Litigii de muncă. Ordonanţă preşedinţială. Condiții de admisibilitate.

Conform dispozițiilor art. 997 alin. 1 din  Codul de procedură civilă:

„(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

În consecință, condițiile speciale de admisibilitate a ordonanței președințiale, a căror îndeplinire cumulativă este prevăzută de dispozițiile art. 997, alin. 1 din  Codul de procedură civilă, sunt: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.

Deși legea nu definește expres cerința urgenței, art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă indică însă situațiile care o pot justifica. Astfel, în conformitate cu dispoziția legală, există urgență atunci când măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Cu privire la „păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere”, legea are în vedere numai o măsură urgentă de natură conservatorie, iar atunci când dreptul pretins are vocația de a putea fi restabilit printr-o judecată de fond, dispare interesul și deci rațiunea ordonanței.

De asemenea, referitor la „prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara”, instanța apreciază că prejudiciul „iminent” semnifică împrejurarea că el încă nu s-a produs, dar se va produce cu siguranță, dacă situația avută în vedere se perpetuează. Totodată, cerința pagubei iminente nu este suficientă ci este subordonată condiției de a nu se mai putea repara.

Condiția specifică a nerezolvării fondului, presupune doar un examen sumar al cauzei pentru a se constata care dintre părți are în favoarea sa aparența unei situații juridice legale și justifică un interes legitim pentru menținerea unei stări provizorii. Astfel, deși prin intermediul acestei proceduri sumare nu se analizează, în fond, raporturile juridice dintre părți, instanța are obligația de a verifica aparența dreptului.

Prin sentința civilă nr. 1436/20.09.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în

dosarul nr. 1773/115/2022, s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul Ş. I. în contradictoriu cu intimata R. N. P. – R. – D. S. C.-S., nefiind acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. 1773/115/23.08.2022, reclamantul Ş. I. a chemat în judecată intimata R. N. P. – R. – D. S. C.-S., solicitând instanței pe calea ordonanței președințiale, să se dispună suspendarea efectelor deciziei nr. ... din data de 05.08.2022, emisă de către intimată, până la soluționarea contestației împotriva acesteia, ce formează obiectul juridic al dosarului nr. ..., aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul reține că reclamantul Ş. I. și-a desfășurat activitatea în cadrul intimatei R. N. P. – R. – D. S. C.-S. în funcția de șef de ocol la O. S. B., iar prin decizia nr. .../05.08.2022 (dosar fila ...), intimata a dispus încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului în baza dispozițiilor art. 10 alin. 2 din O.U.G. nr. 59/2000 privind aprobarea Statutului personalului silvic.

Prin prezenta cerere de ordonanță președințială, reclamantul a solicitat să se dispună suspendarea efectelor deciziei nr. .../05.08.2022, până la soluționarea contestației împotriva acesteia, ce formează obiectul dosarului nr. ..., aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin.

Examinând cererea prin prisma motivelor invocate de către reclamant, în condițiile dispozițiilor art. 997 din Codul procedură civilă, raportate la apărările intimatei și la probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază că cererea de ordonanță președințială nu îndeplinește exigențele prevăzute prin dispozițiile art. 997, alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că instituția ordonanței președințiale este reglementată de dispozițiile art. 997 și urm. din Codul de procedură civilă și apreciază că își găsește aplicabilitatea și în materia conflictelor de muncă, întrucât dispozițiile art. 275 din Codul muncii (r) prevăd că dispozițiile acestui act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă. 

Conform dispozițiilor art. 997 alin. 1 din  Codul de procedură civilă:

„(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

În consecință, condițiile speciale de admisibilitate a ordonanței președințiale, a căror îndeplinire cumulativă este prevăzută de dispozițiile art. 997, alin. 1 din  Codul de procedură civilă, sunt: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.

Față de obiectul cererii formulate, respectiv suspendarea efectelor deciziei nr. .../05.08.2022, până la soluționarea litigiului asupra fondului - acțiunea în anularea respectivei decizii aflată pe rolul Tribunalului Caraș¬-Severin, instanța constată că este îndeplinită cerința referitoare la caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii solicitate a se lua.

În ceea ce privește celelalte două cerințe, instanța apreciază că nu poate fi însă reținută îndeplinirea acestora pentru ordonarea măsurii provizorii solicitate.

Astfel, prima condiție care justifică folosirea ordonanței președințiale este urgența și anume, când măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În cazul de față, cererea de ordonanță președințială are ca obiect suspendarea executării deciziei nr. .../05.08.2022, prin care a fost dispusă încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului, iar reclamantul a susținut referitor la condiția urgenței că măsura suspendării se impune raportat la faptul că este întreținător al familiei, având un copil minor și are două rate bancare, iar lipsirea de drepturile salariale ar avea un impact negativ asupra situației întregii familii.

Deși legea nu definește expres cerința urgenței, art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă indică însă situațiile care o pot justifica. Astfel, în conformitate cu dispoziția legală, există urgență atunci când măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Cu privire la „păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere”, legea are în vedere numai o măsură urgentă de natură conservatorie, iar atunci când dreptul pretins are vocația de a putea fi restabilit printr-o judecată de fond, dispare interesul și deci rațiunea ordonanței.

De asemenea, referitor la „prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara”, instanța apreciază că prejudiciul „iminent” semnifică împrejurarea că el încă nu s-a produs, dar se va produce cu siguranță, dacă situația avută în vedere se perpetuează. Totodată, cerința pagubei iminente nu este suficientă ci este subordonată condiției de a nu se mai putea repara. Ori, în contextul expus, raportat la apărările existente, nu există un drept ce s-ar pierde prin întârziere întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 80, alin. 1-2 din Codul muncii (r), „(1) în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul; (2) la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere”.

În conformitate cu dispozițiile art. 271, alin. 1-2 din Codul muncii (r), „(1) cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgență” și „(2) termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile” iar potrivit dispozițiilor art. 253, alin. 1 din Codul muncii (r), „(1) angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

Așadar, cerința pagubei iminente nu este suficientă pentru admiterea ordonanței președințiale, ci este subordonată condiției de a nu se mai putea repara, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Condiția specifică a nerezolvării fondului, presupune doar un examen sumar al cauzei pentru a se constata care dintre părți are în favoarea sa aparența unei situații juridice legale și justifică un interes legitim pentru menținerea unei stări provizorii. Astfel, deși prin intermediul acestei proceduri sumare nu se analizează, în fond, raporturile juridice dintre părți, instanța are obligația de a verifica aparența dreptului.

În consecință, analizând decizia a cărei suspendare se solicită, instanța constată că nu există aparență de drept în favoarea reclamantului, întrucât intimata în calitate de angajator, poate dispune încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului în conformitate cu dispozițiile art. 55 lit. a) din Codul muncii (r), „contractul individual de muncă poate înceta astfel: a) de drept”. Susținerea reclamantului că decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 50 alin. 1 lit. b) din Codul muncii, impune analiza fondului, ori pe calea ordonanței președințiale nu se analizează, în fond, raporturile juridice dintre părți.

Față de cele reținute, instanța constată că nu sunt întrunite toate condițiile cerute cumulativ pentru a putea fi încuviințată măsura ¬solicitată pe calea ordonanței președințiale, motiv pentru care va respinge cererea de ordonanță președințială ca fiind neîntemeiată.

În temeiul dispozițiilor art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța, reținând că reclamantul este în culpă procesuală, va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Sentința civilă nr. 1436/20.09.2022 a rămas definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare