CIVIL.Rezoluţiune contract de întreţinere pentru neîndeplinire obligaţii

Rezoluţiune contract de întreţinere pentru neîndeplinire obligaţii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 21.05.2020 pe rolul Judecătoriei Buzău, sub numărul .../200/2020 reclamantul CŞ a chemat în judecată pârâţii MG şi MS, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de întreţinere autentificat sub nr. X din data de 23.01.2018 de Societatea Profesională Notarială JN & CIA.

În motivarea acţiunii reclamantul a învederat că le-a dat casa pârâţilor pentru întreţinerea sa, că el a suportat 2 ani şi patru luni plata la toate utilităţile, că pentru întreţinerea lui tot el era cel care cumpăra de la piaţă ce trebuia, iar pârâta doar îi gătea mâncarea cu toate produsele cumpărate el.

Precizează că s-a ivit o problemă cu o strănepoată de la Mărăcineni care nu avea condiţii şi a primit-o acasă la el, iar când pârâta a auzit, a luat foc, spunând că nu întreţine doua persoane, dar toate cheltuielile erau suportate numai de el, după care pârâta a venit şi şi-a cerut scuze. În ziua aceea pârâta a făcut un pilaf nefiert şi ciorba nu se putea mânca, motiv pentru care a chemat-o să-şi remedieze greşeala.

Reclamantul mai arată că aceasta strănepoată are şi un pic de handicap, că i-a spus pârâtei „cât poate să mănânce şi această fată amărâtă”. Pârâta îi făcea mâncare multă, pentru a veni la gătit mai rar între 7 şi 10 zile, iar el băga mâncarea la congelator „ce mâncare mai era şi aia” şi le-a spus pârâţilor că dacă el suportă totul, iar lor nu le revine să contribuie cu nimic, „de ce le mai dă casa şi tot ce are acolo pe nimic”. Dar degeaba, au acceptat pârâţii să-i cumpere mâncarea şi medicamentele, întrucât facturile le plăteşte tot el, iar pârâţii i-au spus „fără fripturi”.

A susţinut reclamantul că se întreţine şi singur fără ei, că plăteşte o doamnă să-i facă mâncare şi când au ajuns să cumpere mâncare din banii lor, făcea o mâncare din economie, fără gust, iar când o încălzea îşi punea câte o lingură de delicat să o poată mânca.

Precizează că aceşti oameni nu au fost în stare până la vârsta lor de 62 ani să facă o locuinţă, că au stat în cantoanle C.F. R. cu chirie şi acum tot cu chirie locuiesc, că aceştia trăiesc din datorii şi se întreabă „cum să-l întreţină şi pe el aceşti oameni.” Precizează că nu a ştiut bine situaţia lor, dar s-a lămurit de ei, iar el dacă cade nu are cine să-l ajute.

Faţă de cele expuse mai sus, solicită admiterea acţiunii, rezilierea contractului de întreţinere, cu precizarea că pârâţii sunt la a doua căsătorie şi fiecare are câte un băiat din prima căsătorie, că a avut multe neplăceri din cauza lor, vrea să limpezească apele şi să fie liniştit.

Reclamantul a depus la dosar înscrisurile anexate la dosar filele 5-9.

Reclamantul a depus la dosar precizări la acţiune/completare, învederând că la data încheierii contractului de întreţinere avea vârsta de 76 de ani, era singur, fără copii, fără soţie şi fără rude apropiate. Ajungând la aceasta vârsta, singur şi în stare de nevoie, a încercat să găsească o persoana care sa îl îngrijeascăşi să îi acorde întreţinere, iar în schimb să îi transmită dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor sale imobile (casa de locuit cu teren aferent).

Precizează că la recomandarea unei cunoştinte comune, prima şi singura încercare a făcut-o cu familia M.-pârâţii din prezenta cerere, cu care, la foarte scurt timp după ce s-au cunoscut a încheiat contractul de întreţinere autentificat sub nr. .../23.01.2018 la Societatea Profesionala Notariala JN & CIA din Buzău, prin care, schimbul transmisiunii proprietăţii asupra imobilelor proprietatea (casa de locuit si terenul aferent) situate în Buzău, pârâţii se obligau să-l întreţină şi să-l îngrijească tot restul vieţii, să îi suporte cheltuielile în caz de boala, iar la deces să-i facă înmormântarea şi cele cuvenite conform datinilor (iar) in caz de nerespectare a acestei obligaţii, (reclamantul) va putea cere rezilierea contractului.

Obligaţiile asumate de pârâţi au fost întărite în mod expres şi explicit de aceştia în contractul de întreţinere.

