Contestaţie act administrativ fiscal

 Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2020:067.000591

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. -------/95/2018*

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G.

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentința nr. 591/2020

Şedinţa publică din 23 Octombrie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE O.C.S.

Grefier C.C.

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile formulată de reclamantul M.S.C., în contradictoriu cu pârâtele A.J.F.P. G. şi D.G.R.F.P. C., având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru pârâte consilier juridic P.M., lipsă fiind reclamantul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care a învederat instanţei că a fost depus la dosar de către pârâte răspunsul la adresa instanţei.

Nemaifiind cereri noi de formulat şi excepţii de invocat, tribunalul a considerat cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe fond pentru dezbateri:

Consilier juridic P.M. pentru pârâte solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative fiscale contestate ca temeinice și legale.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, s-a apreciat că, întrucât nu sunt în culpă procesuală, organul fiscal procedând doar la aplicarea legislaţiei în vigoare, nu pot fi obligaţi la o astfel de plată.

Totodată, s-a solicitat să se procedeze la cenzurarea onorariului solicitat de reclamant care este vădit disproporționat raportat la complexitatea cauzei, considerând că nu se justifică un onorariu cu o valoare aşa de mare, pentru activitatea desfășurată de apărător.

De asemenea, reclamantul avea posibilitatea să se reprezinte singur, având în vedere profesia sa de avocat, fără a fi necesar apărător cu efectuarea de cheltuielilor suplimentare în dauna unei instituții publice care colectează taxe și impozite tocmai pentru bugetul de stat.

Cu privire la suma de 260 lei reprezentând contravaloare copii xerox, s-a solicitat să se constate că la dosarul cauzei se află o chitanță eliberată de cabinet avocat și nu de o persoană fizică/juridică cu astfel de obiect de activitate.

TRIBUNALUL

 Asupra cauzei de faţă;

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 21.03.2018, sub nr. ////95/2018, reclamantul M.S.C. a chemat în judecată pârâtele A.J.F.P. (în continuare, A.J.F.P. G.) şi D.G.R.F.P. (în continuare, D.G.R.F.P. C.), solicitând:

- anularea deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 1830155932377 din 30.06.2017 emisă de A.J.F.P. G. prin care i-au fost calculate accesorii în sumă de 103 lei pentru debite CASS şi a deciziei nr. 656/03.10.2017 emisă de D.G.R.F.P. C. prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată împotriva deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 1830155932377 din 30.06.2017 emisă de A.J.F.P. G. pentru suma de 103 lei, reprezentând accesorii;

- obligarea A.J.F.P. G. la restituirea sumei de 103 lei reţinută nejustificat;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin decizia nr. 1830155932377 din 30.06.2017 i-au fost calculate:

- accesorii de 4 lei (1 leu + 1 leu + 1 leu + 1 leu) pentru debite de 18 lei CASS, pentru perioada 31.12.2016-21.06.2017, în temeiul deciziei nr. 18301344758976/07.03.2016, emisă de AJFP G.;

- accesorii de 12 lei (3 lei + 3 lei + 1 leu + 3 lei+ 1 leu+ 1 leu pentru debite de 159 lei CASS, pentru perioada 01.04.2017-21.06.2017, în temeiul deciziei nr. 18301350987595/26.05.2016, emisă de AJFP G.;

- accesorii în sumă de 3 lei (2 lei + 1 leu) pentru debite de 138 lei, CASS, pentru perioada 28.03.2017-21.06.2017, în temeiul deciziei nr. 18301368584441 din 03.03.2017 emisă de A.J.F.P. G.;

- accesorii în sumă de 84 lei (21 lei + 11 lei+ 19 lei+ 10 lei+ 3 lei+ 1 leu+ 6 lei+ 3 lei+ 7 lei+ 3lei), pentru debite CASS de 4134 lei, 2932 lei, 1841 lei, 1954 lei şi 969 lei CASS, în temeiul deciziei nr. 451/27.01.2016.

Total accesorii calculate conform deciziei suscitată, 103 lei.

Pentru anularea acestei decizii a depus contestaţie cu nr. 29818/17.07.2017 la A.J.F.P. G. iar prin Decizia nr. 656/03.10.2017, emisă de D.G.R.F.P. C. s-a respins ca neîntemeiată.

Apreciază că accesoriile impuse în sarcina sa nu sunt datorate, impunându-se anularea deciziilor contestate, pentru motivele expuse în continuare.

1.Decizia nr. 18301344758976 din 07.03.2016, cuprinde suma de 72

lei plăţi anticipate CASS, pentru anul 2016 (vezi anexa 5), însă această

decizie a fost înlocuită cu decizia de impunere plăţi anticipate nr.

18301350987595/26 mai 2016, care a stabilit cuantumul total CASS pentru

anul 2016 ca fiind de 549 lei, din care 18 lei trimestrul I şi câte 177 lei,

trimestrele II-IV 2016 (vezi decizie - anexa 6).

Plăţile la CASS, pentru anul 2016 au fost făcute astfel:

18 lei, cu chitanţa nr. 10000070869/29.03.2016 - anexa 7;

177 lei, cu chitanţa nr. 10000086089/30.06.2016 - anexa 8;

177 lei, cu chitanţa nr. 20100131060/23.09.2016 - anexa 9;

177 lei, cu chitanţa nr. 20100156688/22.12.2016 - anexa 10.

Total plăţi CASS = 549 lei, situaţie în care n-au existat debite restante CASS de 18 lei şi 159 lei pentru anul 2016, care să justifice accesoriile contestate.

2.Accesoriile de 3 lei, pentru debit de 138 lei conform deciziei

18301368584441/03.03.2017 nu sunt datorate.

Prin decizia de impunere plăţi anticipate, an 2017 suscitată, i-au fost stabilite obligaţii CASS în sumă totală de 552 lei respectiv câte 138 lei pe fiecare trimestru I-IV (vezi decizie - anexa 11).

Această decizie a fost înlocuită cu decizia de plăţi anticipate, an 2017, nr. 13301382394851 din 14.09.2017, prin care s-au stabilit plăţi totale CASS în cuantum de 3.246 lei, din care cate 138 lei trimestrele I şi II, câte 1485 lei trimestrele III şi IV (vezi decizie - anexa 12).

Şi această decizie avea să fie înlocuită cu decizia de plăţi anticipate, an 2017 nr. 18301383810876 din 06.10.2017, prin care s-a stabilit CASS, total an 2017, în suma de 276 lei, respectiv câte 138 lei trimestrul I şi II, zero lei trimestrele III şi IV (vezi decizie - anexa 13).

În condiţiile în care obligaţiile totale la sursa CASS, an 2017, au fost de 276 lei, reclamantul arată că a achitat suma de 414 lei, respectiv în plus cu 138 lei, astfel cum rezultă din următoarele acte:

138 lei CASS, chitanţa nr, 10000132907 din 28.03.2017 (vezi anexa 14);

138 lei CASS, cu decizie compensare obligaţii fiscale nr. 45441 din 06.07.2017 (vezi anexa 15);

138 lei CASS, cu chitanţa nr. 20100225460 din 25.09.2017 (vezi anexa 16).

Prin urmare, n-a existat debitul de 138 lei, care să facă obiectul accesoriilor contestate, ci suma de 138 lei achitată în plus pentru anul 2017, la sursa CASS, faţă de obligaţiile anticipate stabilite în sarcina sa.

3. Accesoriile de 84 lei, pentru debite rezultate din decizia 451/27.01.2016, care stabilea suplimentar CASS în cuantum de 4.894 lei pentru anul 2010 şi de 2.932 lei pentru anul 2011 (vezi decizie - anexa 17) nu sunt datorate.

La data emiterii acestei decizii, inclusiv la data scadenţei, exista pe rolul Judecătoriei T.-J. şi Tribunalului G., dosarul nr. ...., în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr, 3482/03 Mai 2016, definitivă prin decizia nr. 1894/09.11.2016 a Tribunalului G., care stabilea cu autoritate de lucru judecat, că nu existau debite restante pentru perioada 2009-2014, ci suma de 9.725 lei achitată în plus la sursa CASS, faţă de obligaţia reală şi legală, prin urmare nu puteau exista debitele principale la care s-a calculat accesoriile în sumă de 3.959 lei şi nici aceste debite accesorii care să facă obiectul compensării (vezi sentinţă civilă nr. 3482/2016-anexa 18).

Problema nedatorării debitelor principale şi accesoriilor calculate în temeiul deciziei 451/2016, reţinute prin decizia nr. 1830152415006/31.03.2016, şi tot în legătură cu sentinţa nr. 3482/2016 a Judecătoriei T.-J., este reţinută cu autoritate de lucru judecat şi prin decizia nr. 1508/2017 din 27 Septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul G. în dosarul nr. ......

Decizia nr. 1508/2017 a Tribunalului G., prin care s-a reţinut că se impune desfiinţarea popririi, dacă suma nu este datorată, chiar dacă nu s-a contestat titlul executoriu în temeiul căreia s-a înființat, este aplicabilă, cu titlu de practică judecătorească, şi în prezenta speţă, în sensul că accesoriile urmează să fie desfiinţate în toate cazurile în care debitul principal nu este datorat, chiar dacă n-au fost contestate (sau anulate) titlurile executorii prin care a fost reţinut.

Pe de altă parte, chiar dacă existau debitele din decizia 451/27.01.2016 la data de 01.04.2017 când au început calcularea accesoriilor conform deciziei contestate, AJ.F.P. G. era debitoarea mea cu suma de 66.043,40 lei (60.816 lei plus 5.227,40 lei), conform sentinţei civile nr. 3482/2016 a Judecătoriei T.-J., rămasă definitivă la data de 09.11.2016 când s-a pronunţat decizia nr. 1894 a Tribunalului G. (vezi sentinţă - anexa 18).

În condiţiile în care, la data de 09.11.2016 a A.J.F.P, G., îi datora suma de 66.043,40 lei, iar reclamantul îi datora sumele din decizia 451/27.01.2016, aceasta avea obligaţia să procedeze la compensarea obligaţiilor fiscale cu sumele de restituit (încă de la data de 09.11.2016) situaţie în care nu existau debitele restante în perioada 01.04.2017-21.06.2017 care să justifice calcularea accesoriilor din decizia contestată.

De altfel, A.J.F.P. G., a făcut compensarea tuturor obligaţiilor fiscale pe care le avea până la data de 23.06.2017, cu sumele ce trebuiau să-i fie restituite în temeiul sentinţei civile nr. 3482/2016 a Judecătoriei T.-J. (vezi adresa nr. GJG DEC 18248/26.06.2017 a A.J.F.P. G. - anexa 20), însă aşa cum a arătat, compensarea trebuia făcută încă de la data de 09-11.2016 şi se evitau calcularea unor accesorii nedatorate pentru perioada 01.04.2017-21.06.2017.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 281 NCPF şi Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În dovedirea acţiunii înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, numerotate ca anexe 1-20.

Taxa de timbru, în valoare de 61 lei, am achitat-o cu chitanţa din data de 19.03.2018, pe care o depun în original ca anexă nr. 2.

Solicită judecarea cauzei şi în lipsă.

Pentru dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, cererea nr.29818 din 17.07.2017, Decizia nr. 656/03.10.2017, Decizia de impunere, situaţia privind stabilirea contribuţiei lunare de asigurări de sănătate/contribuţiei lunare de asigurări sociale, Decizia de impunere pe anul 2016, chitanţa seria TS336 nr. 10000070869 din 29.03.2016, chitanţa seria TS336 din 30.06.2016, chitanţa seria TS336 din 23.09.2016, chitanţa seria TS336 din 22.12.2016, decizia de impunere pentru anul 2017, chitanţa seria TS336 din 28.03.2017, Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale din 07.07.2017, adresa nr. GJG¬_DEC 20000/18.07.2017, chitanţa seria TS336 din 25.09.2017, Decizia de impunere din 27.01.2016, situaţia privind termenul scadent al contribuției sociale de asigurări de sănătate, sentinţa civilă nr. 3482/2016 al Judecătoriei T.-J. din dosarul nr. ....., încheierea din dosarul nr.  .... al Judecătoriei T.-J., decizia civilă nr. 1508/2017 a Tribunalului G. stată în dosarul nr. ....., adresa nr. GJG¬_DEC 18248/26.06.2017

II. În condiţiile art. 205 C.pr.civ., la data de 24.04.2018 pârâta A.J.F.P. G. a depus la dosar întâmpinare (filele 58-62), solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A arătat instanţei de judecata că, prin Decizia referitoare la obligaţii fiscale accesorii nr 1830159532377/30.06.2017, organele fiscale din cadrul A.J.F.P. G. au calculat în sarcina reclamantului suma totală de 103 lei reprezentând accesorii, situaţie prezentata in mod detaliat in anexa la decizia contestata.

La data întocmirii Deciziei de calcul accesorii contestate reclamantul avea neachitate debitele menţionate in decizie si care au reprezentat baza de caicul pentru accesorii, situaţie care rezulta in mod expres din Situaţia analitica debite plaţi solduri si Jurnalul de stingere a obligaţiilor fiscale întocmite pentru anul 2017 (pe care le anexează).

In situaţia anexa la decizia contestata sunt menţionate ca si baza de calcul pentru stabilirea accesoriilor debite stabilite prin Decizia de plaţi anticipate aferenta anului 2016, debite aferente operaţiunii de regularizare la CASS si neachitate, precum si debite stabilite de organele de inspecţie fiscala prin decizia de impunere nr. 451 emisa in anul 2016 (si care nu sunt invalidate).

Precizează ca debitele reprezentând baza de calcul au fost stabilite in anii 2016 si 2017 si nu au legătura cu situaţia stabilita pana la 31.12.2014, situaţie care nu putea sa aibă in vedere si debitele stabilite ulterior de către organele fiscale.

Așa cum rezulta din anexa la decizia contestata, obligaţiile accesorii au fost calculate pana la data de 21.06.2017, data punerii in executare a sentinţei nr.3482/03.05.2016 pronunţata de Judecătoria T.-J. in dosarul nr. ..... si urmare efectuării deciziilor de compensare a obligaţiilor fiscale si restituire a sumelor achitate in plus.

Debitele reprezentând baza de calcul pentru accesorii sunt stabilite prin acte administrative fiscale comunicate reclamantului si care nu au fost contestate, anulate sau suspendate la executare.

S-a învederat instanţei de judecata ca, așa cum rezulta din evidenta analitica pe plătitor, la data întocmirii deciziei de calcul accesorii contestata reclamantul nu înregistra sume achitate in plus.

Prin cererea nr. GJG-REG 3517/30.01.2017 reclamantul M.S.C. a solicitat A.J.F.P. G. punerea in executare a dispozitivului sentinţei nr. 3482/03.05.2016 pronunţata de Judecătoria T.-J. in dosarul nr 7020/318/2015. In prealabil, A.J.F.P. G. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 3482/03.05.2016, iar prin încheierea nr. 3273/06.06.2017 Judecătoria T.-J. a dispus admiterea cererii formulate.

Restituirea sumelor stabilite prin sentinţa nr. 3482/03.05.2016 a Judecătoriei T.-J. a fost efectuata conform Deciziei privind restituirea sumelor nr. GJG DEC3233/21.06.2017

După cum se poate observa, prin sentinţa la care face trimitere reclamantul nu au fost anulate acte administrativ fiscale si aceasta a fost pusa in executare după lămurirea dispozitivului. Or, decizia de calcul accesorii contestata a fost întocmită la data de 30.06.2017

Reclamantul nu a adus argumente care sa conducă la concluzia ca actele administrativ fiscale prin care au fost stabilite obligaţiile fiscale in sarcina sa au fost anulate sau ca aceste obligaţii fiscale au fost achitate.

Situaţia analitica prin care au fost reflectate atât obligaţiile reclamantului către bugetul statului cat si creanţele acestuia are la baza doar acte administrativ fiscale emise in sarcina acestuia, comunicate in termen legal. De asemenea, a avut in vedere plăţile efectuate de reclamant care au stins obligaţii bugetare funcţie de ordinea de stingere a acestora, precum si termenele de scadenta a obligaţiilor bugetare pe ani.

A solicitat ca instanţa de judecata sa aibă in vedere prevederile legale in materie fiscala (organele competente in stabilirea obligaţiilor, modul de stabilire a obligaţiilor, termenele de plata, ordinea stingerii obligaţiilor, anularea actelor administrative fiscale) ce au fost aplicate de organele fiscale la situaţia concreta a reclamantului M.S.C. si anume:

Potrivit dispoziţiilor art. 165 alin. (1) si alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală:

Art. 165: Ordinea stingerii obligaţiilor fiscale

(1) Dacă un debitor datorează mai multe tipuri de obligaţii fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligaţiile, atunci se stinge obligaţia fiscală pe care o indică debitorul, potrivit legii, sau care este distribuită potrivit prevederilor art. 163, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:

a) toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii;

b) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea debitorului.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal local cu suma plătită se sting cu prioritate amenzile contravenţionale individualizate în titluri executorii, în ordinea vechimii, chiar dacă debitorul indică un alt tip de obligaţie fiscală. Aceste prevederi nu se aplică în cazul plăţii taxelor astfel cum sunt definite la art. 1 pct. 36.

(3) În scopul stingerii obligaţiilor fiscale, vechimea acestora se stabileşte astfel:

a) în funcţie de scadentă, pentru obligaţiile fiscale principale:

b) În funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organul fiscal competent, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii;

Având in vedere faptul ca in anul 2016, in evidenta analitica pe plătitor a reclamantului au fost înregistrate atât obligaţiile stabilite prin decizia de impunere emisa in urma inspecţiei fiscale nr. 451/27.01.2016, cat si obligaţiile stabilite prin decizia de impunere privind plăţile anticipate nr. 18301344758976/07.03.2016, suma totala de 549 lei achitata de reclamant in anul 2016 reprezentând CASS a stins parţial obligaţia principala in suma de 4894 lei stabilita prin decizia nr. 451/27.01.2016 întrucât aceasta a avut scadenta 14.11.2011, iar prima scadenta din decizia nr. 18301344758976/07.03.2016 a fost abia la 25.03.2016.

Aşadar, afirmaţia reclamantului ca nu a avut debite restante CASS pentru anul 2016 este total eronata întrucât actele administrative fiscale prin care i-au fost stabilite obligaţiile de plata CASS i-au fost comunicate, acesta însușindu-si scadentele de plata, însa in mod intenţionat se raportează doar la obligaţia plaţilor anticipate, făcând abstracție de obligaţiile din actul de control pe care fără temei legal susţine ca nu le datorează.

Nu a putut fi primita susţinerea reclamantului ca in anul 2017 sumele totale datorate la sursa CASS au fost de 276 lei, acesta achitând suma de 414 lei considerând ca nu exista nici un debit de 138 lei întrucât sumele achitate de reclamant in anul 2016 cu titlu CASS au fost mult mai mici decât obligaţiile datorate, iar in anul 2017 plăţile efectuate au stins tot parţial din obligaţiile stabilite prin actul de control si nu obligaţiile stabilite prin decizia de impunere privind plăţile anticipate pentru anul 2017.

A arătat că, este lipsita de temei legal susţinerea reclamantului privind faptul ca obligaţiile in suma de 4894 lei, respectiv in suma de 2932 lei stabilite prin actul de control nr. 451/27.01.2016 nu sunt datorate neexistând debite restante pentru perioada 2009-2014 ca urmare a sentinţei nr. 3482/03.05.2016 pronunţata de Judecătoria T.-J. in dosarul ...... Sentinţa invocata a avut in vedere obligaţiile stabilite de Casa de Asigurări de Sănătate G. ce au fost anulate pentru necompetenta in stabilirea acestora, iar sumele invocate au fost stabilite ulterior printr-un act de control al organului fiscal competent in stabilirea lor.

S-a considerat ca reclamantul cu rea credinţa a invocat sentinţa nr. 608/10.03.2017 pronunţata de Tribunalul G. in dosarul nr. .... prin care a fost anulata decizia AIF nr. 451/27.01.2016, deși aceasta sentinţa a fost casata prin decizia Curţii de Apel C. nr. 4874/18.09.2017 si trimisa cauza spre rejudecare, iar prin sentinţa nr. 3614/15.12.2017 a fost respinsa acţiunea formulata.

Mai mult, arată că, reclamantul își însușește si situaţia eventualelor obligaţii neachitate (de altfel, obligaţii certe, stabilite prin decizii de impunere care la data emiterii deciziei de accesorii contestate nu erau anulate, nefiind anulate nici in prezent) si susţine faptul ca acestea puteau fi compensate din sumele dispuse spre restituire prin sentinţa nr, 3482/2016 a Judecătoriei T.-J., putând fi evitate calcularea accesoriilor.

Aşa cum a arătat anterior, punerea in executare a sentinţei nr. 3482/2016 s-a efectuat in baza cererii reclamantului din data de 30.01.2017 (conform art. 168 din Legea nr. 207/2015 sumele se restituie la cerere) si ca urmare a lămuririi dispozitivului sentinţei privind cuantumul total al sumelor ce trebuiau restituite. Astfel, pe de o parte reclamantul își însușește dobânzile cuvenite pana la data restituirii, dar nu si le-a însușit pe cele datorate ca urmare a neachitării la scadenta a obligaţiilor de plata.

A solicitat ca instanţa de judecata sa aibă în vedere ca reclamantul nu a adus motivaţii bazate pe documente justificative şi argumente privind starea de fapt si de drept prin care sa combată constatările organelor de impunere si din care sa rezulte o situaţie contrara fata de cea constatată.

Faţa de motivele arătate, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată si menţinerea actelor administrative fiscale contestate ca temeinice si legale.

În temeiul art. 411 alin. 1, pct.2 din Codul de procedura civila, a solicitat judecarea cauzei si în lipsă, depunând întâmpinarea în dublu exemplar, precum si documentele de care a făcut vorbire in copie certificata conform cu originalul.

La data de 23.05.2019 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea A.J.F.P. G. prin care a arătat că îşi menţine în totalitate motivele pentru care a promovat prezenta acţiune, în sensul că, debitele principale la sursa CASS, pentru perioada 2016-2017 au fost achitate integral şi în termen, iar debitele datorate în temeiul deciziei 451/27.01.2016 trebuiau compensate din oficiu la data de 09.11.2016, cu sumele ce trebuiau să-i fie restituite în temeiul sentinţei nr. 3482/09.11.2016 a Judecătoriei T.-J., situație în care nu existau debite restante în perioada 01.04.2017-21.06.2017, care să justifice calcularea accesoriilor din decizia contestată.

Prin sentința nr. 932/30.10.2019 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. ////95/2018 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul M.S.C., având CNP 1791018182785, cu domiciliul în comuna B., satul T., Judeţul G., având domiciliul ales la reprezentant - avocat M.I. în T.-J., str. S., nr. 4, bl.4, sc.2, ap.19, judeţul G., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor  Publice G., cu sediul în mun. T.-J., str. S., nr. 6, județul G. şi A.J.F.P. în numele şi pentru D.G.R.F.P., cu sediul în mun. C., str. M.F., nr. 2, judeţul D..

Pentru a pronunţa această sentinţă, luând în examinare prezenta acţiune aşa cum a fost formulată, raportat la înscrisurile dosarului, tribunalul a constatat că acţiunea a fost neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a investit instanţa de contencios administrativ solicitând anularea deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 1830155932377 din 30.06.2017 emisă de A.J.F.P. G. prin care i-au fost calculate accesorii în sumă de 103 lei pentru debite CASS şi a deciziei nr. 656/03.10.2017 emisă de D.G.R.F.P. C. prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată împotriva deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 1830155932377 din 30.06.2017 emisă de A.J.F.P. G. pentru suma de 103 lei, reprezentând accesorii, obligarea A.J.F.P. G. la restituirea sumei de 103 lei reţinută nejustificat şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a susţinut în esenţă că, obligaţia fiscală în sumă de 103 lei a fost stabilită în mod nelegal în sarcina sa întrucât, toate debitele impuse prin deciziile de impunere plăţi anticipate pentru anii 2016-2017 au fost achitate integral, conform ratelor trimestriale stabilite prin deciziile respective.

