Admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T  B  sub nr. ..../2021 la data de 06.01.2021, petenta C T B Societate Cooperativă a contestat, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă 2 C, procesul-verbal seria DGAF nr. 0173217 din 18.11.2020, solicitând admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.

În motivarea plângerii, petenta a arătat în esență că a fost sancționată în mod nelegal pentru că nu ar fi respectat dispozițiile art. 10 lit. c din O.G. nr. 28/1999, în sensul că agenții constatatori au încadrat greșit fapta reținută în sarcina petentei. Astfel aceasta a menționat că dispozițiile pentru care a fost sancționată sunt prevăzute de O.U.G. nr. 28/1999 și nu de O.G. nr. 28/1999, iar fapta așa cum a fost descrisă în actul constatator corespunde art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 și nu art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999.

De asemenea arată că la momentul controlului, casa de marcat lipsea deoarece era dusă la reparat, astfel că a fost în imposibilitatea să emită bonuri fiscale.

În drept, cererea a fost motivată pe baza dispozițiilor O.G. 2/2001.

În dovedirea susţinerilor, petentul a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În cauză a fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru .

La data de 19.02.2021, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.

În motivare a arătat că sub aspectul legalității actului sancționator, acesta îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de OG 2/2001 și se bucură de prezumțiile de legalitate, temeinicie și veridicitate.

Acesta a mai arătat că fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută de art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 și corespunde realității.

În drept, a invocat intimatul dispozițiile OG nr. 28/1999.

Sub aspect probatoriu, la termenele de judecată din data de 06.04.2021 și 04.05.2021 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și cea cu martora Rusu Rodica.

Analizând întregul material probator administrat, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria DGAF nr. 0173... din 18.11.2020, petenta C  T B  S C , în baza prevederilor art. 10 lit. c din O.G. nr. 28/1999, a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei.

Pentru a dispune sancționarea contravențională, în cuprinsul procesului-verbal, agentul constatator a reținut că în data de 18.11.2020, ora 14:00, în urma controlului operativ și inopinat efectuat la punctul de lucru din sat R , com. B , magazin mixt, în prezența doamnei R  R  – gestionar la punctul de lucru, s-a constatat faptul că operatorul economic nu a emis bonuri fiscale pentru mărfurile comercializate către populație, pentru astăzi 18.11.2020, valoarea totală fiind de 444 lei, conform monetar. Agentul economic menționat a încălcat prevederile art. 1 alin. 1 și 2 din O.G. 28/1999 Rep. Fapta a fost săvârșită, constată și sancționată astăzi 18.11.2020. La prezentul se anexează Nota explicativă dată în scris de către gestionarul care deservește punctul de lucru.

În drept, potrivit art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Instanța arată că din interpretarea textului de lege anterior citat, rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională se bucură de prezumțiile de legalitate și temeinicie. Aceste prezumții se extrag din faptul că, în situația în care acesta nu este atacat în instanță, poate fi executat fără nicio altă formalitate. Ori din punct de vedere logic, punerea în executare a acestuia nu se poate admite decât dacă se pleacă de la prezumția că a fost întocmit în mod legal, iar constatările din cuprinsul său corespund adevărului.

În situația în care procesul-verbal este contestat în instanță, cum este cazul de față, se contestă de fapt ambele prezumții, instanța fiind obligată să analizeze, conform art. 34 din OG nr. 2/2001, atât aspectele privind legalitatea, cât și pe cele privind temeinicia procesului-verbal.

De asemenea, instanța precizează că cele două prezumții, a legalității și a temeiniciei, generate de procesul-verbal de constatare a contravenției nu contravin prezumției de nevinovăție specifică materiei penale, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze (a se vedea cauza Ioan Pop c. României, cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011, precum și cauzele pronunțate de Curte, menționate în respectiva decizie).

Instanța urmează a analiza procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității acestuia.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că nu există niciun motiv de nulitate absolută a acestuia, potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, ori un alt asemenea motiv, care poate fi invocat din oficiu. Se constată așadar, că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă impuse de dispozițiile legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate.

Susținerile petentei în sensul că agentul constatator a încadrat greșit fapta, respectiv că dispozițiile încălcate de aceasta sunt prevăzute de O.U.G. nr. 28/1999 și nu de O.G. nr. 28/1999, astfel că procesul-verbal de contravenție este nelegal întocmit, sunt nefondate. Este adevărat că fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută de O.U.G. nr. 28/1999 și nu de O.G. nr. 28/1999, însă acest aspect corespunde unei erori materiale și se circumscrie unui caz de nulitate relativă.

Pe această cale, petenta nu a făcut dovada existenței unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție, fiind vorba de un caz de nulitate relativă, aceasta având posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului-verbal sub aspectul netemeiniciei și nelegalității actului de constatare contravențională.

Astfel cum anterior s-a evidențiat, se constată că în sarcina petentei, s-a reținut că aceasta nu a respectat dispozițiile prevăzute de art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 și sancționată de art. 11, alin. 1, lit. e pct. IV din O.U.G. nr. 28/1999.

Potrivit art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999: „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: c) neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8)”.

În baza art. 11, alin. 1, lit. e pct. IV din O.U.G. nr. 28/1999: „(1) Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici după cum urmează: e) cele prevăzute la art. 10 lit. c) și d): (iv) cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului, precum și confiscarea sumei nejustificate.”

Așadar, în cazul concret, situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului-verbal.

În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de petent care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

Or, petenta în prezenta cauză nu a făcut dovada faptului că ar fi emis bonuri fiscale pentru mărfurile vândute, mai mult, aceasta prin plângerea împotriva procesului-verbal arată că într-adevăr la data controlului, nu a emis bonuri fiscale, deoarece casa de marcat se afla la reparat, fără a putea dovedi nici acest aspect.

Cu privire la critica adusă de pententă, prin care arată că fapta așa cum a fost descrisă în actul constatator corespunde art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 și nu art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999, instanța o va respinge ca nefondată, arătând că art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 a fost abrogat prin O.U.G. nr. 8/2015 și fapta a fost încadrată corect de către agentul constatator.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007.

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.

În doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una dintre limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.

De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.

În acest cadru, față de toate motivele anterior analizate, instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul actului sancționator este conformă cu realitatea, procesul-verbal atacat fiind temeinic întocmit, prezumția de temeinicie de care acesta beneficiază nefiind răsturnată de petent.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, constatând că susținerile petentei nu sunt de natură a o exonera de răspundere contravențională, iar individualizarea sancțiunii s-a făcut în mod corect de către agentul constatator, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de aceasta.

Ia act, că în prezenta cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare