiect a fost precizat ca fiind revendicare si grănituire.

Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea de intervenţie solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă, introdusă de o persoană lipsită de capacitate procesuală activă, împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală pasivă şi lipsită de interes in condiţiile unei lipse a coparticipării procesuale pasive şi a unei prematurităţi a acţiunii.

A arătat că intervenienta se învecinează atât cu reclamanta dar şi cu fratele ei, .............  , iar linia de hotar ar trebui trasată şi in contradictoriu cu acesta.

Referitor la linia de hotar arată că intervenienta recunoaşte că aceasta a fost stabilită anterior în acord cu reclamanta. Reclamanta nu ar putea să ocupe intervenientei o suprafaţă de teren în condiţiile în care recunoaşte că hotarul a fost stabilit de ambele părţi. Reclamanta a solicitat un raport al autorităţilor locale care confirmă faptul că hotarul a fost stabilit de intervenientă prin construcţia unui gard şi a unui depozit pe linia de hotar. Până la acea limită a măsurat expertul suprafaţa de urmează a fi uzucapată.

Intervenienta motivează în fapt că până în prezent reclamanta nu a revendicat mai mult decât ţine insă ea formulează o cerere de grăniţuire şi revendicare pentru că hotarul este incert. Solicitările intervenientei sunt premature intrucat reclamanta nu incalcă linia de hotar şi nu ocupă din terenul intervenientei.

Intervenienta susţine nefondat raportat la concluziile expertului topograf că reclamanta ar fi făcut săpături subterane pentru a mărirea artificială a terenului său.

Prin incheierea pronuntată la data de 09.05.2019 (f.15), instanta a unit cu fondul cauzei exceptiile: inadmisibilitătii cererii de interventie in nume propriu, a lipsei calitătii procesuale active si pasive, a lipsei de interes si a prematuritătii, invocate de reclamantă prin intâmpinarea formulată la cererea de interventie in nume propriu, respingând exceptia lipsei coparticipării procesuale pasive.

Pentru soluţionarea cauzei au fost încuviinţate şi administrate următoarele probe: înscrisuri, martori, expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie si supliment– lucrare întocmită de exp. Lacatuşu Dumitru.

Analizând, cu prioritate, excepţiile invocate, instanţa reţine următoarele:

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitătii cererii de interventie in nume propriu, vom observa că legea (Codul de procedură civilă) nu reglementează vreo excepție intitulată „inadmisibilitatea acțiunii”. Legea insă prevede inadmisibilitatea unor cereri: de recuzare (art. 41, art. 46 și 47); de strămutare (art. 146); privind căile de atac neprevăzute de lege [art. 57 alin. (3) etc. Trebuie subliniat: „inadmisibilitățile nu sunt o specie diferită sau „atipică” de excepții procesuale, ci o consecință a valorificării excepțiilor din procesul civil” (Ioan Leș, Tratat de drept procesual civil, Vol. I, 2014, p. 707). Numai admiterea unor excepții de procedură sau de fond, după caz, conduce la respingerea cererii ca inadmisibilă (Mihaela Tăbârcă, Drept procesual civil, Vol. II, 2013, p. 257).

Prin urmare, in conditiile in care reclamanta solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin implinirea termenului de prescriptie achizitivă, nu poate fi inadmisibilă cererea inteventientei, proprietară, conform T.P. 180356/1994, a unui lot invecinat, de a-si conserva si apăra suprafata detinută in proprietate prin formularea cererii care are ca obiect revendicare si grănituire, motiv pentru care instanta va respinge exceptia invocată.

De asemenea, având in vedere obiectul cererii principale, instanta va respinge si exceptia prematuritătii, intrucât in această cauză pendinte, intervenienta urmăreste să-si conserve/apere propriul drept de proprietate, urmărind preintâmpinarea unor litigii ulterioare care s-ar putea naste in urma pronuntării unei hotărâri prin care s-ar putea dispune si asupra unor suprafete existente in posesia/proprietatea intervenientei.

Art. 33 C.proc.civ. defineste „Interesul de a acţiona” care „trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual”. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Tinând cont că prin actiunea principală reclamanta solicită recunoastearea juridică a dobândirii unui drept ca urmare a existentei unei stări de fapt indelungate, interesul intervenientei de a formula propria cerere care vizează apărarea si conservarea dreptului de proprietate asupra unui teren invecinat cu cel care se doreste a fi uzucapat, este unul care indeplineste exigentele legale, prin urmare instanta va respinge exceptia lipsei de interes.

Instanta observă că prin intâmpinarea formulată la cererea de interventie, se invocă o lipsă de capacitate procesuală activă si pasivă, insă va califica aceste exceptii ca fiind de lipsă calitate procesuală, intrucât părtile, fiind vii si majore, au capaciatatea de folosintă si de exercitiu a drepturilor civile.

Art. 36 Cod procedură civilă defineşte calitatea procesuală a unei părţi ca fiind identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este acesta dedus judecăţii, menţionându-se că existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Calitatea procesuală activă, presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat; iar calitatea procesuală pasivă presupune o identitate intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic supus judecatii.

Instanta constată că raportat la obiectul cererii principale, dar si la cel al cererii de interventie in nume propriu, părtile au calitătile procesuale pentru a sta in această cauză impreună, respectiv intevenienta are calitate procesuală activă intrucât urmăreste conservarea dreptului său de proprietate impotriva reclamantei, care dobândeste calitate procesuală pasivă in cererea intervenientei, intrucât aceasta, ca posibilă viitoare proprietară a terenului invecinat are obligatia de a respecta existenta si intinderea dreptului de proprietate deja constituit intervenientei.

Concluzionând, instanta va respinge ca fiind neintemeiate toate exceptiile invocate de reclamantă prin intâmpinarea formulată impotriva cererii de interventie in nume propriu.

Cu privire la exceptia lipsei calitătii procesuale pasive invocate de pârâtă prin precizări, se reţine că, în acţiunile în uzucapiune, legitimarea procesuală desemnează poziția în care părțile participă într-un proces, poziție determinată de calitatea pe care acestea o au în raportul de drept material dedus judecății. Astfel, o persoană are calitate procesuală dacă se identifică cu una dintre părțile raportului juridic litigios.

Uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun, este o sancțiune îndreptată împotriva vechiului proprietar care, dând dovadă de lipsă de diligență, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane. Prin urmare, acțiunea având un asemenea temei trebuie îndreptată împotriva vechiului proprietar, acesta având calitate procesuală pasivă în procesul dedus judecății.

In prezenta spetă, instanta retine că terenul in cauză a fost stăpânit inainte de tatăl reclamantei, insă potrivit mentiunilor din Registrul agricol, posesorii initiali al acestui teren au fost .............  si .............  , peroane care l-au „vândut” la data de 27.07.1968 către .............  , tatăl reclamantei. In anul 1978, reclamanta a primit de la tatăl ei o parte din terenul cumpărat in 1968, construindu-si o casă acolo.

Din inscrisurile comunicate de pârâtă reiese că pentru terenul in litigiu reclamanta a depus cerere a reconstituire a dreptului de proprietate, insă aceasta a fost respinsă intrucât „autorul reclamantei nu a fost niciodată proprietar al acestei suprafete de teren si „că nu s-a făcut dovada trecerii acestui teren in propietatea statului”, astfel că, desi nu s-a emis nici un titlu de proprietate, totusi terenul nu face parte din domeniul public sau privat al UAT Târgu Frumos.

Prin urmare, instanta constată că desi reclamanta si familia sa stăpânesc acest teren de foarte mult timp, nu se poate identifica adevăratul proprietar.

Sub acest din urma aspect, se justifică reţinerea calităţii procesuale pasive a pârâtei, deoarece  dacă unitatea administrativ teritorială nu ar fi considerată proprietarul imobilului, având, prin urmare, calitate procesuală pasivă în acţiunea în uzucapiune, în mod inevitabil reclamantul-posesor ar fi lipsit de orice posibilitate reală de a obţine recunoasterea dreptului său de proprietate dobândit prin uzucapiune. In condiţiile în care excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a unităţii administrativ teritoriale s-ar analiza cu prioritate şi ar fi admisă, s-ar afecta, în substanţa sa, dreptul reclamantei de acces efectiv la instanţă, pilon esenţial al dreptului la un proces echitabil.

Astfel, în mod constant, in practica judiciară s-a reţinut faptul că, potrivit disp. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. Alin. 4 al aceluiaşi articol prevede că: Domeniul public al comunelor, al orașelor şi al municipiiior este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotrâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori judeţean. În anexa nr. III se prevede că domeniul public local al comunelor, orașelor şi municipiilor este alcătuit, printre altele, din următoareie bunuri: reţelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, gaze, statiile de tratare şi epurare a apelor uzate, cu instalațiile, constructule şi terenurile aferente.

Regula este că bunurile din domeniul public aparţin unităților administrativ teritoriale, numai în mod excepțional acestea aparțin statului şi numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Art. 72 din Legea nr. 69/1991 prevede că aparţin domeniului public de interes local sau judeţean toate bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau interes public şi nu au fost declarate de interes național.

Totodată, Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale defineşte sfera bunurilor din domeniul public al unității administrativ teritoriale. Potrivit acestui text de lege aparţin domeniului public de interes local sau judeţean bunurile care potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi nu au fost declarate de interes național. Conform art. 121 din Legea nr. 215/2001, constituie patrimoniu al unităţii administrativ-teritoriale bunurile mobile şi imobile care aparţin domeniului public al unitatii administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum şi drepturile şi obligatiile cu caracter patrimonial. Potrivit art. 122, aparţin domeniului public de interes local sau judeţean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național.

Ori, în condiţiile în care nu s-a facut dovada că imobilul ar fi fost proprietatea unei persoane fizice sau juridice de drept privat, rezultă că a aparţinut în proprietate unităţii administrativ teritoriale.

Așa cum s-a reținut potrivit art. 4 din Legea 213/1998: Domeniul public al comunelor, al orașelor şi al municipiiior este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotrâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori judeţean.

În concluzie, imobilul în litigiu nu este şi nici nu poate fi în domeniul public al statului întrucât nu face parte din categoriile expres prevăzute de lege în acest sens, putând fi proprietate particulară sau proprietatea unităţii administrativ teritoriale, iar dacă nu există dovezi că acesta ar aparţine unei persoane fizice, reiese că aparţine autorităţii administraţiei publice locale, fiind în domeniul privat al acesteia.

Având in vedere argumentatia anterioară, instanta va respinge ca fiind neintemeiată exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a .............  , invocată de pârâtă prin intâmpinare.

Pe fondul cererii de chemare in judecată, instanta retine următoarele:

În ceea ce priveşte dimensiunile suprafeţei de teren ce face obiectul prezentei cauze, instanţa constată că reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune cu privire la terenul de 396 mp, situat in .............  , iar expertul judiciar a constatat la faţa locului că, suprafaţa totală pe care reclamanta a solicitat-o este de 393 mp, fiind situată în intravilanul orasului Târgu Frumos, jud. Iaşi, str. 22 Decembrie 1989 nr. 48, sector cadastral 62 (Tarla 62), parcela Curti si Constructii (CC) 3929 (prin comasarea parcelei A 3929 cu parcela CC).

Ca urmare, instanţa va analiza condiţiile pentru uzucapiune în ceea ce priveşte suprafaţa de teren identificată de către expertul judiciar.

Astfel, reclamanta este posesoarea unei suprafeţe de 393 mp teren, situată, conform măsurătorilor efectuate de expert, în intravilanul orasului Târgu Frumos, jud. Iaşi, str. 22 Decembrie 1989 nr. 48, sector cadastral 62 (Tarla 62), parcela Curti si Constructii (CC) 3929 (prin comasarea parcelei A 3929 cu parcela CC), astfel cum este identificată prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Lăcătusu Dumitru, avizat prin Procesul verbal de receptie nr. 3597/2018 întocmit de OCPI Iasi - BCPI Pascani (fl. 135-140).

Reclamanta stăpâneste efectiv acest teren din anul 1978, când tatăl său, .............  , i-a dat această suprafată pentru a-si construi o casă. Tatăl reclamantei a “cumpărat” acest teren prin Actul de vesnică vânzare, intocmit olograf la data de 27 iulie 1968, de la numitii ............. si .............  , care apar in Registrul Agricol in anii anteriori anului 1968, cu terenul “vândut” către autorul reclamantei.

De asemenea, din informatiile furnizate de pârâtă, instanta retine că in Registrul edilitar intocmit de fostul O.C.O.T.A. (actual O.C.P.I.) pentru perioada 1987-1989, la pagina 481, volumul 3 – al posesorilor, figurează inscris sotul defunct al reclamantei – .............  (cod posesor 675) cu suprafata de 398 mp, situate in Tarlaua 62, intravilan oras Târgu Frumos, parcelele 3929, 3930, 3931 si 3932.

 Ulterior aparitiei legilor fondului funciar, reclamanta a formulat cerere – nr. 20447/2005 - de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren obiect al prezentului litigiu, insă cererea sa a fost respinsă prin Ordinul Prefectului jud. Iasi nr. 126/15.02.2011, solutie mentinută si prin sentinta civilă nr. 2886/2011, pronuntată de Judecătoria Pascani in dosarul nr. 2594/866/2011, motivat de faptul că „autorul reclamantei nu a fost niciodată proprietar al acestei suprafete de teren si „că nu s-a făcut dovada trecerii acestui teren in propietatea statului”.

In cauză s-au audiat doi martori (f. 42 si 105)– .............  si .............  – ambii proprietari ai unor suprafete de teren invecinate cu cel stăpânit de reclamantă. Acestia au declarat că reclamanta a construit in anul 1978 o casă pe terenul pe care doreste să-l uzucapeze, familia acesteia stăpânind acest teren din anii anteriori. Terenul a avut initial o suprafată mai mare, insă tatăl reclamantei l-a impărtit intre aceasta si fratele ei. Terenul este imprejmuit pe toate laturile, configuratia lotului fiind aceeasi incă din anii 1970, niciodată nu au existat discutii cu vecinii privitor la limitele terenului, iar reclamanta este cunoscută in comunitate ca fiind proprietara lotului stăpânit continuu şi netulburat .

În drept, conform art. 6 alin. 3 C.civ., uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Având în vedere că, potrivit susţinerilor reclamantei, posesia a început anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, instanţa reţine că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil din 1864.

Art. 645 C.civ. din 1864, prevede că proprietatea poate fi dobândită prin prescripţie, iar potrivit art. 1846, orice prescripţie este întemeiată pe faptul posesiei. Posesia este baza prescripţiei achizitive si constituie singurul temei în cazul uzucapiunii de 30 de ani (atunci când nu există un just titlu şi bună credinţă), iar potrivit art. 1847 C.civ. ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. Conform art. 1859 C.civ. din 1864, „în toate cazurile când posesiunea aceluiaşi lucru trece pe rând în mai multe mâini, fiecare posesor începe cu persoana sa o nouă posesiune, fără a distinge dacă strămutarea acestei posesiuni s-a făcut în mod singular sau universal lucrativ sau oneros.”

Potrivit art.1890 C.civ. toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poată opune reaua-credinţă.

Rezultă că, pentru a putea dobândi proprietatea unui bun prin uzucapiune prelungită, posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii:

a)să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani; b)posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu. În ceea ce priveşte aceste condiţii, din declaraţiile martorilor audiaţi, coroborate cu înscrisurile mai sus menţionate şi raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că reclamanta si tatăl acesteia, a exercitat posesia asupra imobilului încă din anii 1968, termenul de 30 de ani fiind deci cu prisosinţă îndeplinit la data formulării prezentei acţiuni.

