Apel – pretenţii în asigurări. Acordarea penalităţilor de întârziere, potrivit art. 21 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 132/2017.

Deliberând asupra apelului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 09.09.2020 sub nr. ..., reclamanta ... a solicitat în contradictoriu cu pârâta ..., obligarea acesteia la plata sumei de 2416,39 lei, la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% din despăgubirea neachitată în cadrul dosarului de daună nr. ... şi la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 2416,39 lei, reclamanta a precizat următoarele: creditorul cedent ... a fost implicat într-un eveniment rutier din culpa unui asigurat RCA al pârâtei ... În acest sens a fost deschis dosarul de daună nr. .... După finalizarea reparaţiilor , creditorul cedent a formulat către pârâtă o cerere de despăgubire , înregistrate cu nr. ..., la care a fost anexat devizul de reparaţie şi facuta fiscală nr. ..., pentru piese, materiale şi manopera, în valoare totală de 4996,13 lei. Pârâta şi-a asumat răspunderea pentru plata despăgubirilor, dar a diminuat nejustificat despăgubirea cu suma de 2416,39 lei, motivat de faptul că, în opinia reprezentanţilor  acesteia, acesta ar fi costul  real al reparaţiilor, calculat de aceştia.

La data de 27.07.2020, reclamanta a încheiat cu creditorul cedent ...  Contractul de cesiune de creanţă al cărui obiect  l-a constituit creanţa în valoare de 2416,39 lei.

Prin adresa nr. 21/28.07.2020 reclamanta a notificat pârâta cu privire la încheierea Contractului de cesiune de creanţă, solicitând ca plata creanţei să se facă în contul reclamantei, până la data de 27.08.2020. Pârâta nu a formulat răspuns şi nici nu a făcut plata sumei datorate în termenul arătat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2213 CCiv. , disp. Legea nr. 132/2017, Norma ASF nr. 20/2017.

Pârâta ... nu a formulat întâmpinare dar a depus note de şedinţă la data de 22.12.2020.  A precizat că dosarul de deaună este constituit exclusiv din  documente ce emană de la persoana prejudiciată şi din documente ce au fost înmânate persoanei prejudiciate. A mai arătat că reclamanta, prin încheierea contractului de cesiune de creanţă, dobândeşte aceleaşi drepturi, având  şi aceleaşi obligaţii  pe care le avea persoana prejudiciată, sarcina probei revenindu-i reclamantei. A mai arătat că înscrisurile depuse de către reclamantă, denumite Calculaţia sau deviz Audatex prin care se arată modalitatea de calcul a reparaţiilor facturate deoarece acestea nu conţin toate filele.

Pârâta a mai precizat că, în cazul în care reclamanta solicită introducerea în cauză a intervenientului forţat, are obligaţia de a indica datele de identificare ale acestuia în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Pârâta a menţionat că diferenţele de sume nerecunoscute de  către asigurător şi neachitate  reprezintă diferenţa dintre tariful pieţei practicat de reprezentanţele auto şi tariful facturat de către service auto raportat la împrejurarea că reparaţia efectuată se decontează de către asigurător în baza poliţei de asigurare.

Prin încheierea de şedinţă de la data de 12.02.2021 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient a numitei  ....

La termenul de judecată de la data de 27.04.2021, intervenientul nu a formulat întâmpinare dar s-a prezentat personal precizând că nu poate face aprecieri cu privire la sumă, la valoarea daunelor.

Prin s.c. nr. 2627/27.05.2021, Judecătoria Brăila a admis cererea formulată de reclamanta ..., în contradictoriu cu pârâta ...., CUI ..., şi intervenienta .... A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2416,39 lei, reprezentând diferenţă de despăgubire în dosarul de daună .... A obligat pârâta la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% din despăgubirea neachitată, de la data depunerii cererii de despăgubire şi până la data achitării integrale a debitului. A admis cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. A obligă pârâta să plătească reclamantei  cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 254 lei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că în fapt, numitul ... a fost implicat într-un eveniment rutier cauzat din culpa unui asigurat al pârâtei ...., eveniment în urma căruia a fost intrumentat dosarul de daună nr. .... Ulterior finalizării reparaţiilor, creditorul ... a formulat cerere de despăgubire, la care s-a anexat devizul de lucrări şi factura fiscală ..., în valoare de 4996,13 lei. Asiguratorul ... a achitat suma de 2416,39 lei, apreciind această sumă ca reprezentând costul real al reparaţiilor, fiind diminuată nejustificat despăgubirea datorată.

