Putere de lucru judecat

Asupra apelului civil de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X din 03.05.2022 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/311/2021, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant D D N în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană O pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere de pe lângă Instituţia Prefectului – Judeţul O, reprezentată legal prin Prefect şi Comisia Locală P pentru aplicarea legilor fondului funciar, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a formulat plângere împotriva răspunsului nr. X/21.01.2021 emis de Instituţia Prefectului-Judeţul O, pe considerentul că nu s-a răspuns la toate cererile formulate prin plângerea prealabilă nr. X/30.12.2020, limitându-se a se răspunde doar la chestiunea litigioasă privind constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. X/27/2003, care a făcut obiectul dosarului nr. X/104/2020*, aflat în recurs la Curtea de Apel Craiova.

În atare situaţie, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Comisia Judeţeană de fond funciar de pe lângă Instituţia Prefectului-Judeţul O să întocmească documentaţia în vederea emiterii titlului de proprietate aferente terenului în suprafaţa de 25400 mp, înscris în evidenţele de cadastru şi carte funciară cu număr cadastral/carte funciară X/P conform certificatului nr. X/29.01.2020 emis de O.C.P.I. O.

În motivarea plângerii ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul a arătat că a solicitat întocmirea documentaţiei prevăzute de Legea nr. 18/1991 pentru emiterea unui titlu de proprietate aferent terenului extravilan situat în T 63, P 17 în suprafaţă de 25.400 mp care apare înscris în cartea funciară [...] pe numele moştenitorilor autorului D M. P, respectiv: D I, D I A și D D N în temeiul titlului de proprietate nr. X/27/2003, care a fost emis cu încălcarea legii fondului funciar, neexistând actele premergătoare eliberării acestuia.

Prin precizarea din data de 15.02.2021 reclamantul a arătat că solicitarea sa de obligare a pârâtei, reprezintă recunoaşterea dreptului lor de proprietate, consacrat de art. 44 alin. 2 din Constituţie. Astfel, reclamantul a invocat pe de o parte, că prin înscrierea terenului în suprafaţă de 25400 mp în titlul de proprietate nr. X/27/2003, teren care a aparţinut bunicului său D P, i s-a încălcat dreptul de proprietate, pe de altă parte că fraţii vitregi ai tatălui său D A și A I nu aveau dreptul să beneficieze de terenurile numitului D P (f. 138-139).

La data de 15.02.2022 reclamantul a precizat că solicită și nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. X/27/2003 pentru lipsa întocmirii documentelor constatatoare prealabile emiterii titlului de proprietate.

Dispoziţiile legale  incidente:

Art. 51 – „(1) Comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.

(2) În cazul existenţei unei suprapuneri totale sau parţiale ca urmare a emiterii a două sau mai multe titluri de proprietate pe aceleaşi amplasamente, comisia judeţeană este competentă să dispună anularea totală sau parţială a titlurilor emise ulterior primului titlu.

(3) Comisia judeţeană va dispune emiterea unui nou titlu în locul celui anulat sau, după caz, va propune acordarea de măsuri compensatorii potrivit legii privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România.

(4) Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile”.

Art. 52 – „(1) În sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia judeţeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională.

(2) Comisia judeţeană şi cea locală au, în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convenţional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.

(3) Prevederile art. 451 şi 453 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile”.

Art. 53 – „(1) Hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”.

Art. 54 – „(1) Dispoziţiile art. 53 alin. (1) se aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III.

(2) Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile”.

Art. 55 – „(1) Poate face obiectul plângerii modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisie.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care comisia judeţeană a emis, după încheierea procedurii de definitivare a activităţii sale, acte administrative contrare propriei hotărâri, dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămânând aplicabile”.

