Raspundere civila delictuala (daune morale).

Data publicare portal: 29.09.2021

Prin Sentinta civila nr. ....din data de ... pronuntata de Judecatoria …. s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul C.I.P., CNP ...., cu domiciliul procesual ales la ....., în contradictoriu cu pârâţii C.C., CNP ....., domiciliat în ...., P.G., CNP ...., domiciliat în .....

Obligă pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.

Obligă pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ...., la data de .... cu nr. ...., reclamantul C.I.P.  în contradictoriu cu paratii C.C. si P.G. a solicitat instantei ca prin hotărârea ce o va pronunta sa dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 30.000 lei reprezentând despăgubiri civile, constând în daune morale pentru prejudiciul fizic precum şi demnităţii, onoarei şi prestigiului.

În fapt, a arătat că a fost victima unor agresiuni venite din partea a doi agresori, respectiv paratii in cauza petrecute la data de 14.10.2016.

Reclamantul a suferit vătămări corporale pentru care a necesitat spre vindecare un nr. de 12 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. .....

Sesizarea a avut loc prin serviciul de urgenţă 112 pe care l-a apelat imediat după ce a fost victima agresiunilor.

A dat declaraţie în faţa autorităţilor şi a stăruit frecvent faţă de dezlegarea acestei cauze dând şi semnând personal declaraţii care sunt asimilate plângerii prealabile.

Organul de cercetare local i-a spus că nu mai este nevoie să faca plângere separată, motivat de faptul că manifestarea sa de voinţă acoperă toate diligenţele legale şi chiar faptul că nu are nevoie nici de avocat. Însă a primit drept soluţie o ordonanţă de clasare venită la propunerea poliţistului de caz, prin care este încunoştinţat de faptul că nu a formulat plângere penală.

Reclamantul a înţeles să formulez plângere împotriva acestei soluţii, care însă a confirmat cele dispuse anterior.

Soluţia fiind de clasare a cauzei întrucât deşi a sesizat serviciul 112 şi a depus toate actele, dând şi declaraţie ce poate fi asimilată unei plângeri penale, se reţine faptul că nu a formulat plângere penală în decurs de 3 luni, fapt pentru care s-a socotit lipsa plângerii prealabile ca motiv de clasare

Situaţia sa medicală actuală este foarte gravă şi nu se rezumă la concluziile stabilite de medicul legist ci este vorba şi de un prejudiciu grav, aproape permanent adus stării sale de sănătate.

Urmare a loviturilor primite în acel eveniment i-a fost ruptă o proteză dentară din şase dinţi. Starea sa de sănătate este foarte gravă, are dureri permanente şi nu pot să mănânc normal ca urmare a pierderii dinţilor. Lucrarea de implant sau ceva asemănător costă foarte mult şi nu are banii necesari spre a acoperii costurile.

Reclamantul lucreaza momentan la o societate din B. şi realizeaza un salariu minim pe economie, ceea ce nu-i permite din surse proprii să plăteasca contravaloarea intervenţiilor medicale.

De altfel, această problemă de sănătate este datorată loviturilor primite in aceea zi şi soluţia pronunţată scapă autorii atât de răspundere pe latură penală cât şi pe latură civilă.

Reclamantul a înţeles să formuleze plângere împotriva acestei soluţii, care însă a confirmat cele dispuse anterior.

Soluţia fiind de clasare a cauzei întrucât deşi a sesizat serviciul 112 si a depus toate actele, dând şi declaraţie ce poate fi asimilată unei plângeri penale, se reţine faptul că nu a formulat plângere penală în decurs de 3 luni, fapt pentru care s-a socotit lipsa plângerii prealabile ca motiv de clasare.

În drept a invocat prevederile art. 194 si art. 1349 C. Civ.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri ( f 5 -7).

Deşi legal citaţi, pârâţii nu au depus la dosar întâmpinare.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul pârâţilor (f. 31, f. 32), proba testimonială constând în audierea martorului C.M. (declaraţie f. 38).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Răspunderea civilă delictuală presupune un raport juridic obligaţional care izvorăşte dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în baza căruia, autorul faptei ilicite are obligaţia de a repara prejudiciul cauzat.

Conform art.1349 alin.1 C.civ., „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că “Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”

Totodată,  din economia dispoziţiilor art.1357 C.civ. reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă.

Potrivit art. 1382 C.civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.

