Pretenții. Cheltuieli de judecată pe cale separată (apel)

Decizie 126 din 24.02.2022


Tribunalul reţine că admisibilitatea unei acţiuni prin care se solicită restituirea cheltuielilor de judecată efectuate de partea care a câştigat procesul într-o altă cauză (definitiv soluţionată) nu poate fi pusă în discuţie, sens în care Tribunalul are în vedere şi Deciziile ÎCCJ (HP) nr. 59/2017, respectiv (RIL) 19/2013.

Tot astfel, nu poate fi pusă în discuţie autoritatea de lucru judecat decât în măsura în care în dosarul anterior instanţa s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată pentru care a fost promovat noul litigiu, nu şi în situaţia în care se solicită alte cheltuieli de judecată, asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat.

O astfel de situaţie se regăseşte în prezentul litigiu, situaţia de fapt fiind corect expusă de prima instanţă. Astfel, deşi prin cererea de apel ce a format obiectul dosarului 7505/196/2019 apelantul ... a solicitat modificarea în parte a sentinţei în sensul anulării şi a P.V CCS 0598237/19.04.2019 (cerere respinsă de prima instanţă) şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată de la fond (cerere reiterată prin concluziile orale), Tribunalul Brăila, prin decizia nr.300/2020 a omis să se pronunţe asupra acordării integrale a cheltuielilor de judecată reduse de prima instanţă ca urmare a admiterii în parte a cererii.

Ca urmare, apelantul avea fie posibilitatea solicitării completării hotărârii pe calea procedurii prevăzute de art. 444 C.p.c., fie, în măsura în care a pierdut termenul, să introducă o nouă acţiune (în pretenţii), întemeiată pe răspunderea civilă delictuală  pentru a obţine recuperarea cheltuielilor de judecată asupra cărora instanţa a omis să se pronunţe în litigiul anterior.

În cadrul prezentului litigiu, astfel cum s-a dispus prin decizia HP 59/2017 dispozițiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă rămân aplicabile, iar partea care a căzut în pretenții poate beneficia de clemența legii dacă are conduita reglementată de dispozițiile art. 454 din Codul de procedură civilă.

În raport de această din urmă decizie a Înaltei Curţi şi de considerentele reţinute, nu se poate afirma vreo rea-credinţă a petentului care a solicitat aceste cheltuieli pe cale separată.

Tot astfel nu se impune a fi dispusă vreo reducere a cheltuielilor de judecată  aferente dosarului nr. 7505/196/2019, suma de 1000 de lei omisă a fi acordată de instanţa de apel în dosarul nr.7505/196/2019 fiind pe deplin justificată în raport de natura, obiectul şi complexitatea cauzei, iar suma aferentă prezentului litigiu – 575 de lei (acordată de prima instanţă) este de asemenea justificată de circumstanţele cauzei şi de munca depusă de avocat, cuantumul fiind unul rezonabil.