Ordonanță președințială

Prin sentinţa civilă nr.  din data de .... pronunṭată de Judecătoria Galaţi în dosar nr. ...., instanţa a admis cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta G.A.M.în contradictoriu cu pârâtul T.A.şi a suplinit provizoriu consimţământul pârâtului T.A.necesar deplasării minorilor T.A.G.născut la data de 20.10.2008 şi T.M.M.născută la data de 01.10.2020 în Italia, împreună cu reclamanta G. A.M. în intervalul 07.09.2021-12.09.2021.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Instanţa de fond a mai reţinut că, prin Sentința Civilă nr. 12194 pronunțată de Judecătoria Galați în dosar nr. , rămasă definitivă prin Decizia prin Decizia Civilă nr. 659/30.09.2012 pronunțată de Tribunalul Galați, prin care s-a admis apelul, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, s-a încuviințat ca exercitarea în comun a autorității părințești asupra minorilor să se facă în comun, de către ambii părinți și s-a stabilit locuința minorilor la tată. (f. 12)

În drept,  instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 997 alin. (1) C.proc.civ. potrivit cărora, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În cauza de faţă, faţă situația de fapt astfel cum a fost reținută anterior, instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei cereri pe calea ordonanţei președințiale, respectiv aparenţa dreptului, urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

Când soluţionează o cerere de ordonanţa preşedinţială, instanţa nu are de cercetat fondul dreptului dintre părţi, dar pentru ca soluţia să nu fie arbitrară, instanţa va cerceta aparenţa acestui drept, făcând un examen sumar al cauzei.

Instanţa a reţinut că aparenţa dreptului este în favoarea minorilor Ţ.A.G.l, născut la data de 20.10.2008 și Ţ.M.M., născută la data de 01.10.2010, care au dreptul de circula liber, iar încălcarea acestui drept de către pârât, prin refuzul de a-și exprima acordul necesar deplasării acestora în străinătate, în scopul petrecerii vacanţei împreună cu reclamanta, este de natură să îi prejudicieze.

Cerinţa urgenţei este justificată, fiind prezumată chiar de legiuitor.

 Măsura care se solicita a fi dispusa este vremelnică întrucât având în vedere perioada necesară efectuării călătoriei în Italia, în perioada 07.09.2021-12.09.2021, fiind o suplinire a consimțământului pentru o durată strict determinată.

Prin urmare, instanța a constatat că cererea de ordonanță președințială este admisibilă faţă de dispozițiile art. 997 alin. (1) C.proc.civ şi a reținut atât din coroborarea probelor administrate, cât și din declarațiile părților, că reclamanta a făcut demersuri în vederea obținerii consimțământului pârâtului, necesar pentru a se deplasa împreună cu minorii, pe o perioada determinată, în Italia.

Totodată, instanța a  reținut că, deși înștiințat cu privire la situația de fapt, respectiv intenția reclamantei de a se petrece vacanța de vară, împreună cu minorii, în Italia și necesitatea exprimării consimțământului în timp util, până la momentul la care începe noul an școlar, și mai ales în condiții de certitudine privind posibilitatea concretă de efectuare a deplasării, pârâtul nu s-a prezentat la sediul biroului notarial.

Instanţa de fond a reţinut că, potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea 272/2004, deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare. Orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească.

Faţă de dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea 272/2004, potrivit cărora principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi in cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti, instanţa a apreciat că cerinţele instituite de dispozițiile art. 997 C.proc.civ. sunt incidente în cauză, urgenţa fiind fundamentată pe interesul superior al minorilor. De asemenea, conform art. 2 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Potrivit art. 29 din Legea nr. 242/2004, copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte. În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei. Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte. În toate cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi li se va acorda importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate a copilului.

Astfel, ascultat de către instanță la data de 06.09.2021, minorul Ț.A.G.l a declarat, în eșență, următorele: "își dorește să meargă în vacanță cu mama în Italia până la începerea școlii."

Ascultată de către instanță la data de 06.09.2021, minora Ț.M. a declarat, în eșență, următorele: "Mama dorește să-i ia în Italia câteva zile, până la începerea școlii și vor fi aduși înapoi tot de mamă. Ar vrea să meargă în Italia cu mama și fratele său în vacanță, dar tatăl său nu este de acord să le emită procură, inițial a fost de acord și ulterior s-a răzgândit."

Având în vedere cele ce preced, instanța a constatat că ambii minori își doresc să efectueze această călătorie în Italia, la locuința mamei, pentru câteva zile, până la debutul cursurilor școlare.

În prezenta cauză, instanţa a reţinut că refuzul pârâtului de a da curs notificării este nejustificat, având în vedere că acesta a fost informat cu privire la scopul cert al călătoriei, destinaţia și perioada de timp aferentă vacanței.

Pârâtul a menționat instanței că se opune deplasării minorilor în Italia motivat de faptul că timpul este prea scurt, că minorii vor începe școala la data de 13.09.2021 și trebuie pregătiți pentru școală cu rechizite și îmbrăcăminte.  Relativ la această apărare, instanța a aratat că nu poate fi primită întrucât motivele invocate, deși pertinente, nu justifică un refuz pentru deplasarea minorilor pentru o scurtă perioadă de timp la locuința mamei, în Italia, având în vedere dorința comună a acestora și mai ales faptul că, măcar o parte dintre aspectele invocate de pârât, pot fi rezolvate de către părinți, fără prezenta obligatorie a minorilor.