Instanţa a respins cererea de chemare în judecată pentru următoarele argumente:

Prin plângerea formulată, reclamantul, pe de o parte a invocat că nu i s-au răspuns la toate solicitările din petiţia formulată, iar pe de altă parte a solicitat obligarea Comisiei Judeţene de Fond funciar O de pe lângă Instituţia Prefectului - Judeţul O să întocmească documentaţia în vederea emiterii titlului de proprietate aferente terenului în suprafaţa de 25400 mp, precum și nulitatea titlului de proprietate nr. X/27/2003.

În primul rând, instanţa a apreciat, contrar susţinerilor reclamantului că prin adresa nr. X/21.01.2021 pârâta Comisia Judeţeană de fond funciar O a făcut referire la toate solicitările reclamantului.

În acest sens, instanţa a observat că în răspunsul Comisiei Judeţene de fond funciar O s-a reluat partea introductivă a petiţiei reclamantului ([...]întocmirea documentelor necesare constatării nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. X/27/07.11.2003 [...])”, însă în următorul paragraf, Comisia a indicat că: [...] Solicitarea  (petiţia în integralitatea ei) [...] prin raportare la considerente și hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarele nr. X/311/2017 și nr. X/311/2020, este nejustificată (f.9).

În al doilea rând, instanţa a observat că atât obiectul plângerii ce face obiectul prezentei cauze (obligarea la întocmirea documentaţiei în vederea emiterii titlului de proprietate și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate) cât și motivele invocate în susţinerea acesteia, sunt altele faţă de petiţia formulată de către reclamant și adresată pârâtei.

Astfel, prin petiţia adresată pârâtei reclamantul a solicitat să se întocmească documentele necesare în vederea constatării nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. X/27/2003, precum și validarea dreptului de proprietate, iar prin plângerea care face obiectul prezentei cauze s-a solicitat obligarea Comisiei Judeţene de Fond funciar O de pe lângă Instituţia Prefectului - Judeţul O să întocmească documentaţia în vederea emiterii titlului de proprietate aferent terenului în suprafaţa de 25400 mp, precum și ca instanţa să dispună nulitatea titlului de proprietate nr. X/27/2003.

În prealabil, este de menționat că în practica judiciară s-a reținut că potrivit art. 52 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată, se stabileşte regula potrivi căreia comisia judeţeană este autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicțională.

În această situație, actele pe care le emite comisia județeană împrumută caracterul corespunzător, prin care se soluţionează după o anumită procedură sumară, prevăzută de lege, un conflict juridic specific ivit între serviciu public și particular.

Totodată, ele pot fi desfiinţate pe una din căile legale de atac, în speţă cea a plângerii, instituită prin art. 53 alin. 2 din acelaşi act normativ, îndreptată la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Față de considerentele menţionate, s-a reţinut că obiectul verificării judiciare îl constituie actul eliberat în condițiile menționate (răspunsul la petiţie și implicit petiţia) și, în acelaşi timp, se circumscrie numai motivelor de fapt şi de drept reținute de organul emitent în cuprinsul acestuia.

În atare situaţie, instanţa a constatat că obiectul plângerii care face obiectul prezentei cauze este diferit  faţă de petiţia adresată Comisiei Judeţene de fond funciar O.

În calea de atac specială a plângerii instanţa a apreciat că nu poate accepta alt obiect sub aspectul verificării și alte argumente, noi și diferite în comparație cu cele însuşite în faza precedentă, care să susțină din alt punct de vedere soluția adoptată, decât dacă s-ar abzice, în mod nejustificat, de la principiile elaborării acelor acte, de la procedura care se bazează pe contradictorialitate, aspect ce impune ca în procedura administrativ-jurisdicțională să se discute şi să se opună solicitantului obligatoriu toate împrejurările care conduc la tranşarea raportului juridic dedus rezolvării.

Un alt aspect, instanţa a reţinut că potrivit art. 5 din H.G. nr. 890/2005 Comisiile locale au ca atribuţii întocmirea documentelor premergătoare (anexe, planului de delimitare şi parcelare, procese-verbale de punere în posesie etc.) pe care ulterior le înaintează Comisiei Judeţene, care în temeiul art.6 lit.e și f din H.G. nr.890/2005: validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare şi parcelare și apoi emit titlurile de proprietate pentru cererile validate.

