Radiere din cartea funciara

Asupra apelului civil de faţă.

Prin sentinţa civilă nr. X din 25.05.2021 pronunţată de Judecătoria C în dosarul nr. X/213/2020, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul P I în contradictoriu cu pârâta P I N, având ca obiect rezoluțiune contract.

S-a dispus rezoluțiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. X din 07.12.2015 de BNP T G, au fost respuse părţile în situaţia anterioară încheierii actului.

S-a dispus radierea din cartea funciară nr. X, a Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei G, judeţul O, pentru imobilul cu număr cadastral X, partea a II-a şi a III-a proprietar şi sarcini pârâtului referitoare la obligaţia de întreţinere şi îngrijire pe tot restul vieţii în favoarea lui P I, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, onorariu de avocat, în cuantum de 2.000 lei către reclamant.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C la data de 18.06.2020 sub nr. X/213/2020, reclamantul P I a chemat în judecată pârâta P I N, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluțiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. X din 07.12.2015, încheiat între reclamat, defuncta soţie a acestuia şi pârâtă, la Biroul Notarului Public T G prin care reclamantul a înstrăinat pârâtei P I N imobilul proprietate situat în comuna G, sat A, judeţul O, compus dintr-o casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 1.543 mp şi restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului, radierea din cartea funciară a pârâtei, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, a motivat că părțile au încheiat contractul de întreţinere sus menţionat, iar după acesta, pârâta nu şi-a achitat obligaţia asumată şi nu a acordat întreţinerea la care s-a angajat, din cauza neînțelegerilor dintre părți.

Reclamantul a mai arătat că se întreţine singur în condiţii foarte grele, fără contribuția pârâtei pe care a tolerat-o, dar reclamantul are probleme mari de sănătate şi vrea să trăiască în linişte în casa sa, de unde a fost nevoit să plece de acasă la o verişoară în comuna B, judeţul O. Mai mult de atât, a arătat reclamantul că pârâta nu s-a ocupat de înmormântarea şi pomenile fostei sale soţii.

În drept, au invocat  prevederile art. 2254-2263 din Codul civil, art. 451 C.proc.civ.

În dovedirea acţiunii a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba testimonială şi interogatoriul pârâtei.

În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar în copii: contract de întreţinere autentificat sub nr. X/07.12.2015 de BNP T G, CI reclamant.

Prin rezoluția din data de 18.06.2020 instanța apus în vedere reclamantului să depună extras de carte funciară cu privire la imobil.

La data de 15.07.2020 reclamantul a depus extrasul de carte funciară cu privire la imobil.

Pârâta nu a înaintat la dosar întâmpinare deși a fost legal citată.

La data de 28.10.2020 pârâta a formulat note de şedinţă în cauză.

La termenul de judecată din data de 29.10.2020, instanţa a respins ca tardivă cerea pârâtei de repunere în termenul de a formula întâmpinare în cauză, şi a încuviinţat pentru reclamant proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei şi proba testimonială cu martorii nominalizaţi, apreciind că nu duce la amânarea cauzei.

Prin încheierea din data de 05.11.2020 a fost respinsă ca netimbrată cererea de recuzare a preşedintelui completului de judecată.

La termenul de judecată din data de 14.01.2021 a fost administrată proba testimonială cu martorii D V (f. 38) şi B T (f. 39), la solicitarea pârâtei a fost suplimentata probatoriul cu martorul U O, suplimentare care a reieşit din cercetarea judecătorească a cauzei. Totodată, instanţa  decăzut reclamantul din proba cu interogatoriul pârâtei întrucât nu a depus interogatoriul în termenul acordat.

La termenul de judecată din data de 13.05.2021 a fost administrată proba cu martorul U O (f. 56), după ce acesta a fost citata cu mandat de aducere, iar cauza a fost amânată la solicitarea părţilor.

