Natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei

Natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune, sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, fiind permis cumulul acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 1786 din data de 30.09.2021 pronunţată de Judecătoria A, a admis cererea, formulată de reclamanta CNAIR - S.A., in contradictoriu cu pârâtul BMF.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 512,50 lei reprezentând despăgubire, a dobânzii legale penalizatoare de la data de 08.12.2017, până la data plăţii efective a debitului.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarele: „În fapt, numita AEB a fost amendată de reclamantă prin procesul-verbal seria R16 nr. 0367855/07.07.2016, din cauza lipsei rovinietei. Prin plângerea contravențională care a făcut obiectul dosarului nr. 15504/211/2016, aceasta a arătat că îi lipsea calitatea de proprietar la data constatării presupusei contravenții, întrucât autoturismul fusese înstrăinat către pârât.

Din aceste motive, Judecătoria CN a anulat procesul-verbal de contravenție menționat, conform sentinței civile nr. 10252/29.1 1.2016.

Din considerentele acestor hotărâri reiese că procesul-verbal anulat a fost întocmit pe baza datelor oferite de D.R.P.C.I.V., conform art. 9 alin. 4 din O.G. nr. 15/2002, astfel că, deși vânzătorul realizează formalitățile de radiere a vehiculului de la organele fiscale, este necesar ca și noul proprietar să figureze în baza de date ca utilizator, ceea ce presupune ca acesta să facă demersurile legale. Prin urmare, instanța reține că anularea procesului-verbal a fost determinată de neîndeplinirea de către noul proprietar, pârâtul BMF, a obligației legale privind solicitarea de a transcrie transmiterea proprietății, potrivit art. 11 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.

În drept, se impune precizarea că în cauză legea care guvernează transcrierea dreptului de proprietate în cazul înstrăinării autoturismului supus înmatriculării este tot O.U.G. nr. 195/2002, dar în forma în vigoare la data de 06.03.2007, dată la care contractul de leasing a fost executat integral și pârâtul a devenit proprietarul autoturismului depistat fără rovinietă.

Conform dispozițiilor sus-menționate, art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002, publicat în Monitorul Oficial și în vigoare de la data de 20.01.2007, „(1) Proprietarii de vehicule sau deţinătorii mandataţi ai acestora sunt obligaţi să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulaţie, conform prevederilor legale. (4) În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. (5) Solicitanţii unei operaţiuni de înmatriculare a unui vehicul în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, trebuie să facă dovada certificării autenticităţii vehiculului de către Registrul Auto Român, în condiţiile stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Certificarea autenticităţii vehiculului conţine şi atestarea faptului că acesta nu figurează în baza de date ca fiind furat”.

Astfel, proprietarul este cel care are obligația înmatriculării/înregistrării autoturismelor, obligația organului fiscal care operează scoaterea vehiculului din evidenţa fiscală a fostului proprietar de a notifica înstrăinarea acestuia în cadrul schimbului de informaţii prevăzut de reglementările în materie fiscală, în termen de 5 zile lucrătoare, autorităţii competente de înmatriculare, autoritate care va face mențiunea corespunzătoare privind înstrăinarea vehiculului au ca premisă solicitarea transcrierii dreptului de proprietate de către noul proprietar, or pârâtul nu a făcut dovada aceasta, deși sarcina probei îi revenea.

Mai mult, afirmația sa din cuprinsul întâmpinării referitoare la faptul că „reclamanta nu a consultat evidențele statului român corespunzător, altfel ar fi observat că autoturismul meu era înmatriculat legal” nu are valoare probatorie, împotriva celor reținute prin hotărârile judecătorești definitive amintite, care au dobândit autoritate de lucru judecat și din care rezultă situația de fapt învederată de reclamantă: neîndeplinirea obligației de efectuare a formalităților de publicitate cu privire la transferul proprietății autoturismului de către pârât.

În drept, conform art. 1349 Cod civil, „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.

În cauză, răspunderea pârâtului pentru prejudiciul adus reclamantei este concretizat prin cheltuielile de judecată la care reclamanta a fost obligată, ca urmare a anulării procesului-verbal nelegal întocmit. Nelegalitatea procesului-verbal a rezultat din falsa reprezentare asupra realității pe care reclamanta a avut-o la momentul întocmirii acestuia, cauzată de nerespectarea obligației de efectuare a formalităților de publicitate privind autoturismul de către pârât, devenit proprietar al acestuia.