Astfel prevederile art. 36 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005 stabilesc procedura emiterii titlurilor de proprietate de către comisia judeţeană, pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor.

Prin urmare, Comisia Judeţeană de Fond funciar O de pe lângă Instituţia Prefectului - Judeţul O nu are competenţe la întocmirea documentaţiei  necesare în vederea emiterii titlului de proprietate aferente terenului extravilan de 25400 mp.

De asemenea, instanţa a reţinut că suprafaţa de teren extravilan de 25400 mp situată în T 63, P17 figurează în titlul de proprietate nr. X/27/2003 şi este înscrisă în cartea funciară pe numele moştenitorilor autorului D M. P, respectiv: D I, D I A și D D N.

Instanţa a apreciat că în măsura în care s-a emis titlul de proprietate nr. X/27/2003, părțile nu mai au posibilitatea de a uza de calea plângerii prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată.

În acest sens, plângerea fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei să conteste în condițiile precis determinate de lege.

Aceste etape premergătoare emiterii titlului de proprietate au ca obiect stabilirea întinderii dreptului de proprietate şi a amplasamentului terenului atribuit.

Orice nemulţumire a solicitanților legată de reconstituire sau punere în posesie trebuie adusă la cunoștința comisiilor de aplicare a legii fondului funciar, care rezolvă acest gen de contestații anterior emiterii titlului de proprietate.

După eliberarea titlului de proprietate, asemenea contestații nu sunt posibile, întrucât acceptarea lor ar presupune o eludare şi o nesocotire a dispoziţiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietății.

Alte argumente pe care le-a avut în vedere instanţa sunt următoarele:

Instanţa a reţinut că prin titlul de proprietate nr. X/27/2003 s-a reconstituit suprafaţa de teren de 3 ha, 8500 mp situată pe teritoriul satului A, oraşul P, Judeţul O, cetăţenilor D A, A I, D C și D A, în calitate de moştenitori a defunctului D M. P (f.125).

Suprafaţa de 25400 mp ce face obiectul prezentei cauze, este înscrisă în titlul de proprietate nr. X/27/2003.

În dosarul nr. X/311/2017 reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. X/27/07.11.2003 sub aspectul persoanelor îndreptăţite la reconstituire, a întinderii dreptului la reconstituire şi a amplasamentului, cerere ce a fost respinsă de către Judecătoria Slatina prin sentinţa civilă nr. X  din data de 31.01.2018, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul Olt prin decizia nr. X  din 29.05.2019.

Prin sentinţa civilă menţionată s-a statuat cu putere de lucru judecat următoarele:

„[...] Prin urmare, în măsura în care din analiza actelor premergătoare eliberării titlului de proprietate se constată că titlul a fost emis în conformitate cu acestea, nu există temei legal pentru anularea titlului.

[...]Analizând din această perspectivă capătul de cerere privitor la radierea din titlul de proprietate a moştenitorilor D A şi A I, Judecătoria constată că aceştia au fost înscrişi în mod legal în titlul de proprietate [...]”.

„[...]În ceea ce priveşte suprafeţele din titlul respectiv de proprietate, verificând actele premergătoare, Judecătoria constată că toate aceste suprafeţe au fost trecute în registrul agricol în temeiul căruia s-a emis titlul de proprietate, la rolul autorului D P [...]”.

Instanța a subliniat că unul din efectele hotărârii judecătorești este puterea lucrului judecat, ce se impune  într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, reglementare ce  vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti. 

O astfel de interpretare este determinată în primul rând de aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat, în sensul imposibilităţii repunerii în discuţie a dreptului asupra căruia instanţele deja au dispus şi, în al doilea rând de necesitatea asigurării principiului securităţii raporturilor juridice, care implică, printre altele, ca soluţia definitivă dată de o instanţă cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în discuţie ( Hotărârea CEDO nr.2/2005, cauza Androne împotriva României).