Sunt consacrate astfel în aceste două texte de lege, elementele care trebuie întrunite cumulativ pentru a putea opera răspunderea civilă delictuală, şi anume existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, instanţa reţine că prin fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, se înţelege orice acţiune sau inacţiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparţine unei persoane. Nu numai fapta comisivă (acţiunea) ci şi omisiunea (inacţiunea) ar putea constitui element al răspunderii civile delictuale (art. 1349 alin. 1 C.civ.), în măsura în care norma juridică obligă o persoană să acţioneze într-un anumit mod, iar aceasta nu s-a conformat dispoziţiei legale, deci nu şi-a îndeplinit o activitate impusă de lege sau nu a luat o măsură impusă de lege.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, instanţa reţine că aceasta este reprezentată de fapta pârâţilor C.C. şi P.G., care, în data de 14.10.2016, l-au agresat pe reclamantul C.P.I. cu pumnii în zona feţei, cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Această situaţie rezultă atât din probele administrate în prezentul dosar (declaraţie martor C.M. f. 38), certificat medico-legal (f. 5), cât şi actele şi lucrările dosarului de urmărire penală efectuate în dosarul nr. ..., respectiv: sesizare 112 (f. 24 d.u.p.), declaraţii martori audiaţi în cursul urmăririi penale (f. 9-11 d.u.p.), procese-verbale (f. 12-13 d.u.p.).

Dosarul de urmărire penală nr. ... a fost clasat prin ordonanţa de clasare din 25.10.2018 (f. 26 d.u.p.), în temeiul art. 315 alin. 1 lit. b C.pr.pen., art. 314 alin. 1 lit. a C.pr.civ., cu ref. la art. 16 alin. 1 lit. e C.pr.pen., faţă de lipsa plângerii prealabile.

În ceea ce priveşte atitudinea procesuală a pârâţilor, instanţa reţine că aceştia au negat săvârşirea faptei de lovire a reclamantului, însă varianta de săvârşire a faptei pretinsă de către pârâţi nu este susţinută de probele din cadrul prezentului dosar şi cele din dosarul de urmărire penală nr. ....

Astfel, pârâţii susţin că, de fapt, reclamantul este cel care a venit să îi înjure şi să îi bată pe pârâţi, fiind în stare de ebrietate. Întrebaţi fiind de dislocarea lucrării dentare a reclamantului în timpul acelui eveniment, răspunsurile a fost neplauzibile. Astfel, pârâtul P.G. a arătat că nu ştie nimic, iar pârâtul C.C. a precizat că „s-o fi lovit el când mă bătea”. Or, din certificatul medico-legal depus la dosar de către reclamant rezultă că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, leziunile fiind de anumită gravitate, iar nu simple vânătăi. Totodată, pârâţii susţin că, de fapt, ei au fost victime, însă serviciul 112 a fost apelat de martorul C.M., faţă de starea gravă în care se afla reclamantul C.P.I.. Or, dacă într-adevăr pârâţii erau victime, aceştia ar fi apelat la organele de poliţie pentru aplanarea conflictului.

Varianta pârâtului C.C. în sensul că reclamantul, mama acestuia şi „doi nepoţi” au tras de el să îi rupă geaca şi să îl bată este, de asemenea, nesusţinută de actele dosarului. În cauză, rezultă că, într-adevăr, la faţa locului a venit mama reclamantului, însă aceasta este o persoană în vârstă, de statură mică (după cum a putut fi observată de instanţă la termenul din 05.06.2020. De altfel, între cei doi pârâţi şi reclamant există o disproporţie vădită de forţă, reclamantul fiind un bărbat de statură medie, slab, iar pârâţii bărbaţi de statură înaltă şi puternici, astfel că este greu de acceptat că reclamantul şi mama acestuia ar fi putut să îi agreseze pe cei doi. Cu privire la alte rude ale reclamantului la faţă locului, aceasta nu este probată.

Totodată, instanţa reţine atitudinea pârâţilor atât faţă de dosarul penal cât şi faţă de prezentul dosar. Astfel, în cursul procesului penal au refuzat să dea declaraţii (procese-verbale f. 12-13) sau să coopereze în vreun fel, iar în faţa instanţei, comunicarea cu aceştia s-a realizat cu dificultate, fiind recalcitranţi în sala de judecată în timpul interogatoriului şi oferind răspunsuri sfidătoare instanţei, precum „reclamantul era un adevărat BRUCE LEE la data procedurii evenimentului”.

Chiar acceptând varianta pârâţilor, în sensul că au fost înjuraţi de reclamantul ce se afla în stare de ebrietate (variantă nedovedită), modul de reacţionare al pârâţilor este unul exagerat de agresiv, având în vedere că l-au agresat pe acesta până a sângerat, fiind chemată ambulanţa la faţa locului.

Prin urmare, din actele dosarului, rezultă fără dubiu că, în data de 14.10.2016, în timp ce se afla pe str. ... din comuna ...., jud. ....., reclamantul C.P.I. a fost agresat de către pârâţii C.C. şi P.G. cu pumnii în zona feţei, rezultând leziuni traumatice care necesită pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.

În urma acţiunilor ilicite ale pârâţilor, reclamantul a suferit, la nivel stomatologic un traumatism cranio-facial prin agresiune umană, prezentând multiple resturi radiculare (certificat medico-legal f. 5 coroborat cu declaraţie martor C.M. f. 38).

Vinovăţia pârâţilor rezultă fără dubiu, din probele administrate astfel cum au fost coroborate mai sus.

Legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu rezultă din certificatul medico-legal (f. 5), coroborat cu declaraţia martorului C.M. (f. 38) precum şi din actele dosarului de urmărire penală ataşat.

În cauză, reclamantul a solicitat doar daune morale.

Cu privire la daunele morale solicitate de la pârâţii C.C. şi P.G., în legătură cu infracţiunea de lovire sau alte violenţe, instanţa reţine că acestea sunt consecinţele negative, de natură nepatrimonială, cauzate unei persoane prin fapta ilicită şi culpabilă a altei persoane, care constau în atingeri aduse psihicului unei persoane, prejudiciu a cărui compensare prin reparare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale.

Potrivit art. 1391 alin. 1 C.civ., „ În caz de vătămare a integrităţii corporale  sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.”

Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, intensitate care este percepută diferit, de la persoană la persoană. Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.

De asemenea instanţa reţine că pentru stabilirea daunelor morale nu operează criterii de evaluare prestabilite, ci va ţine cont de principiul judecăţii în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei,  în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să fie derizorii.

În mod incontestabil, acordarea de daune morale părţii civile este justificată prin prisma suferinţelor fizice şi psihice inerente, la care a fost expusă, avand nevoie de 65-70 zile de îngrijiri medicale.

Totodată, se va avea în vedere şi jurisprudenţa ICCJ cu privire la daunele morale:

„În ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă” (Decizia nr.153/27.01.2016, disponibila pe www.scj.ro).

Fapta pârâţilor a produs un prejudiciu reclamantului, prin distrugerea lucrării dentare, dovedit prin suferinţele fizice inerente produse acestora ca urmare a săvârşirii unor astfel de fapte de violenţă. Având în vedere aceste aspecte rezultă, cu evidenţă, că persoana vătămată a suferit un prejudiciu moral, fiind echitabil ca partea civilă, să primească de la inculpat suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale, produse ca urmare a săvârşirii infracţiunii de lovire asupra acesteia.

Instanţa reţine că prin pierderea lucrării dentare, reclamantul a suferit  un prejudiciu care îi restrânge posibilităţile de viaţă socială şi familială, pierderea dinţilor cauzând dureri fizice, prejudicii estetice, limitarea posibilităţilor de hrănire (aspecte confirmate de martorul C.M., care a precizat că, de la data producerii faptei, reclamantul a slăbit).

Astfel, raportat la valoarea lezată ocrotită de lege (integritatea corporală), intensitatea aplicării loviturilor (pârâtul P.G. îl ţinea, în timp ce pârâtul C.C. l-a lovit până la sângerare), limitarea posibilităţii de hrănire, suma de 15.000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral.

Suma solicitată de către reclamant este disproporţionată, acesta încercând practic să acopere şi daunele materiale cu privire la care nu are dovezi.

Acordarea de despăgubiri de către instanţa de judecată, nu trebuie să conducă la o îmbogăţire fără justă cauză a părţii civile, ci are rolul de a compensa parţial suferinţa fizică.

În consecinţă, faţă de cele arătate, în baza art.1349,  art.1357 C.civ., art. 1391 şi art. 1382 C.civ., instanţa va admite în parte cererea formulată de reclamant şi va obliga pârâţii, în solidar, la plata către reclamanţi a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 453, art. 455 C.pr.civ. prin coroborare cu art. 1382 C.civ., constatând culpa procesuală a pârâţilor în declanşarea prezentului proces, va obliga pârâţii, în solidar, la plata către acesta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1600 lei cu titlu de onorariu avocat (f. 33).

Domenii speta

Spete similare