Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 27 al. 2 ind. 3 din legea 18/1991 pentru stabilirea dreptului de proprietate.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 6572/866/2019 din 20.11.2019 petentele X şi X au formulat în contradictoriu cu Y plângere împotriva hotărârii nr. 333/24 septembrie 2019 emisă de de intimată şi comunicată la data de 22.10.2019, prin care în mod nelegal şi netemeinic şi în ignorarea dispoziţiilor din materie funciară, solicitând admiterea plângerii, anularea hotărârii comisiei judeţene,  validarea propunerii Comisiei locale de fond funciar şi admiterea cererii formulate de petente pentru suprafeţele de teren de 0,72 ha (corect fiind 0,54 ha) şi de 0,36 ha.

În motivarea cererii se arată că prin hotărârea comisiei judeţene a fost invalidată propunerea Comisiei locale de fond funciar şi respinsă cererea depusă de petente privind constituirea dreptului de proprietate pentru cele două suprafeţe de teren, respectiv 0,54 ha, situată în tarlaua 72, parcela 1668/27 şi 0,36 ha, situată în tarlaua „Bodeşti", ambele pe administrativul comunei Lespezi.

Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre s-a reţinut că, pe de o parte, Legea nr. 231/2018 reglementează aspecte doar cu privire la terenurile situate în intravilan şi nu şi cu privire la terenurile situate în extravilan, iar pe de altă parte, nu s-ar fi făcut dovada că petentele ar figura cu suprafeţele de teren în registrul agricol sau în registrul cadastral al comunei Lespezi, respectiv nu s-ar fi făcut dovada calităţii de proprietari ai fostei construcţii, pentru a cărei teren aferent a formulată cererea.

Aspectele reţinute de reprezentanţii comisiei judeţene contravin dispoziţiilor Legii fondului funciar, cu atât mai mult cu cât din însuşi referatul Comisiei locale de fond funciar înregistrat sub nr. 3274/27 mai 2019 s-a dispus validarea cererii înregistrate cu nr. 4/05.12.2018, cerere formulată în temeiul Legii nr. 231/2018 pentru completarea şi modificarea Legii nr. 18/1991.

S-a reţinut fără putinţă de tăgadă în conţinutul referatului cu propunerea de validare că analiza cererii privind constituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de 0,54 ha corect şi nu 0,72 ha, deoarece pentru 0,18 ha care fac parte din totalul de 0,72 ha s-a eliberat titlu de proprietate pe numele W, care este sora mamei petentelor, BA (fostă O şi A), s-a făcut în baza documentelor anexă depuse, care au confirmat temeinicia susţinerilor lor.

S-a constatat, astfel, că defuncta Q (fostă O si A) a deţinut până la data decesului şi în continuare petentele, în calitate de fiice, până în prezent, suprafeţele de teren mai sus-menţionate, situate în tarlaua denumită popular „După Tău", suprafaţă de teren ce a fost aferentă imobilului casă de locuit proprietatea defunctei Q (fostă O, A), în prezent autodemolat, precum şi suprafaţa de teren de 0,36 ha situată în tarlaua denumită popular „Bodeşti".

S-au efectuat măsurători în care suprafeţele de teren au fost identificate ca amplasament, respectiv 0,54 ha în tarlaua 72, parcela 1668/27 - în tarlaua denumită popular „După Tău" şi cea de 0,36 ha în tarlaua 27, parcela 543/88/1 - în tarlaua denumită popular „Bodeşti", terenuri ce au fost identificate inclusiv pe vecinătăţi.

S-a constatat nu întâmplător de reprezentanţii comisiei locale de fond funciar că cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată de petente este întemeiată, fiind îndeplinite întocmai condiţiile prevăzute de art. 23 alin. 2, art. 27 alin. 23 pct. a, c din Legea nr. 231/2018 pentru completarea şi modificarea Legii nr. 18/1991.

Conform art. 8 din Decretul nr. 42/1990, terenul aferent casei de locuit si anexele gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora în zonele cooperativizate constituie proprietatea particulară a deţinătorilor.

Prin art. 22 din Legea nr. 18/1991 se dispune rămânerea în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, a terenurilor aferente casei de locuit şi a anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul nr. 42/1990.

