Obligaţie de a face

Cod ECLI:RO:TBDLJ:2019:165.002432

Dosar nr. 9340/215/2016 -obligaţie de a face-

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2432/2019

Şedinţa publică din data de 20 decembrie 2019

Completul de judecată este constituit din:

Preşedinte: D.O.

Judecător: V.P.

Grefier: L.E.C.

Pe rol se află pronunţarea asupra dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2019 şi consemnate în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelurilor formulate de către reclamantul apelant S.Ş.P.şi pârâţii apelanţi M.I.N.şi M.D.F., împotriva sentinţei civile nr. 3669 din data de 04.04.2018, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 9340/215/2016, având ca obiect obligaţie de a face.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2019, când instanţa, pentru ca părţile să depună, la dosar, concluzii scrise, în temeiul art. 394 alin. 2 N.C.P.C. şi art. 396 alin. 1 N.C.P.C., a amânat pronunţarea pentru data de azi, 20.12.2019, când a decis următoarele:

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra apelurilor civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3669 din data de 04.04.2018, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 9340/215/2016, au fost respinse, ca neîntemeiate, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la rebranşarea apartamentului la reţeaua de termoficare şi apă caldă şi capătul de cerere având ca obiect desfiinţarea centralei termice de apartament formulată de reclamanţii S.P.şi S.J., în contradictoriu cu pârâţii M. N. şi M. D. , a fost respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind  schimbarea amplasării coşului centralei şi au fost compensate, în totalitate, cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, pârâţii M. N. şi M. D. , proprietari ai apartamentului  nr. ... din ..., jud. Dolj, situat sub apartamentul cu nr. .., proprietatea reclamanţilor S.P.şi J. , au procedat, în anul 2015, la debranşarea apartamentului lor de la reţeaua de termoficare şi apă caldă a imobilului şi au montat o centrală termică.

Prin prezenta acţiune reclamanţii au solicitat că pârâţii să fie obligaţi să se rebranşeze la  reţeaua de termoficare şi apă caldă a imobilului şi să desfiinţeze centrală termică, iar, în subsidiar, au solicitat schimbarea amplasării coşului centralei situat sub balconul lor.

In motivarea cererii sale au arătat că pârâţii au montat această centrală fără a avea o autorizaţie de construire în acest sens şi, prin atitudinea pârâţilor, se aduce atingere principiului bunei vecinătăţi, precum şi dreptului de proprietate care impune anumite constrângeri în sarcina celor care locuiesc într-un condominiu. Prin debranşarea de la reţeaua termică se aduce atingere exercitării depline a dreptului de proprietate al vecinilor din condominiu deoarece aceştia nu mai pot folosi în condiţii normale dreptul lor de proprietate. Această atingere constă în modificarea reţelelor de distribuţie a energiei termice, în sensul că apartamentele aflate pe coloana modificată ori se vor încălzi mai mult ori se vor încălzi mai puţin.

Din raportul de expertiza întocmit de expert Ş.M.G. s-a stabilit că debranşarea apartamentului pârâţilor de la sistemul centralizat de încălzire nu afectează apartamentul reclamanţilor, deoarece coloanele de agent termic care alimentează în continuare  corpurile de încălzire din apartamentul reclamanţilor sunt funcţionale şi sunt pe aceeaşi poziţie pe care au fost proiectate iniţial. Prin aceste coloane circula şi în prezent agentul termic care alimentează corpurile de încălzire din apartamentul reclamantilor. Aceste coloane nu au fost afectate de debranşarea corpurilor de încălzire ale pârâţilor de la sistemul centralizat de termoficare.

Totodată, debranşarea s-a făcut cu acordul Asociaţiei de Proprietari care, prin procesul verbal din data de 30.09.2015, îşi asumă întreaga responsabilitate pentru consecinţele negative generate de aceasta debranşare.

Prin acelaşi raport de expertiză s-a constatat că centrala termică a pârâţilor a fost montată, conform reglementarilor în vigoare, având toate documentele necesare, acestea fiind analizate de expert şi depuse în copie alături de raport. Expertul a arătat că, în mod normal, dacă centrală este verificată şi funcţionează corect, aceasta nu ar trebui sa afecteze, în vreun fel, apartamentul reclamanţilor, însă aceasta şi-a declinat competenţa cu privire la afectarea mediului înconjurător.

S-a mai arătat că, pentru a elucida problema poluării invocată de reclamanţi, este necesară şi o expertiză specialitatea mediu care să stabilească, în ce măsură evacuarea gazelor arse afectează sănătatea celor implicaţi, acest fapt nefiind de competenţa unui expert în specialitatea instalaţii pentru construcţii.

Faţă de această situaţie, instanţa a dispus efectuarea unui raport de expertiză în specialitatea protecţia mediului, expertul desemnat Ş. E. C. , concluzionând, ca urmare a constatărilor efectuate la fata locului, faptul că urmele de negreală de pe peretele sufrageriei reclamanţilor, exfolierea tencuielii din terasa reclamanţilor sunt doar primele semne ale degradării pe care o generează gazele de ardere evacuate de centrala pârâţilor.

In urma deplasării la faţa locului s-a constatat că, în colţul din stânga al ferestrei sufrageriei reclamanţilor, situat cel mai aproape de coşul centralei pârâţilor şi pe o porţiune de 40-50 m de o parte şi de alta a acestui colţ, existenţa unor pete de o culoare diferită de culoarea zugrăvelii camerei. Aceste pete erau închise la culoare şi se manifestau sub forma unor valuri fiind prezentate în planşa foto de la f. 52 din dosar. In celelalte colţuri ale sufrageriei nu a fost constatată existenţa unor astfel de pete.

De asemenea, în terasa reclamanţilor poziţionată deasupra coşului de gaze arse al centralei pârâţilor, s-a constatat faptul că, în colţul din dreapta al terasei, colţ comun cu colţul din stânga al sufrageriei, exista nişte fisuri, aşa cum se poate observa din planşa foto de la f. 53 dosar.

Având în vedere cele expuse anterior expertul Ş. a afirmat, cu certitudine, că petele şi, respectiv, fisurile constatate sunt cauzate de condensul acid format în urma evacuării gazelor de ardere care „spală” partea inferioară a balconului şi unul dintre pereţii sufrageriei reclamanţilor. Expertul a arătat că, întrucât coşul de evacuare a gazelor de ardere al centralei pârâţilor, este situat sub terasa reclamanţilor, gazele de ardere nu sunt dispersate direct în  atmosfera. In zona de evacuare a gazelor ia naştere efectul Coandă care face ca gazele de ardere să spele planşeul terasei şi unul din pereţii sufrageriei reclamanţilor înainte de a se dispersa în atmosferă. Din cauza temperaturii mari a gazelor de ardere (peste 100 grade C) şi a existenţei oxizilor de azot şi carbon, pe cele doua suprafeţe de contact se formează condens acid care odată intrat în materialele de construcţii le degradează.

Pentru a stopa degradarea expertiza a propus două soluţii tehnice: prelungirea coşului de fum  astfel încât să depăşească lăţimea balconului reclamanţilor sau solicitarea autorizaţiei de construire şi edificarea unui coş vertical de fum care să depăşească aticul blocului.

În timpul procesului pârâţii M. au efectuat unele modificări ale coşului de fum al centralei şi au prezentat în acest sens planşe foto.

Analizând fotografiile depuse de părţi şi înscrisurile puse la dispoziţie expertul Ş.a concluzionat că, soluţia aleasă de pârâţi, respectiv prelungirea coşului centralei termice, corespunde primei soluţii tehnice propusă de expertiză. S-a constatat că lucrarea de prelungire a coşului de gaze de ardere al centralei termice a fost realizată de o societate autorizata ANRE şi ISCIR şi corespunde autorizaţiei de punere în funcţiune.

Concluziile raportului de expertiza se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauza. Martora D. M., care locuieşte la etajul 2, deasupra reclamanţilor a arătat, în declaraţia sa, că pereţii apartamentului reclamanţilor sunt puţin înnegriţi, respectiv este schimbata culoarea zugrăvelii din sufragerie şi balcon, iar, înainte de a-şi monta pârâţii, centrala nu existau aceste probleme. De asemenea, a arătat că şi apartamentul ei este afectat de centrala pârâţilor, la etajul 2, ajungând un miros, care face dificilă aerisirea apartamentului.

Totodată şi martora V. F. a declarat că a observat că pereţii dinspre exteriorul apartamentului reclamanţilor erau înnegriţi şi un praf albicios se depunea pe toate obiectele din casă. Aceasta a văzut pe balcon unele fisuri la baza balconului, pe peretele de deasupra coşului centralei pârâţilor.

Cele relatate de martori se coroborează si cu constatarea făcută de Asociaţia de proprietari ... la solicitarea reclamanţilor, aşa cum rezultă din adresa cu nr. 30 din data de 4.04.2016, depusă în dovedire la f. 36 din dosar.

Având în vedere cele expuse anterior şi coroborând proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba testimonială şi concluziile celor două rapoarte de expertiză, instanţa a constatat că debranşarea apartamentului pârâţilor de la sistemul de încălzire centralizat şi montarea centralei termice nu afectează, în mod direct, apartamentul reclamanţilor, aceştia nefăcând dovada existenţei unei legături de cauzalitate între debranşarea apartamentului paraţilor, respectiv montarea centralei termice şi problemele constate în apartamentul lor.