Analizând cererea de faţă prin prisma motivelor invocate şi a probelor administrate, instanţa a reţinut următoarele :

În fapt, la data de 07.12.2015 a fost încheiat între reclamant, defuncta sa soţie şi pârâtă contractul de întreținere nr. X la Biroul Notarului Public T G din orașul C, Judeţul O, prin care a înstrăinat imobilul proprietatea reclamantului şi al defunctei sale soţii situat în comuna G, sat A, judeţul O, în suprafaţă de 1.543 mp teren curţi construcţii şi arabil împreună cu construcţia C1 în suprafaţă construită de 75 mp, în T72, P50 şi 51 cu vecinii la R – J S, la A – U O, la MZ –, la MN – DE 22, în schimbul întreţinerii lor cu toate cele necesare traiului zilnic pe tot timpul vieţii şi suportarea cheltuielile de înmormântare, iar la decesul reclamantului şi al soţiei sale, suportarea cheltuielilor de înmormântare şi pomenile se va realiza de pârâtă.

Imobilul compus din casă şi teren ce a făcut obiectul contractului de întreţinere nr. X din 07.12.2015 a fost dobândit de către reclamant, fiind intabulat în Cartea Funciară nr. X a comunei G, judeţul O.

Părţile au stabilit clauze ferme din care rezultă că reclamantul şi defuncta sa soţie au transmis pârâtei în deplină proprietate imobilul menţionat mai sus.

Instanţa a reţinut că prin contract pârâta P I N şi-au asumat obligaţia corelativă de a se ocupa de îngrijirea şi întreţinerea soţilor-reclamanţi în tot cursul vieţii, iar în caz de deces să suporte cheltuielile de înmormântare, iar la decesul fiecăruia dintre ei să suporte cheltuieli de înmormântare.

Reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat rezoluțiunea contractului încheiat, arătând că pârâta nu şi-au respectat obligaţiile asumate cu toate că avea nevoie de întreţinere permanentă, în special datorită vârstei, stării medicale, iar pârâta nu s-a ocupat nici de înmormântarea şi pomenile defunctei soţii a reclamantului.

În drept, s-a apreciat că trebuie stabilite cu prioritate legea procesuală aplicabilă în cauză, precum şi legea aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte legea procesuală incidentă în cauză, instanţa a apreciat că în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi de data înregistrării cererii de chemare în judecată, 18.06.2020, legea procesuală ce guvernează prezentul proces civil este reprezentată de actualul cod de procedură civilă.

Sub aspectul legii aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, instanţa a amintit dispoziţiile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil conform cărora „contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”.

Având în vedere faptul că noul Cod Civil a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011 conform dispoziţiilor art. VIII din Legea nr. 79/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, iar data încheierii contractului este 07.12.2015, instanţa apreciază că actul juridic va fi guvernat în privinţa rezoluțiunii care se solicită de reglementarea din Noul cod civil.

Potrivit art. 1516 alin. 2, pct.2 Cod civil „atunci când fără justificare debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere creditorul poate să obţină rezoluțiunea contractului”.

Art. 2263 alin. 2 şi 3 Cod civil prevede că „atunci când comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluțiunea.

În cazul prevăzut la alin. 2, precum şi atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere, rezoluțiunea nu poate fi pronunţată decât de instanţă, dispoziţiile art. 1552 nefiind  aplicabile. Orice clauză contrară este considerată nescrisă”.

Astfel, rezoluțiunea reprezintă o sancţiune care intervine în cazul neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare uno icto, sancţiune ce are drept efect desfiinţarea contractului, situaţie aplicabilă atunci când debitorul întreţinerii refuză să îşi execute obligaţia asumată contractual, fără a fi incidente vreuna dintre ipotezele ce reprezintă, potrivit art. 1555-1557 Cod civil, cauze justificate de neexecutare.