Faptul că pârâţii au cunoscut şi au înţeles ce obligaţii îşi asumau prin aceasta convenţie rezulta fără dubii din declaraţiilor, menţionând că „sunt întru-totul de acord cu prevederile prezentului contract”, pe care l-au citit personal şi le-a fost citit şi de către notarul public.

Astfel cum s-a înscris în acest act, nuda proprietate asupra imobilelor a fost transmisa pârâţilor la data semnării contractului - dreptul lor fiind intabulat în cartea funciara, în favoarea reclamantului fiind intabulate dreptul de uzufruct viager si ipoteca legala.

Susţine reclamantul că a încheiat acest act cu toata buna credinţa şi cu reprezentarea ca dobânditorii imobilelor îşi vor respecta întocmai obligaţiile asumate şi îi vor acorda întreţinere şi îngrijire astfel cum s-au angajat, numai că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile pe care şi le-au asumat şi imediat după încheierea actului comportamentul pârâţilor s-a schimbat: au început să îi vorbească cu lipsa de respect şi chiar folosind un ton şi cuvinte jignitoare, nu s-au ocupat de curăţenia locuinţei, de nevoile sale de sănătate, de procurarea unei hrane decente (cu toate ca el a suportat tot timpul din pensia sa costurile alimentelor); o singura dată a rugat-o pe pârâtă să îi spele lenjeria de pat şi atunci când i-a restituit-o era plină de ploşniţe.

Susţine că singurele acte concrete de întreţinere pe care pârâţii i le-au acordat au fost să-i pregătească masa pe cheltuiala sa şi să-i aducă săptămânal o mâncare care nu se putea consuma - inclusiv resturi de mâncare adunate de pe calea ferata, murdare şi cu gust şi miros de motorină.

Datorita faptului că le cerea să îi acorde întreţinerea şi îngrijirea la care pârâţii s-au angajat, între părţi s-a creat o stare de tensiune, pe care tot pârâţii au accentua-o în timp şi care a culminat cu refuzul acestora de îi mai acorda vreo atenţie după luna martie 2020 şi începând cu luna mai 2020, chiar de a mai veni vreodată la el. De la începutul lunii mai şi până la data formulării prezentelor precizări (30.08.2020) o singura data a dat un telefon pârâta şi i-a adus la cunoştinţă că ”a angajat cel mai bun avocat din Buzău care îl va da în judecata şi îi va lua atâţia bani cât nu va putea plăti vreodată”.

Mai arată reclamantul că a fost abandonat de pârâţi în plină perioada de restricţii impuse de starea de urgenta şi starea de alerta, adică exact atunci erau impuse restricţii de circulaţie persoanelor vârstnice şi când aceasta avea nevoie mai mare de ajutor. În aceste condiţii, în ultimele trei luni pârâţii nu au mai venit niciodată la el şi nu au mai prestat nici o activitate de întreţinere sau îngrijire.

Având în vedere că relaţiile dintre părţi şi prestaţiile pârâţilor s-a desfăşurat în condiţiile descrise, nu exista nici o perspectiva de îmbunătăţire a acestora şi de schimbare a comportamentului pârâţilor lor în care reclamantul nu mai are încredere, cum acesta se afla in nevoie şi nu are pe nimeni care sa îi acorde ajutorul de care are nevoie, acesta a iniţiat prezentul demers judiciar pentru rezilierea contractului de întreţinere, motivat de neîndeplinirea culpabila de către pârâţi a obligaţiilor pe care şi le-au asumat şi pentru care au primit plata anticipat.

Precizează reclamantul că şi-a executat întocmai şi în totalitate obligaţiile contractuale si, dacă timp de trei luni nu a primit de la pârâţi măcar o pâine şi în tot acest timp aceştia nici măcar nu s-au mai interesat de el, are deplina credinţa că şi în viitor se vor comporta la fel, iar el va fi lipsit de îngrijire şi întreţinere.

Faţă de cele expuse mai sus, solicită admiterea acţiunii, rezilierea contractului de întreţinere, cu cheltuieli de judecata.

În drept, a invocat dispozitiile art. 1516 al. (1) si al. (2) pct. 2 si pe prevederile art. 2263 al. (2) si al. (4) si (5) Cod civil si art. 453 Cod proc. civ..

În probaţiune, a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor, doi martori, respectiv GS şi MI .

În conformitate cu prevederile art. 29, al. (1), lit. c) din OUG nr. 80/2013, apreciază că prezenta cerere este scutita plata taxei judiciare de timbru.

Reclamantul a depus la dosar înscrisurile anexate la dosar filele 24-26.

Pârâţii au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii .

În motivare se arată că au fost chemaţi în judecată pentru rezilierea contractului de întreţinere, că în anul 2018 la insistenţele reclamantului pe care l-a cunoscut prin intermediul unei rude au încheiat contractul de întreţinere prin care s-au obligat să-i acorde întreţinere pe toată perioada vieţii constând în curăţenie la locuinţă, prepararea mâncării , etc. , iar la decesul acestuia să facă înmormântarea datinilor strămoşeşti .

Astfel pentru încheierea contractului s-au adresat unei persoane autorizate care a făcut măsurători şi a efectuat carte funciară, iar în luna ianuarie 2018 au încheiat acest contract. Aşa cum le-a fost înţelegerea se deplasau de 2-3 ori pe săptămână la domiciliul reclamantului cu oale de mâncare, că în locuinţă ea pârâta făcea curăţenie în casă, iar lucrurile murdare le lua la ea, le spăla şi le călca, aducându-le înapoi curate .

De asemenea, arată că în repetate rânduri îl lua pe reclamant la locuinţa lor unde acesta făcea baie, iar relaţia dintre ei a decurs în bune condiţii până în luna aprilie 2020 când în una din zile deplasându-se la locuinţa reclamantului l-a găsit pe acesta împreună cu o persoană de sex feminin, în pielea goală în curte. Din acel moment reclamantul a refuzat sa-i mai acorde întreţinere, cu precizarea că acesta a mai procedat în acest fel si cu alte persoane înaintea lor.

În cazul în care se va hotărî rezilierea contractului de întreţinere şi punerea părţilor în situaţia anterioară, a solicitat obligarea reclamantului să le restituie contravaloarea cheltuielilor făcute cu încheierea contractului de întreţinere (carte funciară, încheierea actelor notariale) şi contravaloarea prestaţiei din luna ianuarie 2018 - aprilie 2020, în sumă de 17.000 lei .

În probaţiune, au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu şi doi martori, respectiv VD şi BR.

În drept au invocat dispoziţiile art. 2015 , art. 209 N.C.P.C.

La termenul de judecată din data de 01.10.2020, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, interogatoriu, iar pentru pârâţi a încuviinţat şi proba cu anchetă socială. A prorogat discutarea probei cu martori după administrarea celorlalte probe.

La data de 12.11.2020 prin compartimentul registratură, Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Buzău a înaintat la dosar referatul de anchetă psihosocială întocmit la domiciliul reclamantului.

La termenul de judecată din data de 28.01.2021, în conformitate cu dispoziţiile art. 352 C.proc. civ. instanţa a procedat la luarea interogatoriului părţilor, întrebările şi răspunsurile fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din data de 25.03.2021 au fost audiaţi martorii GS, propusă de reclamant şi BRM, propus de pârâţi, declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin contractul de întretinere autentificat sub nr. .../23.01.2018 de SPN JN & CIA (f. 5 - 6), cu sediul în Buzău, reclamantul CŞ a transmis către pârâților MG și MS, imobilul proprietatea exclusivă a reclamantului format din  construcție C1 – locuință, în suprafață construită la sol de 62 mp și terenul aferent în suprafață de 92 mp din actul de proprietate respectiv 87 mp din măsurători, categoria de folosință curți construcții situate în Buzău, înscris în cartea funciară nr. ... a localității Buzău.

În schimbul transferului proprietății imobilului, pârâții MG și MS, și-au asumat obligația de a-l întreține și îngriji pe reclamantul CŞ pe tot restul vieții sale, de a-i suporta cheltuielile în caz de boală, iar la deces să îl înmormânteze și să îi facă cele cuvenite conform datinilor.

De asemenea, s-a prevăzut că în caz de nerespectare a acestor obligații, reclamantul este în drept să ceară rezilierea contractului.

În drept, în ce privește aplicarea în timp a legii civile, aspect ce necesită a fi lămurit cu prioritate în prezenta cauză, raportat la data încheierii contractului de întreținere (23.01.2018), față de dispozițiile art. 6 alin. 2 și 3 C.civ. 2009 coroborate cu dispozițiile art. 3, art. 4 și art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 potrivit cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, instanța stabilește că în speță sunt aplicabile dispozițiile noului Cod civil, toate referirile la texte de lege din prezenta hotărâre urmând să se înțeleagă a fi făcute în referire la acest act normativ.

Potrivit art. 1.270 C.civ. convețiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Totodată, potrivit art. 2.254 C.civ.: „(1) Prin contractul de întreținere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părți sau al unui anumit terț prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii pentru o anumită durată. (2) Dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreținerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, atunci întreținerea se datorează pentru toată durata vieții creditorului întreținerii.”

Potrivit art. 2257 C.civ.: „(1) Debitorul întreținerii datorează creditorului prestații stabilite în mod echitabil ținându-se seama de valoarea capitalului și de condiția socială anterioară a creditorului. (2) Debitorul este obligat în special să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, menaj, precum și folosința unei locuințe corespunzătoare. Întreținerea cuprinde, de asemenea, îngrijirile și cheltuielile necesare în caz de boală. (3) În cazul în care întreținerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedează în cursul duratei contractului, debitorul are obligația să îl înmormânteze. (4) Întreținerea continuă a fi datorată în aceeași măsură chiar dacă, în cursul executării contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total sau parțial ori și-a diminuat valoarea, dintr-o cauză pentru care creditorul întreținerii nu este ținut să răspundă. (5) Clauza prin care creditorul întreținerii se obligă la prestarea unor servicii este considerată nescrisă.”

În ceea ce privește încetarea contractului de întreținere, potrivit disp. art. 2563 C.civ.: „(1) Contractul de întreținere încheiat pe durată determinată încetează la expirarea acestei durate, cu excepția cazului în care creditorul întreținerii decedează mai devreme. (2) Atunci când comportamentul celeilalte părți face imposibilă executarea contractului în condiții conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluțiunea. (3) În cazul prevăzut la alin. (2), precum și atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligației de întreținere, rezoluțiunea nu poate fi pronunțată decât de instanță, dispozițiile art. 1.552 nefiind aplicabile. Orice clauză contrară este considerată nescrisă. (4) Dacă rezoluțiunea a fost cerută pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), oferta de întreținere făcută de debitorul pârât după introducerea acțiunii nu poate împiedica rezoluțiunea contractului. (5) În cazul în care rezoluțiunea se pronunță pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), debitorul în culpă nu poate obține restituirea prestațiilor de întreținere deja executate. (6) Dreptul la acțiunea în rezoluțiune se transmite moștenitorilor.”

Noul Cod civil a reglementat în mod expres acest tip de contract, dar și condițiile în care se poate cere rezoluțiunea contractului.

Astfel, instanța reține că, atunci când comportamentul celeilalte părți face imposibilă executarea contractului în condiții conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluțiunea, rezoluțiunea neoperând de drept, ci partea îndreptățită trebuind să se adreseze instanței judecătorești cu o acțiune în rezoluțiune.

Din textele de lege enunțate rezultă că rezoluțiunea este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic și are ca efecte desființarea retroactivă a contractului și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului, iar pentru a fi admisibilă acțiunea în rezoluțiunea unui contract, se cer a fi îndeplinite cumulativ trei conditii, respectiv una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația și debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, condiții ce vor fi analizate în continuare de instanță.

Instanța reține în ce privește condiția punerii în întârziere a debitorului că, datorită caracterului alimentar al obligației debitorilor, termenele stipulate pentru executare au un caracter esențial, iar debitorul este de drept în întârziere, potrivit art. 1.523 alin. 2 lit. a) C.civ. care prevede că debitorul este de drept în întârziere când obligația nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lăsat să treacă, sau când nu a executat-o imediat, deși exista urgență, astfel că instanța poate să pronunțe direct rezoluțiunea, nefiind astfel necesară punerea în întârziere.

În ceea ce privește celelalte două condiții ale rezoluțiunii, respectiv ca una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, iar neexecutarea să îi fie imputabilă, instanța constată următoarele:

Pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză și a precizărilor făcute de părți, instanța constată, dincolo de orice îndoială faptul că, în prezent, relațiile dintre părți sunt deteriorate și nu mai pot continua.

Susținerile reclamantului, respectiv motivele învederate de acesta care l-au determinat să introducă prezenta acțiune gravitează în jurul unei întrețineri oferite de pârâți apreciată drept necorespunzătoare, respectiv a lipsei întreținerii din partea pârâților începând cu primăvara anului 2020.

Pârâții se apără susținând că au prestat inițial întreținere, iar ulterior lunii aprilie 2020 nu și-au mai îndeplinit obligațiile asumate prin contract motivat de refuzul reclamantului, neexecutare nefiind deci imputabilă acestora.

Martorii propuși de părți și audiați de instanță, potrivit declarațiilor acestora, nu sunt martori oculari la desfășurarea relațiilor dintr părți niciunul dintre ei necunoscând partea adversă, ci doar luând la cunoștință tangențial de realțiile dintr părți pe baza relatării părții care i-a propus spre audiere, motiv pentru care declarațiile acestora nu prezintă foarte mare utilitate și relevanță pentru instanță în luarea hotărârii.