La aceasta concluzie a ajuns şi expertul în specialitatea instalaţii în construcţii, care a stabilit că apartamentul reclamanţilor nu este afectat de debranşarea apartamentului, cu atât mai mult cu cât şi alte apartamente au fost debranşate în blocul respectiv.

Debranşarea s-a făcut cu acordul Asociaţiei de Proprietari chiar dacă aceasta nu respecta toate condiţiile reglementate de lege, aceasta asumându-şi eventualele consecinţe negative.

Având în vedere cele constatate de expertul Ş., aspecte care vin în contradicţie cu cele susţinute de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată, instanţa a constatat că susţinerile acestora cu privire la afectarea dreptului de proprietate al acestora prin debranşarea apartamentului pârâţilor şi montarea centralei termice sunt nefondate, astfel că nu vor fi reţinute de instanţă.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins, ca neîntemeiate, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la rebranşarea apartamentului la reţeaua de termoficare şi apă caldă şi capătul de cerere având ca obiect desfiinţarea centralei termice de apartament formulată de reclamanţi.

In ceea ce priveşte capătul de cerere formulat, în subsidiar, cu privire la schimbarea amplasării coşului de fum al centralei termice montată de pârâţi, instanţa a reţinut că, din raportul de expertiză Ş., a rezultat, cu certitudine, că petele si respectiv fisurile constatate sunt cauzate de condensul acid format în urma evacuării gazelor de ardere care „spală” partea inferioară a balconului şi unul dintre pereţii sufrageriei reclamanţilor.

 Din cauza temperaturii mari a gazelor de ardere (peste 100 grade C) şi a existenţei oxizilor de azot şi carbon, pe cele două suprafeţe de contact se formează condens acid care odată intrat în materialele de construcţii le degradează.

Coroborând aceste concluzii cu declaraţiile martorilor şi adresa Asociaţiei de Proprietari de la f. 36 din dosar, instanţa a apreciat că reclamanţii au făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre problemele semnalate în apartamentul lor după montarea centralei termice de către pârâţi şi gazele evacuate, în mod necorespunzător, de aceasta centrală termică, astfel ca cererea reclamanţilor privind modificarea coşului de fum al acesteia apare ca fiind întemeiată.

Însă, cum pe parcursul procesului, pârâţii au efectuat modificări ale coşului de fum care corespund primei soluţii tehnice oferite de expertul S., aşa cum a rezultat din răspunsul oferit de acesta instanţei, cererea formulată de reclamanţi a rămas fără obiect.

Întrucât pârâţii s-au conformat primei soluţii tehnice oferită de expert pentru soluţionarea problemei legata de amplasarea coşului centralei termice, iar această modificare a fost realizată, în mod corespunzător, instanţa a omologat raportul de expertiza în varianta nr. 1. În ceea ce priveşte susţinerea reclamanţilor în sensul că nu s-a făcut o nouă constatare la faţa locului, instanţa are în vedere faptul că părţile au fost de acord cu întocmirea răspunsului la solicitarea instanţei ca urmare a analizei fotografiilor înainte de părţi.

In ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, ca urmare a soluţiei pronunţate şi, având în vedere că ambele părţi au efectuat cheltuieli de judecată, instanţa, în temeiul art. 453 alin. 2 Cpc, a dispus compensarea, în totalitate, a cheltuielilor de judecată.

Instanţa nu a luat în considerare onorariul de avocat achitat de reclamanţi, întrucât dovada achitării acestuia a fost făcută după închiderea dezbaterilor, respectiv odată cu depunerea concluziilor scrise, or, potrivit art. 394 alin. 3 Cpc, „după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune  niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă”.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii apelanţi S.P.şi S.J. şi pârâţii apelanţi M. N. şi M. D. .

Apelanţii reclamanţi S.P.şi S.J. au arătat că instanţa de fond nu a motivat, în drept, hotărârea, mărginindu-se doar la a concluziona, pe baza expertizelor tehnice, nu a dat un răspuns la toate argumentele apelanţilor-reclamanţi şi nu a motivat legalitatea debranşării şi legalitatea branşării centralei prin prisma lipsei consimţământului acestora.

În mod greşit, instanţa de fond a reţinut că centrala pârâţilor a fost montată cu respectarea dispoziţiilor legale, fără să arate care au fost dispoziţiile respectate, în condiţiile în care, din probele aflate la dosar, a rezultat că, pentru debranşare, art. 30 prevede că debranşarea totală a instalaţiilor interioare de încălzire şi/sau pentru apă caldă menajeră ale unui utilizator tip condominiu se face cu acordul scris al asociaţiei de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale şi anunţarea operatorului care are şi calitatea de furnizor şi a autorităţii administraţiei publice locale cu 30 de zile înainte de debranşare.

Din adresa Termo nr. 14199/17.08.2015, a rezultat că apartamentul pârâţilor nu poate fi debranşat, întrucât, conform art. 246 din Ordinul nr. 91/2007 şi art. 2 alin. 24, din H.C.L. nr. 363/2013, apartamentul se află într-o zonă unitară de încălzire.

De asemenea, au fost încălcate dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 230/2007, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.

Debranşarea unuia sau mai multor consumatori de la serviciul public de alimentare cu energie termică implică o modificare a instalaţiilor de distribuţie a energiei termice aferente încălzii, ceea ce, astfel cum a reţinut Curtea Conbstituţională, prin Decizia nr. 740/20.09.2012, afectează buna lor funcţionare.

Instanţa de fond a mai reţinut că pârâţii, în timpul procesului, au modificat coşul de evacuare al gazelor rezultate din ardere, iar, în acest fel, apelanţii nu ar fi fost afectaţi, urmare a acestor modificări, apelanţii arătând că nu sunt de acord cu soluţia aleasă de pârâţi.

Faptul că pârâţii au prelungit coşul de evacuare, în timpul procesului, dovedeşte, o dată în plus, faptul că această centrală este montată greşit. Soluţia aleasă este vătămătoare pentru apelanţi, iar, opoziţia acestora la adoptarea unei asemenea soluţii, este pe deplin justificată, în condiţiile în care gazele de evacuare se ridică, în continuare, în dreptul ferestrelor lor, iar, pârâţii prin modificarea făcută, încalcă autorizaţia de montare a centralei, care nu prevede prelungirea coşului de evacuare.

Centrala montată de pârâţi, aşa cum au arătat, nu respectă dispoziţiile legale, pentru ca debranşarea pârâţilor să fie legală, le lipseşte cel puţin semnătura apelanţilor, esenţială pentru o asemenea operaţiune, iar, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din expertiză, aceştia sunt direct afectaţi, dispoziţiile legale încălcate rezultă din cele expuse anterior.

Deşi, instanţa de fond a reţinut  că există o legătură de cauzalitate între montarea centralei pârâţilor şi prejudiciile suferite, a motivat, fără temei legal, că pârâţii, prin prelungirea coşului, au înlăturat şi prejudiciile suferite de reclamanţi, însă, pentru această prelungire, pârâţii nu prezintă autorizaţie de construire şi nici că au reparat prejudiciile produse, aceasta în condiţiile în care apelanţii au dovedit clar faptul că, atât debranşarea, cât şi branşarea centralei termice, s-au făcut cu încălcarea legii, aceştia neavând consimţământul lor.

Au solicitat admiterea apelului şi anularea sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată şi, ca probe, acte şi interogatoriul luat intimaţilor.

Apelul a fost legal timbrat cu taxă de timbru, conform chitanţei depuse la fila 35 din dosar.

Prin apelul formulat de către avocat R. M., pentru apelanţii-pârâţi M. N. şi M. D. , s-a arătat că, în mod greşit, instanţa a respins cel de-al treilea capăt de cerere al reclamanţilor privind schimbarea amplasării coşului centralei ca rămas fără obiect, întrucât, având în vedere probele administrate şi soluţia propusă de expert S., în cadrul raportului de expertiză, acest capăt de cerere trebuia, de asemenea, respins ca neîntemeiat.

In cel de-al treilea capăt de cerere reclamanţii S. P. şi S. J.  au solicitat, ca măsură subsidiară, schimbarea amplasării coşului de fum al centralei acestora, însă, din probele administrate, nu a rezultat necesitatea unei astfel de măsuri. Doar în cadrul raportului de expertiză specialitatea ecologie si protecţia mediului s-a propus adoptarea unei soluţii tehnice şi anume prelungirea coşului de fum.

Apelanţii au adoptat soluţia propusă de expert Ş., prelungind coşul exact cum a fost indicat în expertiză, astfel încât să nu există vreun dubiu cu privire la perfecta funcţionare a centralei termice sau la posibilitatea creării vreunui prejudiciu viitor. Prelungirea coşului de fum, ca soluţie propusă de expert şi efectuată de apelanţi, nu reprezintă o modificare a amplasării acestuia, aşa cum au solicitat reclamanţii prin cererea de chemare în judecată.

Instanţa de fond a interpretat, în mod greşit, că cele două au acelaşi înţeles, respingând căpătul de cerere ca rămas fără obiect, însă, în realitate, cele două operaţiuni sunt diferite, astfel că soluţia corectă era de respingere a capătului de cerere privind schimbarea amplasării coşului, ca neîntemeiat, întrucât nu a rezultat că s-ar impune o astfel de măsură din niciunul dintre raporturile de expertiză efectuate în cauză şi din nicio altă probă administrată.

