Penal.achitare – fapta nu există

ACHITARE – FAPTA NU EXISTĂ

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. .../P/2021 din 31.01.2022, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, înregistrat pe rolul instanţei la data de 04.02.2022 sub nr. .../200/2022, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului PI, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin 1 C. pen.

În fapt, s-a reţinut în esenţă că, inculpatul locuieşte în Mun. Buzău, pe strada nr. , fiind vecin cu familia GN, intrarea în imobilele acestora făcându-se pe o alee comună şi pe aceeaşi cale de acces, iar persoana vătămată NMM este fiica soţilor G.

Astfel, la data de 07.04.2021, în jurul orelor 13:52, în timp ce se afla la locuinţa părinţilor săi pe care o frecventează săptămânal, persoana vătămată NMM, a fost sunată de către un curier în vederea livrării mai multor colete, motiv pentru care reprezentanţii firmei de curierat MAC şi CAI, s-au oferit să o ajute pe aceasta la manevrarea produselor până la uşa locuinţei. În acest timp, din locuinţa sa a ieşit inculpatul PI, care se afla în stare de ebrietate şi a început să adreseze injurii angajaţilor firmei de pază pentru a părăsi proprietatea sa. Pentru acest motiv, persoana vătămată a mers la inculpat pentru a-l îndepărta de poarta pe care acesta anterior o încuiase, l-a apucat de mână pentru a-l îndepărta, însă acesta a lovit-o cu palma în zona pieptului, acţiune ce a provocat lovirea acesteia de gardul proprietăţii.

În susținerea situației de fapt reținute, în actul de sesizare s-au indicat următoarele mijloace de probă, administrate în faza de urmărire penală:

-audierea inculpatului PI( filele 19- 20 şi 22 d.u.p.);

-audierea persoanei vătămate/părţii civile NMM( filele  15-17 d.);

-audierea de martor MAC( filele 25- 26 d. );

-audierea de martor CAI( filele 28-19 d.);

- audierea de martor GS( filele 28-29 d.);

-proces- verbal de vizionare a imaginilor video ( fila 33 d.);

-fişa de cazier judiciar PI( fila 25 d.).

Prin încheierea din data de 04.04.2022, rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și regularitatea sesizării instanței, legalitatea actelor de urmărire penală și a probelor administrate în faza de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauză.

În data de 30.05.2022, la primul termen de judecată, s-a depus la dosarul cauzei de către persoana vătămată NMM, o cerere de constituire ca parte civilă ( fila 11 d.)  în vederea obligării inculpatului la plata daunelor morale pricinuite acesteia.

În ședință publică, la data de 30.05.2022, în conformitate cu disp. art. 374 alin (2) C. proc.pen., instanța a dat citire actului de sesizare, a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, i-a atras atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lui, precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări celorlalte părți și persoanei vătămate și de a da explicații pe tot parcursul cercetării judecătorești, când socoteste că este necesar.

Totodată, instanța a adus la cunoștința inculpatului PI, dispozițiile prevăzute de art. 374 alin (4) și 375 C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsa în cazul recunoașterii săvârșirii faptei reținute în sarcina sa, conform disp. art. 396 alin (10) C. proc.pen. Inculpatul, personal, a arătat că  nu recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată și că nu este de acord să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, înțelegând să nu se prevaleze de dispozițiile legale privind judecarea cauzei în procedura simplificată.

În cursul cercetării judecătorești, s-au contestat de către inculpat şi de către partea civilă următoarele probe administrate în faza de urmărire penală: declarația martorilor MAC, CAI și GS cu privire la care instanța a dispus reaudierea.

Totodată, instanţa a dispus readministrarea probei cu declaraţia persoanei vătămate și a inculpatului, această probă fiind administrată la același termen de judecată la care au fost reaudiați și martorii audiați în cursul urmăririi penale, și anume 27.06.2022 ( filele  28-39 d.).

Celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală, nu au fost contestate, astfel că instanța nu a mai procedat la readministrarea acestora, dar au fost puse în dezbaterea contradictorie a părților, conform disp. art. 374 alin.(7) C. proc.pen., astfel încât vor fi avute în vedere de instanță la soluționarea cauzei.