Faptul că reclamantul este nemulţumit de soluţia pronunţată anterior, în dosarul nr. X/311/2017, nu-l îndreptăţeşte să formuleze o nouă cerere, prin care fie adusă în discuţie aceeaşi chestiune litigioasă.

Având în vedere argumentele de drept și de fapt expuse instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată:

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, apelantul-reclamant D D N, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

A solicitat casarea sentinţei atacate, conform prevederilor art. 488 alin. 1, pct. 3 şi 5 C.proc.civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea cercetării fondului cauzei.

Conform art. 488 alin. 1, pct. 3 şi 5 C.proc.civ., hotărârea Judecătoriei Slatina încalcă competenţa de ordine publică a altei instanţe şi regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, instanţa judecând cauza prin raportare la prevederile art. 7, 8 şi 10 din Legea nr. 554/2004 şi nu în baza prevederilor legilor fondului funciar, aşa cum a fost obligată prin Decizia nr. 5666/18.11.2021 a I.C.C.J., care a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

În dosarul nr. X/311/2021, Judecătoria Slatina a pronunţat sentinţa civilă nr. X/2022, precizând următoarele:

"Faţă de considerentele menţionate, se reţine că obiectul verificării judiciare îl constituie actul eliberat în condiţiile menţionate (răspunsul la petiţie şi implicit petiţia) şi, în acelaşi timp, se circumscrie numai motivelor de fapt şi de drept reţinute de organul emitent în cuprinsul acestuia.

În atare situaţie, instanţa constată că obiectul plângerii care face obiectul prezentei cauze este diferit faţă de petiţia adresată Comisiei Judeţene de fond funciar O.

În calea de atac specială a plângerii prealabile în baza art. 7 din Legea nr. 544/2004), instanţa (Judecătoria Slatina) a apreciat că nu poate accepta alt obiect sub aspectul verificării şi alte argumente, noi şi diferite în comparaţie cu cele însuşite în faza precedentă, care să susţină din alt punct de vedere soluţia adoptată, decât dacă s-ar abzice. în mod nejustificat de la principiile elaborării acelor acte, de la procedura care se bazează pe contradictorialitate. aspect ce impune ca în procedura administrativ - jurisdicţională să se discute şi să se opună solicitantului obligatoriu toate împrejurările care conduc la tranşarea raportului juridic dedus rezolvării".

În considerentele Deciziei nr. 5666 din 18.11.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se precizează următoarele:

„Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133, alin. (1), 134 şi 135 alin. (1) C.proc.civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cauzei deduse judecăţii îl constituie obligarea autorităţii publice pârâte să întocmească documentaţia în vederea emiterii titlului de proprietate aferent terenului în suprafaţă de 25.400 m.p., înscris în evidenţele de cadastru şi carte funciară cu număr cadastral/carte funciară X/P, conform certificatului nr. X/29.01.2020 emis de O.C.P.I. O, conform Legii nr. 18/1991.

În raport cu obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamant, întemeiat pe refuzul (R890/21.01.2022) instituţiei abilitate prin legea fondului funciar de a soluţiona cererea cu care a fost învestită în cadrul procedurii administrative, Înalta Curte constată că sunt relevante prevederile art. 53 şi 54 din Legea nr. 18/1991."

Având în vedere încălcarea prevederilor Deciziei nr. 5666 din 18.11.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de către Judecătorul - M N, va formula plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti, care avea caracter obligatoriu pentru instanţa subordonată, respectiv pentru Judecătoria Slatina.

Conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 303/2004: „Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material, ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane". Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, au cunoscut caracterul vădit abuziv al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

De altfel, în nenumărate cazuri în procese, Prefectul - F C H a folosit altă metodă de abuz în serviciu, prevalându-se de un act fals (titlul de proprietate nr. X/27/2003), ca şi cum ar fi fost emis cu respectarea legii, invocând cu precădere excepţiile inadmisibilităţii acţiunilor şi autorităţii de lucru judecat.