Au solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea, în parte, a hotărârii, respingând şi cel de-al treilea capăt de cerere ca neîntemeiat.

Apelul a fost legal timbrat cu taxă de timbru, conform chitanţei depuse la fila 37 din dosar.

Apelanţii-pârâţi M. I.-N. şi M.D.F., în apelul formulat, au arătat că au fost respinse, ca neîntemeiate, capătul de cerere privind obligarea lor la rebranşarea apartamentului la reţeaua publică de termoficare şi apă caldă, capătul de cerere având ca obiect desfiinţarea centralei termice şi s-a respins ca rămas fară obiect capătul de cerere privind schimbarea amplasării coşului centralei.

Au criticat soluţia şi considerentele sentinţei civile pronunţate pe capătul de cerere privind schimbarea amplasării coşului centralei pentru următoarele motive:

Soluţia instanţei pe acest capăt de cerere a fost pronunţată ca urmare a admiterii unei excepţii de procedură.

Excepţia de procedură a rămânerii fără obiect a acestui capăt de cerere nu a fost pusă în discuţia părţilor la judecarea cauzei. Procedând, în acest mod, instanţa a încălcat drepturile procesuale la apărare şi a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, contradictorialitatea şi oralitatea.

Instanţa a considerat că modificarea lungimii coşului centralei, acţiune pe care au făcut-o pe parcursul desfăşurării procesului, este, în fapt ,o schimbare a amplasării coşului centralei, aşa cum au solicitat reclamanţii prin capătul de cerere. Aceasta este o confuzie a instanţei asupra stării de fapt şi asupra obiectului cauzei, iar, instanţa a acordat altceva decât s-a cerut. Reclamanţii au cerut schimbarea amplasamentului coşului centralei, iar, instanţa, luând act de modificarea lungimii coşului, dar fără schimbarea amplasamentului acestuia, pe o altă parte, a imobilului, a apreciat capătul de cerere în acest sens al reclamanţilor că a rămas fără obiect.

Prima instanţă a făcut confuzie între schimbarea amplasamentului coşului şi modificarea lungimii acestuia. Modificarea lungimii coşului au făcut-o pe cheltuiala lor, în condiţiile în care obiecţiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiză au fost respinse de către prima instanţă. Soluţia de prelungire a coşului centralei a fost susţinută de expertul de mediu, iar reclamanţii nu au precizat acţiunea în acest sens.

Deşi au arătat primei instanţe că expertul în mediu nu are competenţa necesară să propună soluţii tehnice prin modificarea unor componente ale centralei, cum este coşul de evacuare, instanţa a respins obiecţiunile apelanţilor.

Deşi soluţia instanţei pe acest capăt de cerere este dată pe excepţia rămânerii fără obiect, în mod nelegal, prima instanţă s-a preocupat de interpretarea probatoriului cu martori şi a expertizei făcute de către expertul Ş. E.-C., în specialitatea ecologie şi protecţia mediului.

Instanţa nu a făcut nici o referire la expertiza făcută de către expertul în instalaţii Ş. M.-G., expertiză care ar fi fost relevantă, având în vedere că instanţa a adoptat soluţia modificării lungimii coşului centralei.

Motivarea instanţei asupra acestui capăt de cerere priveşte aspecte de fond, legate de o eventuală poluare a apartamentului reclamanţilor de la centrala lor, cu toate că soluţia a fost dată pe excepţie.

Prima instanţă a reţinut, la motivarea acestui capăt de cerere că „din raportul de expertiză Ş.a rezultat cu certitudine că petele şi respectiv fisurile constatate sunt cauzate de condensul acid format în urma gazelor de ardere care spală partea inferioară a balconului şi unul dintre pereţii sufrageriei reclamanţilor”, ori aceştia au formulat obiecţii cu privire la aceste concluzii ale expertului, care le-au fost respinse ca neîntemeiate.

Instanţa a stabilit o legătură de cauzalitate pe baza martorilor reclamanţilor care se aflau în relaţii de prietenie cu aceştia, martori ale căror declaraţii sunt doar probe relative ale unor persoane care nu deţin cunoştinţe de specialitate.

De asemenea, nici constatările din adresa Asociaţiei de Proprietari, de la fila 36, nu sunt probe pertinente pentru stabilirea legăturii de cauzalitate, deoarece sunt simple constatări ale unor situaţii de fapt. Singura probă care ar fi putut stabili legătura de cauzalitate este tot expertiza de mediu, dar, din ea nu a rezultat, cu certitudine, legătura de cauzalitate, prejudiciul efectiv, în condiţiile în care petele identificate de expert sunt în interiorul apartamentului reclamanţilor. Numai reclamanţii aveau acces în propriul apartament, ei utilizând proprietatea sau spaţiul interior după bunul lor plac, iar, date fiind relaţiile deteriorate ale acestora cu apelanţii-pârâţi, aceştia puteau interveni pentru a fabrica probe.

Relaţiile deteriorate la care aceştia fac referire pot fi probate cu numeroase plângeri adresate de către apelanţi Secţiei 3 de Poliţie pentru distrugerea maşinilor acestora, pentru incendierea hainelor puse la uscat, pentru injurii, calomnii, vărsarea zilnică de lichide, inclusiv urină, pe ferestrele apartamentului lor.

Având în vedere acest dubiu al provenienţei petelor din interiorul proprietăţii reclamanţilor, dubiu care le profită acestora ca pârâţi, arată că prima instanţă le-a respins obiecţiunile cu privire la clarificarea provenienţei petelor fără să se preocupe de lămurirea corectă a stării de fapt.

Având în vedere că nu puteau intra în apartamentul reclamanţilor, nu aveau de unde să prevadă, în mod rezonabil, că expertul va găsi astfel de pete într-un colţ al sufrageriei şi că le va da relevanţă în defavoarea lor. Prin urmare, obiecţiunile pe care le-a formulat pe acest aspect erau esenţiale în apărarea lor şi trebuiau admise.

În continuare, au arătat că prima instanţă a apreciat greşit, numai pe existenţa legăturii de cauzalitate, că celelalte condiţii cumulative ale răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite în persoana apelanţilor-pârâţi.

Fapta ilicită nu există, deoarece au toate avizele de funcţionare ale centralei şi au respectat la instalare toate specificaţiile tehnice. Centrala a fost montată cu firmă autorizată, este omologată şi are certificat de punere pe piaţă, ceea ce înseamnă că nu există nici un pericol de poluare a mediului.

Aceste înscrisuri au fost depuse, la dosar, dar instanţa nu s-a preocupat să le verifice şi nici măcar să le înlăture în hotărâre.

Nu au nicio formă de vinovăţie, nici măcar sub aspectul neglijenţei, deoarece au instalat centrala termică, conform specificaţiilor tehnice, cu firmă autorizată.

În ceea ce priveşte prejudiciul, aşa cum au arătat, există dubiu privind determinarea lui.

Criticile mai sus arătate sunt necesare deoarece considerentele instanţei cu privire la capătul de cerere privind schimbarea amplasării coşului centralei le sunt total nefavorabile şi sunt nelegale.

Pe cheltuielile de judecată, soluţia instanţei este greşită, cu încălcarea art. 453 din Codul de Procedură Civilă.

Prima instanţă a procedat, nelegal, la compensarea totală a cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care acţiunea reclamanţilor a fost respinsă atât pe fond, cât şi pe excepţie.

Apelanţii-pârâţi nu pot fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată prin compensare totală, deoarece nu au culpă procesuală.

Au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii ca neîntemeiat şi a capătului de cerere privind schimbarea amplasării coşului centralei şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prima instanţă, conform dovezilor depuse, la dosar, precum şi plata de către intimanţii-reclamanţi a cheltuielilor de judecată cauzate de apel.

Au solicitat proba cu înscrisuri, cu martori şi expertiză tehnică.

La data de 14.09.2018, apelanţii-pârâţi M. I. N. şi M. D.  F. au precizat că nu mai solicită proba cu alte înscrisuri, că dl. Avocat R. M. nu îi reprezintă în calea de atac a apelului, iar apelul declarat de către acesta, depus în baza mandatului încredinţat, şi-l însuşesc şi înţeleg să-l susţină alături de apelul declarat de către aceştia.

Apelanţii pârâţi M. I.-N. şi M.D.F. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de către reclamanţii apelanţi S.P.şi S.J..

În motivare, au arătat că au efectuat această lucrare în timpul procesului, după efectuarea expertizei, dar înainte de termenul la care s-a discutat şi s-au făcut obiecţiuni la expertiza întocmită de expert Ş. E.C.. Lucrarea a fost realizată de o societate autorizată ANRE şi ISCIR şi corespunde autorizaţiei de punere în funcţiune, aşa cum s-a reţinut şi în răspunsul la obiecţiunile formulate de expert. Expertizele efectuate, probe ce au stat la baza motivării şi soluţionării cauzei, cuprind actele normative aplicabile în speţă.

Intimaţii nu s-au debranşat total şi, deci nu era nevoie de nicio anunţare a autorităţii administraţiei publice locale, aceea fiind prevăzută la art. 30 alin. 1 din Legea nr. 325/2006, privind serviciul public de alimentare cu energie termică şi priveşte debanşarea totală de la instalaţiile interioare de încălzire.

Au menţionat că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în baza expertizelor efectuate, în continuare, conductele de încălzire comune străbat apartamentul lor, al pârâţilor, asigurând încălzirea apartamentelor de la etajele superioare şi că există proces-verbal de debranşare şi chitanţa eliberată de Termo pentru debranşare.

Articolul 246 din Ordinul nr. 91/2007 nu face nicio referire la vreo zonă unitară de încălzire, probabil că se face confuzie cu art. 250, care vorbeşte despre debranşarea totală a întregului bloc. Dacă apartamentul se află într-o zonă unitară de încălzire, apelanţii se întreabă de ce, din adresa nr. 31/06.04.2016 a Asociaţiei de Locatari, rezultă că, numai în anul 2015, s-au debranşat un număr de 15 apartamente în această asociaţie, iar, pe de altă parte, SC Termo Craiova SRL şi Asociaţia de Proprietari au semnat procesul-verbal de debranşare nr. 13999/13.09.2015, din care rezultă că, la momentul debranşării apartamentului lor, figurau ca şi debranşate alte 2 apartamente pe aceeaşi scară.

În H.C.L. nr. 363/2013, la art. 2, nu există alin. 24, se prevede doar "La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează efectele Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului Craiova nr. 160/2011 şi nr. 66/27.04.2000."

Apelanţii pârâţi nu au afectat dreptul de proprietate comună a celorlalţi proprietari din condominiu, s-au păstrat instalaţiile comune şi, până în acest moment, nu s-a dovedit, în niciun fel, că apartamentul reclamanţilor nu se mai încălzeşte la fel de bine ca şi înainte şi că nu s-a dovedit că a fost afectat nici în urma debranşării şi nici ca urmare a montării centralei termice.

S-a mai arătat că reclamantul a făcut modificări ale apartamentului, cu distrugerea zidului de rezistenţă între bucătărie şi balcon, pentru realizarea unei uşi între bucătărie şi balcon, aceasta fiind cauza micilor fisuri apărute în tavanul balconului, spre exterior, la mai mulţi metri de coşul centralei şi poate chiar cauza petelor din sufragerie, chiar în vecinătatea balconului, prin apariţia unor fisuri în urma trepidaţiilor determinate de spargerea zidului de rezistenţă.

Aşa cum au arătat prelungirea coşului de evacuare s-a făcut în timpul procesului, înainte de discutarea raportului de expertiză, deşi puteau face această prelungire până la nivelul marginii balconului superior, au prelungita coşul în exterior, încă 50 cm., pentru a arăta reaua intenţie a reclamantului care acum fabrică probe, aruncând cel puţin o dată pe zi, cu diferite substanţe corozive, pe capătul coşului pentru a demonstra probabil o continuare a poluării.

Singurul act normativ din România care reglementează modul de ieşire al coşurilor în exteriorul clădirilor pentru centralele termice murale este Ghidul de proiectare 051-2000, execuţie şi exploatare a centralelor termice mici. Distanţa minimă dintre orificiul de evacuare al coşului şi partea inferioară a unui balcon sau acoperiş trebuie să fie de 30 cm, iar, din măsurătorile expertului, a rezultat o distanţă de peste 2 m faţă de nivelul solului şi la 44 cm faţă de partea inferioară a terasei reclamanţilor.

Pentru a arăta că apelanţii pârâţi sunt de bună-credinţă s-au conformat uneia dintre soluţiile expertului, dar care nu era impusă de legislaţie, iar, distanţa faţă de peretele lateral al blocului nu este reglementată. Ordonanţa nr. 73/29.08.2002, la care se face referire în raport, pentru cea de-a doua soluţie propusă de expert ,a fost abrogată prin Legea nr. 325/2006, care la art. 32 alin. 2 lit. a) menţiona "Evacuarea gazelor se va face printr-un coş care va depăşi aticul blocului (raport de expertiză Şchiopu, pag. 55 dosar)."

Apelanţii-reclamanţi S.P.şi S.J. au formulat, la rândul lor, întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de pârâţi, aceştia uitând să precizeze că modificarea coşului centralei este nelegală, în condiţiile în care nu există un proiect care să arate modul de prelungire a coşului de evacuare.

Referitor la compensarea cheltuielilor de judecată, au arătat că instanţa a ales această soluţie de compromis, având în vedere faptul că este fără putinţă de tăgadă că există legătură de cauzalitate între montarea centralei pârâţilor şi prejudiciile suferite, motivând, însă, fără temei legal că pârâţii, prin prelungirea coşului, au înlăturat şi prejudiciile suferite de reclamanţi.

Au solicitat încuviinţarea probei cu acte, martori, expertiza tehnică, expertiză care să aibă ca obiectiv, verificarea respectării condiţiile privind debranşarea şi montarea unei centrale termice de apartament, respectiv dacă soluţia prelungirii coşului de evacuare aleasă de pârâţi respectă autorizaţia de punere în funcţiune şi de montare a centralei termice.

Apelanţii reclamanţi S.P.şi S. au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de apelanţii-pârâţi, arătând că, în vigoare la data debranşării, dar şi la judecarea cauzei, era Ordinul nr. 845/2015 din 12.10.2015, care, la art. 1.1., stipulează că centrala termică de apartament se denumeşte convenţional "instalaţie de încălzire centrală", iar, potrivit art. 5.3.  sistemele de încălzire centrală pot fi: sisteme de apartament, sisteme de clădire, sisteme pentru complexe de clădiri şi sisteme urbane.

Mai mult, potrivit art. 728, din acelaşi ordin, în ansamblurile clădirilor de locuit alimentate centralizat cu căldură, amplasarea centralelor termice se face respectând diverse criterii, printre care situaţia juridică a zonei vizate.

Pârâţii apelanţi au formulat răspuns la întâmpinare, arătând că, pe lângă faptul că soluţia de evacuare a gazelor nu are nicio legătură cu montarea centralei, nu era necesară o nouă autorizaţie, deoarece lucrarea de prelungire a coşului de gaze de ardere al centralei termice a fost realizată de o societate autorizată ANRE şi ISCIR şi corespunde autorizaţiei de punere în funcţiune, aşa cum s-a reţinut şi în răspunsul la obiecţiuni formulat de expert.

Aceştia au arătat foarte clar că singurul act normativ care reglementează modul de ieşire al coşurilor în exteriorul clădirilor pentru centralele termice murale este GP 051-2000.

Au considerat că nu este necesar proiect pentru prelungirea coşului centralei, aceasta s-a făcut de o firmă autorizată ISCIR, aceeaşi care a avut şi contractul pentru montarea centralei, cu respectarea celor 2 norme legale, singurele în vigoare (distanţa capătului coşului faţă de sol minim 1, 8 m şi faţă de planşeul balconului superior 0, 3 m), precum şi cu respectarea normelor tehnice ale acestui model de centrală: lungimea coşului între 0, 75 m şi 4 m lungime în linie dreaptă.

Motivul prelungirii a fost acela de a arăta buna-intenţie a pârâţilor şi reaua-intenţie a reclamanţilor care, în continuare, au susţinut că sunt supuşi poluării, dovedind acest lucru prin intermediul unor fotografii care prezintă aburul degajat de respiraţia omului este vizibil. Centrala are verificările noxelor efectuate la zi şi, analizând măsurătorile noxelor efectuate la verificările periodice, cei doi experţi au afirmat că sunt respectate plafoanele maxime impuse de către normele legale în vigoare.

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 07.12.2018, instanţa a încuviinţat, pentru apelanţii reclamanţi, proba cu interogatoriul apelanţilor pârâţi, probă administrată în şedinţa publică din data de 08.02.2019 (filele 132-135 din vol. I al dosarului) şi, din oficiu, proba cu înscrisuri, respectiv actele de proprietate pentru apartamentele părţilor, înscrisuri depuse, la dosar, la data de 25.01.2019, respectiv data de 31.01.2019 (filele 118-120 şi 121-128 din vol. I al dosarului).

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 08.02.2019, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile, planşele foto şi cd-ul depuse la dosar de către apelanţii reclamanţi, la data de 31.01.2019, a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei S.J., invocată, din oficiu, ca şi motiv de ordine publică, a respins proba cu expertiza ecologică şi protecţia mediului, solicitată de către apelantul reclamant şi a dispus, din oficiu, efectuarea unui supliment la cele două rapoarte de expertiză întocmite în dosarul primei instanţe, cu obiectivul stabilit în cuprinsul acestei încheieri de şedinţă.

Apelanţii pârâţi au depus, la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: un livret aparat, înscrisurile legate de efectuarea lucrării de prelungire a coşului centralei, înscrisuri solicitate de către expert, anexa I-răspunsul expertului asistent, raport de verificări din data de 30.06.2017, certificat de etalonare din data de 06.07.2016 şi contract din data de 16.03.2019 (filele 130-131, 140-147 şi 149-165 din vol. I al dosarului), probă încuviinţată de către instanţă, potrivit încheierii de şedinţă din data de 31.05.2019.