Cu toate acestea, în ceea ce privește culpa pârâților în neexecutarea obligației de întreținere, în urma interogatoriului administrat în cauză, a reieșit faptul că ulterior lunii martie 2020 aceștia nu l-au mai vizitat pe pârât și nu i-au mai acordat întreținere și nici măcar nu au încercat acest lucru, deși și-au asumat această obligație.

Motivul învererat de aceștia (refuzul reclamantului) nu este unul întrutotul justificat, deoarece pârâții nu au înțeles să depună ulterior lunii martie 2020 un minim de diligențe în vederea îndelinirii obligațiilor contractuale de întreținere asumate, de vreme ce nu au făcut dovada faptului că au mai încercat să își îndeplinească sarcinile, fiind cunoscut faptul că persoanele vârstnice necesită îngrijire periodică și, față de vîrsta reclamantului (79 ani), starea de nevoie a acestuia este evidentă.

Prin semnarea contractului, pârâții au cunoscut obligațiile care le incumbă. Or, raportat la probatoriul administrat în cauza, instanța constată că aceștia nu și-au îndeplinit aceste obligatii. De altfel, pârâții nu a adus niciun fel de dovezi, în sensul că a încercat să acorde întreținere reclamantului ulterior lunii martie 2020.

Obligațiile puse în sarcina pârâților prin contractul de întreținere sunt obligații cu caracter periodic (asigurarea de hrană, îmbrăcăminte, medicamente etc.), iar aceștia nu a făcut dovada că a îndeplinit aceste obligații, nici măcar cu caracter sporadic.

Astfel, instanța, coroborând probele administrate în cauză, apreciază că pârâților le aparține culpa în neîndeplinirea obligațiilor asumate.

Având în vedere aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulată de către reclamantul CŞ în contradictoriu cu pârâții MG și MS și va dispune rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între părți autentificat sub nr.  .../23.01.2018 de SPN JN & CIA, cu sediul în Buzău.

Totodată, instanța va dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere, în sensul reintrării în proprietatea reclamantului a imobilului situat în mun. Buzău, jud. Buzău, format din  construcție C1 – locuință, în suprafață construită la sol de 62 mp și terenul aferent în suprafață de 92 mp din actul de proprietate respectiv 87 mp din măsurători, categoria de folosință curți construcții cu nr. cadastral X, înscris în cartea funciară nr. X a localității Buzău.

Referitor la cerere reconvențională formulată de pârâți, prin care au solicitat obligarea reclamantului la restituirea contravalorii cheltuielilor făcute cu încheierea contractului de întreţinere (carte funciară, încheierea actelor notariale) şi contravaloarea prestaţiei din luna ianuarie 2018-aprilie 2020, în sumă de 17.000 lei, se rețin următoarele

Constatând faptul că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă pentru admisibilitatea acţiunii în rezoluţiune, instanța a dispus desfiinţarea contractului  cu consecinţa obligării debitorilor întreţinerii la restituirea dreptul transmis de către creditor la data contractării, întrucât deţinerea sa în continuare apare ca lipsită de cauză.

Reținând faptul că, s-a făcut dovada faptului că au fost achitate impozite pentru bunul supus restituirii pe anii 2019-2020 în sumă de 250 lei, instanța constată că debitorii întreţinerii sunt îndrituiți a pretinde restituirea sumelor de bani plătite, soluţia explicându-se prin faptul că impozitele sunt sarcini ale proprietăţii, iar întreţinutul este considerat că a fost tot timpul proprietarul bunului datorită efectelor retroactive ale rezoluţiunii;

În ceea ce privește celelalte cheltuieli solicitate, deşi desfiinţarea contractului presupune o restitutio in integrum în privinţa ambelor părţi contractante, față de faptul că în cauză se dispune rezoluțiunea contractului din culpa debitorilor întreţinerii, aceștia nu sunt îndreptăţiți să solicite restituirea prestaţiilor de întreţinere deja executate.

Interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 2.263 alin. (5) C.civ. conduce la concluzia că dacă rezoluţiunea se pronunţă din culpa creditorului întreţinerii, atunci debitorul întreţinerii poate solicita şi obţine restituirea prestaţiilor deja executate.

Or, dacă s-ar accepta ca, în orice caz de rezoluţiune, creditorul să fie obligat la restituirea contravalorii prestaţiilor primite cu titlu de întreţinere, ar însemna să se permită debitorului de rea-credinţă să pună capăt caracterului aleatoriu al obligaţiei ce îi incumbă, sistând plata întreţinerii când valoarea prestaţiilor executate egalează valoarea dreptului transmis.

În considerarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act de faptul că părțile își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare