Contestație la executare

Acesta este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2021:004.000215

Cod operator 2442/2443

Dosar nr................./318/2018

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

DECIZIA Nr. 215/2021

Şedinţa publică din data de 08 Aprilie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE ................................

Judecător ................................

Grefier .................................

Pe rol fiind pronunţarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 17.03.2021 privind judecarea apelurilor declarate de apelantul contestator X, împotriva încheierilor nr. ..............din data de 05.02.2020, nr. ............. din data de 11.03.2020, nr. ........... din data de 03.06.2020 şi împotriva încheierii din data de 22.07.2020, toate pronunţate de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ............../318/2018, cât şi a apelurilor declarate de apelantele intimate Y şi Y, ambele declarate împotriva încheierii nr......... din data de 05.02.2020 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ............../318/2018, în contradictoriu cu intimata  Y, având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu au lipsit părţile.

Procedura completă din ziua dezbaterilor, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din 17.03.2021 ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Deliberând, tribunalul pronunţă următoarea decizie:

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor de faţă:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, sub nr. ............/318/2018, petentul X în contradictoriu cu intimații Y și Y SA, a formulat contestație la  executare împotriva executării  silite pornite la cererea intimatului X România, prin reprezentant convenţional X SCA şi Y România SRL, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. ......../11 august 2006 între Y SA şi X, solicitând instanţei să constate ca intervenită prescripţia dreptului de a cere executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. ........../2006; anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. ........../E/2018, datat 05.06.2018, aflat pe rolul X; suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei; identificarea clauzelor contractuale considerate ca fiind abuzive în Contractul de credit nr. ..........., sancţiunea care intervine în prezenţa unei clauze abuzive fiind nulitatea absolută; constatarea că debitul solicitat pe calea executării silite nu este cert, lichid şi exigibil; constatarea neopozabilităţii calităţii creditorului care a pornit executarea silită; constatarea ca lipsă a notificării cesiunii către debitor; în conformitate cu prevederile art.712 alin.(3) C.proc.civ., anularea încheierii nr. ........, emisă la data de 18 mai 2018 de către Judecătoria Târgu Jiu; restituirea taxei judiciare de timbru, achitată în cadrul contestației la executare, în conformitate cu dispoziţiile art.45 alin.(l) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea nr. ......... din data de 05.02.2020 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ........../318/2018 s-a admis în parte contestaţia la executare, constatându-se  prescris dreptul de a obţine executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit încheiat între Y SA şi contestatorul X. S-au anulat formele de executare silită întocmite faţă de contestatorul X în dosarul execuţional nr. ........../E/2018  al ............ S-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată. S-a dispus restituirea către contestator a sumei de 50 lei, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, prin chitanţa nr. .........../28.06.2018, a sumei de 416,02 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, prin chitanţa nr. ............/05.07.2018 şi a sumei de  100 de lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, prin chitanţa nr. .........../18.06.2018 după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. S-a admis în parte capătul de cerere referitor la restituirea cheltuielilor de judecată, iar pe cale de consecinţă a obligat intimatii în solidar la plata sumei de 170 lei către contestator reprezentând cheltuieli de judecată. Suma de 700 lei reprezentând ajutorul public judiciar sub forma onorariului de expert acordat în beneficiul contestatorului, rămâne în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această încheiere prima instanţă a reţinut că, între contestatorul X, în calitate de împrumutat şi intimata X, în calitate de instituţie de credit, s-a încheiat contractul de credit nr. ........ din 11.08.2006 privind emiterea cardului de credit ..... şi acordarea unei linii de credit prin intermediul contului aferent acestui card, în valoare de 3200 lei, iar contestatorul s-a obligat să ramburseze sumele utilizate din linia de credit, lunar, prin alimentarea contului de card cu rata care reprezintă suma minimă datorată băncii evidenţiată în extrasul de cont, care se compune din 100% dobânzi plus 100% comisioane (art.7.2 din contract). La data de 31.05.2011 X SA a cesionat către Y SRL și creanța privind debitorul contestator X, astfel cum rezultă din extrasul din anexa 1 la contractul de cesiune nr. -........../31.05.2011 (f.138 vol I). În cursul anului 2018 s-a încheiat contractul de cesiune între X SRL și Y și Y, prin care acestea din urmă au preluat creanță ce rezultă din contractul de credit în cauză.La data de 10.05.2018 a fost formulată cerere de executare silită de către X la Y în ceea ce priveşte titlul executoriu contractul de credit nr. ......../11.08.2006 încheiat între X şi contestatorul X (f. 131-134 f. vol I ).Prin încheierea nr. ......../18.05.2018 pronunţată în dosarul nr. ......../318/2018 al Judecătoriei Târgu-Jiu (f. 147 vol I), a fost încuviinţată executarea silită a contractului de credit nr. ........../11.08.2006, iar ca urmare a admiterii cererii de executare silită formulată de către intimata X, Y a alcătuit dosarul de executare nr. ........../E/2018, în cadrul căruia s-a procedat la executarea silită a debitorului X.Instanța a reținut din probatoriul administrat că X SRL a mai procedat la executarea silită a debitorului X cu privire la același titlu executoriu în cursul anului 2012, în cadrul dosarului execuțional nr. ............/E/2012 înregistrat la X.