La data aplicării Decretului Legea nr. 42/1990 mama lor a devenit prin efectul legii proprietara suprafeţelor de teren mai sus-menţionate, îndeosebi a suprafeţei de teren de 0,54 ha, suprafaţă de teren aferentă imobilului casă de locuit în care defuncta mamă a trăit până la data decesului, inclusiv copiii locuind în această casă, astfel încât aserţiunile Comisiei Judeţene Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor  nu poate fi primită (a se vedea în acest sens decizia civilă nr. 1019/1994 a Curţii de Apel Craiova, publicată în Revista juridică a Olteniei, Curtea de Apel).

Adiacent celor expuse mai sus, urmează a fi avute în vedere şi dispoziţiile Legii fondului funciar cu privire la persoanele îndreptăţite să beneficieze de dispoziţiile legii, respectiv:

-membrii cooperatori care, potrivit legii, fie au adus teren în CAP, fie li s-a preluat teren în orice mod de cooperativă, precum şi în condiţiile legii, moştenitorii acestora;

-persoane care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod ca angajaţi în cooperativele agricole de producţie sau în asociaţii cooperatiste.

Iată, deci, că pe de o parte sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990, respectiv art. 22 din Legea nr. 18/1991, iar pe de altă parte sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 18/1991 cu privire la constituirea dreptului de proprietate.

În acest sens, conform art. 19 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, „membrilor cooperatori care nu au adus teren în cooperativa agricolă de producţie sau au adus mai puţin de 5.000 mp, precum şi celor care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod, ca angajaţi în ultimii 3 ani în cooperativă sau în asociaţii cooperatiste li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 18, dacă sunt stabiliţi sau urmează să se stabilească în localitate sau nu deţin teren în proprietate în alte localităţi. Suprafaţa atribuită în proprietate se va determina ţinând seama de suprafaţa terenurilor, numărul solicitanţilor şi de suprafaţa atribuită celor care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie".

Persoanele care nu au adus pământ în cooperativă, pentru a primi teren în proprietate, potrivit textului, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

-să fi lucrat în ultimii trei ani ca angajat în cooperativă sau în asociaţii cooperatiste;

- să fie stabilite sau să urmeze a se stabili în localitatea respectivă;

- să nu deţină terenuri în proprietate în alte localităţi.

Aceste condiţii se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ, lipsa uneia dintre ele făcând textul inaplicabil, textul fiind de strictă interpretare şi priveşte numai persoanele care au lucrat ca angajate în cooperativă ori în asociaţii cooperatiste.

Conform adeverinţei nr. 1070/28 noiembrie 1991, eliberată de Primăria comunei rezultă că O GH. A (fostă B şi A), cu domiciliul în satul Bursuc Vale, comuna Lespezi, judeţul Iaşi, figura cu suprafaţa de teren de 0,90 ha în registrul agricol al comunei Cristeşti, vol. VII, poziţia nr. 145, pentru că aşa era organizarea administrativ-teritorială în anul 1991.

La data de 02.10.1949 a fost încheiată căsătoria între OM, defuncta noastră mamă, şi ODI, aceasta fiind prima căsătorie, căsătorie care a fost desfăcută prin divorţ, conform sentinţei civile nr. 2278/20 octombrie 1976, pronunţată de Judecătoria Paşcani pronunţată în dosarul nr. 1114/1976.

Ulterior, respectiv în anul 1977, Apetrei Maria, cum îi spunea după revenirea acesteia la numele avut anterior căsătoriei, s-a căsătorit cu BG.

Petentele sunt copiii rezultaţi din prima căsătorie a defunctei OM, locuind permanent în casa pe care aceasta a edificat-o încă din anul 1953, casă care ulterior s-a autodemolat, datorită gradului avansat de uzură.

Rezultă, aşadar, că în mod greşit s-a reţinut că terenul nu ar fi fost aferent imobilului casă de locuit ce a aparţinut defunctei lor mame, în contextul în care petentele de la naştere au locuit permanent în acea casă, fapt care şi justifică referatul cu propunerea de admitere a cererii de validare a suprafeţelor de teren solicitate.

Mărturie în acest sens, care vine să confirme că terenul a fost teren cu casă, rezidă în acea că surorii mamei lor, DA, i-a fost eliberat titlu de proprietate pentru suprafaţa de teren de 0,18 ha, ce face parte din totalul de 0,72 ha, nefiind, practic, eliberat titlul de proprietate pentru diferenţa rămasă de 0,54 ha.