La data de 27.07.2020, creditorul cedent ... cesionează creanţa în valoare de 2416,39 lei, reprezentând restul despăgubirii, către reclamanta ...

Pe calea prezentului demers juridic, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata despăgubirii datorate şi a penalităţilor de întârziere, având în vedere că, prin contractul de cesiune, au fost cesionate şi accesoriile creanţei, inclusiv dreptul la penalităţi, conform prevederilor legale.

În cadrul apărărilor formulate, asiguratorul arată că suma nerecunoscută şi neachitată reprezintă diferenţa dintre tariful pieţei practicat de reprezentanţele auto şi tariful facturat de către service auto, în considerarea faptului că reparaţia urmează a fi decontată de asigurator în baza poliţei de asigurare.

În drept, conform art. 18 din Norma ASF 20/2017,  (1) Pentru acoperirea prejudiciilor suferite în urma producerii unor accidente de vehicule, persoanele prejudiciate se adresează în vederea avizării daunei:  a) asigurătorului RCA cu care proprietarul/utilizatorul vehiculului răspunzător de producerea accidentului a încheiat asigurarea RCA; 

Conform alin. (4) Asigurătorul RCA efectuează constatarea prejudiciilor în termen de 3 zile lucrătoare de la data avizării sau la o dată ulterioară convenită de către părţi.

Conform art. 14 din Legea nr. 132/2017,  (1) Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu cea mai mare valoare dintre limita de răspundere prevăzută în legislaţia aplicabilă şi cea prevăzută în contractul RCA, iar asigurătorul este obligat să comunice valoarea maximă de despăgubire, la cererea păgubitului sau a mandatarului acestuia, în termen de 7 zile calendaristice. Păgubitul poate opta pentru reparare până la valoarea de piaţă a vehiculului, calculată în urma evaluării, sau pentru soluţionarea cazului ca daună totală prin plata diferenţei dintre valoarea de piaţă a vehiculului şi valoarea epavei.(3) Valoarea reparaţiei se stabileşte folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condiţiile legii în care unitatea reparatoare auto îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată. (4) Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul le plăteşte cu titlu de dezdăunare şi pentru cheltuielile de judecată şi/sau cheltuielile aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului persoanelor prejudiciate prin vătămare corporală sau deces şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Astfel, potrivit normelor legale, valoarea reparatiei este fie cea stabilita prin utilizarea sistemelor de evaluare specializate (cum este sistemul AUDATEX), fie cea care ia in considerare propria valoare a orei de manoperă afişate, atunci când este vorba de o unitate reparatoare auto.

Aşadar, pentru a determina valoarea manoperei la care era îndreptăţită reclamanta, instanţa a a verificat dacă devizul pentru acordarea despăgubirii a fost emis prin folosirea unui sistem de evaluare specializat sau provine de la o unitate reparatoare la o valoare a tarifelor orare afişate de aceasta.

Potrivit înscrisurilor cauzei, se constată că vehiculul avariat a fost reparat într-o unitate service, fiind emisă factura fiscală nr. ... şi devizul de reparații întocmit prin folosirea unui sistem de evaluare specializat, respectiv emis în sistem Audatex, prin raportare la tarifele orare de manopera practicate de catre service-ul specializat (filele 62 şi urm.)

În raport cu prevederile legale, instanţa a apreciat că, în mod nejustificat, asiguratorul a diminuat despăgubirea la care păgubitul era îndreptăţit. Argumentul pârâtei, în sensul practicării unui tarif peste preţul pieţei, nu reprezintă motiv pentru neplata despăgubirii şi nu pot fi avute în vedere de instanţă, în raport cu dispoziţiile legii.