Aşa cum am precizat la şedinţa din data de 26.09.2021, prezentându-mă în şedinţa, în faţa completului de judecată, condus de Preşedinte - M N, a urmărit o procedură simplificată, printr-o cerere adresată prefectului, pentru emiterea titlului de proprietate aferent terenului în suprafaţă de 25.400 mp, înscris în evidenţele de cadastru şi carte funciară cu număr cadastral/carte funciară X/P.

Potrivit art. 11 alin. 21 din Legea nr. 18/1991, terenurile „revin de drept proprietarilor", „pe vechile amplasamente", dacă sunt îndeplinite două condiţii:

- să se fi solicitat acest drept prin formularea unei cereri de către proprietari (astfel cum rezultă din sintagma „proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate");

- terenurile să nu fi fost atribuite legal altor persoane.

Din conţinutul neechivoc al textului se desprinde concluzia că acesta se aplică numai persoanelor care „au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate", ceea ce reprezintă una dintre condiţiile de aplicabilitate a textului. De vreme ce există obligaţia legală de a formula o cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, devine incidenţă şi obligaţia de a respecta termenul în care trebuie depuse cererile de restituire, prevăzută în cuprinsul aceluiaşi articol la alin. 4, întrucât, potrivit ari. 8 alin. 1, stabilirea dreptului de proprietate se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.

Ca urmare, în ipoteza art. 11 alin. 21 din Legea nr. 18/1991, obligaţia de a formula cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ca şi aceea privind termenul în care trebuie depusă sunt prevăzute expres şi neechivoc.

Interpretarea sintagmei „revin de drept proprietarilor" din cuprinsul art. 11 alin. 21 trebuie realizată şi prin coroborare cu art. 27 alin. 21, întrucât ambele articole se referă la aceeaşi categorie de persoane. Prin art. 27 alin. 21 din Legea nr. 18/1991 s-a creat posibilitatea, pentru categoria de persoane în discuţie, de a obţine reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, dacă acestea erau libere, urmând o procedură simplificată, printr-o cerere adresată prefectului, prin comisiile de fond funciar, pentru emiterea titlurilor de proprietate, în această ipoteză devenind aplicabile exclusiv prevederile art. 64"

Terenul în suprafaţă de 25.400 mp este înscris, într-adevăr în titlul de proprietate nr. X/27/2003, dar şi-a precizat acţiunea solicitând constatarea nulităţii absolute a acestuia, deoarece a fost întocmit cu încălcarea art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, fiind lovit de nulitate absolută.

Instanţa de fond s-a pronunţat precizând:

„Prin sentinţa civilă menţionată (dosar nr. X/311/2017) s-a statuat cu putere de lucru judecat următoarele:

Prin urmare, în măsura în care din analiza actelor premergătoare eliberării titlului de proprietate se constată că titlul a fost emis în conformitate cu acestea, nu există temei legal pentru anularea titlului.

Analizând din această perspectivă capătul de cerere privitor la radierea din titlul de proprietate a moştenitorilor D A şi A I, Judecătoria constată că aceştia au fost înscrişi în mod legal în titlul de proprietate."

Obiectul dosarului nr. X/311/2017 a fost acela de constatare a nulităţii relative a titlului de proprietate nr. X/27/2003, iar obiectul acestui dosar este de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. X/27/2003, deci nu există autoritate de lucru judecat.

Documentele care au stat la baza emiterii hotărârilor judecătoreşti definitive din dosarul nr. X/311/2017 au fost altele decât cele din dosarului de faţă, respectiv emiterea unui titlul de proprietate prin încălcarea art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, fapt ce atrage nulitatea absolută a acestui titlu de proprietate.

În dosarul nr. X/311/2017, tatăl său D A, a criticat încălcarea prevederilor art. 8, art. 9 şi art. 13 din Legea nr. 18/1991, solicitând constatare a nulităţii relative a titlului de proprietate nr. X/27/2003.