Instanța a încuviințata ca probă nouă și audierea martorei PE, soția inculpatului, care a fost audiată în aceasta calitate la termenul de judecată din data de 18.07.2022( fila d. ).

 Prin declarația dată în calitate de inculpat în fața instanței de judecată ( filele 28-30 d.), inculpatul a arătat la interpelarea instanței, că în cazul în care va fi găsit vinovat este de acord să presteze muncă în folosul comunității.

La dosar s-a atașat fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului ( fila 43 d.i.).

La termenul de judecată din data de 18.07.2022, instanţa a reţinut cauza spre deliberare şi pronunţare.

Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține  că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție în ceea ce îl privește.

Din probele administrate în cauză nu a reieșit fără niciun dubiu, faptul că inculpatul a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu mâna în zona pieptului fapt care a determinat lovirea acesteia de gard, având în vedere că declarațiile date de persoanele audiate în cauză sunt contradictorii.

În fapt, s-a reținut prin rechizitoriu că, la data de 07.04.2021, în jurul orei 13:50, inculpatul PI, a lovit  în timp ce se afla la locuința sa din Buzău, Str. ... nr. .., a lovit cu palma în zona pieptului pe partea civilă NMM, aflată în vizită la părinții săi care locuiesc la aceeași adresa, fiind vecini cu inculpatul, având cale de acces comună cu acesta, acțiunea inculpatului provocând lovirea părții civile de gardul proprietății, fără insă a fi provocate leziuni ce ar necesita zile de îngrijiri medicale.

Astfel, din coroborarea materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, instanța reține că inculpatul locuieşte în Mun. Buzău, pe strada ... nr. ..., fiind vecin cu familia GN, intrarea în imobilele acestora făcându-se pe o alee comună şi pe aceeaşi cale de acces, iar persoana vătămată NMM este fiica soţilor G.

La data de 07.04.2021, în jurul orelor 13:50, în timp ce se afla la locuinţa părinţilor săi pe care o frecventează săptămânal, persoana vătămată NMM, a fost sunată de către un curier în vederea livrării mai multor colete, motiv pentru care reprezentanţii firmei de curierat MAC şi CAI, s-au oferit să o ajute pe aceasta la manevrarea produselor până la uşa locuinţei. În acest timp, din locuinţa sa a ieşit inculpatul PI, care se afla în stare de ebrietate şi a început să adreseze injurii angajaţilor firmei de pază pentru a părăsi proprietatea sa. Pentru acest motiv, persoana vătămată a mers la inculpat pentru a-l îndepărta de poarta pe care acesta anterior o încuiase și l-a apucat de mână pentru a-l îndepărta.

Contrar celor reținute în rechizitoriu, instanța nu poate reține pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și în mod nemijlocit în fața instanței, că inculpatul a lovit-o cu palma în zona pieptului pe partea civilă NMM, acţiune ce a provocat lovirea acesteia de gardul proprietăţii.

Instanța reține că între cele două familii, cea a inculpatului și familia părții civile există o stare de tensiune anterioară recunoscută de ambele părți.

Fiind în vizită la părinții săi, persoana vătămată NM aștepta la această adresă firma de curierat S pentru livrarea unor produse comandate anterior. Datorită faptului că produsele erau considerabil voluminoase, partea civilă le-a solicitat celor doi curieri angajați ai firmei, martorii CAI și MAC să o ajute să le ducă până la ușa locuinței părinților săi, fapt care implica trecerea prin curtea comună cu familia inculpatului.

Simțindu-se deranjat de fapt că cei doi curieri au intrat în curtea sa fără a purta mască de protecție obligatorie, fiind totodată și sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a ieșit din locuința în care se afla cu soția sa martora PE, în curtea comună. Odată ajuns acolo, acesta a început să adreseze jigniri și injurii celor trei persoane, iar persoana vătămată a incercat să aplaneze starea conflictuală ivită. Având în vedere că inculpatul nu a încetat scandalul provocat, persoana vătămată a înregistrat video pe acesta. În timpul filmării video, inculpatul a mers către poartă, și s-a așezat cu spatele la aceasta pentru ca cei doi curieri să poată ieși iar partea civilă să nu se apropie, fapt care a determinat-o pe persoana vătămată să meargă la acesta pentru a descuia poarta.