În acest sens reclamantul a arătat că prin decizia nr. 451/27.01.2016 i-a fost calculată contribuția de asigurare de sănătate în sumă de 4894 lei pentru anul 2010 şi de 2932 lei pentru anul 2011, însă pentru 2009-2014, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa civilă 3482/2016 pronunţată în dosarul ..... că nu are debite restante la CASS.

Susținerile reclamantului au fost neîntemeiate din următoarele considerente:

Prin deciziile referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. 1830159532377/30.06.2017 au fost calculate accesorii, dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru trimestrul II 2017, respectiv pentru perioada 01.04.2017-30.06.2017, excepţie au făcut debitele stabilite prin decizia de impunere 18301344758976/07.03.2016 pentru care au fost calculate accesorii de la ultimul termen până la care au fost calculate accesorii anterior, respectiv 31.12.2016 până la data achitării efectivă a acestor debite, respectiv 21.06.2017.

În Anexa la decizia 1830159532377/30.06.2017 este prezentat termenul scadent obligaţiilor fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite suplimentar, iar datorită neachitării acestor obligaţii fiscale principale s-au stabilit în sarcina reclamantului accesorii în cuantum de 103 lei reprezentând accesorii, contribuţii, CASS, datorate de persoane care realizează venituri din activităţi independente, dobânzi în sumă de 71 lei şi penalităţi în sumă de 32 lei.

Cu referire la Decizia nr. 144/13.05.2016 pronunţată în dosarul .... a fost anulată parţial decizia 144/13.05.2016 pronunţată în contestaţia împotriva deciziei de impunere 451/27.01.2016 doar cu privire la contestarea vizând CASS aferentă anului 2010 fiind menţinută decizia de impunere 451/2016 privind contribuțiile aferente anului 2011.

Or, prin decizia de accesorii contestată, cu privire la aceste decizii au fost stabilite accesorii pe o perioadă ulterioară celei analizată de instanţă, respectiv 19.05.2017-21.06.2017, astfel că, susţinerea reclamantului conform căreia prin sentinţa 608/2017 pronunţată în dosarul 3193/95/2016** s-a  anulat decizia de impunere 451/27.01.2007, este nefondată.

Prin urmare, s-a constatat că reclamantul nu a dovedit o altă stare de fapt şi de drept prin care să combată constatările din deciziile de impunere şi din care să rezulte o situaţie contrară faţă de cea constată prin acestea, motiv pentru care instanța a apreciat că nu sunt motive care să conducă la anularea deciziilor contestate, fiind respinsă ca neîntemeiată acţiunea. Împotriva  sentinţei a declarat recurs recurentul reclamant solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă; în subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, rejudecând, admiterea în parte a acţiunii, anularea in parte a deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 1830159532377/30.06.2017 emisă de AJFP G. şi a deciziei emisă de DGRFP C., pentru accesorii in cuantum de 74 lei, urmând a fi menţinute pentru accesorii în cuantum de 29 lei; a solicitat obligarea, în solidar, a pârâtelor la restituirea sumei de 74 lei şi la cheltuielile de judecată efectuate la instanţa de fond in cuantum de 2.021 lei.

Dezvoltarea motivelor de recurs:

Recurentul reclamant a reiterat situaţia de fapt prezentată instanţei de fond.

Relative la motivele de nelelgalitate ale sentinţei de fond a arătat că, hotărârea instanţei de fond este nelegală.

Astfel, a invederat că, este nemotivată cu privire la plăţile efectuate de acesta conform deciziilor de impunere plăţi anticipate pentru anii 2016 şi 2017, care nu numai că au fost achitate la termen, dar au fost achitate şi în plus faţă de obligaţiile fiscal, astfel cum a precizat la pct. 1 şi 2 din acţiune.

A mai arătat că, este nemotivată cu privire la sentinţa nr. 1240/2018 pronunţată de Tribunalul G. in dosarul nr. ..... definitivă prin care s-a anulat debitul de 4.894 lei CASS aferent anului 2010 din decizia nr. 451/27.01.2016 şi la efectele negative anulării debitului principal cu privire la accesorii calculate pentru debitul anulat.

De asemenea că, textul art. 425 alin.1 lit. b C.p.c. consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie motivate in fapt şi în drept, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare, potrivit art. 488 alin.1 pct. 6 C.p.c.. Totodată că, motivarea este un element esential al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparțialității judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisa a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi de temeinicie. A mai arătat că, obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil.

Recurentul reclamant a învederat că, orice parte in cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observațiile şi argumentele sale şi de a pretinde organului judiciar să le examineze in mod obiectiv şi că, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă.

A mai arătat că, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează practice cu soluţionarea procesului fără a intra in fondul acţiunii, de natură, prin urmare, sîă justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. De asemenea că, atâta timp, cât în considerente instanţa nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale in cauză, nu evocă normele substanțiale şi procedural incidente şi aplicarea lor in speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

Recurentul reclamant a arătat că, in cauză, instanţa de fond, deşi a procedat la administrarea de probatoriilor solicitate de către acesta, nu şi-a motivate hotărârea cu privire la plăţile efectuate de acesta conform deciziilor de impunere plăţi anticipate pentru anii 2016 şi 2017, efectul achitării debitelor principale cu privire la accesoriile calculate şi nici cu privire la anularea debitului  de 4.894 lei din decizia de impunere nr. 451/27.01.2016, prin sentinţa nr. 1240/2018 a Tribunalului G. şi nici cu privire la accesoriile calculate pentru debitul principal anulat.

De asemenea că, instanţa de fond şi-a motivate menţinerea accesoriilor calculate pentru debitele principale din decizia nr. 451/27.01.2016 a AJFP G. pe sentinţa nr.608/2017 pronunţată în dosarul nr. ....., care nu produce efecte juridice, motivarea fiind  străină de natura cauzei.

Temeiul de drept: art. 488 alin.1 pct. 5 şi 6 C.p.c.

Calea de atac a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbre-100 lei.

Legal citate intimatele pârâte au depus întâmpinare, invocând pe cale de excepţie nulitatea căii de atac. Pe fond a respins cererea de recurs, ca nefondată.

În motivarea excepţiei nulităţii căii de atac a arătat că, recursul recurentului reclamant nu a îndeplinit cerinţele de legalitate prev. de art.  489 alin.1 şi 2 C.p.c. şi art.488 alin.1 pct. 1-8 C.p.c.

Pe fond, a arătat că, motivele de recurs invocate de recurentul reclamant nu au putut fi reţinute. Astfel, debitele stabilite prin decizia de impunere nr. 18301344758976/07.03.2016 au fost calculate accesorii de la ultimul termen până la care au fost calculate accesorii anterior, respective 31.12.2016 până la data achitării efective a acestor debite, respective 21.06.2017.

De asemenea că, instanţa de fond a apreciat in mod corect toate probele administrate in cauză, pronunţând o soluţie temeinică şi legală iar faptul că, instanţa de fond nu şi-a însuşit argumentele prezentate de recurentul reclamant nu echivalează cu o nemotivare a sentinţei recurate.

Sub aspectul deciziei de impunere nr. 451/27.01.2016 au arătat că, aceasta a fost anulată doar în parte, doar cu privire la contribuţia de asigurări sociale de sănătate aferentă anului 2010, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale actului administrativ contestat.

Cu privire la cheltuielile de judecată a învederat că se impune respingea acestui capăt de cerere, nefiind in culpă procesuală.