Pornind de la toate aceste aspecte, se impune admiterea plângerii, anularea hotărârii comisiei judeţene nr. 333/24 septembrie 2019, sens în care să fie admisă cererea formulată de petente în sensul constituirii dreptului de proprietate pentru suprafeţele de teren solicitate.

În drept, au fost invocate art. 8 din D-L 42/1990, art. 19, 22 din legea 18/1991, HG 890/2005, legea 169/1997, art. 23 al. 2, art. 27 al. 23 pct. a, c din legea 231/2018.

Intimata Y a depus întâmpinare la data de 31.12.2019 prin care arată că Legea nr.231/2018 reglementează doar situaţia terenurilor situate în intravilan şi nu şi a terenurile din extravilan.

Menţionează că prin actele ataşate cererii lor reclamantele nu au făcut dovada că figurează cu suprafeţele solicitate în registrul agricol sau în registrul cadastral ai comunei Lespezi şi nici în evidentele fiscale ale comunei Lespezi cu aceste suprafeţe de teren sau că au plătit impozit pentru aceste suprafeţe de teren. De asemenea, reclamantele nu au făcut nici dovada calităţii de proprietari ai fostei construcţii pentru al cărui teren aferent a fost formulată cererea.

Mai mult chiar, parte din suprafaţa solicitată din T 72, parcela 1668/27 a făcut obiectul cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate de către alte persoane, respectiv pentru o suprafaţă de 4110 mp a fost emis titlul de proprietate nr.73816/07.01.1999.

Menţionează că art.27 alin. 23 din Legea nr.18/1991 modificată şi completată prin Legea nr.231/2018, prevede: "în cazul terenurilor aferente locuinţei, care nu au fost cooperativizate, deţinătorii sau moştenitorii acestora pot solicita comisiei judeţene emiterea titlului de proprietate în condiţiile prezentei legi, astfel:

- dacă solicitanţii figurează în registrele agricole sau registrele cadastrale şi în evidenţele fiscale;

- dacă terenul este în proprietatea statului român şi persoanele solicitante au calitatea de proprietari ai construcţiilor de pe terenurile care fac obiectul prezentei legi;

- nu fac obiectul cererilor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate de către alte persoane".

Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că cererea reclamantelor nu este întemeiată şi îndreptăţită motivat de faptul că nu sunt îndeplinite prevederile art. 27 alin. 23 din Legea nr.18/ 1991 modificată şi completată prin Legea nr.231/2018, iar prin hotărârea nr.333/24.09.2019, Comisia judeţeană de fond funciar a invalidat propunerea Comisiei locale de fond funciar şi a respins cererea depusă de X şi X privind constituirea dreptului de proprietate pentru cele două suprafeţe de teren, respectiv o suprafaţă de 0,72 ha situată în T 72, parcela 1668/27 şi pentru o suprafaţă de 0,36 ha situată în tarlaua "Bodeşti", terenuri situate pe raza comunei Lespezi, judeţul Iaşi.

În consecinţă, solicită respingerea plângerii formulate.

La solicitarea instanţei, Y a înaintat la dosar documentaţia ce a stat la baza emiterii hotărârii contestate.

În susţinerea plângerii instanţa a încuviinţat petentelor proba cu  înscrisuri şi a respins proba cu interogatoriul solicitată de acestea ca nefiind utilă cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma normelor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Petentele s-au adresat cu o cerere Comisiei locale Lespezi, solicitând eliberarea titlului de proprietate  pentru suprafaţa de 0,72 ha teren situat în intravilanul extins/extravilanul satului Bursuc Vale în tarlaua 72 parcela 1668/27 denumită popular „ După Tău”.

În această cerere petentele au arătat că această suprafaţă a aparţinut mamei lor, BM, fostă O fiind stăpânită de aceasta împreună cu petentele până la deces, posesia fiind continuată de fiice. Au menţionată că în evidenţele agricole BM figurează cu această suprafaţă, precum şi cu o suprafaţă de 0,36 ha în tarlaua „Bodeşti”, precum şi faptul că pe suprafaţa de teren a existat şi un imobil casă de locuit proprietatea defunctei mame care, datorită stării avansate de degradare, s-a autodemolat.

Deşi prin această cerere se solicită „eliberarea titlului de proprietate  pentru suprafaţa de  teren de 0,72 ha situată în intravilanul extins/extravilanul satului Bursuc Vale, comuna Lespezi în tarlaua 72 parcela 1668/27 denumită popular „ După Tău” „, ( petentele menţionând doar că mama lor a figurat în evidenţe cu această suprafaţă şi cu suprafaţa de 0,36 ha în tarlaua „ Bodeşti”), prin referatul nr. 3273/27.05.2019 au propus validare cererii pentru suprafaţa de 0,72 ha teren situat în extravilan tarlaua 72 parcela 1668/72 denumită popular „ După Tău” aferentă unui fost imobil casa de locuit ( în prezent autodemolat) şi pentru suprafaţa de 0,36 ha teren situată în extravilan tarlaua 27 parcela 543/88/1 în tarlaua denumită popular „ Bodeşti”. Cu alte cuvinte, comisia locală a propus validarea şi pentru o suprafaţă pe care petentele nu au solicitat-o, ci doar au menţionat despre aceasta că a figurat în evidenţele agricole pe numele mamei lor.

Prin hotărârea nr. 333/24.09.2019 Ya invalidat propunerea comisie locale şi a respins cererea formulată de petente, reţinând că Legea nr. 231/2018 reglementează aspecte doar cu privire la terenurile situate în intravilan nu şi cu privire la terenurile situate în extravilan, iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că petentele ar figura cu suprafeţele de teren în registrul agricol sau în registrul cadastral al comunei Lespezi şi nici că au plătit impozit pe suprafaţa revendicată, respectiv nu s-ar fi făcut dovada calităţii de proprietari ai fostei construcţii, pentru a cărei teren aferent a formulată cererea.

Conform dispoziţiilor art. 23 din legea 18/1991, astfel cum au fost modificate prin legea 231/2018:

(1) Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.

(2) Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie sau în lipsa acestora prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori.

(21) În cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloace de probă, inclusiv declaraţii autentice de martori.

(3) Pentru suprafaţa de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producţie ca lot de folosinţă, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepţia celor strămutaţi, pentru realizarea unor investiţii de interes local sau de utilitate publică.

(4) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.

Potrivit art. 27 al. 23 din acelaşi act normativ:  „În cazul terenurilor aferente locuinţei, care nu au fost cooperativizate, deţinătorii sau moştenitorii acestora pot solicita comisiei judeţene emiterea titlului de proprietate în condiţiile prezentei legi, astfel:

a) dacă solicitanţii figurează în registrele agricole sau registrele cadastrale şi în evidenţele fiscale;

b) dacă terenul este în proprietatea statului român şi persoanele solicitante au calitatea de proprietari ai construcţiilor de pe terenurile care fac obiectul prezentei legi;

c) nu fac obiectul cererilor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate de către alte persoane.”

În primul rând, pentru a fi aplicabile dispoziţiile legale citate anterior, este necesar ca la momentul formulării cererii casa de locuit şi anexele gospodăreşti să existe, nexistând vreo dipoziţie potrivit cu care aceste texte să fie aplicabile şi în situaţia în care pe aceste terenuri au existat construcţii în trecut ( legea vorbeşte despre terenuri aferente cconstrucţiilor, nu terenuri care au fost aferente construcţiilor). Dispoziţiile art. 27 al. 23 lit. b sunt şi mai elovcente în acest sens, prevăzând condiţia ca solicitantul să aibă calitatea de proprietar al construcţiei de pe teren. De altfel, modificarea dispoziţiilor art. 27 a avut drept scop obţinerea de titlu de proprietate de către proprietarul casei de locuit care, deşi beneficia de dispoziţiile art. 23 din legea 18/1991, nu poseda niciun act pentru teren, fiind pus în imposibilitatea de a se bucura pe deplin de atributele dreptului de proprietate.

în speţă, terenul solicitat de petente nu este aferent casei de locuit, ambele suprafeţe sunt situate în extravilan şi doar pe una dintre acestea s-ar fi aflat în trecut o casă de locuit. Odată cu cererea depusă la comisia locală petentele au depus o declaraţie dată de doi martori în faţa notarului public ( f. 39) în care aceştia arată că pe terenul de 7200 mp teren situat în T 72 a existat o casă de locuit, dar aceasta s-a autodemolat în anul 1978. Aceşti martori arată şi că terenul este în intravilanul satului Bursuc Deal, deşi conform shiţei cadastrale depuse de petente acesta este situat în extravilan comuna Lespezi.