Pentru a opera rezoluțiunea contractului de întreţinere, este necesar ca una dintre părţi să nu îşi fi îndeplinit obligaţiile care decurg din contract, iar această neexecutare să fie imputabilă părţii respective.

Instanţa a reţinut că, sub aspectul sarcinii probei, va da eficienţă art. 249 Cod proc.civ., conform căruia cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. Astfel, reclamantului îi revine obligaţia de a face dovada împrejurărilor, faptelor, susţinerilor pe care îşi întemeiază pretenţiile în faţa instanţei de judecată. Sub acest aspect, instanţa a constatat că reclamantul au făcut dovada celor învederate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză şi depoziţia martorilor D V (f. 38), B T (f. 39), U O (f. 56), instanţa a reţinut că pârâta, ulterior încheierii contractului, nu şi-a îndeplinit în mod nejustificat obligaţiile asumate, acelea de a asigura reclamantului condiţiile corespunzătoare pentru traiul zilnic, de a efectua cumpărăturile în ceea ce priveşte hrana, medicamentele, şi de a suporta cheltuielile de înmormântare, mai mult de atât reclamantul a fost nevoit să plece de acasă, întrucât nevăzător fiind nu s-a mai putut descurca singur. Martorul D V (f. 38) a arătat că reclamantul „fusese bătut de către concubinul pârâtei, toţi trei locuind împreună”, „în ceea ce priveşte tratamentul medical al soţiei reclamantului a fost luat tot din pensia acestora”, „referitor la înmormântarea şi pomenile soţiei reclamantului, arăt că cheltuielile au fost efectuate din pensia reclamantului, acesta s-a şi împrumutat la Provident”; „în ultimii 2 ani reclamantul nu s-a mai înţeles cu pârâta, aşa cum am arătata la început, reclamantul a fost şi plecat de acasă, la mine, ... pârâta mi-a spus că vrea doar casa de la reclamant”.

Martorul B T (f. 39) a arătat că în perioada în care trăia soţia reclamantului, părţile s-au înţeles, iar pârâta se ocupa de cei doi soţi, dar apoi „reclamantul a plecat de acasă pentru că se certa cu pârâta, şi ştiu că mi-a spus că i-a dat şi brânci”, martorul a declarat că reclamantul nu s-ar putea descurca singur mai mult de o zi, o noapte.

Martorul U O (f. 56) a arătat că „eu l-am dus pe P I cu căruța în comuna B, arunci P I mi—a spus că a plecat că „nu mai poate trăi cu ea”, respectiv cu P N I avea atunci arcada spartă, acesta fusese bătut de ei, respectiv de N şi concubinul ei, „certurile dintre N şi P erau frecvente... eu am auzit când N i-a spus lui P I să se ducă să se spânzure, să se ducă după mama sa”. Martorul a declarat că în trecut i-a făcut de mâncare reclamantului întrucât pârâta a fost plecat la muncă în Spania.

În ceea ce priveşte apărarea pârâtei P I N cum că pârâtul a fost cel care a plecat de acasă şi nu i-a mai putut presta întreţinere, cât şi faptul că acesta ar fi încercat să se apropie de pârâtă nu este susţinut de mijloacele de probă administrate în cauză, martorul B T (f. 39) arată că are cunoştinţă de acest aspect de la concubinul pârâtei, dar această apărare nu se coroborează cu restul probatoriului administrat în cauză.

Prin urmare, instanţa a admis cererea dedusă judecăţii, reţinând că reclamantul a probat în condiţiile art. 249 C.proc.civ., nerespectarea de către pârâtă a obligaţiilor asumate prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. X din 07.12.2015 la BNP T G şi a dispus rezoluțiunea acestui contract, iar pe cale de consecinţă repunerea părţilor în situaţia anterioară, astfel cum s-a solicitat.

Referitor la cererea privind radierea notării contractului de întreţinere încheiat şi autentificat sub nr. X din 07.12.2015  la BNP T G din Cartea Funciară a comunei G, judeţul O, instanţa a admis-o astfel cum a fost formulată şi a dispus, după rămânerea definitivă a acestei hotărâri, radierea din Cartea funciară nr. X, partea a II-a şi a III-a proprietar şi sarcinii referitoare la obligaţia de întreţinere şi îngrijire pe tot restul vieţii în favoarea lui P I.

În acest sens, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 907 alin. 1 şi 3 Cod civil potrivit căruia „când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia, situaţia juridică reală putând fi stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a admis acţiunea de fond. Acţiunea de fond poate fi, după caz, o acţiune în anulare, rezoluțiune, reducţiune sau orice altă acţiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic”, cum este cazul de faţă.

Instanţa în temeiul art. 453 C.proc.civ. a obligat partea căzută în pretenţii, pârâta P I N, la plata cheltuielilor de judecată – onorariu avocat în sumă de 2.000 lei conform chitanţei seria TCP, nr. X/14.07.2020 (f. 40) faţă de reclamantul P I.

Calea de atac exercitată:

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel apelanta-pârâtă P I, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Într-o prima teză, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 3 C.proc.civ., a solicitat admiterea apelului, trimiterea cauzei la rejudecare la instanţa competentă.

„În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ... Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel”.

Într-o teză subsecventă, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate şi rejudecând, să se respingă cererea formulată de intimatul-reclamant.

A solicitat cheltuieli de judecată.

Scurt istoric:

În fapt, intimatul s-a adresat instanţei de judecată, solicitând

1. rezoluțiunea contractului de vânzare-  cumpărare cu clauza de întreţinere,

2. radierea din cartea funciară a menţiunilor referitoare la obligaţia de întreţinere pentru tot restul vieţii în favoarea lui P I.

Succinte consideraţii

Prin notele scrise formulate şi depuse la dosarul cauzei, a solicitat repunerea în termenul de a formula întâmpinare. Cererea a fost respinsă, deşi există dovezi la dosarul cauzei din care rezultă că citarea sa s-a făcut la/în comuna G, iar apelanta locuia în comuna V, judeţul O.

După plecarea intimatului din domiciliu, şi apelanta-pârâtă a părăsit domiciliul, fiind dată afară/alungată din casă de verişoara acestuia.

Conform art. 2263 C.civ:

„(2) Atunci când comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluțiunea.

3) În cazul prevăzut la alin. 2 precum şi atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere, rezoluțiunea nu poare fi pronunţată decât de instanţă, dispoziţiile art. 1.552 nefiind aplicabile. Orice clauză contrară este considerată nescrisă”.

Din textele de lege mai sus inserate coroborate cu atitudinea reclamantului, se desprinde, fără dubiu, ideea că neexecutarea obligaţiei nu îi este imputabilă, chiar din considerentele hotărârii reiese: „din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine că pârâta, ulterior încheierii contractului, nu şi-a îndeplinit nejustificat obligaţiile asumate” (pag . 3 paragraful 7).

Din declaraţia martorului B T reiese: „Cât trăia soţia reclamantului părţile se înţelegeau, iar pârâta se ocupa de cei doi soţi”.

Este de reţinut şi faptul că apelanta-pârâtă şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, dar intimatul nu a mai dorit ca aceasta să rămână în domiciliul său, iar prin declaraţia verişoarei sale, D V, aceasta fiind şi iniţiatoarea acestui proces, a reuşit să obţină ceea ce şi-a dorit, respectiv să o alunge din domiciliu.

A promovat cererea de chemare în judecată reclamantul sau a promovat-o o persoană apropiată acestuia, o persoană direct interesată de acea avere?