Din declarația dată în calitate de persoană vătămată de NMM ( filele 15 – 17 d. u.p.) instanța reține că situația premisă a infracțiunii reclamate este cea descrisă mai sus.

Cu toate acestea în continuare, instanța reține că inculpatul nu a încuiat poarta, astfel că declarația dată în calitate de persoană vătămată de către numita NM, nu se coroborează cu cele arătate în cursul urmăririi penale, cand a declarat că doar a incercat să deschidă poarta care era blocată ca acces de corpul inculpatului. Mai mult, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată a declarat că a fost lovită în umăr, că a fost împinsă în repetate rânduri, împrejurare care i-a provocat o puternică stare de teamă( filele 15-17 d.u.p.). Cu toate acestea, în fața instanței de judecată, aceeași persoană a declarat la termenul de judecată din data de  27.06.2022 că inculpatul o tot lovea peste mână  și o împingea, iar la un moment dat a împins- o cu palma în zoa pieptului și aceasta a căzut pe gard cu spatele, iar filmarea cu telefonul mobil s-a oprit în acel moment( filele  31- 33 d. ). Declarațiile date de persoana vătămată sunt considerate nereale de către instanță și prezintă o situație de fapt nedovedită.

În acest sens, instanța are în vedere chiar înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de către persoana vătămată( fila 45 d. ) pe suport CD care suprinde exact perioada de timp în care atât martorii cât și persoana vătămată au declarat că s-a petrecut acțiunea ce conturează elementul material al infracțiunii.

Din  vizionarea înregistrării video, despre care s-a arătat de persoana vătămată că s-a închis în momentul în care a fost lovită de inculpat, instanța reține că aceasta pornește în momentul în care inculpatul se află pe partea stângă față de poarta de intrare în curte, reprosându-i părții civile că aceea este o curte comună. În continuare, inculpatul solicită soției sale, martora PE să îi dea cheile de la poartă, iar aceasta iese din casă pulverizând spre partea civilă cu o soluție. Mai departe, instanța constată că inculpatul s-a poziționat în fața curții, privind în telefon, fiind filmat în permanență de partea civilă, a încercat să bage în poartă cheia, însă nereușind a rămas în fața acesteia, în interiorul curții. În tot acest timp, martorii se aflau lângă inculpat și partea civilă, iar aceasta din urmă încerca să deschidă poarta. Instanța observă că persoana vătămată era indignată profund de cele întâmplate, folosind un ton ridicat, încercând pe lângă inculpat să deschidă poarta, însă acesta îi bara cu mana orice încercare, spunându-i că nu este casa dumneai. În continuare, inculpatului care avea ambele mâini pe telefon și stând în aceeași poziție, i s-a reproșat de către unul din martori că nu este frumos să dea într-o femeie, însă poziția telefonului şi a mâinilor inculpatului nu s-a modificat nici la acel moment şi nici în anterioritatea imediată a acestui moment. Instanța nu apreciază ca fiind reale cele arătatate de persoana vătămată și reținute în rechizitoriu, în sensul că filmarea s-a oprit în momentul în care inculpatul a lovit cu palma trantind-o de gard pe persoana vătămată. Din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, reise clar că filmarea a fost întreruptă voluntar de persoana vătămată în momentul în care inculpatul avea ambele maini pe telefon.

Şi martora PE, soţia inculpatului, a declarat în faţa instanţei la termenul de judecată din data de 18.07.2022 ( filele 60-61 d. ) că soţul său avea mâinile pe telefon şi nu ar fi avut cum să o lovească.

Faptul că unul dintre martori a reproșat inculpatului că nu este frumos să dea într-o femeie nu este considerat un aspect decisiv care să convingă instanța dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul a lovit de maniera reținută în rechizitoriu pe persoana vătămată.