În condiţiile în care terenul de 7200 mp este situat în extravilan, iar casa care ar fi existat pe acesta s-a autodemolat în anul 1978, cu foarte mult timp înainte de data formulării cererii de eliberare a titlului de proprietate de către petente, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 sau ale art. 27 al. 23 din legea 18/1991, terenul solicitat nefiind aferent casei de locuit. Mai mult decât atât, petentele nu au dovedit nici îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 27 al. 23 lit. a şi b.

În cea ce priveşte suprafaţa de 3600 mp, petentele nici măcar nu au solicitat titlu de proprietate pentru aceasta, cum s-a arătat anterior prin cererea depusă la comisia locală, nu au menţionat că şi pe aceasta ar fi existat vreodată o casă de locuit, aceasta fiind, de asemenea, situată în extravilan.

Separata de aceasta, în cererea adresată comisiei petentele arată ccă terenurile au aparţinut mamei lor, BM ( fostă O), iar prin precizările depuse la dosar la data de 27.05.2020 arată că aceste suprafeţe au figurat în registrul agricol din perioada 1959-1962 pe numele bunicului lor matern, AG.

Verificând registrul agricol al acestuia, se constată că sunt menţionate suprafaţele arătate de petente în precizări, respectiv 0,54 ha în tarlaua „ Pe Şes” ( una şi aceaşi cu „ După Tău” potrivit susţinerilor petentelor) şi 0,36 ha în tarlaua „ Pe Deal” ( una şi aceaşi cu „Bodeşti” potrivit aceloraşi susţineri).

Conform registrului agricol suprafaţa de 0,54 ha este fânaţ, iar cea de 0,36 arabil, iar conform schiţelor cadastrale depuse de petente suprafaţa de 3600 mp este arabil, iar cea de 7200 mp este păşune.

Prin urmare, petentele au fost inconsecvente, la comisia locală arătând că terenul a fost în evidenţele agricole ale mamei, iar în instanţă precizând că au figurat în registrul agricol al bunicului matern. Trebuie menţionat că în registrul bunicului figurează atât mama petentelor ( la acel moment cu numele O), cât şi petentele în calitate de nepoate.

Adeverinţa nr. 1070/28.11.1991( f. 40) este irelevantă în cauză întrucât se menţionează că numita OM, domiciliată în Burscu, comuna Lespezi figurează în registrul agricol al comunei Cristeşti cu suprafaţa de 0,90 ha teren arabil, fără a se preciza alte date despre teren, menţionându-se doar că adeverinţa s-a eliberat pentru a servi la Primăria com. Lespezi pe raza căreia se află terenul menţionat.

Faţă de cele reţinute, instanţa constată că cele două suprafeţe solicitate de petente nu fac obiectul art. 23 sau art. 27 al. 23  din legea 18/1991 întrucât sunt terenuri extravilane şi nu sunt aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti. Aceste terenuri au figurat anterior colectivizării n registrul agricol al bunicului matern al petentelor şi nu au fost administrate probe din care să rezulte dacă pentru suprafaţa din acest registru ( un total de 3,55 ha la nivelul anului 1960 şi 2,83 ha la nivelul anului 1961) s-a reconstituit dreptul de proprietate vreunuia dintre moştenitorii lui AG.

Petentele au mai invocat şi dispoziţiile art. 22 din legea 18/1991 care se referă la posibilitatea de a atribui terenuri comisiilor parohiale ori a altor organe reprezentative ale comunităţilor locale de cult din mediul rural, neavând nicio legătură cu cauza de faţă.

De asemenea, acestea au invocat şi dispoziţiile art. 19 potrivit cu care:

“Membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativa agricolă de producţie sau au adus teren mai puţin de 5.000 mp, precum şi celor care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod, ca angajaţi în ultimii 3 ani în cooperativă sau în asociaţii cooperatiste, li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 18, dacă sunt stabiliţi sau urmează să se stabilească în localitate şi nu deţin teren în proprietate în alte localităţi. Suprafaţa atribuită în proprietate se va determina ţinând seama de suprafaţa terenurilor, numărul solicitanţilor şi de suprafaţa atribuită celor care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi persoanelor care au fost deportate şi nu beneficiază de dispoziţiile art. 14 - 16.