Având în vedere susţinerile intimatului-reclamant, a supus atenţiei următoarele aspecte extrem de importante în economia procesului:

l. Faţă de numita P G G, parte a contractului a cărui rezoluțiune se solicită, apelanta-pârâtă şi-a achitat obligaţiile contractuale (îngrijirea, întreţinerea acordată la domiciliul acesteia, a asigurat hrana necesară, îmbrăcămintea, menajul zilnic, înmormântarea după obiceiul locului, fapt ce conduce la concluzia că ½ din obligaţiile contractuale sunt executate sau considerate ca fiind executate (fila 31), declaraţie martor B T.

Potrivit art. 2263 alin. 1 C.civ., contractul de întreţinere încheiat pe durată determinată încetează la expirarea acestei durate, cu excepţia cazului în care creditorul întreţinerii decedează mai devreme. Aşadar acest alineat al textului legal reglementează două cazuri de încetare a contractului de întreţinere, primul este reprezentat de ajungerea contractului la termen, în ipoteza contractului pe perioadă determinată iar al doilea este reprezentat de data decesului creditorului întreţinerii, acest caz de încetare referindu-se atât la contractul pe perioadă determinată, cât şi la cel încheiat viager.

În dreptul civil român se admite că există două elemente ce compun cauza actului juridic şi anume scopul imediat (causa proxima) şi scopul mediat (causa remota). Scopul imediat, numit şi scopul obligaţiei, este stabilit pe categorii de acte civile, iar în contractele de întreţinere, cum este cazul de faţă, acest scop al părţilor contractului care transmit proprietatea asupra unor bunuri trebuie să constea în intenţia de a primi în contraprestație întreţinere din partea celor cărora le transmit bunurile, cu titlu de preţ al întreţinerii. Scopul medial, numit şi scopul actului juridic, constă în motivul determinant al încheierii actului juridic şi se referă fie la însuşirile unei prestaţii, fie la calităţile unei persoane.

La contractele sinalagmatice şi aleatorii, cum este şi contractul de întreţinere, lipsa cauzei este echivalentă cu lipsa contraprestației şi cu lipsa riscului. Or, în cauza de faţă, concluzia ce se desprinde din coroborarea probelor administrate este că nu a lipsit cauza contractului de întreţinere, reclamantul şi soţia acestuia intenţionând la momentul încheierii actului să transmită bunul în schimbul prestării de către pârâtă a întreţinerii, fiecare dintre contraprestații constituind un risc de câştig sau de pierdere pentru fiecare dintre părţi, în funcţie de durata vieţii întreţinuţilor, nefăcându-se dovada contrară.

2. Obligaţiile pe care şi-i le-a asumat prin contract, trebuiau executate/îndeplinite la domiciliul reclamantului. Cu privire la locul executării obligaţiei de întreţinere, acesta este cel stabilit de comun acord, de către părţi, în cazul în care părţile contractante locuiesc împreună, nu există nici un fel de discuţii în această privinţă. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese fără dubiu că intimatul-reclamant a părăsit domiciliul, mergând la o verişoară în comuna B, judeţul O, fapt ce a făcut, practic, imposibilă executarea obligaţiilor asumate (lipseşte de la domiciliu partea beneficiară a acestei întreţineri).

Potrivit art. 1516 alin. 1 C.Civ „creditorul are dreptul al îndeplinirea integrală exactă şi la timp a obligaţiei”, iar la alin. 2, pct. 2 se arată că „atunci când fără justificare debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul de daune interese, dacă i se cuvin să obţină, dacă obligaţia este contractuală. rezoluțiunea contractului”.

Astfel, rezoluțiunea este sancţiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia.

În motivarea apelului, a invocat în primul rând lipsa motivării soluţiei pronunţate de către judecătorul de la instanţa de fond care nu cuprinde toate probatoriile administrate în cauză.

A se reţine că instanţa prin încheierea din data de 20.10.2020 a admis cererea reclamantului de înlocuire a martorului J S, motivat de faptul că acesta se află în străinătate, dar în realitate acesta a fost înlocuit pentru că nu a accepta să mintă, aşa cum i s-a propus de către reclamant, martorul fiind prezent la judecată la toate termenele de judecată.

Dispoziţiile legale în materie consacră principiul necesităţii motivării hotărârilor judecătoreşti, indiferent de natura acestora, nerespectarea acestui principiu constituind motiv de desfiinţare a lor. Având în vedere importanţa soluţiei dispuse la fond, o motivare din care să reiasă cu evidenţă faptul că judecătorul de la instanţa de fond a lecturat şi analizat cererile şi probele formulate administrate, este imperios necesară din perspectiva garantării dreptului la apărare. A apreciat că singura modalitate prin care se poate constata că judecătorul de la instanţa de fond a analizat cu maximă diligenţă aspectele învederate de părţi este prin identificarea procesului de deliberare, iar acest aspect este lăsat nerezolvat.

În maniera în care s-a pronunţat instanţa de fond, a apreciat că din considerentele hotărârii nu rezultă concret argumentele pe care le-a avut în vedere atunci când a pronunţat sentinţa apelată.

Având în vedere motivarea hotărârii care se regăseşte pe o pagina, respectiv pagina 3, se poate constata cu uşurinţa fără un efort prea mare, că instanţa de fond nu a apreciat valoarea juridică a acestor probe, iar de aici până la a pronunţa o hotărâre greşită, nu a fost decât un singur pas.

Văzând petitul cererii şi analizând considerentele hotărârii atacate, lecturând dispozitivul sentinţei mai sus înserate, a constatat ca instanţa de fond s-a pronunţat pe capetele de cerere inserate în petitul cererii de chemare în judecată, fără să aibă în vedere că solicitarea viza rezoluțiunea  contractului de întreţinere, fără a se face vreo referire şi la faptul că această solicitare vizează şi neexecutarea contractului cu privire la defuncta soţie a intimatului-reclamant.

Dreptul la acţiunea în rezoluțiune se transmite moştenitorilor (art. 2263 alin. 6 C.civ.). Aceasta înseamnă că moştenitorii părţilor pot nu numai continua acţiunea în rezoluțiune, pornită de antecesorii lor, dar pot şi să o exercite.

Nu se arată niciunde că solicitarea este formulată de reclamant în calitate de moştenitor al defunctei soţii, această solicitare este făcută în nume personal. Ajungem aşadar în situaţia în care dreptul la o cale de atac devine un drept iluzoriu, apărarea fiind pusă practic în situaţia de a reitera conţinutul cererilor şi excepţiilor invocate fără a avea posibilitatea reală de a critica modul în care judecătorul de la instanţa de fond a ajuns la o concluzie greşită. A considerat că pentru dezlegarea fondului era necesară administrarea unui probatoriu complet în baza căruia instanţa să poată soluţiona cauza pe fond, lucru care nu s-a întâmplat şi deşi a solicitat ca martorul J S, martor propus de intimatul-reclamant, să nu fie înlocuit, acesta este înlocuit fără a se face vreo dovadă în sprijinul susţinerilor invocate

Pentru aceste motive a solicitat anularea sentinţei apelate şi retrimiterea acesteia la instanţa de fond în vederea rejudecării în principal, iar subsidiar, respingerea cererii pentru considerentele expuse.

În dovedirea motivelor enunţate, a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, martorii: J S şi J M, ambii cu domiciliul în comuna G, sat A judeţul O, (aceştia sunt vecini cu intimatul, cunosc foarte bine situaţia de fapt).

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 466 şi următoarele C.proc.civ., 480 alin. 3 C.proc.civ.

Intimatul-reclamant P I nu a depus întâmpinare. 

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor şi lucrărilor  dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Relativ la motiv de apel apelantei cu privire la modul în care prima instanţă a interpretat şi valorificat probatoriul administrat, Tribunalul reţine că acesta reprezintă motiv de netemeinicie a hotărârii atacate.

În speţă, prima instanţă a apreciat că în privinţa comportamentului pârâtei faţă de reclamant, s-a făcut dovada că aceasta ar fi exercitat presiuni psihice, fizice asupra reclamantului si că nu şi-a executat obligaţia de întreținere în privinţa suportării cheltuielilor necesare întreţinerii, pentru asigurarea de hrană, medicamente. În concluzie, raportat la probele administrate, prima instanţă a reţinut că în cauză s-a făcut dovada neexecutării culpabile de către debitoare a obligaţiei de întreţinere care îi revenea.

Astfel, răspunzând la motivul de apel că sentinta nu este motivata, Tribunalul apreciază că acesta nu este fondat.

Însă, în dezacord cu prima instanţă, Tribunalul dă o altă valoare, probelor administrate la instanta de fond.

Astfel, chiar prin cererea de chemare în judecată, reclamantul arată că de la încheierea contractului, adică din 2015, debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, aspect contrazis chiar de martorul reclamantei, D V, care a arătat că la început, părţile s-au înţeles şi că relaţia acestora s-a stricat în ultimii doi ani. Acelaşi martor menţionează că menajul în casa pentru cei doi creditori a fost făcut de pârâtă, iar atunci când aceasta nu putea, obligaţia debitoarei era executată de către mama acesteia.

Tot din materialul probator administrat de prima instanta, Tribunalul constată că, în cauză,  reclamantul nu a probat că pârâta nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia de întreţinere asumată, acest fapt rezultând din declaratia celui de-al doilea martor propus chiar de reclamant, B T. Acesta a arătat că pârâta s-a ocupat de îngrijirea celor doi creditori – le făcea curăţenie, le-a cumpărat lemne, după înmormântarea creditoarei(de care tot pârâta s-a ocupat, susţinută financiar şi de creditor) tot pârâta a fost cea care s-a ocupat de pomeniri şi de gospodărie.

Instanta de apel a încuviinţat probe suplimentare pentru apelantă, având în vedere motivul de apel privind faptul că acesteia i s-a respins ca tardivă cererea de repunere în termen pentru a formula întâmpinare şi a reţinut că în faţa instanţei de apel, intimatul nu s-a apărat, nefiind formulata nici întâmpinare. În baza rolului activ, a fost audiat chiar vecinul părţilor, J S, care a arătat că cea care s-a îngrijit de reclamant a fost chiar pârâta, aceasta fiind cea care se ocupa de gospodărie, atat în casa, cât şi în grădina, îi cumpăra medicamente reclamantului, îl spăla, de gospodărie, aceasta ocupându-se de gospodăria reclamantului încă o lună după ce acesta a plecat de acasa la verisoara lui. Acelaşi martor a arătat că nu a auzit certuri în curtea reclamantului când pârâta locuia acolo şi nu l-a văzut pe reclamant lovit. Declară acesta că reclamantul s-a certat şi cu verisoara sa, D V, căreia îi promisese că îi lasa casa şi că acum, casa este promisă unui bărbat care îi face cumpăraturile.

Neînțelegerile existente între părţi în perioada imediat anterioară declanşării litigiului, nu sunt de natură să conducă la aprecierea că a existat o neexecutare importantă şi suficient de gravă pentru motive care nu au fost probate, neexecutare care să conducă la desfiinţarea contractului.

Din ansamblul materialului probator administrat, Tribunalul reţine că deşi părţile au încheiat convenţia de întreţinere în anul 2015, rezoluţiunea contractului pentru pretinsa neîndeplinire culpabilă a obligaţiilor de către debitoare s-a solicitat abia în anul 2020, după aproape cinci ani de la perfectarea contractului şi după decesul creditoarei.

 În plus, Tribunalul constată că imediat după înregistrarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a promis casa altor persoane.