Instanţa reţine că suntem in prezenta unei posesii propriu-zise, reclamanta construindu-si o casă pe acest teren incă sdin anul 1978 si locuind acolo de atunci. Astfel posesia acesteia întruneste atât elementul material, corpus, prin exercitarea de fapte de stăpânire materială asupra terenului, cât si elementul psihologic, animus, stăpânirea bunului fiind exercitata pentru sine, sub nume de proprietar, nefiind deci echivocă.

Posesia reclamantei este una neviciată în sensul art. 1847 C.civ. din 1864, respectiv este continua, netulburata si publica.

În ceea ce privește continuitatea posesiei, se va avea în vedere ca actele de stăpânire ale reclamantei au avut o regularitate normala în raport de natura acestuia, asa cum rezultă şi din declaraţiile martorilor.

De altfel, art. 1850 C.civ. din 1864 instituie o prezumţie legală relativă de continuitate în sensul că ,,posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie".

În ceea ce priveste caracterul netulburat al posesiei, instanţa reţine că, din declaraţiile martorilor rezultă că posesia reclamantei , asupra terenului în cauză nu a fost tulburată, nicio persoană nerevendicând proprietatea acesteia, aceasta fiind recunoscuţi de către toţi vecinii ca adevăratul proprietar. Astfel, se constată că posesia nu a fost ,,fondată sau conservată prin acte de violenţă în în contra sau din partea adversarului" în sensul art. 1851 C.civ. din 1864.

In intâmpinarea formulată, pârâta, desi invocă lipsa acesteia de calitate procesuală pasivă, motivat de imprejurarea că terenul nu se regăseste in domeniul public sau privat al unitătii administrativ teritoriale, totusi nu se opune in principiu la admiterea prezentei actiuni, recunoscând posesia continuă si publică a reclamantei asupra terenului in discutie.

De asemenea, instanta retine că, după abrogarea legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, s-a inlăturat interdicţia dobândirii terenurilor în alt mod decât prin succesiune legală, posesorii acestora devenind îndreptăţiţi să solicite instanţelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra acelor terenuri.

Din examinarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi ale art. 44 din Legea nr. 59/1974 rezultă că intrarea în vigoare a acestor acte normative nu a determinat nici o modificare esenţială asupra cursului posesiilor achizitive începute anterior. Astfel, prevăzând la art. 30 alin. 1 că "dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale se poate face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri", Legea nr. 58/1974 nu conţine, în ansamblul său, nici o dispoziţie referitoare la posesiile exercitate până în acel moment asupra terenurilor. Tot astfel, nici Legea nr. 59/1974, care reglementează în mod similar dobândirea de terenuri agricole, la art. 44, nu conţine vreo prevedere referitoare la posesiile exercitate asupra acelor terenuri până la data intrării ei în vigoare. Prin art. 1864 pct. 2 din Codul civil de la 1864 se prevede că este întrerupere naturală a prescripţiei atunci "când lucrul este declarat neprescriptibil ca urmare a unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale". Ori, prin dispoziţiile legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul juridic civil, spre a li se transforma natura sau destinaţia legală, ci doar au fost restrânse modalităţile de transmitere şi dobândire a acestora, astfel că nu se poate considera întreruptă prescripţia pentru perioada în care acele legi au fost în vigoare.

De altfel, în raport cu dispoziţiile art. 1844 din Codul civil din 1864, potrivit cărora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaraţie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerţ", terenurile la care se referă reglementările din legile nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 şi-au păstrat apartenenţa la domeniul proprietăţii private atât timp cât nu au fost trecute în altă formă de proprietate şi, mai mult, au continuat să fie susceptibile de a fi transmise şi dobândite pe calea restrânsă a moştenirii legale.

Din moment ce în perioada 1974-1989, în care au fost în vigoare dispoziţiile legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere şi dobândire a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, este evident că nu a putut să aibă loc o întrerupere naturală a cursului prescripţiei acestora, în sensul prevederilor art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care să poată fi invocată ca piedică la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripţiei achizitive.