Încălcarea prevederilor art. 8:

Titlul de proprietate nr. X/27/2003, prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 3,85 ha a fost emis în favoarea numiţilor: D A (tatăl său), D M - C (bunica sa), D A (unchiul său) şi A I (mătuşa sa), în calitate de moştenitori ai autorului D P (bunicul său), care decedase înainte de revoluţie (15.10.1988).

Având în vedere faptul că în extrasul rolului agricol din anii 1959 -1963, figurau bunicul, D P, tatăl său, D A şi bunica sa, D M - C, cum au ajuns la concluzia reprezentanţii Instituţie Prefectului - Judeţul O că numiţii D A şi A I au adus pământ în cooperativa agricolă de producţiei.

Încălcarea prevederilor art. 9:

Cererea de reconstituire formulată în baza Legii nr. 18/1991 de către D A şi A I (unchiul şi mătuşa sa), nu este o cerere autentică, conform prevederilor art. 9 alin. 3 şi 4 din lege, fiind în realitate doar o simplă petiţie.

De asemenea, bunica apelantului, D M - C, nu a formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991, iar sigurul care a formulat o cerere autentică depunând actele de proprietate (extras rol agricol, acte de vânzare - cumpărare) şi actele de stare civilă, a fost doar tatăl apelantului D A.

Încălcarea prevederilor art. 13:

Din moment ce titlul de proprietate nr. X/27/2003 a fost emis greşit şi pe numele altor persoane, care nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după D P, (D A şi A I), nu au calitatea de moştenitori ai acestor defuncţilor sus-menţionaţi, nu vor putea cere niciodată dezbaterea taxei de succesiune după aceştia.

Terenurile menţionate în acest titlu de proprietate sunt doar teoretice şi iluzorii, de care nu vor putea beneficia nimeni, fiind imposibil de partajat.

Conform art. 44 din Constituţia României:

„ (2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor."

A solicitat judecarea sa în lipsă, pe tot parcursul procesului, conform prevederilor codului de procedură civilă.

Intimatele-pârâte nu a depus întâmpinare.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor şi lucrărilor  dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Cu titlu preliminar:

Tribunalul constată că, raportat la calea de atac exercitata in cauza, respectiv apelul, în speţă nu sunt incidente instituţia casării si nici prevederile art. 488 C pr civ, care enumera motivele de casare ce pot fi invocate pe calea recursului.

Calea de atac corect exercitată in cauza, apelul, presupune analiza pricinii prin prisma motivelor invocate de catre apelantul reclamant, cu respectarea dispozitiilor art.476-478 C pr civ ce reglementeaza efectul devolutiv al apelului si limitele acestuia.

Tot cu titlu preliminar, faţă de  solicitarea apelantului reclamant de trimitere a cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare, instanţa de apel va avea in vedere dispozitiile art.480 al.3 C pr civ, care stabilesc situaţiile si conditiile  in care instanţa de apel poate dispune trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare: ,,(3) În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”

Primul motiv de apel, potrivit căruia instanţa de fond ar fi încălcat competenţa  de ordine publica a altei instanţe este nefondat.

Se constată că Judecătoria Slatina este instanţa desemnată prin decizia nr.X/18.11.2021 pronuntata in dosar nr.X/311/2021 de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, in regulator de competenţă, pentru a solutiona cauza de faţă. In consecinţă, nu se pune problema încălcării vreunei norme de competenţă de ordine publică.

Prin  respectiva hotărâre, raportat la obiectul cererii cu care apelantul reclamant a învestit instanţa, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a stabilit ca litigiul este unul de fond funciar, prezentând relevanţă in cauză dispozitiile art.53 si 54 din Legea nr.18/1991.

Contar susţinerilor apelantului reclamant, lecturând considerentele sentintei de fond, tribunalul constată ca judecătoria nu s-a raportat la dispozitiile Legii 554/2004- Legea contenciosului administrativ, ci la normele Legii 18/1991, ce reglementeaza controlul judiciar asupra masurilor dispuse de comisiile de fond funciar in exercitarea atribuţiilor lor prevăzute de legea nr.18/1991.

Nicăieri în conţinutul sentinţei apelate nu se invoca si nu se face aplicarea dispozitiilor art.7 (ce reglementeaza procedura prealabila), art.8 (ce stabilesc obiectul acţiunii judiciare), sau art. 10 (instanţa competentă) din Legea 554/2004.

Din motivarea apelului nu rezulta care sunt regulile de procedura pe care le-ar fi încălcat instanţa de fond prin hotărârea dată si a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

De asemenea, nu se constată incidenta vreunui motiv de ordine publica, susceptibil de a fi invocat de instanţa de apel din oficiu, in conditiile art.479  al.1 C pr civ.

Verificând dosarul de fond, tribunalul constata ca  in cauza nu a fost acordat nici un termen in data de 26.09.2021.

În schimb la termenul din 29.06.2021, termen la care apelantul reclamant  a fost prezent, s-a luat act de catre Judecătoria Slatina ca acesta a învestit instanta cu o cerere întemeiata pe dispozitiile Legii nr.554/2004  ca urmare a nemulţumirii cu privire la raspunsul  inaintat de Comisia Judeteana  O, in sensul că nu i s-a raspuns la toate solicitarile.

Nicăieri in cuprinsul încheierii de sedinţă din 29.06.2021 nu se face vorbire despre ,,procedura simplificata” la care se refera apelantul reclamant prin cererea de apel formulata, aceasta, in conditiile in care la termenul respectiv se punea in discuţie si se verifica exclusiv competenţa instantei de soluţionare a pricinii, nicidecum fondul acesteia. O astfel de solicitare privind procedura simplificata nu s-a formulat nici prin scriptul depus de apelant la instanta de fond la data de 15.02.2022, pentru termenul din 15.03.2022- fila 16 ds fd, si nici prin cererea de chemare in judecată.

Observând  cererea nr.R890/30.12.2020- fila 54 ds Tribunalul Vâlcea, se constata ca apelantul a solicitat Prefectului judetului O sa intocmeasca documentele necesare  in vederea constatarii nuliătii absolute a titlului de proprietate X/27/2003 pe de o parte, si sa valideze dreptul de proprietate al mostenitorilor autorului D A pentru terenul extravilan de 25.400 mp situat in T63, P17 pe raza com.P- pe de alta parte.

Din continului acestei solicitari nu rezulta ca respectiva cerere ar fi vreo cerere de stabilire a dreptului de proprietate formulata in temeiul dispozitiilor art.11 alin.2 ind.1 din Legea nr.18/1991 si invocate in apel.

Potrivit acestora:,, ,,Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producţie de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producţie sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.”

Aceste dispozitii au fost introduse in Legea 18/1991 prin Legea 247/2005 si nu au nicio legatura cu procedura urmată  si care a stat la baza emiterii titlului de proprietate  nr.X/27/2003.

In temeiul lor, persoanele care se considerau îndreptăţite erau ţinute a depune o cerere de stabilire a dreptului de proprietate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (4) din Legea nr. 18/1991 (de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii) – asa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept- prin Decizia nr. 36/2020 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 7.581/182/2017, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cu vegetaţie forestieră se face numai în baza unei cereri, care se depune la sediul primăriei din localitatea în a cărei rază teritorială se află terenul pentru care urmează fi reconstituit dreptul de proprietate. Acelaşi act normativ stabileşte şi un termen-limită până la care poate fi depusă această cerere, sub sancţiunea decăderii. Termenul a fost prelungit succesiv, ultimul fiind cel instituit prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 247/2005), mai exact, potrivit art. 33 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 1/2000), modificată prin titlul VI din Legea nr. 247/2005: "Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi foştii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverinţele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înştiinţând despre acest lucru şi persoanele îndreptăţite. Persoanele fizice şi persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 şi de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv (...)".