De asemenea, art. 1357 C.civ. prevede condițiile angajării răspunderii civile delictuale: „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Astfel, este necesară o faptă ilicită, în cauză fiind o faptă proprie a pârâtului (neîndeplinirea formalităților de publicitate - înscrierea în evidenţele autorităţilor competente a calității sale de proprietar, simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar, respectiv AEB), un prejudiciu, în cauză fiind un prejudiciu material, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (în cauză, legătura este directă, întrucât dacă s-ar fi îndeplinit în termen formalitățile de publicitate, reclamanta nu ar mai fi întocmit procesul-verbal de contravenție față de AEB și prin urmare nici nu ar fi suportat cheltuielile de judecată în procesul ulterior, ca urmare a anulării acestui proces-verbal) și vinovăția celui care răspunde. Toate aceste condiții sunt îndeplinite în cauză.

Prin urmare, în temeiul art. 1357 C.civ., rap. la art. 11 alin. 1 și 4 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța va admite cererea reclamantei CNAIR și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 512,50 lei lei, cu titlu de daune materiale constând în cheltuieli judiciare, sumă ce va fi actualizată la data plății cu indicele de inflație.

În legătură cu penalitățile de întârziere, instanța le califică drept daune moratorii privind obligații bănești, întrucât obligația născută în patrimoniul pârâtului din momentul efectuării plății de reclamantă (suportarea cheltuielilor de judecată) are ca obiect sume de bani, pentru neexecutarea la scadență. Acestea sunt prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 13/2011, „(3) Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare”. Scadența este reprezentată de data efectuării plății de către reclamantă către terț, iar având în vedere că este incidentă răspunderea civilă delictuală a pârâtului, acesta este de drept în întârziere cu privire la plata sumei de 496 lei, cu privire la curg dobânzile penalizatoare, în temeiul art. 1523 alin. 2 lit. e C.civ.

Potrivit art. 1535 C.civ., „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

 (2) Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă.

(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit”.

Având în vedere că între părți nu s-a încheiat vreun contract, pentru a fi aplicabilă o altă dobândă convențională (clauză penală) în alt cuantum decât cea legală, aceasta din urmă se va aplica, raportată la debitul principal (512,50 lei), astfel că instanța va admite capătul de cerere și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare (daune materiale moratorii) aferente sumei de 512,50 lei lei de la data de 08.12.2017 și până la plata efectivă.

Actualizarea cu indicele de inflație are rolul păstrării unei echivalențe între valoarea sumei supusă restituirii de la data la care creditorul a efectuat plata și valoarea acesteia la data la care este primită efectiv de la debitor, astfel că nu reprezintă o dublă despăgubire indexarea cu indicele de inflație și acordarea penalităților de întârziere. Acestea din urmă au natura juridică a unor daune pentru neexecutarea la termen a obligației de plată a unei sume de bani.”

La data de 14.12.2021 împotriva acestei sentinţei civile a declarat apel, apelanta reclamantă CNAIR SA, solicitând ca, prin hotărârea ce se va  pronunța, să se dispună admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 512,50 lei, despăgubire, actualizată la data plătii cu indicele de inflație.

Obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ce se vor ivi odată cu judecarea cererii de apel.

În motivare a arătat în fapt că prin Sentinţa civilă nr. 1786/30.09.2021, instanţa a admis cererea, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 512,50 lei reprezentând despăgubire, a dobânzii legale penalizatoare de la data de 08.12.2017, până la data plăţii efective a debitului. Fără cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria A.

Consideră criticabilă raţiunea şi modalitatea prin care instanţa a respins pețitul nr. 1 din chemare în judecată cu privire la actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 512.50 cu titlu de despăgubire, raportându-se la faptul că: Actualizarea cu indicele de inflație are rolul păstrării unei echivalențe între valoarea sumei supusă restituirii de la data ta care creditorul a efectuat plata şi valoarea acesteia la data la care este primită efectiv de la debitor, astfel că nu reprezintă o dublă despăgubire indexarea cu indicele de inflație şi acordarea penalităţilor de întârziere. Acestea din urnă au natura juridică a unor daune penam neexecutarea la temeni a obligaţiei de plată a unei sume de bani.