Rezultând astfel că terenurile ce au făcut obiectul reglementărilor din cuprinsul legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 şi-au păstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumţia de neprecaritate prevăzută de art. 1854 din Codul civil din 1864, cât şi de dispoziţiile art. 1858 din Codul civil din 1864 referitoare la prezumţia de neintervertire de titlu, se impune concluzia că intervalul de timp în care aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripţiei începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripţiei achizitive asupra acelor terenuri.

Mai mult, faţă de caracterul in rem al întreruperii naturale a prescripţiei, dedus din prevederile art. 1866 coroborate cu cele ale art. 1864 pct. 2 din Codul civil din 1864, care nu se putea produce atât timp cât în cazul terenurilor ce au făcut obiectul prevederilor din legile nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 se invocă o prescripţie de durată, bazată pe o posesie efectivă şi necontestată, începută anterior adoptării acestor legi şi încheiată după abrogarea expresă a acestora, prin decretele-lege nr. 1/1989 din 26 decembrie 1989 şi nr. 9/1989 din 31 decembrie 1989, constatarea prescripţiei achizitive în astfel de cazuri devine de neînlăturat. O astfel de soluţie este în deplină concordanţă şi cu dispoziţiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată, prin care s-a stabilit ca terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobândite să fie trecute în proprietatea celor ce le aveau în folosinţă. Or, dacă unor deţinători precari ai terenurilor pe care se aflau construcţiile dobândite în perioada în care erau în vigoare prevederile Legii nr. 58/1974 li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra acelor terenuri, cu atât mai mult se cuvine să li se recunoască evidenta calitate de posesori celor care au stăpânit şi folosit terenurile altor persoane fizice o perioadă atât de îndelungată de timp.

Pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa va admite cererea formulată de reclamanta .............  , în contradictoriu cu pârâta  .............  , va constata dobândit de către reclamantă dreptul de proprietate prin efectul prescripţiei achizitive de 30 de ani asupra suprafeţei de de 393 mp teren, situată în intravilanul orasului Târgu Frumos, jud. Iaşi, sector cadastral 62 (Tarla 62), parcela Curti si Constructii (CC) 3929 (parcela A3932 s-a comasat in parcela CC), jud. Iasi, astfel cum este identificată prin raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit în cauză de expert Lăcătusu Dumitru, avizat favorabil prin Procesul verbal de receptie nr. 3597/2018 întocmit de OCPI Iasi - BCPI Pascani (f. 135 vol. I) si va omologa raportul de expertiză întocmit în cauză de dl. expert ing. Lăcătusu Dumitru, care face parte integrantă din prezenta.

Cu privire la cheltuielile de judecată, se retine că reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii integrale de la plata taxei judiciare de timbru in cuantum de 1190,83 lei (incheierea din data de 13.07.2017 – f. 17) si scutirea in proportie de 50% de la plata onorariului provizoriu pentru expertiza topocadastrală, in cuantum de 250 lei (incheierea din data de 11.01.2018 – f. 57).

Potrivit art. 50 indice 2 din OUG 51/2008 rep., în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri

sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public, procedura de restituire fiind cea prevăzută la cap. III din prezenta ordonanță de urgență.

Având in vedere că reclamanta, prin prezenta sentintă civilă, după rămânerea ei definitivă, va dobândi dreptul de proprietate asupra unui bun imobil in valoare de 5895 euro (terenul fiind situat in zona B si având o valoare de 15 euro/mp potrivit grilelor de evaluare), deci aproximativ 26.940,15 lei (la cursul valutar din ziua introducerii actiunii), care depăseste de 18 ori cuantumul ajutorului public acordat ((1.440,83 lei), instanta va obliga reclamanta să restituie ajutorul public judiciar primit, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Instanta retine că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pe fondul cererii de interventie in nume propriu, instanta retine următoarele :

La data de 20.09.2018, după administrarea intregului probatoriu incuviintat in cererea reclamantei, numita .............  depune la dosarul cauzei o cerere de interventie in nume propriu, clarificată ulterior in ceea ce priveste obiectul acesteia (f. 146, f.159-161 si f. 187) prin care solicită in contradictoriu cu reclamanta .............  revendicare suprafetei de 13 mp si grănituirea celor două terenuri invecinate, fiind totodată de acord cu actiunea principală in sensul constatării dobândirii dreptului de proprietate prin prescriptie achizitivă doar asupra suprafetei de 380 mp.