Fiind audiat în calitate de suspect și de inculpat de organele de urmărire penală ( filele 18-22 d.u.p.) inculpatul  a declarat că a fost deranjat că la data de 07.04.2021 au intrat în curtea sa doi angajați ai unei firme de curierat, care nu purtau mască de protecție. De asemenea, a arătat că fiind în bucătărie cu soția sa, a sesizat acest aspect, motiv pentru care a ieșit din acel loc și le-a atras acestora atenția că au obligația de a purta mască, fapt care a dus la ivirea unui conflict verbal. Incupatul a precizat că a adresat cuvinte jignitoare însă nu a amenințat-o și nu a lovit-o pe partea civilă. Instanța apreciază că deși nu a amenintat-o pe numita NM, inculpatul a declarat contrar realității în fața instanței( filele 28-30 d.) că nu s-a apropiat de aceasta la mai puțin de jumatate de metru, din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei reieșind contrariul. Se constată că între cei doi, inculpat și partea civilă a existat un contact fizic, chiar și inițiat de partea civilă în momentul în care aceasta din urmă încerca să descuie poarta. De asemenea, inculpatul a declarat în mod neadevărat că a mers la poartă în scopul de a o descuia, de vreme ce întreg probatoriul susține faptul că scopul acestuia a fost acela de a incuia poarta pentru a filma conflictul ce se ivise, stând tototdată cu spatele la poartă, partea civilă și martorii solicitându-i repetat să le permită să iasă(suport CD fila  d. ).

Numiții MAC și CAI au declarat contrar susținerilor inculpatului în privința situației de fapt, cu ocazia audierii în calitate de martor de către organele de urmărire penală( filele  25-29 d.u.p.). Aceste două persoane au precizat că imediat cum au intrat în curte au fost întâmpinate de inculpat, pe care l-au descris ca fiind persoana de sex masculin mai în vârstă și cu mustață și pe care l-au recunoscut în sala de ședință. Martorii arătați au precizat că inculpatul a adresat cuvinte jignitoare și izgonindu-i din curtea sa. De asemenea, martorul MA a precizat că  a fost impins cu mâna in piept de către inculpat. De asemenea, s-a precizat că, dorind să iasă din curte, cei doi au întâmpinat un comportament mai violent din partea inculpatului atât asupra lor, cât și asupra persoanei vătămate NM, pe care inculpatul a jignea în mod continuu. În privința situației de fapt deduse judecății, martorii arătați au menționat în fața organelor de urmărire penală că inculpatul a incuiat poarta de acces cu o cheie și nu le-a permis să plece, motiv pentru care persoana vătămată a mers spre el, l-a luat de brat pentru a-l îndepărta de poartă, insă acesta a lovit-o intenționat cu palma în piept, aceasta căzând pe gard. Ambele persoane au arătat că partea civilă era îndreptățită să resimtă o stare puternică de temere având în vedere lovitura violentă suferită și mai ales că inculpatul era în stare de ebrietate.

 Instanța constată că fiind audiat în fața instanței de judecată, martorul MAC a declarat că partea civilă a fost îmbrâncită de inculpat în zona ușii, și nu la poartă, fiind întrebat expres de către instanță.  Ulterior, aceeaşi persoană, a arătat că inculpatul a ridicat mana la persoana vătămată cu aceeași ocazie cu care a și îmbrancit-o și nu a permis acestuia și colegului său să iasă.

 Instanța apreciază că declarația acestei persoane este nesinceră în privința situației de fapt. Cu toate că trecerea timpului poate afecta într-o anumită măsura memoria unei persoane, aceasta persoană a menționat că nu mai știe dacă persoana vătămată a cazut, aspect nedeclarat în fața organelor de urmărire penală.

Numitul CI  a declarat în fața instanței în același sens cu partea civilă, că aceasta din urmă a fost lovită în zona pieptului sau a gatului de către inculpat, a căzut după care s-a ridicat singură( filele 38-39 d. ). Și în privința acestei persoane, instanța reține că a declarat aspecte neredate în cursul urmăririi penale, și a precizat că după ce persoana vătămată a fost lovită, i-a reproșat inculpatului că nu este frumos să dea într-o femeie indiferent de relația pe care o are. Aspectele arătate nu se coroborează cu cele arătate în cursul urmăririi penale și cu cele reținute de instanță din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei. În cauză, organele de urmărire penală nu au reușit să probeze fără dubiu lovitura pretins a fi aplicată persoanei vătămate, deși au reținut că martorul CI i-a reproșat inculpatului aceasta, aspect considerat determinant în faptul trimiterii în judecată a inculpatului.

În fața organelor de urmărire penală, martorul ulterior arătat a declarat că persoana vătămată s-a lovit de gard, iar în fața instanței de judecată a declarat că aceasta a căzut jos și s-a ridicat singură. Așa cum anterior s-a reținut, deși persoana vătămată a fost direct implicată în conflictul pretins a fi violent, în fața organelor de urmărire penală nu a arătat că aceasta a fost lovită în piept, fapt care a determinat căderea sa pe jos.  Din nou, instanța reiterează că deși atât martorii CI și MAC dar și partea civilă au descris situația de fapt cronologic și au arătat că filmarea s-a oprit în momentul în care s-a produs lovirea de către inculpat a părții civile, din înregistrarea video nu reies aceste aspecte. Reproșul adus de martorul CI inculpatului este considerat de instanță a fi făcut de cel dintâi în considerarea situației conflictuale ce se ivise între părți și datorită faptului că inculpatul blocase cu mâna încercările repetate ale persoanei vătămate de a deschide poarta.

Tot în considerarea aspectelor arătate, partea civilă a răspuns la întrebarea apărătorului inculpatului că tot conflictul a durat aproximativ 10-20 de minute însă pentru aceasta a fost foarte scurt, iar înregistrarea a pornit-o în mometul în care inculpatul a început să filmeze către aceasta, și s-a oprit în momentul în care inculpatul a lovit-o cu mâna ( fila 32 verso d. ).

Mama părții civile, numita GS, în calitate de martor în fața organelor de urmărire penală( filele 31- 32 d.u.p.), a arătat că la data săvârșirii infracțiunii a auzit pe vecinul său PI că adresa cuvinte jignitoare angajaților veniti la fiica sa și acesteia, motiv pentru care a ieșit în ușa locuinței sale să vadă ce se întamplă. Faptul că fiica sa a fost jignită și lovită de inculpat a fost susținut și de către aceasta. În continuare, a precizat că unul din curieri i-a atras atenția inculpatului că nu e frumos să lovească o doamnă și nici să nu le permită să iasă din curte. Instanța are în vedere că declarația dată în calitate de această persoană are în vedere înregistrarea video efectuată cu telefonul mobil de către partea civilă, martora declarând în fața instanței că nu a fost de față când fiica sa a fost lovită( filele 34-35 d. ).

Mai mult, fiind întrebată expres de instanță dacă a văzut inregistrarea video depusă în dosar, aceasta a răspuns afirmativ și a declarat că nu a transmis-o nimănui. Ulterior, a arătat că nu a transmis-o martorilor pe care nici nu ii cunoaște, însă s-a uitat cu aceștia pe înregistrare.  În acest sens, martorul CI însă, a arătat instanței că a văzut filmarea video cu evenimentul pe telefonul numitului MA, în urmă cu puțin timp, înregistrarea fiind transmisă acestora chiar de către mama părții civile, martora GS.

Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că declarația martorei GS este nesinceră, aceasta transmitând înregistrarea către ceilalți martori. Mai mult, declarațiile date de martorii arătați anterior sunt aproape identic redate în fața organelor de urmărire penală, în faţa instanţei reieşind aspectele contradictorii detaliate anterior.

Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) C.proc.pen. coroborat cu art. 99 alin. (2) C.proc.pen., orice persoană este nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, iar inculpatul beneficiază de această prezumție, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția. De asemenea, conform art. 4 alin. (2) C.proc.pen., ori de câte ori, după administrarea probatoriului, instanța are o îndoială în formarea convingerii, aceasta trebuie să dea eficiență regulii in dubio pro reo, ținând cont de faptul că instanţa trebuie să-și întemeieze convingerea pe probe certe.

Probele administrate în cauză, în mod direct şi nemijlocit în faţa instanţei, coroborate cu cele administrate în cursul urmăririi penale, nu sunt apte a răsturna prezumţia de nevinovăţie, respectiv nu pot crea convingerea că faptele imputate inculpatului există şi pot antrena, dincolo de orice dubiu, răspunderea sa penală. Din contră, lasă loc unui dubiu ce funcţionează în favoarea inculpatului, astfel că se va da eficienţă regulii sau principiului in dubio pro reo.