Astfel, potrivit art.1385 alin. l C.civ, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar conform alin.3, despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiţii obișnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. De asemenea, potrivit art. 1531 C.civ., pentru repararea prejudiciului suferit, creditorul are dreptul la daune-interese constând atât în actualizarea debitului principal cu rata inflației, acesta reprezentând pierderea efectivă, cât şi dobânda legală, acesta reprezentând beneficiul nerealizat. Totodată, potrivit art. 1535 alin.l C.civ, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, rară a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În ceea ce priveşte motivarea cererii de actualizare a sumei pretinse cu titlu de prejudiciu cu indicele de inflație cumulat cu dobânda legală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu art. 1084 C. civ. (art. 1531 NCC), pentru repararea prejudiciului suferit, creditorului are dreptul la daune-interese constând atât în actualizarea sumei executate cu rata inflației damnum emergens (pierderea efectivă), cât şi în dobânda legală, lucrum cessans (beneficiul nerealizat). Înalta Curte a precizat că, întrucât natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflației, prima reprezentând o sancţiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligaţiei bănești la data efectuării plăţii, respectiv daune compensatorii, este admisibil cumulul acestora neputându-se, deci, vorbi despre o dublă reparație care să reprezinte o îmbogățire rară justă cauză a creditorului.

Prin urmare, este legal cumulul actualizării sumei executate cu dobânda legală deoarece numai prin această modalitate se asigură respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art.1084 C. civ. (Decizia nr. 2061 din 13 octombrie 2015 pronunţată în recurs de Secţia a Il-a civilă a înaltei -» Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect pretenţii).

Pentru toate considerentele arătate, solicită i instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă:

Obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 512,50 lei, despăgubire, actualizată la data plăţii cu indicele de inflație;

Obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ce se vor ivi odată cu judecarea cererii de apel.

În dovedire, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi orice altă probă a cărei necesitate va rezulta din dezbateri.

În cadrul probei cu înscrisuri, înţelege să se folosească de înscrisurile existente deja la dosarul cauzei.

În temeiul art. 223 cu referire la dispoziţiile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă republicat, cu modificările şi completările ulterioare, solicită judecarea şi în lipsă a prezentei cauze.

Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite apelul  declarat pentru considerentele care vor succede:

Criticile apelantei reclamantei ce vizează neacordarea indicelui de inflație se apreciază că sunt întemeiate.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei A,  apelanta reclamantă a solicitat  în temeiul art.1357 și următoarele Cod civil, obligarea intimatului pârât la plata obligarea sumei de 512,50 lei cu titlu de despăgubire, actualizată  la data plății cu indicele de inflație precum și obligarea acestuia la plata  dobânzii legale penalizatoare de la data de 08.12.2017, până la data plăţii efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1786/30.09.2021 Judecătoria A, a admis cererea, formulată de reclamanta CNAIR - S.A., și a  obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 512,50 lei reprezentând despăgubire, a dobânzii legale penalizatoare de la data de 08.12.2017, până la data plăţii efective a debitului.

Deși în considerentele sentinței apelate, prima instanță a reținut că” Actualizarea cu indicele de inflație are rolul păstrării unei echivalențe între valoarea sumei supusă restituirii de la data la care creditorul a efectuat plata și valoarea acesteia la data la care este primită efectiv de la debitor, astfel că nu reprezintă o dublă despăgubire indexarea cu indicele de inflație și acordarea penalităților de întârziere. Acestea din urmă au natura juridică a unor daune pentru neexecutarea la termen a obligației de plată a unei sume de bani”, Tribunalul constată că, în dispozitiv nu se regăsește soluția în ceea ce privește solicitarea apelantei reclamante de acordare a indicelui de inflație, existând astfel o neconcordanță  între considerente și dispozitiv, a cărei înlăturare poate fi realizată doar prin intermediul  prezentei căi de atac a apelului.

Astfel, pentru repararea prejudiciului suferit, apelanta reclamantă, în calitate de creditor  are dreptul la daune-interese constând în actualizarea  sumei executate cu rata inflației damnum emergens ( pierderea efectivă) cât și dobânda legală, lucrum cessans (beneficiul nerealizat).

Natura  juridică a dobânzii este diferită  de natura juridică a actualizării  obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune  sub forma daunelor moratorii  pentru  neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, respectiv daune compensatorii, fiind admisibil cumulul acestora,  neputându-se,  deci, vorbi despre o dublă reparație care să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.

Față de considerentele expuse, instanța de apel va  admite în temeiul art.480 alin. 2 Cod procedură civilă apelul și va schimba  în parte sentinţa apelată, în sensul că,  va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 512,50 lei cu titlu de despăgubire, actualizată la data plăţii cu indicele de inflație, menținând totodată celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Domenii speta

Spete similare