La solicitarea intervenientei, in cauză s-a dispus intocmirea decătre domnul expert Lăcătusu Dumitru a unui Supliment la Raportul de expertiză topocadastrală (f.26-38 din vol. II), avizat favorabil prin Procesul verbal de receptie nr. 5104/2019 întocmit de OCPI Iasi - BCPI Pascani (f.45-50 vol. II).

Referitor la legea aplicabilă cererii de interventie in nume propriu, instanța reține dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 6 alin. 6 Cod civil) care prevăd că dispozițiile legii noi sunt, de asemenea, aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din (…) raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situatii juridice subzista dupa intrarea în vigoare a legii noi.

Așadar, instanța constată că în această materie este aplicabilă legea nouă, respectiv noul Cod civil, exigență impusă de nevoia de previziune şi uniformitate a raporturilor juridice în conţinutul cărora intră drepturi reale.

 Acțiunea în revendicare este definită de art. 563 Cod civil ca fiind mijlocul pus la îndemâna proprietarului unui bun de a-l revendica de la posesor sau de la o persoană care îl deține fără drept.

 În doctrină, acțiunea în revendicare a fost definită ca fiind o acțiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Prin acțiunea în revendicare o persoană cere să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată. În cadrul unei astfel de acțiuni, reclamantul revendicant este dator să dovedească faptul că el este proprietarul bunului revendicat și că acest bun este deținut pe nedrept de către pârât.

 Concluziile Suplimentului la Raportul de expertiză topocadastrală, pe care instanta il omologhează si care va face parte din prezenta hotărâre, stabilesc cu certitudine că intervenienta stăpâneste in fapt o suprafată de teren de 471 mp (situată la nord de terenul reclamantei), desi in T.P. nr. 180356/17.03.1994 figurează doar cu 429 mp, intreg amplasamentul este imprejmuit, iar linia de hotar intre proprietatea intervenientei si terenul stăpânit de reclamantă (dată de aliniamentul punctelor 10, 11, 12 si 13 din planul de situatie) este delimitată de un gard de lemn si un zid construit din boltari (dublat si de gard), iar reclamanta nu ocupă teren din proprietatea intervenientei.

Având in vedere cele stabilite de expertul topocadastral si anume faptul că reclamanta nu ocupă nicio suprafată de teren din proprietatea intervenientei, instanta va respinge ca neintemeiat capătul din cererea de interventie in nume propriu privitor la revendicarea celor 13 mp teren.

Referitor la capătul de cerere vizând grănițuirea, aceasta își găsește reglementarea în art. 560 Cod civil care prevede că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

 Acțiunea în grănițuire poate fi intentată atât în cazul inexistenței unei granițe între proprietăți și, deopotrivă, atunci când există semne de demarcație, dar acestea nu au fost stabilite prin acordul părților ori prin hotărâre judecătorească.

Din procesul-verbal de constatare din data de 11.03.2019 (f. 10 vol. II) intocmit de o comisie din cadrul Primăriei Orasului Târgu Frumos, instanta retine că insăsi intervenienta a stabilit linia de hotar dintre cele două loturi invecinate, prin edificarea unei constructii provizorii din scânduri de lemn pe limita de proprietate.

Mai mult decât atât, asa cum o recunoaste insăsi intervenienta, granita intre cele două proprietăti nu s-a modificat niciodată, fiind stabilită de autorii părtilor litigante.