Suplimentul la raportul de expertiză întocmit în comun de către experţii Ş.M.G. şi Ş. E.-C. a fost depus, la dosar, la data de 25.04.2019 (filele 173-219 din vol. I al dosarului), cu privire la acesta formulând, la data de 04.09.2019, obiecţiuni apelantul reclamant, obiecţiuni încuviinţate de către instanţă, potrivit încheierii de şedinţă din data de 06.09.2019, răspunsul la obiecţiuni fiind înaintat, la dosar, la data de 25.09.2019 (filele 17-24 din vol. II al dosarului).

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 18.10.2019, instanţa a dispus, din oficiu, administrarea probei cu o cercetare la faţa locului, probă administrată la data de 12.12.2019, conform procesului-verbal depus la filele 29-31 din vol. II al dosarului.

La data de 11.12.2019, apelanţii pârâţi au depus, la dosar, adresa nr. 201/30.11.2019 a SC M. N. .. SRL (fila 36 din vol. II al dosarului), probă încuviinţată de către instanţă, potrivit încheierii de dezbateri din data de 13.12.2019.

Părţile au depus, la dosar, concluzii scrise (filele 37-44 din vol. II al dosarului).

Analizând sentinţa civilă apelată, prin prisma motivelor de apel, dar şi în raport de disp. art. 476-479 N.c.p.c., tribunalul constată că apelurile formulate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 3669 din data de 04.04.2018, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 9340/215/2016, au fost respinse, ca neîntemeiate, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la rebranşarea apartamentului la reţeaua de termoficare şi apă caldă şi capătul de cerere având ca obiect desfiinţarea centralei termice de apartament formulată de reclamanţii S.P.şi S.J., în contradictoriu cu pârâţii M. N. şi M. D. , a fost respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind  schimbarea amplasării coşului centralei şi au fost compensate, în totalitate, cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei S.J., excepţie invocată, din oficiu, ca şi motiv de ordine publică, de către instanţă, la termenul de judecată din data de 08.02.2019 şi admisă, potrivit încheierii de şedinţă din această dată,  tribunalul, având în vedere disp. art. 248 alin. 1 N.c.p.c., reţine următoarele:

Potrivit disp. art. 36 N.c.p.c., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Aşadar, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţii între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesual activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesual pasivă).

În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.

Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa. După ce a fost sesizată, instanţa trebuie să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, fie înainte de începerea dezbaterilor, dacă acest lucru este posibil, fie în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului. Cu toate acestea, verificarea calităţii procesuale nu presupune verificarea existenţei a înseşi dreptului şi a obligaţiei corelative care intră în conţinutul raportului juridic dedus judecăţii, având în vedere disp. art. 36 teza a-II-a N.c.p.c. 

Astfel, pentru a putea, deci, stabili dacă, într-un anumit proces, părţile au calitate procesuală activă şi, respectiv, pasivă (adică dacă pot sta într-un anumit proces în calitate de reclamant sau de pârât), este necesar ca, mai întâi, să se identifice care sunt subiectele raportului juridic litigios, respectiv raportul juridic civil abstract.

Pentru existenţa raportului juridic civil abstract sunt necesare, deci, două premise: subiectele de drept civil între care se stabileşte relaţia socială şi norma juridică civilă.

Cum norma juridică reglementează relaţii sociale (adică relaţii, legături între oameni), rezultă că identificarea subiectelor de drept se face prin cercetarea conţinutului acesteia, urmând, astfel, a se stabili între ce categorie de subiecte de drept este reglementată relaţia socială prin acea normă.

Aşadar, raportul juridic abstract este un „tipar”, o „matrice” în cadrul căruia se vor încadra faptele sau actele juridice ce vor determina naşterea unor raporturi juridice concrete.

Pentru a lua naştere, însă, un raport juridic civil concret, pe lângă subiecte şi norma de drept, mai este necesară o premisă suplimentară, şi anume, o împrejurare (act sau fapt = izvor al raportului juridic civil concret) de care legea civilă condiţionează naşterea unui astfel de raport.

„Drepturile şi obligaţii afirmate”, la care face referire art. 36 teza a-II-a  N.c.p.c., nu au altă semnificaţie decât aceea de conţinut al raportului juridic civil abstract, iar legiuitorul a prevăzut că existenţa sau inexistenţa acestora constituie o chestiune de fond:

- atât în considerarea faptului că aceste drepturi sau obligaţii trebuie să fie probate şi, deci, abia în urma probaţiunii se poate stabili dacă a luat naştere între părţi raportul juridic civil concret prezentat prin cerere de către reclamant;

-  cât şi pentru a stabili, în mod foarte clar, limita până la care trebuie făcută analiza atunci când se determină calitatea procesuală a părţilor în proces, şi anume, prin cercetarea celor afirmate în cererea de chemare în judecată şi a normei de drept incidentă în raport cu cele menţionate.

În acest sens, în finalul tezei I a art. 36 N.c.p.c., legiuitorul a prevăzut că se analizează raportul juridic litigios „astfel cum acesta este dedus judecăţii”, adică astfel cum este prezentat/menţionat/descris în cererea de chemare în judecată.

Astfel, atunci când se examinează excepţia lipsei calităţii procesuale (active sau pasive), instanţa trebuie să se raporteze, exclusiv, la cuprinsul cererii de chemare în judecată şi la normele juridice care reglementează raportul juridic abstract invocat prin aceasta.

Prin prezenta acţiune, reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii la rebranşarea la reţeaua de termoficare şi apă caldă a imobilului, desfiinţarea centralei termice de apartament şi schimbarea amplasării coşului situat sub balconul acestora, vecini pe verticală.

Temeiul de drept al acţiunii a fost reprezentat de disp. art. 630 Noul cod civil, Ordinul nr. 91/2007, disp. art. 44 Constituţie, art. 8 CEDO, legea nr. 50/1991, legea nr. 10/1995, art. 14 din legea nr. 230/2007, legea nr. 325/2006 şi HCL nr. 363/2013.

Potrivit sentinţei civile nr. 10078 din data de 02.07.2007, pronunţată de către Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 6321/MF/2006 şi contractului de vânzare-cumpărare nr. 1320/1990 (filele 122-125 din dosarul de apel), titularul dreptului de proprietate cu privire la apartamentul nr. 5 din blocul K 22 este doar reclamantul S. Ş.-P., nu şi reclamanta S.J., care este o simplă tolerată în acest apartament (fiind mama reclamantului) şi care, prin urmare, nu poate solicita obligarea pârâţilor la respectarea dreptului său de proprietate.

Pentru aceste considerente, tribunalul, potrivit încheierii de şedinţă din data de 08.02.2019 (filele 136-137 din vol. I al dosarului de apel), a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei S.J..

Cu privire la apelul formulat de către apelantul reclamant S. Ş.-P., tribunalul reţine următoarele:

În motivarea apelului, apelantul reclamant a arătat că instanţa de fond nu a motivat, în drept, hotărârea, mărginindu-se doar la a concluziona, pe baza expertizelor tehnice, nu a dat un răspuns la toate argumentele apelanţilor-reclamanţi şi nu a motivat legalitatea debranşării şi legalitatea branşării centralei prin prisma lipsei consimţământului reclamanţilor.

Tribunalul constată că, deşi sentinţa civilă apelată nu cuprinde o motivare în drept, aceasta a avut în vedere concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, rapoarte de expertiză care au analizat tocmai legislaţia aplicabilă în domeniu, concluziile acestora bazându-se pe anumite dispoziţii legale pe care instanţa de fond nu le-a mai reluat în considerentele hotărârii pronunţate, aspect pentru care nu se poate aprecia că este incident, în cauză, motivul de anulare a sentinţei civile apelate, în raport de disp. art. 425 alin. 1 lit. b N.c.p.c. cu privire la nemotivarea în drept şi argument pentru care motivul de apel invocat nu poate fi considerat fondat.

Tribunalul reţine că apelanţii pârâţi deţin înscrisuri pentru debranşare şi branşarea centralei termice de apartament, lipsa consimţământului unuia dintre proprietarii vecini neatrăgând nulitatea acestor operaţiuni, în contextul în care legea (art. 246 alin. 1 lit. b din Ordinul nr. 91/2007) nu prevede o astfel de sancţiune.

Astfel, în cauză, reclamantul apelant a apreciat că pârâţii apelanţi nu se puteau debranşa de la sistemul de încălzire centralizat şi, corelativ, nu puteau să-şi monteze centrală termică de apartament, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile de la lit. a) şi b) ale art. 30 alin. 2 din Legea nr. 325/2006, în sensul că lipseşte acordul unui vecin de apartament, respectiv al acestuia.

În privinţa condiţiei de la lit. a), apelanţii pârâţi au făcut dovada că şase vecini şi-au exprimat acordul şi au semnat pentru deconectarea apartamentului nr. 3 al acestora de la sistemul comun de încălzire, însă unul singur, apelantul reclamant S. P., a refuzat să-şi exprime acordul în acest sens, potrivit legii, astfel cum rezultă din adresa nr. 3167/15.03.2016 a SC TERMO CRAIOVA SRL (fila 27 din cadrul vol. I al dosarului de fond).

Tribunalul reţine că principiul exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor civile, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri, este un principiu fundamental într-o societate normală, democratică, reglementat de dispoziţiile art. 14 Noul Cod civil, ceea ce presupune că o persoană nu trebuie să vatăme sau să încalce drepturile altei persoane, prin exercitarea, în chip abuziv, a propriilor sale drepturi sau prin neîndeplinirea propriilor obligaţii stabilite prin acte normative sau prevăzute de norme de convieţuire socială, deoarece ar fi contrar principiului echităţii şi bunei-credinţe.

De asemenea, art. 15 Noul Cod civil reglementează abuzul de drept în următoarea formulare: "Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe."

Aşadar, ca şi în cazul principiului similar de drept procesual civil, reglementat de art. 12 N.C.P.C., drepturile trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile altei persoane.

În speţă, se observă că apelantul reclamant S.P.a abuzat de dreptul său conferit de art. 30 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 325/2006, deoarece nu a avut, apriori (şi nici nu are o justificare legală) pentru a refuza exprimarea acordului.

Astfel, în cauză, potrivit raportului de expertiza întocmit de către d-na expert Ş. Mi. G., în dosarul de fond, s-a stabilit că debranşarea apartamentului pârâţilor de la sistemul centralizat de încălzire nu afectează apartamentul reclamanţilor, deoarece coloanele de agent termic care alimentează, în continuare, corpurile de încălzire din apartamentul reclamanţilor sunt funcţionale şi sunt pe aceeaşi poziţie pe care au fost proiectate iniţial. Prin aceste coloane circulă şi, în prezent, agentul termic care alimentează corpurile de încălzire din apartamentul reclamanţilor. Aceste coloane nu au fost afectate de debranşarea corpurilor de încălzire ale pârâţilor de la sistemul centralizat de termoficare.

Totodată, debranşarea s-a făcut cu acordul Asociaţiei de Proprietari care, prin procesul verbal din data de 30.09.2015, îşi asumă întreaga responsabilitate pentru consecinţele negative generate de aceasta debranşare (fila 190 din dosarul de fond).

Prin acelaşi raport de expertiză s-a constatat că centrala termică a pârâţilor a fost montată, conform reglementarilor în vigoare, având toate documentele necesare, acestea fiind analizate de expert şi depuse în copie alături de raport.

Astfel, în speţă, conform concluziilor raportului de expertiză anterior menţionat, nu s-a efectuat o debranşare totală a instalaţiilor interioare de încălzire şi/sau pentru apă caldă menajeră, pentru a fi incidente, în cauză, disp. art. 30 alin. 1-3 din legea nr. 325/2006.

De asemenea, nu sunt incidente, în cauză, nici disp. art. 250 din Ordinul nr. 91/2007 care prevăd debranşarea totală a instalaţiilor interioare de încălzire şi/sau pentru apă caldă de consum ale unui utilizator tip condominiu, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, iar, disp. art. 249 ale aceluiaşi act normativ au fost anulate potrivit sentinţei nr. 1095/2015.

Conform aceloraşi concluzii ale raportului de expertiză întocmit de către d-na expert Ş.M.G. s-a precizat că debranşarea apartamentului pârâţilor de la sistemul centralizat de încălzire nu afectează apartamentul reclamanţilor, nefiind, astfel, incidente, în speţă, nici disp. art. 14 din legea nr. 230/2007, nici cele ale deciziei nr. 740/20.09.2012 a Curţii Constituţionale, temeiuri expuse de către apelantul reclamant în cadrul motivelor de apel.

Astfel, în cauză, nu s-a dovedit, în mod concret, că efectele deconectării ar conduce la grave dezechilibre în sistemul centralizat, sistem care va rămâne în funcţiune pentru ceilalţi proprietari, până în momentul în care aceştia din urmă se vor deconecta şi vor instala centrale proprii de apartament care funcţionează cu gaze naturale, iar, pe de altă parte, un consumator, în orice domeniu al serviciilor, nu poate fi obligat sau forţat să rămână legat din punct de vedere contractual de acelaşi furnizor de serviciu sau utilităţi, având dreptul de a opta pentru orice furnizor mai bun din punct de vedere al calităţii serviciilor oferite şi al preţurilor mai convenabile practicate, astfel cum rezultă din principiul prevăzut de dispoziţiile art. 7 alin. 2 lit. i) din Legea nr. 51/08.03.2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, republicată, potrivit cărora "Organizarea, exploatarea şi gestionarea serviciilor de utilităţi publice trebuie să asigure:

i) respectarea principiilor economiei de piaţă, asigurarea unui mediu concurenţial, restrângerea şi reglementarea ariilor de monopol."

Acest drept al consumatorului român este reglementat, fără echivoc, de dispoziţiile art. 3 lit. c) din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, potrivit cărora "Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:

…

c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate."

Totodată, un alt argument pentru care tribunalul a considerat abuziv refuzul exprimării acordului apelantului reclamant este acela că debranşarea s-a făcut cu acordul Asociaţiei de Proprietari care, prin procesul verbal din data de 30.09.2015, şi-a asumat întreaga responsabilitate pentru consecinţele negative generate de aceasta debranşare.

 În ceea ce priveşte condiţia de la lit. b) a art. 30 alin. 2 din legea nr. 325/2006, tribunalul observă că şi aceasta este îndeplinită în cauză, deoarece, aşa cum s-a arătat în paragraful anterior, există deja acordul asociaţiei de proprietari exprimat prin hotărârea Adunării Generale din data de 30.09.2015, iar, în speţă, există şi un proces-verbal de debranşare şi chitanţă eliberată de SC Termo Craiova SRL pentru debranşare (fila 134 din vol. I al dosarului de fond).

Tribunalul mai reţine că, potrivit disp. art. 248 alin. 2 din Ordinul nr. 91/2007 "În cazul în care deconectarea se face fără îndeplinirea condiţiilor legale, furnizorul este îndreptăţit să aplice penalizări la factură, reprezentând cheltuielile suplimentare de exploatare datorate deconectării", aceasta fiind singura sancţiune ce se poate aplica în cazul în care cel care se deconectează nu respectă, întru-totul, disp. art. 246-247 din acest act normativ, neexistând nicio dispoziţie legală care să prevadă obligarea rebranşării la reţeaua de termoficare şi apă caldă a imobilului sau desfiinţarea centralei termice de apartament, aşa cum a solicitat apelantul reclamant în cadrul acţiunii deduse judecăţii.

În acest context, sancţiunea neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 246 şi 247 din Ordinul nr. 91/2007, înainte de a se emite avizul de deconectare de către furnizor, este doar cea prevăzută de disp. art. 248 alin. 2 din acelaşi act normativ, fiind, astfel, irelevante aspectele expuse de către SC Termo Craiova SRL în adresa nr. 3167/15.03.2016 (fila 27 din vol. I al dosarului de fond), în economia speţei de faţă.

Prin urmare, motivele de apel expuse de către apelantul reclamant S.P.cu privire la nelegalitatea debranşării apelanţilor pârâţi de la sistemul de încălzire centralizată şi montării unei centrale termice de apartament nu pot fi considerate ca fiind fondate.

Apelantul reclamant a mai criticat sentinţa civilă apelată şi prin prisma faptului că instanţa de fond a ales, în mod greşit, soluţia adoptată de către pârâţii apelanţi în timpul procesului, respectiv aceea de modificare a coşului de evacuare al gazelor rezultate din ardere, în contextul în care acesta nu este de acord cu ea.

Argumentele expuse de către apelantul reclamant în cadrul motivelor de apel au avut în vedere faptul că soluţia aleasă de către pârâţii apelanţi nu este propusă de către dl. expert Ş. C. şi este vătămătoare pentru proprietatea sa, în contextul în care gazele evacuate se ridică, în continuare, în dreptul ferestrelor sale, iar, astfel, pârâţii încalcă autorizaţia de montare a centralei care nu prevede prelungirea coşului de evacuare.

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 08.02.2019, instanţa de apel, în temeiul rolului activ, apreciind ca fiind utilă soluţionării cauzei, a dispus efectuarea unui supliment la cele două rapoarte de expertiză întocmite în dosarul primei instanţe, care urma a fi efectuat, în comun, de către cei doi experţi desemnaţi la fond, respectiv Ş. M.-G., specialitatea instalaţii pentru construcţii şi Ş. E.-C., specialitatea ecologia şi protecţia mediului, cu obiectivul de a se verifica dacă soluţia şi modul în care este montat, la data actuală, coşul, poate să afecteze prin emiterea noxelor şi distanţa la care este montat, proprietatea apelantului reclamant şi dacă se poate adopta o altă soluţie de prelungire şi mai mult a coşului sau ce altă soluţie tehnică poate fi adoptată; în situaţia în care se poate adopta o soluţie de prelungire a coşului, să se precizeze care este distanţa maximă admisă la care se poate prelungi acest coş în afara blocului, ţinând cont şi de celelalte utilităţi ale condominiului şi de normele legale care reglementează funcţionarea condominiului în ansamblul său, iar, în siutaţia în care coşul nu mai poate fi prelungit, să se precizeze de ce şi în ce temei.

Potrivit concluziilor suplimentului raportului de expertiză întocmit, în comun, de către cei doi experţi, s-a apreciat că soluţia de prelungire a coşului adoptată de către pârâţii apelanţi şi modul în care este montat acesta nu poate să afecteze, prin emisia de noxe, proprietatea apelantului reclamant, motiv pentru care s-a considerat că nu este necesar să se mai prelungească coşul faţă de lungimea sa actuală sau să se adopte o altă soluţie tehnică (fila 201 din vol. I al dosarului de apel).

De asemenea, s-a constatat că soluţia a fost adoptată de către apelanţii pârâţi în urma recomandărilor făcute de dl. expert Ş. C. (fila 92 din vol. II al dosarului de fond), iar, prelungirea a fost făcută de o firmă atestată pentru a executa acest tip de lucrări şi, în urma acestei execuţii, s-a încheiat un proces-verbal de prelungire coş centrală cu firma SC M. & N. SRL.

În cadrul răspunsului la obiecţiuni la suplimentul raportului de expertiză întocmit în prezenta cale de atac, cei doi experţi au apreciat că soluţia, distanţa şi modul în care este amplasat coşul centralei pârâţilor, după prelungirea acestuia, nu mai poate să afecteze, în raport de condiţiile meteo (temperatură scăzută şi vânt), proprietatea reclamantului, iar, pârâţii apelanţi au respectat condiţiile şi recomandările (soluţia nr. 1) expusă în raportul de expertiză întocmit în decembrie 2017, dl. expert Ş. C. precizând, în mod expres, că cele două soluţii descrise în raportul de expertiză depus pentru termenul din 12.12.2017 nu se aplică concomitent, aplicând una se exclude cealaltă, context în care pârâţii, aplicând soluţia nr. 1, se exclude aplicarea soluţiei nr. 2 (filele 21-24 din vol. II al dosarului de apel).

Tribunalul constată, astfel, că motivele de apel vizând faptul că soluţia aleasă de către pârâţii apelanţi nu este propusă de către dl. expert Ş. C. şi este vătămătoare pentru proprietatea apelantului reclamant, în contextul în care gazele evacuate se ridică, în continuare, în dreptul ferestrelor sale, nu sunt fondate, având în vedere că soluţia de prelungire a coşului centralei este soluţia nr. 1 expusă de către dl. expert Ş. C. în cadrul raportului de expertiză întocmit la data de 12.12.2017 (fila 54 din vol. II al dosarului de fond), iar, dl. expert Ş. C. a precizat, în mod expres, în răspunsul la obiecţiuni la suplimentul raportului de expertiză întocmit în dosarul de apel, că soluţia, distanţa şi modul în care este amplasat coşul centralei pârâţilor, după prelungirea acestuia nu mai poate să afecteze, în raport de condiţiile meteo (temperatură scăzută şi vânt), proprietatea reclamantului.

De altfel, şi instanţa de fond a reţinut că, analizând fotografiile depuse de părţi şi înscrisurile puse la dispoziţie, expertul Ş.a concluzionat că soluţia aleasă de pârâţi, respectiv prelungirea coşului centralei termice, corespunde primei soluţii tehnice propusă de expertiză şi s-a constatat că lucrarea de prelungire a coşului de gaze de ardere al centralei termice a fost realizată de o societate autorizata ANRE şi ISCIR şi corespunde autorizaţiei de punere în funcţiune (fila 92 don vol. II al dosarului de fond).

Aceste constatări cu privire la soluţia, distanţa şi modul în care este amplasat coşul centralei pârâţilor, după prelungirea acestuia, nu mai poate să afecteze, în raport de condiţiile meteo (temperatură scăzută şi vânt), proprietatea reclamantului, le-a avut şi instanţa de judecată, cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată la domiciliile celor două părţi litigante, la data de 12.12.2019, conform procesului-verbal întocmit cu această ocazie (filele 29-31 din vol. II al dosarului de apel).

Instanţa de apel a constatat că centrala montată în apartamentul apelanţilor pârâţi este foarte silenţioasă şi, la capătul coşului de fum, nu s-a sesizat aburul alb observat în planşele depuse la dosar de către reclamantul apelant (fila 29 verso din vol. II al dosarului de apel).

Cu privire la urmele negre pretinse a fi de praf sau funingine din cauza coşului de evacuare al centralei apelanţilor pârâţi, observate de către instanţă pe tavanul balconului apelantului reclamant, instanţa a reţinut că acele urme sunt impregnate în tencuială şi nu-şi poate da seama dacă pretinsa funingine este scoasă de coşul centralei, fiindcă acest aspect este insesizabil şi nu există elemente probatorii în acest sens (fila 30 din vol. II al dosarului de apel).

De asemenea, instanţa a deschis geamurile balconului reclamantului apelant şi a urmărit coşul de fum pentru a observa dacă există vreun miros sau este vizibil un abur alb, însă nu a sesizat acest aspect (fila 30 din vol. II al dosarului de fond).

În sufrageria apartamentului apelantului reclamant acesta a indicat instanţei nişte urme negre în tencuială, susţinând că acestea provin tot de la coşul pârâţilor apelanţi în urma gazelor evacuate.

Cu privire la aceste urme negre de pe zidul din sufrageria apelantului reclamant, dar şi cu privire la cele existente pe tavanul balconului, dl. expert Ş. Cătălin a precizat că acestea existau din luna noiembrie 2017, cu ocazia întocmirii expertizei la judecătorie (fila 30 verso din vol. II al dosarului de apel).

Cu ocazia cercetării la faţa locului, fiind interpelaţi de către instanţă în legătură cu faptul dacă mai există o altă soluţie tehnică mai bună decât cea adoptată de către apelanţii pârâţi în prezent, experţii au arătat că nu mai există (fila 31 din vol. II al dosarului de apel).

Cu privire la motivul de apel vizând faptul că pârâţii apelanţi au încălcat autorizaţia de montare a centralei care nu prevedea prelungirea coşului de evacuare, tribunalul constată că nu există vreo reglementare legală care să interzică această lucrare de prelungire a coşului centralei şi nici care să prevadă emiterea unei noi autorizaţii de montare a acesteia.

Tribunalul mai reţine că nu există nicio dispoziţie legală în materie care să impună obligarea apelanţilor pârâţi la adoptarea uneia din cele două variante expuse de către dl. expert Ş. C., în cadrul raportului de expertiză întocmit în dosarul de fond (fila 54 din vol. I) şi, cu toate acestea, după propunerea acestor soluţii tehnice, pe parcursul judecării litigiului în fond, apelanţii pârâţi, fără a deţine o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens, au optat pentru prima soluţie propusă de către expert.

În contextul în care, pe de o parte, nu s-a dovedit că această soluţie este vătămătoare pentru proprietatea apelantului reclamant, la această concluzie ajungând atât experţii care au întocmit suplimentul raportului de expertiză în cadrul dosarului de apel, dar şi instanţa de judecată cu ocazia cercetării la faţa locului, iar, pe de altă parte, nu există nicio soluţie concretă expusă în vreun act normativ în vigoare (OG nr. 73/2002 fiind abrogată prin legea nr. 325/2006) şi care să impună schimbarea amplasării coşului unei centrale într-un anumit mod (sau modificarea acestuia în vreun fel), dar şi în lipsa unei solicitări concrete cu privire la acest capăt de cerere subsidiar formulat de către apelantul reclamant, tribunalul constată că modul de soluţionare a acestui capăt de cerere de către instanţa de fond a fost unul corect, motiv pentru care nu se pot aprecia ca fiind fondate motivele de apel expuse în acest sens de către apelantul reclamant.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul va respinge apelul formulat de către apelantul reclamant, ca nefondat.

Cu privire la apelul formulat de către apelanţii pârâţi M. I.-N. şi M.D.F., tribunalul reţine următoarele:

Având în vedere argumentele expuse cu privire la ultimul motiv de apel dedus judecăţii de către apelantul reclamant, tribunalul va aprecia, de asemenea, ca fiind nefondate, motivele de apel expuse de către apelanţii pârâţi, cu privire soluţia de respingere, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere privind schimbarea amplasării coşului centralei.

Astfel, tribunalul apreciază că şi în contextul în care legislaţia în vigoare nu prevede obligativitatea montării coşului centralei la o anumită distanţă sau într-un anumit mod, faptul că apelanţii pârâţi s-au conformat, pe parcursul judecării litigiului în fond, unei soluţii tehnice propuse de către un expert specializat în protecţia mediului (singurul autorizat în acest sens) este una legală, capătul de cerere subsidiar formulat de către apelantul reclamant urmând a fi admis în contextul în care această soluţie nu ar fi fost adoptată, atât timp cât, din probatoriul administrat în cauză, în cadrul litigiului de fond, a rezultat că proprietatea apelantului reclamant a fost afectată de noxele emanate de centrala termică montată în apartamentul apelanţilor pârâţi din cauza modului în care era amplasat coşul acesteia, prelungirea sau extinderea acestuia presupunând, în mod concret, schimbarea modului în care acesta a fost amplasat pentru a nu afecta proprietăţile vecinilor.

Tribunalul reţine, şi în acest caz, că principiul exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor civile, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri, este un principiu fundamental într-o societate normală, democratică, reglementat de dispoziţiile art. 14 Noul Cod civil, ceea ce presupune că o persoană nu trebuie să vatăme sau să încalce drepturile altei persoane, prin exercitarea, în chip abuziv, a propriilor sale drepturi sau prin neîndeplinirea propriilor obligaţii stabilite prin acte normative sau prevăzute de norme de convieţuire socială, deoarece ar fi contrar principiului echităţii şi bunei-credinţe.