În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere solicitate, reţinând dispoziţiile art. 21  alin. 5 din Legea nr. 132/2017, potrivit cărora dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată.

Astfel, potrivit dispoziţiei legale, rezultă că asiguratorul RCA are obligaţia de a adopta o conduită, respectiv, fie să răspundă solicitantului, formulând ofertă de despăgubire, fie să notifice persoanei prejudiciate motivul pentru care nu a aprobat pretenţiile solicitate iar, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor sau al îndeplinirii defectuoase, sancţiunea constă în aplicarea unei penalităţi în cuantumul prevăzut de lege.

În speţă, asiguratorul a notificat soluţia de neacordare a despăgubirii în tot însă motivele pentru care nu a aprobat despăgubirea este unul care nu se circumscrie prevederilor legale, astfel încât instanţa a obligat pârâta la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% din despăgubirea neachitată, de la data depunerii cererii de despăgubire şi până la data achitării integrale a debitului.

În ceea ce priveşte cererea reclamantei, privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reţinând prevederile  art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, raportat la soluţia ce va fi pronunţată în cauză, s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 254 lei.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel pârâta ...

A solicitat schimbarea în totalitate a hotărârii apelate, respingerea cererii în pretenţii, cu cheltuieli de judecată în fond şi apel.

În motivare, a formulat aceleaşi apărări precum cele invocate în primă instanţă. A mai arătat că preţul pieselor şi tariful de manoperă de reparaţie folosite de păgubit nu respectă criteriul preţurilor de referinţă, potrivit art. 22 alin. 6 din Norma RCA nr. 20/2017 coroborat cu art. 22 alin. 2 din L. 132/2017. Prima instanţă a ignorat apărările apelantei, şi astfel asiguirătorul ar putea fi obligat la plata oricărei sume, fără nicio limitare. Sarcina probei este a reclamantei intimate. Nu s-a făcut dovada afişării tarifelor practicate potrivit art. 14 alin. 3 din L. 132/2017.

S-a mai arătat că penalităţile de 0,2% curg de la data comunicării hotărârii.

Intimata reclamanta ... a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului.

În motivare a formulat aceleaşi apărări precum cele invocate în primă instanţă. S-a mai arătat că penalităţie trebuie achitate şi în cazul în care asigurătorul diminuează nejustificat despăgubirea, precum în cazul de faţă.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel potrivit art. 476 C.pr.civ. şi din oficiu potrivit art. 479 C.pr.civ., tribunalul va constata că cererea de apel este fondată în parte, pentru următoarele considerente:

Tribunalul îşi însuşeşte situaţia de fapt stabilită de prima instanţă.

În drept, potrivit art. 14 din Legea nr. 132/2017:

„(1) Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu cea mai mare valoare dintre limita de răspundere prevăzută în legislaţia aplicabilă şi cea prevăzută în contractul RCA, iar asigurătorul este obligat să comunice valoarea maximă de despăgubire, la cererea păgubitului sau a mandatarului acestuia, în termen de 7 zile calendaristice. (...)

(3) Valoarea reparaţiei se stabileşte folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condiţiile legii în care unitatea reparatoare auto îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată.”

Aşa cum apelanta a arătat, ambele sisteme folosite de părţi, sunt de specialitate: apelanta a folosit sistemul DAT iar intimata sistemul AUDATEX.

Legea nu prevede un criteriu de prioritate la aplicare ale sistemelor de specialitate, şi în acest context, tribunalul apreciază că suma pentru care păgubitul ar fi în drept să o primească este contravaloarea prejudiciului real suferit de acesta.

Din factura emisă de unitatea reparatoare pe numele cedentului asigurat (fila 10 ds. primă instanţă), rezultă că suma de 4996,13 lei reprezintă contravaloarea certă şi efectivă a prejudiciului suferit, calculată prin sistemul de specialitate AUDATEX.

În privința sarcinii probei, intimata reclamantă a fost cea care a dovedit valoarea prejudiciului.

Nu este fondată apărarea apelantei cu privire la faptul că despăgubirea s-ar putea acorda nelimitat, pe acest raţionament juridic.

Aceasta, deoarece tribunalul nu exclude posibilitatea asigurătorului de a cenzura pretenţiile persoanei vătămate în accident, în temeiul art. 1371 alin. 1 sau  art. 1534 alin. 2 NCC. În cauză însă, asigurătorul a arătat numai că potrivit sistemului de evaluare specializat agreat de acesta, despăgubirea ar fi trebuit să fie mai mică. Cu toate acestea, nu s-a dovedit că reparaţia autovehiculului s-ar fi făcut în aceleaşi condiţii de calitate, dovadă care, în acest context, era în sarcina asigurătorului.

Nici apărarea apelantei cu privire la afişarea preţurilor nu este fondată.

În primul rând, sistemul AUDATEX este unul la care au acces toţi asigurătorii. Apoi, art. 14 alin. 3 din Legea nr. 132/2017 face referire la două ipoteze: 1. Valoarea reparaţiei se stabileşte folosind sistemele de evaluare specializate sau 2. Valoarea reparaţiei se stabileşte prin documente emise în condiţiile legii în care unitatea reparatoare auto îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată.

Reclamanta intimată s-a aflat în situaţia primei ipoteze, nu în ce-a de-a doua.

În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, potrivit art. 21  alin. 4 şi 5 din Legea nr. 132/2017, potrivit cărora Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F. Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată. Plata penalităţilor se face odată cu plata despăgubirii,

Tribunalul constată că în cauză, aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile.

În fapt, părţile nu s-au înţeles asupra cuantumului despăgubirii, iar la data despăgubirea aferentă ofertei asiguratorului a fost achitată la data de 18.03.2020, conform extrasului de la fila 15 dosar primă instanță.

Intimata susţine că asigurătorul ar fi diminuat nejustificat despăgubirea, şi astfel este incident alin. 5 din Legea nr. 132/2017.

Tribunalul apreciază că situaţia de fapt nu se subsumează textului de lege invocat. Diminuarea nejustificată a despăgubirii prevăzută în textul de lege se referă la faptul că suma nu s-ar achita în totalitate, după ce părţile s-au înţeles asupra despăgubirii, sau s-a dat o hotărâre judecătorească în acest sens, sau una în contencios administrativ jurisdicțional.

Nu ne aflăm în niciunul din aceste cazuri. Data de la care suma a devenit scadentă este data pronunțării prezentei hotărâri definitive.

O interpretare contrarie ar pune o presiune pe asigurători, de a evita stabilirea pretențiilor în instanță, excesivă, şi incompatibilă cu art. 6 CEDO. 

În plus, diminuarea despăgubirii a fost justificată prin indicarea sistemului de specialitate folosit – DAT.

Având în vedere că situaţia dintre părţi nu se încadrează disp. art. 21  alin. 4 şi 5 din Legea nr. 132/2017, tribunalul constată că trebuia a fi respins ca neîntemeiat capătul accesoriu de cerere privind obligarea pârâtei la plata de penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere.

Tribunalul subliniază totodată că penalităţile nu pot fi acordate nici măcar începând cu data pronunţării prezentei hotărâri definitive, întrucât s-ar încălca dispoziţiile art. 33 şi 34 NCPC cu privire la faptul că interesul de a acţiona trebuie să se fi născut.

În consecință, în temeiul art. 479 C.pr.civ., tribunalul va admite în parte apelul. Va schimba în parte s.c. nr. 2627/27.05.2021 dată de Judecătoria Brăila în cauza ..., în sensul că: va fi înlăturată din sentință, obligația pârâtei de plată a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% din despăgubirea neachitată.

Vor fi păstrate restul dispozițiilor sentinței atacate care nu sunt în contradicție cu prezenta decizie.

Fiind dată în materia asigurărilor, prezenta hotărâre nu este supusă recursului, potrivit art. 483 alin. 2 NCPC.

Domenii speta

Spete similare