Potrivit concluziilor Suplimentului la Raportul de expertiză topocadastrală, linia de hotar intre proprietatea intervenientei si terenul stăpânit de reclamantă (dată de aliniamentul punctelor 10, 11, 12 si 13 din planul de situatie) este delimitată de un gard de lemn si un zid construit din boltari (dublat si de gard), iar pe aliniamentul punctelor 10,11, 12 si 13 terenul “este orinzontalizat” de către intervenientă, insă pe portiunea pe care nu există o fundatie de beton, pământul intervenientei se erodează si curge la vale spre terenul reclamantei, creând intre cele două loturi vecine o diferentă de nivel.

 Tinând cont de respingerea capătului de cerere privind revendicarea, instanta retine că nu se impune stabilirea unei noi/alte linii de hotar decât cea deja existentă, stabilită de autorii părtilor, respectată de acestea, dar si fixată prin semne exterioare (gard de lemn si perete din boltari – anexa C3) de insăsi intervenienta .............  si prin urmare, va respinge ca fiind neintemeiat si acest capăt de cerere.

Având in vedere solutia care se prefigurează a fi pronuntată in ceea ce priveste fondul cererii de interventie in nume propriu, instanta va respinge ca fiind neintemeiată si solicitarea interveneientei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Respinge exceptia lipsei calitătii procesuale pasive invocate de pârâta UAT Târgu Frumos si exceptiile inadmisibilitătii cererii de interventie, a lipsei calitătii procesuale active a intervenientei Apetrei Elena, a lipsei calitătii procesuale pasive a reclamantei .............  , a lipsei de interes a intervenientei in formularea propriei cereri si a prematuritătii cererii de interventie, invocate de reclamanta .............  prin intâmpinarea depusă impotriva cererii de interventie in nume propriu.

 Admite acţiunea formulată de reclamanta .............  , CNP .............  , domiciliată in .............  , cu domiciliul procesual ales la SCPA „ Adina Conache & Eduard-Catalin Conache” cu sediul în municipiul Paşcani, str. Grădiniţei nr. 29, bl. S1-3, sc.B, ap. 11, judeţul Iaşi, în contradictoriu cu pârâta .............  , cu sediul in .............  .

 Constată că reclamanta ............. a dobândit dreptul de proprietate  prin efectul prescripţiei achizitive de 30 de ani  asupra suprafeţei de 393 mp teren, situată în intravilanul orasului Târgu Frumos, jud. Iaşi, sector cadastral 62 (Tarla 62), parcela Curti si Constructii (CC) 3929 (parcela A3932 s-a comasat in parcela CC), jud. Iasi, astfel cum este identificată prin raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit în cauză de expert Lăcătusu Dumitru, avizat favorabil prin Procesul verbal de receptie nr. 3597/2018 întocmit de OCPI Iasi - BCPI Pascani (f. 135 vol. I) si care face parte integrantă din prezenta.

 Omologhează raportul de expertiză si suplimentul la raportul de expertiză (avizat favorabil prin Procesul verbal de receptie nr. 5104/2019 întocmit de OCPI Iasi - BCPI Pascani - f. 44 vol. II) întocmite în cauză de dl. expert ing. Lăcătusu Dumitru.

 In baza art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51/2008, obligă reclamanta, ca după rămânerea definitivă a sentintei civile să restituie ajutorul public acordat in cuantum total de 1.440,83 lei (reprezentând 1190,83 lei taxă de timbru judiciar si 250 lei onorariu provizoriu expert).

 Fără cheltuieli de judecată in cererea principală.

 Respinge ca fiind neintemeiată cererea de interventie in nume propriu formulată de intervenienta .............  , CNP .............  , domiciliată in .............  , cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „Alexoae Bogdan”, cu sediul în Iași, str. Grigore Ureche nr. 1-3, bl. Walter Mărăcineanu, mezanin, interfon 02.

 Respinge cererea intervenientei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel ce se depune la Judecătoria Paşcani în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi,  05.06.2020.

Preşedinte, Grefier,

................. ..............

Domenii speta

Spete similare