(3) Se pot atribui, la cerere, în folosinţă agricolă, până la 5.000 mp în echivalent arabil, de familie, personalului de specialitate din serviciile publice comunale, în perioada cât lucrează în localitate, dacă nu are teren în proprietate în această localitate, el sau membrii familiei din care face parte. Dreptul de proprietate asupra acestor terenuri aparţine comunei, oraşului sau municipiului, după caz.

(4) Atribuirea în folosinţă nu se poate face în cazurile în care în localitatea respectivă s-au operat reducerile prevăzute la art. 14 alin. (3).

(5) La plecarea prin localitate persoanele menţionate la alin. (3) au dreptul la despăgubiri pentru investiţiile făcute, cu consimţământul prealabil al proprietarului şi dacă sunt utile pe suprafaţa atribuită.”

Or, terenurile care fac obiectul art. 23 şi art. 27 al. 23 în mod evident nu pot face şi obiectul art. 19.

De altfel, petentele au invocat dispoziţiile art. 19 doar în plângerea de faţă, nu şi în cererea adresată comisiei locale. În cererea adresată comisiei locale s-au invocat dispoziţiile art. al. 23 şi doar cu privire la suprafaţa de 0,72 ha teren.

Prin formularea plângerii de faţă petentele au invocat diferite dispoziţii ale legii 18/1991 înn speranţa de a obţine suprafeţe de teren pentru care nu au dovedit că ar fi solicitat stabilirea dreptului de proprietate anterior în baza legilor fondului funciar şi în termenele prevăzute de lege ( ori au formulat astfel de solicitări fără succes, în cauză nefiind administrate probe care să lămurească acest aspect).

Cu alte cuvinte, petentele au încercat să uzeze de dispoziţiile art. 27 al. 23 pentru a obţine titlu de proprietate pentru un teren cu categoria de folosinţă păşune ( 0,72 ha), pretinzând că este aferent casei de locuit, deşi declaraţia de martori depusă de acestea arată că ar fi existat o casă care s-a autodemolat în anul 1978, iar comisia locală a fost şi mai generoasă, propunând validarea şi pentru o altă suprafaţă de 0,36 ha pentru care petentele nu au solicitat eliberarea titlului de proprietate, ci doar au menţionat că mama lor a figurat în evidenţe cu aceasta din urmă (cererea adresată comisiei fiind explicită în aceste sens: „ formulăm prezenta cerere de eliberare a titlului de proprietate  pentru suprafaţa de  teren de 0,72 ha situată în intravilanul extins/extravilanul satului Bursuc Vale, comuna Lespezi în tarlaua 72 parcela 1668/27 denumită popular „ După Tău”).

Or, apariţia legii 231/2018 prin care s-au modificat numite dispoziţii ale legii 18/1991 nu a dat posibilitatea de a fi formulate cereri de stabilire a dreptului de proprietate de către persoanele care nu au formulat astfel de cereri anterior, ci doar a reglementat situaţia terenurilor intravilane aferente construcţiilor, dând posibilitatea proprietarului unei construcţii existente să obţină un titlu de proprietate pentru terenul aferent acesteia întrucât acest proprietar nu se putea bucura de prerogativele dreptului de proprietate în lipsa unui cat de proprietate pentru teren, deşi potrivit dispoziţiilor legale acesta este considerat proprietar al terenului ope legis ( de-a lungul timpului nexistând un punct de vedere şi o practică unitare cu privire la faptul dacă aceste persoane trebuie sau nu să facă o cerere la comisii pentru a se constata dreptul lor de proprietate, în ce termen şi dacă trebuie emis titlu, fapt ce în practică a condus la situaţia în care, deşi considerat ope legis proprietar al terenului, proprietarul construcţiei, neposedând vreun act care să dovedească şi dreptul de proprietate asupra terenului, nu poate face acte de dispoziţie).

Având în vedere considerentele expuse, instanţa constată că plângerea formulatăde petente este nefondată şi o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

 Respinge plângerea formulată de petentele X în contradictoriu cu intimata Y.

Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Paşcani  în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 15.07.2020.

PREŞEDINTE,GREFIER,

SAI UL

Domenii speta

Spete similare