 Totodată, instanța apreciază că analiza probatoriului s-a realizat în cauză prin raportare la limitele învestirii oranluui judiciar, având în vedere că instanța se poate pronunța numi cu privire la fapta cu care a fost sesizată, nefiind posibilă extinderea limitelor factuale ale judecății cu privire la alte fapte sau cu privire la o faptă petrecută din punct de vedere temporal într-un alt moment.

În cauză, instanța nu a putut reține  corespondență între coordonatele temporale ale faptei deduse judecății, așa cum a fost descrisă în rechizitoriu și cele ce reies din situația de fapt arătată mai sus. Cu atât mai mult, instanța constată că există o lipsă de fiabilitate a declarațiilor date în calitate de martori de persoanele audiate în cursul urmăririi penale și numeroase contradicții între declarațiile date în calitate de martori dar și de persoană vătămată în cursul urmăririi penale și al judecății.

Pe cale de consecință, nu se poate considera că în cauză a fost satisfăcut standardul probei dincolo de orice îndoilaă rezonabilă pentru a se reține existența faptei  de lovire și alte violente pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

 În concluzie, nu s-a dovedit în mod neîndoielnic că săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul față de persoana vătămată NMM, astfel că în baza art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 lit. a C.proc.pen. va achita pe inculpatul PI, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe  prev. de art. 193 alin. 1 C.pen.

În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța reține că prin cererea scrisă din data de 30.05.2022,  numita NMM s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului PI, cu suma de 5000 lei, reprezentând daune morale ca urmare a săvârșirii infracțiunii de lovire și alte violențe.

Instanța constată că declarația de constituire de parte civilă indeplinește condițiile prevăzute de art. 20 alin 1 și 2 C. proc. pen., fiind făcută pana la începerea cercetării judecătorești, in scris și completată în aceeași manieră, cu indicarea naturii și a intinderii pretențiilor. În privința motivelor formulării cererii de constituire ca parte civilă, instanța apreciază că acestea deși neindicate expres, se raportează la infracțiunea săvârșită. De asemenea, instanța se va raporta în soluționarea cererii la probele administrate în cauză.

Astfel, in temeiul disp art. 19 alin 1 C. proc.pen. acțiunea civilă exercitată in procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile, potrivit legii civile pentru prejudicul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Acțiunea civilă se soluționează in cadrul procesului penal, daca prin aceasta nu se depășește durata procesului penal, iar in cauza penală de față instanța nu consideră că soluțuționarea acțiunii civile prespune administrarea altor  probe, mai ales că părțile au avut posibilitatea de a propune probe atât in susținerea, cât și in combaterea pretențiilor civile, formulând toate apărările pe care le-au considerat necesare.

Totodată, instanța are in vedere că potrivit disp. art. 19 alin 5 C. proc.pen., repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.

Pe cale de consecință, instanța pornește in analiza laturii civile a procesului penal de la disp. art.  1357 C.civ., care prevede obligatie oricărei persoane care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, să il repare.

Având în vedere că, în cauză, instanţa urmează să pronunţe o soluţie de achitare a inculpatului întrucât fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în urma căreia persoana vătămată susţine că ar fi suferit un prejudiciu moral nu există și nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, în baza art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (5) C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. şi art. 1357 C.civ., instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă exercitată de partea civilă NMM.

Urmare a soluţiei de achitare, în baza art. 274 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza disp. art. 276 alin 6 C. proc.pen. corob. cu art. 451-453 C. proc.civ., instanţa  va respinge ca neîntemeiată solicitarea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de persoana vătămată, reţinând că nu se poate reţine în sarcina celui dintâi o culpă procesuală.

În baza disp. art. 276 alin 5 şi 6 C. proc.pen, va obliga pe persoana vătămată NMM, căreia i se reţine o culpă procesuală în cauză, având în vedere că fapta nu există,  la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată( filele 63-64 d. ).

Domenii speta

Spete similare