Raportat la caracterul echivoc al cererii adresate  Prefectului jud O, se disting doua ipoteze de lucru: una are in vedere situaţia in care validarea dreptului de proprietate solicitata de apelantul reclamant se întemeiază pe cererea de reconstituire formulata de catre autorul său- D A pentru terenurile provenind de la rolul def. D P-caz in care  apelantul nu poate beneficia de dispozitiile  art.11 alin.2 ind.1 din Legea nr.18/1991, care nu erau in vigoare la data formularii respectivei cereri, in 1991, iar legea nu retroactivează. În plus, unei eventuale  stabiliri dreptului de proprietate in aceasta ipoteza i se opune faptul emiterii titlului nr. X/27/2003,  titlu valabil, care nu a fost anulat de catre instanţa de judecata. In acest context, raspunsul  R X/21.01.2021 apare ca fiind  unul complet.

O a doua ipoteza este aceea in care apelantul a formulat  prin cererea X/30.12.2020 o solicitare nouă de validare, in temeiul art.11 alin.2 ind.1 din Legea nr.18/1991 (aspect care însa nu apare invocat in cererea adresata Prefectului- dar care se susţine în apel) pentru terenul de 25.400 mp situat in T63, P17 pe raza com.P. O astfel de cerere nu putea fi insa analizata de comisie, fiind depusă peste termenul  instituit de legea nr.247/2005- după cum a stabilit ICCJ in decizia 36/2020, din considerentele căreia citează inclusiv apelantul reclamant, omiţând însă,  concluzia si dezlegarea dată de instanţa supremă.

Pe de alta parte pe terenul respectiv exista deja emis un titlu a cărui valabilitate fusese confirmata de instanţa de judecata, iar acest aspect nu putea fi ignorat de catre Prefect, in raspunsul formulat.

Art. II. – din Titlul V al legii nr.247/2005 stabilesc: ,,Dispoziţiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor.” – aspectul privind legalitatea titlului nr.X/27/2003 fiind deja verificat in dosar X/311/2017.

Referitor la puterea de lucru judecat retinuta de instanta de fond, solutia este corecta, in conditiile in care s-a stabilit incidentă in cauza autoritatea de lucru judecat ca prezumţie, in temeiul art.430 C pr civ.

Legalitatea titlului nr. X/27/2003 a fost verificata in cadrul dosarului X/311/2017 atât sub aspectul persoanelor indreptăţite, al  suprafetelor consemnate in cuprinsul acestuia, dar si prin raportare la actele premergatoare intocmite si  necontestate.

Contrar susţinerii apelantului, este evident ca atât in prezenta cauza, cât si in dosar X/311/2017  s-a invocat nulitatea absolută a titlului contestat (fila 100 verso, din dosarul Tribunalului Vâlcea, in care apare consemnat temeiul juridic al cererii  ce a facut obiectul dosarului X/311/2017: art.III al.1 lit.a)- cu privire la constatarea nulităţii absolute).

Inexistenţa formală a unui act de punere in posesie privind terenul de 25.400 mp pe care apelantul il stăpâneste in fapt, fără a exista vreo problema privind amplasamentul, teren aflat in arendă, după cum arata in precizarile  de la fila 16 verso ds fd,  nu poate constitui motiv de nulitate absoluta, nepunându-se nici cel putin problema vreunei vatamari ca urmare a neemiterii unui act de punere in posesie pe respectivul  teren.

Pentru toate considerentele de fapt si de drept anterior retinute, se constata ca instanţa de fond a intrat in judecata fondului  asa încât nu se pune problema anulării sentintei de fond, cu trimitere la rejudecare. Tot astfel,  constatând legalitatea si temeinicia sentintei de fond, in temeiul art.480 al 1 C pr civ, Tribunalul va respinge apelul declarat ca nefondat, păstrând sentinţa apelată.

Data publicarii pe portal: 07.11.2022

Domenii speta

Spete similare