Or, în acest context factual, Tribunalul apreciază că în realitate reclamantul a acţionat sub influenţa unor terţe persoane în vederea rezoluţiunii contractului de întreţinere şi nu pentru motivul că prestarea întreţinerii de către pârâţi nu s-ar fi efectuat potrivit înţelegerii intervenite între părţi şi în conformitate cu regulile morale şi de comportament general acceptate de societate.

Totodată, existenţa unei înţelegeri cu verisoara sa, D V, justifică şi conduita reclamantului de a interzice pârâtei şi accesul la locuinţa sa, punându-o pe aceasta în imposibilitatea de a-şi mai îndeplini obligaţiile asumate, obligaţii care trebuiau efectuate la domiciliul creditorilor.

Conform dispoziţiilor art. 2257 alin. 1 Cod civil, prin caracterul continuu (succesiv) al obligaţiei întreținătorului, acesta trebuie să garanteze creditorului (prin ritmicitatea şi coerenţa sa) un trai normal, firesc, comparativ cu cel avut anterior încheierii contractului sau cu clauzele convenite de părţi şi potrivit nevoilor acestuia.

Prin urmare, doar în cazul nerespectării culpabile a acestei clauze determinante la încheierea contractului, din partea debitorului obligaţiei de a acorda întreţinerea în natură potrivit înţelegerii, se poate solicita rezoluţiunea contractului de întreţinere în condiţiile art. 2263 Cod civil.

Această concluzie se deprinde din interpretarea dispoziţiilor art. 2263 alin. 2 şi 3 Cod civil, potrivit cărora - „(2) Atunci când comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluţiunea. (3) În cazul prevăzut la alin. (2), precum şi atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere, rezoluţiunea nu poate fi pronunţată decât de instanţă, dispoziţiile Art. 1552 nefiind aplicabile. Orice clauză contrară este considerată nescrisă.”

Altfel spus, pentru a se putea dispune rezoluţiunea judiciară a unui contract de întreţinere, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: prima fiind ca una dintre părţi să nu-şi fi executat obligaţiile ce-i revin, iar neexecutarea să-i fie imputabilă, iar cea de-a doua este ca neexecutarea obligaţiei să fie importantă şi gravă, cu precizarea că aprecierea gravităţii neexecutării trebuie să se facă în raport de obligaţiile contractuale, considerate în acord cu voinţa părţilor, urmând ca rezoluţiunea să fie pronunţată doar în situaţiile în care, din cauza neexecutării, contractul este lipsit de însuşi fundamentul sau scopul său.

Aşadar, contrar susţinerilor reclamantului, instanţa va reţine că în cauză s-a făcut dovada faptului că neexecutarea obligaţiei asumată prin contract nu este datorată culpei pârâtei, ci reclamantului care refuză întreţinerea acordată de aceştia.

Pe de altă parte, exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor prevăzute de lege şi derivând din contractele încheiate de părţi trebuie să se facă în sensul dispoziţiilor art. 14 din Codul civil cu bună credinţă ce se prezumă până la proba contrară.

Aşadar, în raport de considerentele sus arătate instanţa constată raportat la prevederile  art. 2254 – 2263 Cod civil, că nu poate fi reţinută în sarcina pârâtei neexecutarea culpabilă a contractului de întreţinere autentificat sub nr. X din data de 07 decembrie 2015 şi pentru toate considerentele arătate va admite apelul declarat de apelanta-pârâtă P I N  în contradictoriu cu intimatul-reclamant P I, va schimba sentinţa în sensul că va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiata.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 NCPC, va obliga reclamantul la plata sumei de 2000 lei - cheltuieli de judecata efectuate la fond reprezentând onorariu avocaţial către pârâtă şi la plata sumei de 3061,55 lei - cheltuieli de judecata efectuate în apel, reprezentând onorariu avocaţial în cuantum de 2380 lei şi taxa judiciara de timbru în cuantum de 681,55 lei.

Data publicarii pe portal: 28.03.2022

Domenii speta

Spete similare