Au solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Prin decizia nr. 806/09.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel-Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. ////95/2018, a fost admis recursul declarat de recurentul reclamant M.S.C., domiciliat in T.-J., str. S. nr. 4, Bl. 4, Sc. 2, Ap. 19, jud. G. împotriva sentinţei nr.932 din 30 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul G., în dosar nr. ////95/2018, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi A.J.F.P., cu sediul în T.-J., str. S. nr. 6, jud. G. şi D.G.R.F.P., cu sediul în C., str. M.F. nr. 2, jud. D. şi a fost casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs s-a pronunţat asupra nulităţii căii de atac invocată de intimatele pârâte prin întâmpinare:

Principalul efect al introducerii cererii de recurs constă în investirea instanţei de recurs cu soluţionarea acestei căi de atac. Pentru ca instanţa de recurs să fie legal investită, cererea de recurs trebuie să cuprindă menţiunile impuse de dispoziţiile art.486  alin.1 literele a-e, lipsa menţiunilor de la lit. a şi c-e fiind sancţionată  cu nulitatea cererii de recurs.

Printre menţiunile a căror lipsă s-a atras sancţiunea nulităţii s-a regăseşte cea privind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

De asemenea, potrivit art.489 alin.2 C.p.c. s-a sancţionat cu nulitatea recursului situaţia în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art.488 din NCPC.

Curtea a constatat că, recurentul reclamant a indicat drept motive de nelegalitate ale sentinţei recurate disp. art. 488 alin.1 pct.5şi 6 C.p.c., arătând criticile pentru care a apreciat că sunt incidente aceste motive. Astfel, a invederat că, hotărârea instanţei de fond este nemotivată cu privire la plăţile afectuate de acesta potrivit deciziilor de impunere plăţi anticipate pentru anii 2016 şi 2017, dar şi cu privire la sentinţa nr. 1240/2018 pronunţată de Tribunalul G. in dosarul nr. 3193/95/2016**, definitivă prin care debitul de 4.894 lei CASS aferent anului 2010 din decizia nr. 415/27.01.2016 şi la efectele anulării debitului principal cu privire la accesoriile calculate pentru debitul anulat, critică ce se incadrează în motivul de nelegalitate prev. art.488 alin.1 pct. 6 C.p.c.

 Faţă de cele expuse, Curtea a respins excepţia nulităţii căii de atac, ca fiind nefondată.

II. Considerentele instanţei de recurs în raport de motivele de recurs invocate şi de disp. art. 488 pct. 5 si 6 C.p.c.

1.Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin.1 pct.5 NCPC, Curtea a constatat că, pentru a se reţine incidenţa acestui motiv de nelegalitate, trebuia ca instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, să fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Verificând sentinţa recurată prin prisma acestui motiv de nelegalitate, Curtea, contrar susţinerii recurentului reclamant, a constatat că, nu au fost identificate elemente care să conducă la concluzia că, instanţa de fond a încălcat reguli de procedură.

De reţinut faptul că, recurentul reclamant s-a limitat in indicarea acestui motiv de nelegalitate, fără a arăta, in concret, care sunt motivele de fapt şi de drept care ar atrage incidenţa in cauză a acestui motiv de nelegalitate.

Faţă de cele expuse, a respins motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 5 C.p.c., ca fiind nefondat.

2. În privinţa motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 NCPC, Curtea a constatat că, pentru a se reţine incidenţa acestui motiv, trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază, astfel că, inexistenţa acestora a împiedicat exercitarea controlului judiciar, sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b NCPC, a avut în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico - juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

În cauză, motivarea primei instanţe nu răspunde acestor exigenţe legale, instanţa de fond neanalizat toate susţinerile reclamantului cu privire la faptul că, în realitate, a achitat debitele pentru care au fost calculate accesorii. Astfel, deşi, acesta a menţionat că, a efectuat  in termen plăţile stabilite prin deciziile de impunere plăţi anticipate pentru anii 2016 şi 2017, astfel cum a precizat la pct. 1 şi 2 din acţiune, instanţa de fond nu a analizat apărările acestuia. După cum rezultă din decizia referitoare la obligaţiile fiscal accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 1830159532377/30.06.2017 (f. 9 dosar fond) contestată de recurentul reclamant, accesoriile au fost calculate pentru debitele individualizate prin diferite decizii de impunere plăţi anticipate emise cu preponderenţă în anul 2016, respectiv martie 2017. Or, câtă vreme reclamantul a susţinut că, aceste debite au fost achitate la termen, instanţa de fond avea obligaţia de a verifica, in concret daca acesta a efectuat in termen plăţile  pentru debitele individualizate prin deciziile de impunere detaliate in cuprinsul deciziei referitoare la obligaţiile fiscal accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 1830159532377/30.06.2017 asupra cărora au fost calculate accesoriile contestate de recurentul reclamant.

În privinţa criticilor recurentului reclamant referitoare la menţinerea de către instanţa de fond a accesoriilor calculate pentru debitele principale din  decizia nr. 451/27.01.2016 pe baza sentinţei nr. 608/2017 pronunţată în dosarul nr. ..... care insă nu produce efecte juridice, motivarea fiind străină de natura cauzei, Curtea a constatat că, in realitate prin sentinţa nr. 1240/08.10.2018 pronunţată de Tribunalul G. in dosarul nr. ..... astfel cum a fost casată în parte prin decizia nr.  686/19.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel C. (f. 97-109 dosar fond) a fost anulată în parte decizia nr. 144/13.05.2016 emisă de DGRFP C., insă numai pentru contestaţia vizând CASS aferent anului 2010. Ca atare, motivarea instanţei de fond, sub acest aspect s-a făcut cu reţinerea unor motive străine de natura cauzei.

 Faţă de cele expuse, Curtea a constatat că, motivul de recurs prev. de art. 488 alin.1 pct. 6 este fondat, motiv pentru care, in raport de disp. art. 496 alin.2 C.p.c. a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecarea la aceeaşi instanţă.

Indicaţiile instanţei de recurs:

Cu prilejul rejudecării cauzei prima instanţa urmează să cerceteze fondul cauzei, urmând să analizeze susţinerile reclamantului din cuprinsul cererii de chemare in judecată, luând in considerare totodată şi apărările  părţii adverse, arătând care sunt considerente de fapt şi de drept pentru care au fost reţinute, sau dimpotrivă înlăturate cu referire totodată la probele avute in vedere.

La data de 02.07.2020, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal sub numărul de dosar ////95/2018*, cu citarea legală a părţilor.

La data de 25.09.2020, pârâtele A.J.F.P., reprezentată legal prin şef administraţie Marin Ciumag numit în baza Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 844/2020, în nume propriu, precum şi în numele şi pentru D.G.R.F.P., în baza mandatului nr. CRR-DGR-3854/02.04.2018, a formulat note de şedinţă prin care referitor la solicitarea reclamantului de reducere a pretențiilor, a arătat următoarele: 

Reclamantul a apreciat că accesoriile în cuantum de 74 lei stabilite prin decizia nr. 1830159532377/30.06.2017 pentru debitele rezultate din decizia de impunere nr. GJG „AIF 451/27.01.2016 nu sunt datorate decât la nivelul sumei de 29 lei întrucât prin sentinţa nr. 1240/08.10.2018 pronunţată în dosarul numărul .... decizia numărul 451/27.01.2016 a fost anulată în parte pentru suma de 4894 lei.

Această apreciere este eronată şi nefondată întrucât prin decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii numărul 1830159532377/30.06.2017 au fost calculate dobânzi şi penalităţi de întârziere în suma de 84 lei din care 36 lei aferente obligaţiei de plată în sumă de 4894 lei (stabilită prin decizia nr. 451/27.01.2016) şi 48 lei aferentă obligaţiei de plată în sumă de 2932 lei (stabilită prin decizia 451/27.01.2016), aşa cum rezultă din anexa la decizia 1330159532377/30.06.2017, şi nu în sumă de 55 aferentă obligaţiei în sumă de 4894 lei, respectiv 29 lei aferentă obligaţiei în sumă de 2932 lei cum a susţinut reclamantul.

Este adevărat faptul că prin sentinţa nr. 1240/08.10.2018 s-a dispus anularea deciziei de impunere nr. 451/27.01.2016, însă a fost menţionat faptul că A.J.F.P. G. a procedat la punerea în executare a dispozitivului şi a scăzut din evidenţa fiscală atât obligaţia principală în sumă de 4894 lei, cât şi accesoriile aferente acestei sume stabilite prindecizia nr. 1830159532377/30.06.2017 în cuantum de 33 lei.

Au precizat pârâtele faptul că la data de 15.04.2019 a fost emisă decizia de anulare a obligaţiilor fiscale nr. GJG-DEC14322/15.04.2019, pe care a anexat-o în copie conformă cu originalul, din care a rezultat la poziţiile 12 şi 13 că obligaţiile accesorii în sumă de 36 lei aferente obligaţiei principale în sumă de 4894 lei, au fost anulate.

Au menţionat pârâtele faptul că această decizie a fost comunicată reclamantului la data de 03.05.2019, astfel că acesta nu a putut invoca faptul că nu avea cunoştinţă de anularea acestor accesorii.

Au învederat pârâtele, instanţei de judecată faptul că, situaţia de fapt se prezintă după cum urmează:

Reclamantul a apreciat că nu datora accesoriile reprezentând CASS în sumă de 4 lei calculate pentru perioada 31.12.2016 - 21.06.2017 pentru obligaţia stabilită prin decizia nr. 1830135098759 din 23.05.2016 şi accesoriile în sumă de 12 lei calculate pentru obligaţia stabilită prin decizia nr. 1830350937595/26.05.2016 întrucât a efectuat plata pentru obligaţiile respective în anul 2016 după cum urmează:

- 18 lei la data de 29.03.2016

- 177 lei la data de 30.06.2016

177 lei la data de 23.09.2016

- 177 lei la data de 22.12.2016

situaţie în care a considerat că nu au fost întârzieri în plată a obligaţiilor principale  pentru care au fost calculate accesoriile precizate anterior.

Aprecierea reclamantului s-a considerat a fi total eronată întrucât plăţile efectuate în  contul CASS în cursul anului 2016, menţionate anterior, au stins, în conformitate cu prevederile art. 165 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, obligaţiile principale nestinse reprezentând CASS stabilite prin decizia de impunere nr. 451/27.01.2016 şi care au avut scadenţa 14.11.2011 pentru suma de 4894 lei, respectiv 03.12.2012 pentru suma de 2932 lei.

Potrivit prevederile art. 165 din Legea nr. 207/2015

„Ordinea stingerii obligaţiilor fiscale

(1) Dacă un debitor datorează mai multe tipuri de obligaţii fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligaţiile atunci se stinge obligaţia fiscală care o indică debitorul, potrivit legii, sau care este distribuită potrivit prevederilor art. 163, după caz, stingerea efectuându-se de drept, în următoarea ordine:

a)toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile accesorii, în ordinea vechimii;

b)obligaţiile cu scadențe viitoare, la solicitarea debitorului”.

Aşadar, având în vedere faptul că obligaţiile de plată principale reprezentând CASS stabilite prin decizia de impunere nr. GJG-AIF 451/27.012016 (act administrativ fiscal ce şi-a produs efectele, nefiind anulat sau invalidat la data emiterii deciziei de accesorii nr. 3830459532377 din 30.06.2017) au avut scadent la data de 14.11.2011 şi 03.12.2012, iar obligaţiile principale stabilite prin deciziile de impunere nr. 1830135098755/26.05.2016 şi nr. 1830350987595/26.05.2016 au avut scadenţa în cursul anului 2016, rezultă, în mod cert, că sumele plătite de reclamant în cursul anului 2016 (18 lei + 177 lei + 177 lei + 177 lei) în contul contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate au fost mult mai mici decât obligaţiile datorate, iar acestea au stins, în conformitate cu prevederile legale menţionate anterior, doar parţial obligaţia principală în sumă de 4394 lei cu scadenţa 14.11.2011 şi nu obligaţiile principale cu termene de plată în 2016, acestea rămânând nestinse, fapt pentru care prin decizia nr. 18301595323/30.03.2017 au fost calculate în mod legal obligaţiile accesorii în sumă de 4 lei şi în sumă de 12 lei.

Cu privire la obligaţiile accesorii în sumă de 3 lei calculate pentru perioada 28.03.2017-21.06.2017 pentru debitul în sumă de 138 lei stabilit prin decizia nr. 18301368584441/03.03.2017, considerate de reclamant că nu sunt datorate întrucât în anul fiscal 2017 ei a datorat obligaţii reprezentând CASS doar în sumă de 276 lei (138 lei cu scadenţa 27.03.2017 şi 138 lei cu scadenţa 26.06.2017), iar el a achitat în cursul anului 2017 în contul de CASS suma totală de 414 lei (138 lei la data de 28.03.2017, 138 lei la data de 06.07.2017 şi 138 lei 25.09.2017), arătând că plăţile efectuate de acesta în contul contribuțiilor de asigurări sociale au fost mult mai mici decât obligaţiile datorate, aşa cum s-a arătat anterior.

S-a învederat instanţei de judecată faptul că, în anul fiscal 2016, reclamantul a datorat obligaţii principale în sumă de 7826 lei stabilite prin actul de control cu scadențe în anul 2011 şi 2012 şi 549 lei stabilite prin decizii de impunere privind plăţile anticipate pentru anul 2016 şi a efectuat plăţi de doar 549 lei, rezultând faptul că la 01.01.2017 deja înregistra obligaţii principale restante în sumă de 7826 lei, jar pentru anul 2017 a mai datorat obligaţii principale în sumă de 276 lei şi a achitat doar suma de 414 lei.

Ținând cont de faptul că şi în anul 2017, reclamantul a achitat o sumă mai mică decât obligaţiile datorate, aceasta a stins obligaţia mai veche, respectiv obligaţia principală cu scadenţa 14.11.2011 stabilită prin decizia de impunere 451/27.01.2016, obligaţiile principale reprezentând CASS cu termene de plată în 2017 rămânând nestinse, fapt ce a condus la calculul în mod legal al accesoriilor în sumă de 3 lei stabilite prin decizia de nr. 1830159532377/30.06.2017.

De asemenea, au arătat pârâtele că prin adresa nr. 2558/23.01.2018 A.J.F.P. G. a comunicat reclamantului faptul că acesta nu înregistrează obligaţii de plată cu scadenţă 31.12.2017, şi nu faptul că nu înregistrează obligaţii la data de 31.12.2017.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, au apreciat pârâtele că întrucât nu sunt în culpă procesuală, organul fiscal procedând doar la aplicarea legislaţiei în vigoare, nu pot fi obligaţi la o astfel de plată.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, pârâtele au solicitat instanței să procedeze la cenzurarea onorariului solicitat de reclamant care este vădit disproporționat raportat la complexitatea cauzei, considerând că nu se justifică un onorariu cu o valoare aşa de mare, pentru activitatea desfășurată de apărător.

De asemenea, reclamantul avea posibilitatea să se reprezinte singur, având în vedere profesia sa de avocat, fără a fi necesar apărător cu efectuarea de cheltuielilor suplimentare în dauna unei instituții publice care colectează taxe și impozite tocmai pentru bugetul de stat.

Cu privire la suma de 260 lei reprezentând contravaloare copii xerox, pârâtele au solicitat să se constate că la dosarul cauzei se află o chitanță eliberată de cabinet avocat și nu de o persoană fizică/juridică cu astfel de obiect de activitate.

Față de motivele arătate mai sus, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative fiscale contestate ca temeinice și legale.

În susținerea celor de mai sus, pârâtele au anexat următoarele documente în copie conformă cu originalul: decizia de impunere nr. 451/27.01.2016;situația privind termenul scadent; decizia de impunere numărul 1830135098759 din 26.05.2016;decizia de impunere numărul 1830350987595/26.05.2016;decizia de impunere numărul 18301368584441/03.03.2017; decizia de anulare numărul GJG-DEC 14322/15.04.2019; adresa comunicare documente nr. GJ 27149/17.04.2019 şi confirmarea de primire a adresei nr. GJ 27149/17.04.2019.

Examinând actele și lucrările dosarului raportat la normele legale incidente, se constată că acțiunea reclamantului este fondată, sub următoarele considerente:

Prin decizia nr. 1830159532377/30.06.2017 referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități emisă de pârâta A.J.F.P.,  s-au calculat în sarcina reclamantului M.S.C. dobânzi în cuantum de 71 de lei și respectiv penalități de întârziere de 32 de lei reținându-se neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale.

Împotriva deciziei menționate a formulat contestație reclamantul M.S.C., care a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 656/23.10.2017 emisă de pârâta Direcția generală regională a Finanțelor Publice G.( filele 12-14 dosar////95/2018).

În esență, au reținut organele fiscale faptul că accesoriile în cuantum total de 103 lei s-au calculat ca urmare a neachitării la termen a obligațiilor fiscale principale reprezentate de actele administrative fiscale prin care s-au individualizat sumele de plată și menționate în anexa la decizia  nr. 1830159532377/30.06.2017 referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități în litigiu.

Criticile formulate de către reclamant împotriva actelor administrative fiscale în litigiu, raportat la probele administrate în cauză și normele legale incidente, sunt întemeiate în parte, sub următoarele considerente.

Prin decizia nr. 1830159532377/30.06.2017 referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități emisă de pârâta A.J.F.P.,  s-au calculat în sarcina reclamantului M.S.C. dobânzi în cuantum de 71 de lei și respectiv penalități de întârziere de 32 de lei.

La emiterea deciziei menționate, s-au avut în vedere deciziile de impunere  plăți anticipate nr. 18301344758976 din 7.03.2016, 18301350987595 din 26.05.2016, nr. 18301368584441/3.03.2017, precum și decizia de inspecție 451/27.01.2016 emise de către A.J.F.P .G..

Prin decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate/contribuții de asigurări sociale pe anul 2016( fila 15 dosar) s-au stabilit plăți cu titlu de impozit/contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de cate 56 lei și respectiv 18 lei cu scadență la 25.03.2016, 25.06.2016, 25.09.2016 și respectiv 21.12.2016( fila 15 dosar ////95/2018 al Tribunalului G.).

Ulterior a fost emisă decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate /contribuții de asigurări sociale nr. 18301350987595 din 26.05.2016 stabilindu-se un impozit de 56 lei și CASS de 18 lei cu scadență la 25.03.2016 precum și impozit de câte  515 lei și CASS de câte 177  lei cu scadențe la 25.06.2016, 25.09.2016 și 21.12.2016( fila 17 dosar ////95/2018 al Tribunalului G.).

Prin decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate /contribuții de asigurări sociale nr. 18301368584441/3.03.2017 s-a stabilit în sarcina reclamantului un impozit de câte  400 lei și CASS de câte 138  lei cu scadențe la 25.03.2017, 25.06.2017, 25.09.2017  și 21.12.2017 (fila 23 dosar ////95/2018 al Tribunalului G.).

Prin decizia de impunere privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecțiilor fiscale la persoane fizice nr. GJG AIF nr. 451/27.01.2016 emisă de pârâta AJFP G., s-au stabilit în sarcina reclamantului contribuții de asigurări de sănătate aferente perioadei 1.01.2010-31.12.2010 în cuantum de 4.894 lei  și aferente perioadei 1.01.2011-31.12.2012 în cuantum de 2.932 lei (filele 32-39 dosar ////95/2018 al Tribunalului G..

Susținerile reclamantului în sensul că a achitat debitele stabilite prin deciziile de impunere  plăți anticipate nr. 18301344758976 din 7.03.2016,  nr. 18301350987595 din 26.05.2016 și nr.  18301368584441/3.03.2017 emise în privința sa de către pârâta A.J.F.P. G. și că în mod greșit au fost calculate accesorii referitoare la debitele stabilite prin cele două decizii de impunere, sunt fondate.

Astfel, din înscrisurile atașate la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a achitat la scadență debitele stabilite în sarcina sa prin cele două decizii menționate anterior, astfel cum rezultă din chitanța nr. TS336/10000070869 din 29.03.2016 și din chitanțele nr.  TS 336/10000086089 din data de 30.06.2016, nr.  TS 336/20100131060 din data de 23.09.2016, nr.  TS 336/20100131060 din data de 23.09.2016 (filele 20-22 dosar ////95/2018 al Tribunalului G.).

Privitor la decizia nr. 18301368584441/3.03.2017 emisă de A.J.F.P. G. se reține că au fost stabilite în sarcina reclamantului un impozit de câte  400 lei și CASS de câte 138  lei cu scadențe la 25.03.2017, 25.06.2017, 25.09.2017 și 21.12.2017, iar acesta a achitat debitul de 138 lei reprezentând contribuții sociale de sănătate (fila 18 dosar ////95/2018) prin chitanța TS 336 nr. 10000132907 din 28.03.2017 emisă de Trezoreria municipiului T.-J. iar pentru suma de 138 de lei stabilită de către organele fiscale cu același titlu cu scadență 26.06.2017 a operat compensarea, astfel cum rezultă din decizia privind compensarea obligațiilor fiscale (fila 29 dosar ////95/2019 al Tribunalului G.).

Susținerile pârâtelor în sensul că din situația analitică privind pe reclamant, rezultă că acesta avea neachitate debitele pentru care au fost calculate accesoriile stabilite prin  deciziile de impunere  plăți anticipate nr. 18301344758976 din 7.03.2016, 18301350987595 din 26.05.2016, nr. 18301368584441/3.03.2017 emise de către A.J.F.P. G. și că raportat la scadența debitelor principale și la dispozițiile legale privind ordinea stingerii obligațiilor fiscale, sunt nefondate.

Potrivit art. 165 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 2017/2015 privind Codul de procedură fiscală, dacă un debitor datorează mai multe tipuri de obligaţii fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligaţiile, atunci se stinge obligaţia fiscală pe care o indică debitorul, potrivit legii, sau care este distribuită potrivit prevederilor art. 163, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine: a) toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii; b) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea debitorului.

Conform art. 165 alin. 3 lit. a și b din același act normativ, în scopul stingerii obligaţiilor fiscale, vechimea acestora se stabileşte astfel: a) în funcţie de scadenţă, pentru obligaţiile fiscale principale; b) în funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organul fiscal competent, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii.

Or, prin chitanțele menționate mai sus, reclamantul a dovedit faptul că a achitat debitele principale stabilite în sarcina sa prin  deciziile de impunere  plăți anticipate nr. 18301344758976 din 7.03.2016, 18301350987595 din 26.05.2016, nr. 18301368584441/3.03.2017 emise de către A.J.F.P. G., din cuprinsul acestora rezultând fără dubiu intenția sa de a stinge debitele constând în contribuțiile sociale de sănătate în cuantumul stabilit prin aceste decizii și la scadența menționată în cuprinsul acestora.

Prin urmare, nu se poate reține apărarea formulată de către pârâte în sensul că prin plățile efectuate de către reclamant conform chitanțelor precizate anterior s-au stins alte obligați mai vechi ale reclamantului, de vreme ce intenția acestuia  a fost să stingă debitele stabilite în sarcina sa prin cele trei decizii de impunere precizate, fiind incidente astfel prevederile art. 163 alin. 1 teza I din Codul de procedură fiscală menționate mai sus.

În aceste condiții, reclamantul nu datorează accesorii în cuantum de 19 lei aferente debitelor principale reprezentate de deciziile de impunere  plăți anticipate nr. 18301344758976 din 7.03.2016, nr. 18301350987595 din 26.05.2016, nr. 18301368584441/3.03.2017 emise de către A.J.F.P. G., precizate la anexa la decizia contestată în cauza de față (fila 9 verso dosar ////95/2018 al Tribunalului G.).

De altfel, împrejurarea că reclamantul ar fi achitat debitele stabilite prin deciziile 18301344758976 din 7.03.2016, nr. 18301350987595 din 26.05.2016 emise de A.J.F.P. G. și deci implicit nu mai datora accesoriile aferente s-a reținut și prin decizia nr. 345/17.02.2017 a Tribunalului G.-Secția I Civilă (filele nr. 77-79 dosar ////95/2018), reținându-se în esență voința reclamantului de a achita debitele indicate de către acesta nefiind posibilă stingerea unor debite anterioare de către organele fiscale.

În ceea ce privește accesoriile stabilite de către organele fiscale aferente debitelor principale stabilite prin decizia inspecție nr. 451/27.01.2016, acestea nu sunt datorate de către reclamant pentru suma de 36 de lei.

Astfel, prin sentința nr. 1240/8.10.2018 a Tribunalului G.-Secția Contencios Administrativ și Fiscal definitivă prin decizia nr. 686/19.03.2019 a Curții de Apel C. (filele 97-109 dosar ////95/2018) rezultă că decizia de impunere  nr. 451/27.01.2016 emisă de pârâta A.J.F.P. a fost anulată pentru suma de 4894 lei stabilită cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate aferente anului 2010.

Prin urmare, pentru debitul aferent sumei de 4894, reclamantul nu mai datorează accesorii de vreme ce creanța principală nu mai este datorată de către reclamant, conform principiului accesoriul urmează soarta principalului.

Or, aferent sumelor de 4.894 lei organele fiscale au calculat accesorii în cuantum de 32 de lei  iar aferent sumei de 1841 lei menționată în anexa la decizia în litigiu au calculat accesorii în sumă de 4 lei.

Din adresa nr. GJG DEC 14621/14.10.2020 emisă de A.J.F.P. ( fila 51 dosar) rezultă că suma de 1.841 menționată în decizia contestată face parte din suma de 4.894 lei.

Așadar, reclamantul nu datorează accesorii în cuantum de 36 de lei aferente debitului principal în cuantum de 4.894 lei stabilit prin decizia nr. 451/27.01.2016 emisă de pârâta A.J.F.P. și debitului de 1841 lei însă cu privire la această sumă a fost emisă decizia de anulare a obligațiilor fiscale GJG DEC 14322 din 15.04.2019 de către AJFP G.( filele 56-57 dosar) fiind anulată și această sumă de 36 de lei, astfel că referitoare la aceasta , acțiunea reclamantului este rămasă fără obiect.

În ceea ce privește accesoriile în cuantum de 29 de lei acestea au fost calculate prin raportare la suma de 2932 lei stabilită de către organele fiscale prin decizia inspecție nr. 451/27.01.2016 emisă de A.J.F.P. G., debit ce nu a fost anulat prin sentința nr. 1240/8.10.2018 a Tribunalului G.-Secția contencios Administrativ și Fiscal definitivă prin decizia nr. 686/19.03.2019 a Curții de Apel C..

De asemenea și accesoriile în cuantum de 19 lei aferente debitelor de 1954 și 969 lei au fost corect calculate de către organele fiscale, deoarece cele două debite principale menționate fac parte din suma de 2932 lei stabilită de către organele fiscale prin decizia inspecție nr. 451/27.01.2016 emisă de A.J.F.P. G., menținută prin hotărârile judecătorești precizate.

Sunt nefondate susținerile reclamantului în sensul că nu mai datorează accesorii aferente deciziei inspecție nr. 451/27.01.2016 emisă de A.J.F.P. G. motivat de faptul că prin sentința civilă nr. 3482/3.05.2016 a Judecătoriei T.-J. definitivă prin decizia nr. 1894/9.11.2016 a Tribunalului G.  s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că nu existau debite restante pentru perioada 2009-2014 ci a plătit în plus suma de 9725 lei CASS, sunt nefondate, având în vedere că deciziei de inspecție fiscală nr. 451 a fost emisă la data de 27.01.2016 de către A.J.F.P. G. deci ulterior perioadei la care face referire reclamantul că nu ar exista debite restante către bugetul de stat.

Faptul că reclamantul ar fi achitat sume mai mari către bugetul de stat reprezentând CASS nu înseamnă că nu ar putea datora accesorii aferente unor debite preexistente, în condițiile în care nu a operat o eventuală compensare între sumele de încasat și sumele datorate de către reclamant.

În ceea ce privește sentința nr. 608/2017 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. ...., invocată de către reclamant în sensul că prin aceasta a fost anulată de decizia de impunere în urma inspecției fiscale nr. 451/2016 de către A.J.F.P. G., această sentință a fost casată prin decizia nr 4874/18.09.2017 a Curții de Apel C.) fila 99 dosar sentința civilă nr. 1240/8.10.2018 a Tribunalului G.).

Așadar, se concluzionează, față de cele reținute anterior, că reclamantul nu datorează accesorii în cuantum de 19 lei calculate la debitele principale stabilite prin deciziile de impunere plăți anticipate nr. 18301344758976 din 7.03.2016, 18301350987595 din 26.05.2016, nr. 18301368584441/3.03.2017 emise de către A.J.F.P. G., pentru această sumă cererea de chemare în judecată fiind fondată.

Pentru accesoriile în cuantum de 36 de lei, a fost emisă decizie de anulare a acestora la data de 15.04.2019, după sesizarea instanței de judecată (21.03.2018), cererea de chemare în judecată în cauza de față fiind rămasă fără obiect cu privire la această sumă, urmând a fi respinsă din aceste considerente.

Cu privire la accesoriile în cuantum  de 48 de lei stabilite prin decizia în litigiu, acestea sunt corect stabilite, fiind aferente sumei de 2932 lei stabilită conform deciziei de inspecție fiscală nr. 451 emisă la data de 27.01.2016  de către A.J.F.P. G..

Față de cele reținute tribunalul va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M.S.C. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor  Publice G. şi D.G.R.F.P. și va anula în parte decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. 1830159532377 din 30.06.2017 emisă de A.J.F.P. şi în parte decizia nr. 656/03.10.2017 emisă de D.G.R.F.P. cu privire la suma de 19 lei reprezentând accesorii (dobânzi şi penalităţi de întârziere) și va respinge în rest acţiunea.

Referitor la capătul privind cheltuielile de judecată, acesta este fondat în parte, raportat la prevederile art. 453 alin. 1 și  2 Cod Procedură civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată; când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte cu privire la suma de 19 lei din totalul de 103 lei dar ținând seama că și pentru suma de 36 de lei pârâtele sunt în culpă procesuală, de vreme ce au anulat debitul după sesizarea instanței de judecată de către reclamant, petitul privind acordarea sumei de 3 321 lei reprezentând cheltuieli de judecată (fila 14 dosar) va fi admis doar în parte, respectiv pentru suna de 2 110 lei.

Privitor la cerea de reducere a cheltuielilor de judecată, pe motiv că acestea ar fi nejustificat de mari în privința onorariului de avocat, se apreciază că nu sunt incidente prevederile art. 451 alin. 2 din Codul de procedură, onorariul de avocat în cuantum de 1700 lei și respectiv 1200 lei, fiind în concordanță cu complexitatea și natura cauzei, reclamantul putând angaja un avocat chiar dacă are el însuși această calitate.

În ceea ce privește cheltuielile reprezentând efectuarea de copii xerox, reclamantul este îndreptăți la acestea dacă au fost efectuate de către apărătorul său, de vreme ce s-a depus chitanță privind efectuarea acestor cheltuieli (fila 113 dosar ////95/2018) .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M.S.C., având CNP ...., cu domiciliul în comuna B., satul T., Judeţul G., având domiciliul ales la reprezentant - avocat M.I., în T.-J., str. S., nr. 4, bl.4, sc.2, ap.19, judeţul G., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor  Publice G., cu sediul în mun. T.-J., str. S., nr. 6, județul G. şi A.J.F.P. în numele şi pentru D.G.R.F.P., cu sediul în mun. C., str. M.F., nr. 2, judeţul D..

Anulează în parte decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. 1830159532377 din 30.06.2017 emisă de A.J.F.P. şi în parte decizia nr. 656/03.10.2017 emisă de D.G.R.F.P. cu privire la suma de 19 lei reprezentând accesorii (dobânzi şi penalităţi de întârziere).

Respinge în rest acţiunea.

Obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 2110 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată azi, 23 Octombrie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de grefa instanţei.

Preşedinte,

O.C.S.

Grefier,

C.C.

Red. OCS

Tehnored C.C.

Ex. 5  17 Noiembrie 2020

Domenii speta

Spete similare