Obligația de a face, respectiv aceea de a desființa o lucrare care nu respectă normele de urbanism ce vizează aspecte legate de legalitatea lucrărilor efectuate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea acestei autorizații.

Cuprins pe materii: Drept civil.

Index alfabetic:

-Obligația de a face

C.pr.civ.: art. 707 alin. 2 teza I Cod de procedură civilă

Obligația de a face, respectiv aceea de a desființa o lucrare care nu respectă normele de urbanism vizează aspecte legate de legalitatea lucrărilor efectuate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea acestei autorizații (astfel cum s-a reținut cu putere de lucru judecat în sentința 98/2016 că contestatorul nu deține autorizație de construcție pentru modificările efectuate, nefiind respectate limitele materiale și juridice ale dreptului din A.C. 4108), iar nu aspecte legate de proprietatea asupra construcției, astfel că această obligație nu reprezintă o obligație emisă în materia drepturilor reale ci reprezintă o obligație emisă în materia drepturilor personale de creanță.

 (Judecătoria Galați, secția civilă, încheierea nr. 317/12.06.2020)

Prin cererea de chemare în judecată , contestatorii A. N. T. și A. C. a formulat în contradictoriu cu intimata Instituția P.-M. Galați, contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 82/2020 al BEJ B. F., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea tuturor actelor de executare și încetarea executării silite, anularea încheierii de încuviințare a executării silite, constatarea prescrierii dreptului creditorului de a obține executarea silită, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, restituirea taxei judiciare de timbru.

Contestația la executare este întemeiată.

Instanța reține că sentința civilă nr. 98/2016 pronunțata de Judecătoria Galați în dosar nr. 9537/233/2014, a rămas definitivă la data de 14.06.2016, iar în dispozitivul acesteia a fost stabilit ca termen limită de executare a măsurii de desființare a lucrărilor de construcție la 90 de zile de la rămânerea definitivă. Prin urmare, calculând termenul de la care putea fi solicitată executarea silită a debitorului, conform art. 181 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., rezultă că acest termen a început să curgă la data de 13.09.2016.

Obligația de a face, respectiv aceea de a desființa o lucrare care nu respectă normele de urbanism vizează aspecte legate de legalitatea lucrărilor efectuate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea acestei autorizații (astfel cum s-a reținut cu putere de lucru judecat în sentința 98/2016 că contestatorul nu deține autorizație de construcție pentru modificările efectuate, nefiind respectate limitele materiale și juridice ale dreptului din A.C. 4108), iar nu aspecte legate de proprietatea asupra construcției, astfel că această obligație nu reprezintă o obligație emisă în materia drepturilor reale ci reprezintă o obligație emisă în materia drepturilor personale de creanță.

Așadar, în cauza de față este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani, iar nu cel special de 10 ani, acest termen începând să curgă, astfel cum s-a reținut anterior, la data de 13.09.2016 împlinindu-se la data de 13.09.2019.

Raportat la data împlinirii termenului de 3 ani, 13.09.2019, și data formulării cererii de executare silită, 23.01.2020, instanța constată că dreptul de a obține executarea silită era prescris la momentul  formulării cererii de executare silită.

În temeiul art. 707 alin. 2 teza I Cod de procedură civilă potrivit căruia„ Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie”, instanța constată că titlul în baza căruia a fost demarată executarea silită și-a pierdut  caracterul executoriu.

Față de considerente de fapt și de drept reținute mai sus, instanța va admite contestația la executare ca urmare a constatării  ca fiind prescris  dreptul intimatei de a obține executarea silită în baza titlului reprezentat de sentința civilă nr. 98/2016 pronunțata de Judecătoria Galați în dosar nr. 9537/233/2014, definitivă prin neapelare, cu consecința anulării tuturor actelor de executare din dosarul de executare silită  nr. 82/2020 al BEJ B. F..

În ceea ce privește anularea Încheierii de încuviințare executare silită, instanța reține că potrivit art.666 alin. 6 Cod de procedură civilă aceasta poate fi supusă controlului instanței de executare pe calea contestației la executare, în condițiile legii, iar conform art. 666 alin. 5 pct. 2 Cod de procedură civilă cererea de încuviințare se respinge dacă înscrisul în baza căruia se solicită executare nu constituie titlu executoriu.

Ca efect al constatării prescripției dreptului de a obține executarea silit și lipsirea astfel de caracter executoriu a contractului de credit, instanța va anula și încheierea de încuviințare a executării silită nr. 279/14.02.2020 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 1091/233/2020.

Având în vedere soluția ce se va pronunța ca urmare a constatării intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanța nu mai apreciază utilă analizarea celorlalte motive de anulare a actelor de executare, invocate de contestatori.

Totodată, va respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite ca rămasă fără obiect.

Domenii speta

Spete similare