De asemenea, pârâtul, prin avocat, a invocat faptul că între părțile din prezenta cauză au existat anumite discuții cu privire la plecarea copiilor și mutarea acestora la o școală în Italia. 

Instanța a arătat că obiectul prezentei cereri este suplinire acord pârât pentru deplasarea minorilor în afara țării pentru o perioadă strict determinată de timp, până la data de 12.09.2021, așa încât, în măsura în care există o situație litigioasă cu privire la locuința minorilor, aceasta va fi tranșată pe calea dreptului comun.

Cu privire la apărarea privind caracterul potențial obositor al călătoriei pentru minori, având în vedere perioada scurtă de timp în care aceștia vor face deplasarea, instanța a arătat  că nu este un motiv suficient prin el însuși de respingere a acțiunii, mai ales că minorii și-au exprimat clar dorința de a petrece ultimele zile ale acestei vacanțe școlare cu mama, în Italia.

De asemenea, dreptul la liberă circulaţie al minorilor nu poate fi restricţionat printr-un refuz nejustificat al pârâtului sau prin lipsa exprimării acestuia într-un termen rezonabil de la data la care pârâtul a luat la cunoștință de solicitarea reclamantei.

Faţă de considerentele mai sus-menţionate, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 997 C.proc.civ., instanţa a suplinit provizoriu consimţământul T.A.necesar deplasării minorilor, în Italia, împreună cu reclamanta, în intervalul 07.09.2021-12.09.2021.Instanţa a mai reţinut că, reclamanta are obligația de a reveni în țară cu minorii până la data de 12.09.2021, suplinirea consimțământului producând efecte doar până la această dată.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat apel în termen legal,  criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului.

Prin motivele de apel a susţinut în esenţă, că nu a fost de acord cu plecarea minorilor pentru perioada solicitată deoarece era o perioadă foarte scurtă de timp iar călătoria urma să se realizeze cu maşina, ceea ce ar fi fost foarte obositor pentru minori.

Apelantul a mai apreciat că instanţa de fond nu a  ţinut cont de legislaţia în vigoare şi a avut în vedere situaţia specială cu privire la deplasarea cetăţenilor în străinătate deoarece la nivel global există o pandemie iar suplinirea acordului părintelui pentru un minor se acordă doar în situaţia în care are nevoie de asistenţă medicală de urgenţă iar faptul că mama dorea să plece 5 zile cu minorii în străinătate nu poate constitui motiv întemeiat.

A mai susţinut că instanţa nu a prevăzut un traseu pe care să îl parcurgă reclamanta cu minorii la dus şi la întors dând astfel posibilitatea acesteia de a merge în orice altă locaţie decât cea menţionată fără ca pârâtul să aibă un control şi o siguranţă asupra modului în care sunt îngrijiţi minorii.

Tribunalul constată legală și temeinică sentința atacată, instanța de fond procedând, în adoptarea soluției pronunțate, la o justă analiză și interpretare a problematicii de fapt și de drept dedusă judecății, printr-o raportare corectă la datele concrete ale speței și dispozițiile legale ce reglementează instituția interesului superior al minorului.

Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale pentru a permite ca apelanta să se deplaseze în străinătate, în vacanță, în perioada 07.09.2021-12.09.2021, împreună cu cei 2 minori.

Potrivit art. 997 Cod procedură civilă, care reglementează procedura specială a ordonanței președințiale: „instanța stabilind ca în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Condițiile de admisibilitate care decurg din acest text sunt: urgența, vremelnicia și necercetarea fondului.

În cauză, este cert că minorii au dreptul la o dezvoltare fizică și morală normală, la un echilibru socioafectiv, la viața de familie, dar și dreptul la odihna si vacanta, astfel că, petrecerea împreună cu mama a unui număr de 5 zile din vacanța de vară, nu prejudiciază dezvoltarea personală a minorilor. Totodată, tribunalul reaminteşte că prezenta ambilor părinți în viața copiilor lor minori este absolut necesară, fiind în interesul superior al minorilor ca aceştia să relaționeze şi să petreacă timp cu ambii părinţi.

Nu pot fi reţinute apărările apelantului referitoare la traseul pe care intimata ar fi trebuit să îl urmeze împreună cu minorii din moment ce, deplasarea nu a avut caracter de lungă durată iar apelantul nu a oferit niciun argument pentru care traseul de călătorie către Italia ar reprezenta sau ar pune în pericol minorii.

Așadar, atât timp cât aparența de drept este în favoarea intimatei-reclamante și din perspectiva condițiilor în care minorii pot sa călătorească în străinătate, în condițiile dispozițiilor art. 23 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, raportate la dispozițiile art. 17 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, se justifică și se impune  intervenției instanței pentru ca pe calea specială a ordonanței președințiale să dispună suplinirea acordului, pentru ca minorii, să călătorească în Italia împreună cu mama în perioada 07.09-12.09.2021.

Totodată, tribunalul reţine că hotărârea instanţei de fond a avut efect limitat pentru perioada 07.09-12.09.2021astfel încât demersul juridic al apelantul apare ca fiind lipsit de finalitate.

Domenii speta

Spete similare