De asemenea, art. 15 Noul Cod civil reglementează abuzul de drept în următoarea formulare: "Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe."

Aşadar, ca şi în cazul principiului similar de drept procesual civil, reglementat de art. 12 N.C.P.C., drepturile trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile altei persoane.

Tribunalul apreciază, de asemenea, că acest capăt de cerere nu a fost soluţionat prin intermediul unei excepţii de procedură sau de fond, cu privire la care era obligatorie punerea în discuţia părţilor, conform disp. art. 247 şi art. 248 N.c.p.c., rămânerea fără obiect a unui capăt de cerere fiind un aspect de fond care impune aprecierea probatoriului administrat în cauză, pentru a se putea constata, astfel, că au fost încălcate drepturile procesuale ale apelanţilor pârâţi şi a se a considera ca fiind fondat motivul de apel dedus judecăţii în acest sens.

Astfel, în cadrul raportului de expertiză întocmit în cadrul dosarului de fond, dl. expert Ş. C. a afirmat, cu certitudine, că petele şi, respectiv, fisurile constatate sunt cauzate de condensul acid format în urma evacuării gazelor de ardere care „spală” partea inferioară a balconului şi unul dintre pereţii sufrageriei reclamanţilor. Expertul a arătat că, întrucât coşul de evacuare a gazelor de ardere al centralei pârâţilor, este situat sub terasa reclamanţilor, gazele de ardere nu sunt dispersate direct în  atmosfera. In zona de evacuare a gazelor ia naştere efectul Coandă care face ca gazele de ardere să spele planşeul terasei şi unul din pereţii sufrageriei reclamanţilor înainte de a se dispersa în atmosferă. Din cauza temperaturii mari a gazelor de ardere (peste 100 grade C) şi a existenţei oxizilor de azot şi carbon, pe cele doua suprafeţe de contact se formează condens acid care odată intrat în materialele de construcţii le degradează.

Pentru a stopa degradarea, expertiza a propus două soluţii tehnice: prelungirea coşului de fum astfel încât să depăşească lăţimea balconului reclamanţilor sau solicitarea autorizaţiei de construire şi edificarea unui coş vertical de fum care să depăşească aticul blocului (filele 53-55 din vol. II al dosarului de fond).

Concluziile raportului de expertiza s-au coroborat cu declaraţiile martorilor audiaţi, în cauză, de către instanţa de fond, respectiv martora D. M. care a arătat, în declaraţia sa, că pereţii apartamentului reclamanţilor sunt puţin înnegriţi, respectiv este schimbată culoarea zugrăvelii din sufragerie şi balcon, iar, înainte de a-şi monta pârâţii centrala, nu existau aceste probleme şi martora V. F. care a declarat că a observat că pereţii dinspre exteriorul apartamentului reclamanţilor erau înnegriţi şi un praf albicios se depunea pe toate obiectele din casă, iar, pe balcon, a văzut unele fisuri la baza balconului, pe peretele de deasupra coşului centralei pârâţilor.

Cele relatate de martori s-au coroborat şi cu constatarea făcută de Asociaţia de Proprietari ...., la solicitarea reclamanţilor, aşa cum rezultă din adresa cu nr. 30 din data de 4.04.2016, depusă în dovedire la fila 36 din dosarul de fond.

Având în vedere materialul probator administrat în cauză, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că reclamanţii au făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre problemele semnalate în apartamentul lor după montarea centralei termice de către pârâţi şi gazele evacuate, în mod necorespunzător, de aceasta centrală termică, astfel că cererea reclamanţilor privind modificarea coşului de fum al acesteia a apărut ca fiind întemeiată, însă, cum pe parcursul procesului, pârâţii au efectuat modificări ale coşului de fum care corespund primei soluţii tehnice oferite de expertul S., aşa cum a rezultat din răspunsul oferit de acesta instanţei, cererea formulată de reclamanţi a rămas fără obiect.

Chiar dacă apelanţii pârâţi au formulat obiecţiuni cu privire la raportul de expertiză întocmit de către dl. expert Ş. C., obiecţiuni respinse de către instanţa de fond ca neîntemeiate, tribunalul constată că aceştia nu au solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză în cadrul dosarului de fond, conform disp. art. 338 alin. 2 N.c.p.c. şi nu au solicitat administrarea unei astfel de probe nici în prezenta cale de atac, instanţa dispunând, din oficiu, conform încheierii de şedinţă din data de 08.02.2019, întocmirea unui supliment de expertiză comun de către cei doi experţi care au efectuat rapoartele de expertiză în cadrul dosarului primei instanţe, context în care, în mod nefondat, apelanţii pârâţi au apreciat că instanţa de fond a dat relevanţă juridică unui raport de expertiză întocmit de către un expert specializat în protecţia mediului.

Astfel, rolul efectuării unei expertize este acela ca instanţa de judecată să aibă posibilitatea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice, luând cunoştinţă de propunerile expertului desemnat, propuneri bazate pe măsurători şi calcule care implică acele cunoştinţe de specialitate pe care instanţa nu le posedă, aceasta putând oricând solicita lămuriri suplimentare expertului desemnat în cauză.

In ceea ce priveşte motivul de apel vizând compensarea cheltuielilor de judecată, ca urmare a soluţiei pronunţate şi, având în vedere că ambele părţi au efectuat cheltuieli de judecată, în mod corect, instanţa de fond, în temeiul art. 453 alin. 2 N.c.p.c., a dispus compensarea, în totalitate, a cheltuielilor de judecată, iar, în cadrul motivelor de apel, apelanţii pârâţi nu au expus alte argumente care să infirme această soluţie, în contextul în care capătul de cerere subsidiar a fost respins ca rămas fără obiect (şi nu în temeiul unei excepţii de procedură sau de fond), aspect care, implicit, presupune reţinerea unei culpe procesuale a apelanţilor pârâţi cu privire la declanşarea litigiului de către apelantul reclamant în raport de acest capăt de cerere.

Mai mult, potrivit disp. art. 453 alin. 2 N.c.p.c., în caz de admitere în parte a cererii (în speţa de faţă, capătul de cerere subsidiar fiind respins ca rămas fără obiect doar ca urmare a atitudinii procesuale manifestate de către apelanţii pârâţi pe parcursul soluţionării litigiului de fond, respectiv conformării acestora unei soluţii tehnice propuse de către un expert pentru a se remedia  problemele semnalate în apartamentul apelantului reclamant după montarea centralei termice de către pârâţii apelanţi), instanţa este cea care stabileşte măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată şi care, după caz, poate dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul va respinge apelul formulat de către apelanţii pârâţi ca nefondat.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 teza I N.c.p.c., va respinge apelurile formulate de către apelantul-reclamant S. Ş. P. şi apelanţii-pârâţi M. I.-N. şi M.D.F., împotriva sentinţei civile nr. 3669 din data de 04.04.2018, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 9340/215/2016, ca nefondate.

Având în vedere soluţia ce urmează a se pronunţa asupra apelurilor deduse judecăţii, respectiv respingerea ambelor apeluri, dar şi faptul că deplasarea d-lui expert Ş. C., de la Târgu-Jiu la Craiova, la cercetarea la faţa locului din data de 12.12.2019, s-a efectuat în interesul ambelor părţi, pentru justa soluţionare a cauzei, tribunalul, în temeiul disp. art. 453 alin. 1 N.c.p.c., va respinge cererea părţilor având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiate şi va obliga apelantul-reclamant S.P.şi apelanţii-pârâţi M. I.-N. şi M.D.F., în mod egal, către expertul Ş. E.-C., la plata sumei de 140 lei, cheltuieli transport cu ocazia cercetării la faţa locului din data de 12.12.2019, conform cererii depuse, la dosar, la data de 12.12.2019 (fila 32 din vol. II al dosarului de apel) şi bonului fiscal în cuantum de 100 lei (depus la fila 34 din vol. II al dosarului de apel), respectiv 70 lei, apelantul-reclamant şi 70 lei, apelanţii-pârâţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge apelurile formulate de către apelantul-reclamant S. Ş.-P., CNP ...., domiciliat în ... judeţul Dolj şi apelanţii-pârâţi M. I.-N., CNP ... şi M.D.F., CNP ..., ambii domiciliaţi în ..., Judeţ DOLJ, împotriva sentinţei civile nr. 3669 din data de 04.04.2018, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 9340/215/2016, ca nefondate.

Respinge cererile părţilor având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiate.

Obligă apelantul-reclamant S.P.şi apelanţii-pârâţi M. I.-N. şi M.D.F., în mod egal, către expertul Ş. E.-C., la plata sumei de 140 lei, cheltuieli transport cu ocazia cercetării la faţa locului din data de 12.12.2019, respectiv 70 lei, apelantul-reclamant şi 70 lei apelanţii-pârâţi.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 20.12.2019, la sediul Tribunalului Dolj-Secţia I civilă, conform disp. art. 402 teza finală N.c.p.c.

Preşedinte,

D.O.Judecător,

V.P.

Grefier,

L.E.C.

Red. jud. V.P./Tehn. S.V. 7 ex./30.01.2020

Jud. fond: C. G. B.

Domenii speta

Spete similare