I. În ceea ce privește clauzele abuzive invocate de către contestator instanța a apreciat că nu este întemeiată contestația din următoarele motive:

În primul rând sub aspectul calității procesuale pasive a intimatei X, instanța reține că în acţiunea care vizează constatarea caracterului abuziv al unor clauze dintr-un contract de credit încheiat cu banca trebuie introdusă împotriva tuturor părţilor care privesc acel contract, chiar dacă, ulterior încheierii acestuia, creanţa care vizează acea convenţie de credit a fost cesionată.Astfel, banca are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece la data încheierii contractului de credit a fost parte contractantă, iar scopul urmărit de contestator este constatarea clauzelor abuzive din acest contract.

Mai mult decât atât, prin încheierea din data de 13.03.20219 s-a dispus în temeiul art. 78 alin. 2 C.pr.civ. dispune introducerea şi citarea în cauză, în calitate de intimată, a cauză a X SA

Instanța a reținut că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlu executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.

Față de precizarea la acțiune formulată de contestator, depusă la data de 23.08.2018, instanța a reținut că, este admisibilă contestația la executare prin care se invocă caracterul abuziv al unor clauze din titlu executoriu, având în vedere atât faptul că, nici Legea nr.193/2000 și nici o acțiune în anulare de drept comun, care ar putea fi exercitată cu privire la actul juridic constatat printr-un înscris care constituie, potrivit legii, titlu executoriu nu pot fi considerate o “cale procesuală specifică” pentru anularea clauzelor abuzive, dar având în vedere și jurisprudența Curții de Justiției a Uniunii Europene, în sensul că, instanța națională este obligată să aprecieze, inclusiv din oficiu, caracterul abuziv al unei clauze contractuale, inclusiv în ipoteza in care contestatorul se abține să invoce caracterul abuziv al acestei clauze, fie pentru că acesta nu-și cunoaște drepturile, fie pentru ca este descurajat să le invoce din cauza cheltuielilor pe care le-ar implica o acțiune în justiție. (Hotărârea Oceano Grupo Editorial S.A. v Rocio Murciano Qintero, C 240/1998).

Astfel, referitor la capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv, al clauzelor contractuale denunţate de către petent, în mod preliminar, sub aspectul aplicării legii civile în timp, instanţa a reţinut că, în speţă, având în vedere data încheierii convenţiei de credit, sunt aplicabile prevederile Codului civil din anul 1864, faţă de prevederile art. 3 din Legea 71/2011, potrivit căruia: Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

În drept, potrivit art. 969 Cod civ., Convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante., iar potrivit art. 966 din acelaşi act normativ,  cauza, respectiv obiectivul urmărit de părţi la încheierea convenţiei, este o condiţie de fond, esenţială, de validitate a actului juridic şi trebuie să fie licită şi morală, în caz contrar operând sancţiunea nulităţii absolute, care poate fi invocată oricând, pe cale de acţiune şi pe cale de excepţie, acţiunea fiind imprescriptibilă, potrivit art.2 din Decretul 167/1958, aplicabil în speţă în raport de art. 201 din Legea 71/2011.

Conform dispoziţiilor art.17 din Legea nr.193/2000, această lege transpune prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

A reţinut instanţa că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 „orice contract încheiat între comercianţi si consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate”, iar  potrivit alineatului 2 al aceluiaşi text de lege: ,,în caz de dubiu asupra  interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului”. Totodată, Potrivit art.1 alin.3 din Legea nr.193/2000” se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.

Analizând clauzele contractuale criticate sub aspectul echităţii, prin prisma prevederilor legale, redate în sinteză anterior, instanţa a reţinut că, potrivit  art.4  alin. 1 şi 2 din Legea nr.193/2000. o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de profesionişti pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Aşadar, sunt stabilite prin dispoziţiile Legii nr.193/2000 trei condiţii a căror îndeplinire cumulativă relevă caracterul abuziv al unei clauze incluse într-un contract încheiat cu consumatorii şi anume: clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, clauza să fie contrară bunei-credinţe și prin ea însăşi, sau împreună cu alte prevederi din contract, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului.

Contractul preformulat a fost definit de Ordinul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 92/2007 (Publicat în M.Of nr. 128/2007) ca fiind acel tip de contract redactat în întregime sau aproape în întregime de către operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputând modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci având doar posibilitatea de a le accepta sau nu.

Aplicând la speţă principiile legale enunţate anterior, instanţa a constatat că într-adevăr contractul încheiat de părţi este unul preformulat, standard, din probele administrate în cauză nerezultând că părţile au purtat o negociere reală, în care petentul să fi putut influenţa în vreun fel condiţiile prestabilite, astfel că, sub acest aspect instanţa dă eficienţă juridică prevederilor din Legea nr. 193/2000 ce transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, care la art. 6 pct. 2 alin 3 al acestei directive, stabileşte că: „în cazul în care orice vânzător sau furnizor pretinde că s-a negociat individul o clauză standard, acestuia îi revine sarcina probei”.

 În continuare, instanţa a arătat că reţinerea caracterul abuziv al unor clauze, depinde de întrunirea cumulativă a condiţiilor indicate anterior, respectiv: clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, clauza să fie contrară bunei-credinţe și prin ea însăşi, sau împreună cu alte prevederi din contract, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului.

 Transpunând aceste principii clauzelor contractuale contestate, instanţa a constatat că în speţă clauzele contestate nu îndeplinesc aceste condiţii, în sensul că nu sunt contrare bunei – credinţe, fiind instituite în acord cu prevederile art.  1584 din Codul civil 1864 (aplicabil in speţă in temeiul art. 3 si art. 102 din Legea nr. 71/2011), potrivit căruia: obligaţia principală a împrumutatului este aceea de a restitui la scadenţă lucruri de acelaşi gen, aceeaşi cantitate si de aceeaşi calitate, indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii lucrurilor dintre momentul încheierii contractului si acela al plăţii.

Sub acest aspect, instanţa a arătat că, în ceea ce priveşte constatarea caracterului abuziv al clauzei privitoare la dobânda anuală efectivă, clauzele contractuale referitoare la comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și însumate cu marja de profit alcătuiesc prețul contractului, motiv pentru care aprecierea caracterului abuziv al clauzelor, prin prisma normelor de drept naționale și comunitare, nu poate viza nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației în raport cu serviciul prestat, atâta timp cât aceste clauze sunt exprimate într-un mod clar și inteligibil, astfel încât să poată fi înţelese de cocontractant chiar şi în lipsa unor cunoştinţe superioare de specialitate. În acest sens trebuie interpretate dispoziţiile art. 969 din Codul civil, în forma în vigoare la momentul încheierii contractului, potrivit cărora: convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, astfel că voinţa părţilor se bucură de suveranitate, constituind legea părţilor; fiind de esenţa principiul forţei obligatorii a convenţiilor ca fiecare parte contractantă să îşi execute cu bună – credinţă obligaţiile pe care şi le-a asumat, incluzând aici şi clauzele referitoare la stabilirea preţului contractului

Analizând cazul particular al contestatorului, prin prisma principiilor menţionate, instanţa a reţinut că prin prevederilor contractuale cuprinse în Contractul de credit nr. ...........din 11.08.2006, împrumutatul a convenit să achite o dobândă anuală efectivă de 25,45 %, astfel încât în speţa de faţă nu există un dezechilibru semnificativ între contraprestaţiile părţilor, întrucât, pe de o parte, acest comision reprezintă contravaloarea serviciilor furnizate de bancă în sensul aprobării creditului, iar pe de altă parte, acesta este singurul cost perceput de unitatea bancară pentru creditul acordat; sub acest aspect, reţinându-se şi faptul că acest cost este inclus în preţul contractului, iar prevederile contractuale care îl reglementează sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil, astfel încât consultând contractul, reclamantul putea, pe baza unui minim raţionament aritmetic, să prevadă consecinţele economice la care se expune prin contractarea creditului respectiv.

Totodată, s-a reţinut că, în ipoteza în care contestatorul ar fi apreciat că împrumutul contractat prin Contractul de credit nr. .........din 11.08.2006, îl dezavantajează, ar fi avut posibilitatea să renunţe la obţinerea în creditului în acord cu prevederile art. 3.8 din Contractul menţionat.

În baza acestor consideraţii de fapt şi de drept, instanţa a respins cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate în contractul menționat.

II. În ceea ce priveşte fondul contestaţiei deduse judecăţii, instanţa a reţinut că potrivit art. 712 alin. 1 din C.pr.civ: Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare si in cazul in care executorul judecătoresc refuza sa efectueze o executare silita sau să îndeplinească un act de executare silita in condițiile legii, iar potrivit alin. 3 al aceluiaşi text de lege: după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, si anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, daca a fost data fără îndeplinirea condițiilor legale.

 De asemenea, faţă de apărările invocate de către contestator, instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile legale cuprinse în art. 706 C.pr.civ, potrivit căruia: (1) Dreptul de a obține executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silita. In cazul hotărârilor judecătorești si arbitrale, termenul de prescripție începe sa curgă de la data rămânerii lor definitive, precum şi prevederile cuprinse în art. 707 alin. 2 din acelaşi act normativ, conform căruia: (2) Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silita si orice titlu executoriu își pierde puterea executorie. In cazul hotărârilor judecătorești si arbitrale, daca dreptul de a obține obligarea paratului este imprescriptibil sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate obține un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepția autorităţii de lucru judecat.

Din răspunsul înaintat de X rezultă că ultima plată voluntară efectuată de contestator, în baza contractului de credit nr. .........../11.08.2006 a fost în data de 23.05.2011, în valoare de 150 lei. (f. 75 vol II).

 Calculând termenul de 3 ani, conform art. 706 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art. 2552 alin. 1 C.civ., rezultă că acesta s-a împlinit în luna mai 2014, deci anterior formulării cererii de executare silita la data 10.05.2018.

Or, potrivit art. 707 alin. 2 C.pr.civ: Prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silita si orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie, motiv pentru care instanţa a apreciat, în cauza de faţă, contractul de credit credit nr. ............./11.08.2006, încheiat între contestatoare şi  Banca Comercială Română si-a pierdut caracterul executoriu, devenind incidente dispoziţiile art. 632 alin. 1 C.pr.civ. conform cărora 1) Executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu.

Instanţa a apreciat că, din probatoriul administrat în prezenta cauză, nu rezultă că a intervenit vreunul dintre cazurile de întrerupere a prevăzute de art. 709 C.pr.civ., potrivit căruia: 1) Cursul prescripţiei se întrerupe: 1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei; 2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; 3. pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori; 4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; 5. pe data depunerii cererii de reluare a executării; 6. în alte cazuri prevăzute de lege.

Este adevărat că a existat o prima cerere de executare silită din anul 2012, ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. ............/E/2012 al X, dar prin procesul verbal din 11.06.2015 s-a dispus încetarea executării silite în baza art. 375 ind. 5 lit. b din Codul de procedură civilă de la 1865.

În atare situație, cerere depusă la data de 10.05.2018 la X nu poate fi considerată o cerere de continuare a executării silite, deoarece executarea silită  anterioară încetase, astfel că cererea din 10.05.2018 este o nouă cerere de executare silită, titlul executoriu fiind de altfel din nou încuviințat prin încheierea nr. .........../18.05.2018 pronunţată în dosarul nr. .........../318/2018 de Judecătoria Tg Jiu, după împlinirea termenului de prescripție, astfel cum s-a arătat.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de contestator, a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită şi pe cale de consecinţă a admis contestaţia la executare şi a anulat toate formele de executare întocmite faţă de contestatorul X în dosarul execuţional nr. .........../E/2018  al X.

Având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru constatarea prescrierii dreptului de a obţine executarea silită, instanţa a apreciat că nu se mai impune analiza motivelor subsecvente de contestaţie.

În baza art. 45 alin. 1 lit. f din O.G. 80/2013, potrivit căruia: (1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, instanţa a admis cererea formulată de contestator în acest sens, iar pe cale de consecinţă a dispus restituirea către contestator a sumei de 50 lei, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, prin chitanţa nr. ............/28.06.2018 ( f.56 vol I), a sumei de 416,02 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, prin chitanţa nr. ............./05.07.2018 (f. 55 vol I)  şi a sumei de  100 de lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, prin chitanţa nr. ........../18.06.2018 (f. 17 vol I) după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Totodată instanţa a reţinut că potrivit art. 453 alin.1 Cod procedură civilă: Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În aceste condiţii, faţă de cererea formulată în acest sens şi de soluția de admitere în parte a contestației la executare, în raport cu dispoziţiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa a admis cererea privind cheltuielile de judecată formulată de către contestator şi a dispus obligarea intimatilor în solidar la plata sumei de 170 lei către contestator reprezentând cheltuieli de judecată, – achitate prin Chitanţa nr. ........../20.11.2018 (f. 44 vol II) și Chitanța nr. ............./18.09.2018 (f.45 vol II) , dovedite în sensul art. 452 Cod procedură civilă, prin chitanţele indicate.

În baza art. 19 alin.1 din OUG 51/2008 suma de 700 lei reprezentând ajutorul public judiciar sub forma onorariului de expert acordat în beneficiul contestatorului, rămâne în sarcina statului având în vedere că proba cu expertiza tehnică judiciară a fost încuviințată în ceea ce privește petitul referitor la clauzele abuzive, ce a fost respins de către instanță.

Prin cererea formulată la data de 10.02.2020, petenta X  S.A., în calitate de intimată, a solicitat completarea dispozitivului încheierii finale nr. ............/05.02.2020 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. ............./318/2018, în sensul pronunțării asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a XS.A. în contestația la executare propriu-zisă, completând dispozitivul și cu dezlegarea asupra excepției procesuale invocată pe cale de întâmpinare, excepție ce primează în soluționarea cauzei.

Prin încheierea nr. ........... din data de 11.03.2020 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ............/318/2018 s-a respins cererea de completare dispozitiv, formulată de către petenta Y, în contradictoriu cu intimații X,  Y SRL, X. S-a admis cererea de lămurire dispozitiv şi lămureşte dispozitivul în sensul că obligă în solidar intimaţii X SRL, Y și Y, la plata cheltuielilor de judecată de 170 de lei.

Pentru a pronunţa această încheiere prima instanţă a reţinut  că încuviinţarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă, exclusiv, atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent şi imparţial, cu plenitudine de jurisdicţie, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată.

În prezenta cauză, instanța a apreciat că solicitarea făcută în cadrul completării dispozitivului, ca instanța să se pronunte cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR nu este întemeiată prin raportare la motivele stricte indicate de textul legal cu privire la admisibilitatea completării hotărârii.

Excepțiile procesuale, indiferent de natura lor, nu se încadrează în categoria cererilor avute în vedere de art. 444 alin. 1 C. pr. civ, acestea constituind mijloace de apărare ale pârâților, prin urmare, instanța a reținut că asupra modului în care a fost antamată calitatea procesuala a intimatei X SA și a celor reținute de instanță prin încheierea civilă nr. ........../05.02.2020, aceasta are deschisă calea de atac a apelului.

Potrivit art 443 C. pr. civ: (1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Față de argumentele prezentate de către intimata X în sensul lămuririi dispozitivului sub aspectul părților obligate la plata cheltuielilor de judecată, instanța a apreciat că este întemeiată, în raport de cele reținute în încheierea menționată, astfel că a admis și a lămurit dispozitivul în sensul că obligă în solidar intimaţii Y, Y și Y, la plata cheltuielilor de judecată de 170 de lei.

Prin cererea înregistrată în acest dosar la data de 30.03.2020, petentul X, în contradictoriu cu intimaţii Y SRL, Y,  Y şi Y SA, a solicitat completarea încheierii Finale (Dezinvestirii) Civile nr. ........./2020 pronunţată la data de 5 februarie 2020 de Judecătoria Târgu Jiu - Secţia Civilă în Dosarul nr. ........./318/2018 şi comunicată pe la domiciliul său la data de 19 martie 2020, prin soluţionarea capetelor de cerere  şi a cererilor conexe (incidentale) cu privire la care instanţa a omis să se pronunţe cu ocazia judecăţii.

Prin încheierea nr. ........... din data de 03.06.2020 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. .........../318/2018 s-a respins cererea de completare dispozitiv formulată de petentul X, în contradictoriu cu intimaţii Y, Y și Y SA. S-a respins cererea de lămurire dispozitiv formulată de petentul X, în contradictoriu cu intimaţii Y, Y şi  Y SA.

Pentru a pronunţa această încheiere prima instanţă a reţinut că, petentul a solicitat instanței atât lămurirea, cât și completarea dispozitivului sentinței civile nr. ............./05.02.2020 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu - Secţia Civilă în dosarul nr. .........../318/2018. Instanța a reținut că art. 443 alin. 1 din Codul de procedură civil vizează ipoteza în care sunt necesare lămuriri ale dispozitivului hotărârii, întrucât există impedimente în faza de executare a hotărârii.Prin cererea privind lămurirea dispozitivului hotărârii, nu se poate cere modificarea acestuia, ci doar clarificarea lui, se pot interpreta doar măsurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se doreşte. În toate cazurile, însă, procedura lămuririi întinderii şi cuprinsului dispozitivului hotărârii este folosită numai atunci când există contradicţii în cadrul dispozitivului.

Din dispozitivul și considerentele sentinței civile nr. ........../05.02.2020 rezultă că instanța a fost învestită cu o contestație la executare privind clauzele abuzive care a fost respinsă ca neîntemeiată și cu o contestație la executare propriu zisă care a fost admisă în sensul în care a fost constatat prescris dreptul de a obţine executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. ............. din 11.08.2006 încheiat între Y SA şi contestatorul X și în consecință au fost anulate formele de executare silită întocmite faţă de contestatorul X în dosarul execuţional nr. ............./E/2018 al X.

Împrejurarea că instanța a apreciat că, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru constatarea prescrierii dreptului de a obţine executarea silită, nu se mai impune analiza motivelor subsecvente de contestaţie, nu este un motiv de natură să atragă necesitatea lămuririi sau completării dispozitivului sentinței menționate.

Instanța a constatat  că dispozitivul întocmit este neechivoc, nefiind susceptibil de interpretări, de asemenea, în conţinutul său nu apar menţionate dispoziţii contradictorii pentru ca să se pună problema ivirii unor dificultăţi de punere în executare, astfel că, dispoziţiile cuprinse în art. 443 aliniat 1 din Codul de procedură civilă, nu sunt incidente în cauză.

În plus considerentele sentinţei fac corp comun cu dispozitivul acesteia, iar din acestea reiese atât solicitările petentului, cât şi soluţia de admitere în parte a acțiunii, astfel că cererea de lămurire și completare a dispozitivului urmează a fi respinsă.

Instanța a analizat toate aspectele cu care a fost sesizată de către contestator cu respectarea dispozițiilor legale redate de art 204 și art 713 alin 3 din Codul de procedură civilă, iar nemultumirile petentului legate de modul în care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei sunt veritabile motive de apel și vor fi supuse analizei instanței de control judiciar.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.07.2020, în dosarul nr.  .........../318/2018, petentul X a solicitat instanţei să dispună îndreptarea erorilor materiale strecurate în conţinutul încheierii nr. ........../2020 din data de 05.02.2020 pronunţată în dosarul nr. ............/318/2018 al Judecătoriei Tg-Jiu, constând în aprecierea eronată de către instanţă a mecanismului cesiunilor de creanţe perfectate între pretinşii cesionari [(pagina 21 a încheierii nr. .........../2020 - "(...) în cursul anului 2018 s-a încheiat contractul de cesiune între X şi Y şi Y, prin care acestea din urmă au preluat creanţa ce rezultă din contractul de credit în cauză"] şi a normelor juridice aplicabile prescripţiei dreptului de a cere executarea silită în baza titlului executoriu-cesiune de creanţă reprezentat de Contractul de credit nr. ............., încheiat la data de 11 august 2006 între Y SA şi reclamant .

Prin încheierea din data de 22.07.2020 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ............./318/2018 s-a respins cererea de îndreptare eroare formulată de petentul X,  în contradictoriu cu intimaţii Y, Y și Y SA. 

 Instanța a reținut că cererea de îndreptare eroare formulată în cauză nu este întemeiată, față de împrejurarea că nemultumirile petentului legate de modul în care instanța a apreciat mecanismul cesiunilor intervenite în cauză și normele juridice aplicabile prescripției sunt veritabile motive de apel și nu pot fi reanalizate în cadrul unei cereri de îndreptare eroare materială.

Împotriva încheierilor nr. ........... din data de 05.02.2020, nr. ........... din data de 11.03.2020, nr. .......... din data de 03.06.2020 şi împotriva încheierii din data de 22.07.2020, toate pronunţate de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. .........../318/2018 a formulat apel contestatorul X, iar împotriva încheierii nr. ........... din data de 05.02.2020 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ............./318/2018 au formulat apel intimatele Y şi Y.

Prin apelul formulat de apelantul contestator X împotriva încheierii - îndreptare eroare materială civilă, pronunţată la data de 22 iulie 2020 de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. .........../318/2018 şi comunicată  acestuia la data de 4 august 2020, apelantul a susținut că este netemeinică încheierea de îndreptare eroare materială.

În motivarea apelului s-a arătat că, prima instanţa a soluţionat imprecis cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierea Finală (Dezinvestirea) Civilă nr. .........../2020, pronunţată la data de 5 februarie 2020 de Judecătoria Târgu Jiu - Secţia Civilă în Dosarul nr. ............./318/2018, refuzând să corecteze aprecierea eronată - inserată în pagina 21, paragraful 6, din dispozitivul respectivei hotărâri - acreditând ipoteza că la data de 26 martie 2018 s-ar fi perfectat o cesiune de creanţe între X SRL, pe de o parte, şi Y şi Y SRL, pe de altă parte (în realitate, potrivit susţinerilor presupușilor cesionari X - şi conform verosului Contract de Cesiune Creanţe, în data de 26 martie 2018 cesiunea de creanţe s-ar fi încheiat între presupușii cedenţi X si Y, pe de o parte, şi presupușii cesionari X şi Y SRL, pe de altă parte). Apelantul a susținut că prima instanţă a considerat eronat faptul că normele juridice aplicabile prescripţiei dreptului de a cere/obţine executarea silită în baza titlului executoriu-cesiune de creanţă reprezentat de Contractul de credit nr. ............, încheiat la data de 11 august 2006 între X SA şi reclamant, apreciate inexact în dispozitivul încheierii Finale (Dezinvestirii) Civile nr. ......./2020 (pagina 24, paragrafele 5-9), nu constituie motiv al cererii de îndreptate a erorilor materiale, neputând fi corectate şi ajustate pe această cale. Apelantul a susținut că , raportat la data nașterii creanţei (data de 31 mai 2011), prescripția dreptului de a cere/obţine executarea silită în baza titlului executoriu-cesiune de creanţă reprezentat de Contractul de credit nr. ................../11.08.2006 intră sub incidenţa prevederilor Codului de procedură civilă din 1865 [art.405 alin. (l)-(3) şi următoarele CPC 1865], ale Codului Civil din 1864 şi ale Decretului nr. 167/1958. De altminteri, raționamentul potrivit căruia prescripția dreptului de a cere/obţine executarea silită în baza titlului executoriu-cesiune de creanţă reprezentat de Contractul de credit nr. ............/11.08.2006 este guvernată de dispoziţiile Codului de procedură civilă din 1865 [art.405 alin.(l)-(3) şi următoarele CPC 1865], ale Codului Civil din 1864 şi ale Decretului nr. 167/1958 a fost promovat şi argumentat de reclamant încă din etapa redactării contestaţiei la executare (data de 18 iunie 2018).

Prin apelul formulat de apelantul contestator X, împotriva încheierii Finale (Dezinvestirii) Civile nr. .........../2020, pronunţată la data de 3 iunie 2020 de Judecătoria Târgu Jiu - Secţia Civilă, în Dosarul nr. ........./318/2018 şi comunicată la data de 8 iulie 2020, a arătat că apreciază această sentință  nelegală şi netemeinică.

 În motivarea apelului s-a arătat că, prima instanţă a soluţionat unitar cererea de lămurire a înțelesului şi înlăturării dispoziţiilor potrivnice din încheierea Finală (Dezinvestiriea) Civilă nr. ....../2020 şi Cererea de completare a încheierii Finale (Dezinvestirii) Civile nr. ....../2020 , contopind ambele acţiuni formulate de subsemnat într-o decizie unică, şi anume încheierea Finală (Dezinvestirea) Civilă nr. ....../2020 , pronunţată la data de 3 iunie 2020. Ignorând dispoziţiile legale incidente, prima instanţă a încălcat regula procedurală de soluţionare a cererii promovate în temeiul art.443 (Lămurirea hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii) alin.(l)-(3) C.proc.civ., caz în care instanţa de judecată se pronunţă printr-o încheiere, distinctă de o altă acţiune, încheiere ataşată atât la dosarul cauzei, cât şi la mapa de hotărâri a instanţei. În aceeaşi ordine de idei, prima instanţă a încălcat şi regula procedurală de soluţionare a cererii promovate în temeiul art.444 (Completarea hotărârii) alin.(l)-(3) C.proc.civ., caz în care instanţa de judecată se pronunţă printr-o Hotărâre, distinctă de o altă acţiune, hotărâre întocmită în două exemplare originale, unul depus la dosarul cauzei şi altul la mapa de hotărâri a instanţei, compunerea completului fiind aceeaşi cu cea care a pronunţat hotărârea a cărei completare se solicită.

Apelantul a susținut că  prima instanţă avea nu numai aptitudinea, ci şi obligaţia de a admite acţiunea promovată de el în temeiul dispoziţiilor art.443 (Lămurirea hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii) alin.(l) C.proc.civ., urmând să expliciteze sintagma "Respinge în rest acţiunea ca neîntemeiată", inserată în sinteza încheierii Finale (Dezinvestirii) Civile nr. ....../2020 , să o substituie cu sintagma "Respinge capătul de cerere privitor la clauzele abuzive din Contractul de credit nr. ........../11.08.2006, invocate de către contestator, ca fiind neîntemeiat" şi să menționeze expres în sinteza soluţiei faptul că este împiedicată să soluționeze fondul cauzei, întrucât s-a constatat prescripția dreptului pretinșilor cesionari de a cere/obţine executarea silită, în baza titlului executoriu - cesiune de creanţă reprezentat de Contractul de credit nr. ........../11.08.2006, ca fiind împlinită încă din data de 23 mai 2014. Un aspect pe care prima instanţă a omis să îl integreze în sinteza soluţiei pronunţate la data de 5 februarie 2020. Din simpla interpretare a sintagmei "Respinge în rest acţiunea ca neîntemeiată", imprecis formulată de către prima instanţă, se poate deduce că motive ale contestaţiei la executare, excepţii procesuale şi apărări de fond formulate de reclamant au fost respinse în urma cercetării fondului cauzei, acreditându-se fals ipoteza lucrului judecat. De altfel, chiar prima instanţă a opinat în dispozitivul încheierii finale civile nr. ....../2020 că” având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru constatarea prescrierii dreptului de a obţine executarea silită, instanţa a apreciat că nu se mai impune analiza motivelor subsecvente de contestaţie”.

Prin acţiunea promovată în temeiul dispoziţiilor art. 443 alin. 1 cod procedură civilă, a urmărit simpla înlăturare a dispoziţiilor care îi erau potrivnice, menţionate mai sus, având drept obiectiv clarificarea înțelesului dispozitivului încheierii finale, şi nu modificarea structurii sau conținutului acestuia.

 Raportat la considerentele expuse, prima instanţă a omis să se pronunţe în dispozitivul încheierii asupra a 31 de cereri, capete de cereri principale, cereri accesorii sau cereri conexe, lăsând nesoluționate cereri sau capete de  cereri, precum: anularea încheierii nr. 3197, emisă la data de 18 mai 2018 de către Judecătoria Tg-Jiu; constatarea perimării executării silite efectuate în dosarul de executare nr. ................/E/2018, aflat pe rolul X; întoarcerea executării silite demarate de X în dosarul de executare nr. ................/E/2018; constatarea ca intervenită de drept a perimării executării silite efectuate în dosarul de executare nr. ............./E/2012, aflat pe rolul X; anularea formelor de executare emise în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. ........../11.08.2006 şi efectuate în dosarul de executare nr. .............../E/2012, aflat pe rolul X, şi, implicit, întoarcerea executării silite demarate de X în dosarul de executare nr. ............./E/2012; soluţionarea excepțiilor de procedură şi excepțiilor de fond invocate de reclamant prin răspunsul la întâmpinarea depusă de presupușii cesionari Y şi Y pe cale executării silite nu este cert, lichid şi exigibil; constatarea neopozabilităţii calităţii pretinșilor cesionari Y şi Y SRL – în demararea executării silite; lipsa declarării scadenţei anticipate a Contractului de credit nr. ........../11.08.2006; constatarea lipsei comunicării notificării cesiunii de creanţă de către cedentul X SA către contestator; analizarea nulităţii absolute a Contractului de credit nr. ........../11.08.2006, invocate de contestator prin răspunsul la întâmpinarea depusă de X SA în data de 24 aprilie 2019; etc..

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 466 alin. 1, 4 Cod procedură civilă, art. 482 Cod procedură civilă.

Ca probe, a solicitat reanalizarea probatoriului administrat la fond ( proba cu înscrisuri), dacă va fi cazul, administrarea probei audio – video aferente termenului de judecată din data de 3 iunie 2020.

A solicitat obligarea statului român (din fondurile constituite în acest scop la nivelul Ministerului Justiţiei) la achitarea contravalorii cheltuielilor de judecată aferente acţiunii promovate, în cuantum provizoriu de 6,90 lei (constând în cheltuieli aferente printurilor şi fotocopiilor efectuate de apelantul reclamant în cauza de faţă, în valoare de 6,90 lei). Cheltuielile de judecată urmează să fie actualizate până la data soluţionării cererii. Soluţia are la bază ideea că în caz de lămurire a hotărârii şi îndreptare a dispoziţiilor contradictorii, precum şi de completare a hotărârii, culpa părții nu există, vina aparţinând instanţei, la baza acordării cheltuielilor de judecată stând tocmai culpa procesuală a părții.

În concluzie, sub forma uneia din soluţiile posibile în apel, a solicitat schimbarea în totalitate a hotărârii apelate sau, dacă este cazul, a trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe sau a reţinerii procesului spre rejudecare .

A anexat, în copie certificată conform cu originalul, un exemplar al cheltuielilor aferente printurilor şi fotocopiilor efectuate de subsemnat în cauza de faţă, în cuantum de 6,90 lei.

Prin apelul declarat de apelantul contestator X împotriva încheierii nr. .......... din data de 05.02.2020 a arătat că o consideră parţial netemeinică. În motivarea apelului s-a arătat că prima instanţă a identificat, analizat şi interpretat eronat clauzele contractuale considerate ca fiind abuzive în Contractul de credit nr. ........../11.08.2006, sancţiunea care intervine în prezenţa unei clauze abuzive fiind nulitatea absolută. Potrivit jurisprudenței Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, instanţele naţionale trebuie să dispună din oficiu măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili dacă o clauză este abuzivă şi, tot din oficiu, instanţa națională este ținută să aprecieze eventualul caracter abuziv al unei clauze, motivate de faptul că natura şi importanța interesului public pe care se întemeiază protecția garantata de Directiva consumatorilor justifică obligaţia instanţei naţionale în acest sens, pentru a se asigura efectul util al protecţiei vizate. Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive (Lista - anexă) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști şi consumatori îşi găsește aplicabilitate şi în prevederile Contractului de credit nr. 3991, încheiat la data de 11 august 2006, după cum urmează:

Clauzele care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist (alin.(l) lit. i)]. În această categorie se încadrează dispoziţiile art.7.16 din Punctul 7 (Funcţionarea contului şi dobânzile) ("în situaţia în care Deţinătorul nu face plata Sumei minime la data scadenţei prevăzute în Extrasul de cont, Banca percepe un Comision pentru întârziere la plată, aplicat flat la suma minimă ce trebuia plătită la scadenţă''') coroborate cu prevederile art.6.1 lit.i ) din Punctul 6 (Comisioane) ("Comisionul pentru nerambursarea sumei minime lunare are nivelul de 5% şi se calculează, lunar, în a 21-a zi de la data extrasului de cont, flat, la suma rămasă neachitată din suma minimă de plată. Acest comision se evidențiază în cont în luna în care a fost calculat, se regăseşte în suma minimă de plată din extrasul de cont pentru luna în care s-a calculat şi se achită în termen de 20 zile de la data extrasului"], instituţia bancară impunând, în intervalele de timp 21 septembrie 2007 – 19 octombrie 2007 şi 30 ianuarie 2008 - 31 mai 2011, penalităţi -erijate în comisioane de întârziere a plăţilor - în cuantum total de 1433,20 lei.

Faptul generator al dezechilibrului în acest caz este neîndeplinirea criteriului proporționalității, iar aspectul care trebuie avut în vedere în principal este cel economic, chiar dacă, în general, problema dezechilibrului dintre drepturile şi obligaţiile părţilor trebuie analizată dintr-o perspectivă mai mult juridică. 

În ceea ce priveşte caracterul clar şi inteligibil al clauzelor contractuale menţionate mai sus, se poate remarca faptul ca, neclare inclusiv din punct de vedere gramatical, clauzele privitoare la comisioanele respective nu îndeplinesc cerinţele de transparență prevăzute la art. l alin.(l)  şi la art.4 alin.(6) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, astfel că ele pot fi analizate pe fond din perspectiva caracterului abuziv. Referitor la buna-credinţă a intimatei X SA, invocată de prima instanţă în motivarea încheierii Finale (Dezinvestirii) Civile nr. ....../2020 , practic, natura comisioanelor respective, inserate în Contractul de credit nr. ........../11.08.2006, conduce la concluzia că perceperea lor reprezintă doar o formă mascată de a supradimensiona financiar valoarea contractului de credit şi de a încasa o dobândă mai mare decât cea denumită ca atare, ceea ce, având în vedere că reclamantul şi-a fundamentat decizia de a încheia un contract tocmai cu banca-pârâtă, şi nu cu o altă bancă, în principal pe cuantumul sumelor percepute cu titlu de dobândă, reprezintă o încălcare a cerințelor bunei-credinţe. 

Raportat la dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul reclamantului, acest dezechilibru este unul atât economic, cât şi juridic. Prin instituirea comisionului de întârziere a plăţii s-a produs un dezechilibru economic semnificativ, acesta rezultând din valoarea totală a sumei-ce urma să fie plătită cu acest titlu în raport cu valoarea creditului. Pe de altă parte, s-a produs şi un dezechilibru juridic, nereieşind cu claritate din contract care este contraprestația specifică acestui comision. Explicația privitoare la risc nu poate fi primită, în condiţiile în care nu există vreo clauză care să prevadă restituirea sumelor în situaţia în care riscul concret nu se produce.Clauzele care obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care profesionistul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale - [alin.(l) lit. c)] se regăsesc în prevederile art,7.8 ["Sumele rambursate de Deținător vor fi utilizate de Bancă în următoarea ordine: plata taxelor, comisioanelor si dobânzilor datorate Băncii: rambursarea sumelor reprezentând depășirea limitei de creditare; contravaloarea tranzacțiilor de eliberare de numerar; contravaloarea tranzacțiilor de cumpărare"], care, coroborate fiind cu măsurile art.7.20 ("Deținătorul recunoaşte dreptul Băncii ca, în cazul nerambursării sumelor utilizate din linia de credit, dobânzilor si altor costuri, să debiteze conturile sale în lei/sau valută cu sumele datorate. în ordinea menţionată la pct.7.8, până la stingerea Integrală a creanţei, şi autorizează banca să efectueze operaţiuni de schimb valutar în acest sens") şi cele ale art.7.6 lit. a) şi lit. b) ["Banca este autorizată de către deținător să înregistreze automat în debitul Contului de card sumele care reprezintă: a) valoarea tranzacțiilor prin care s-a făcut plata bunurilor/serviciilor achiziţionate sau de eliberare de numerar valabile pentru care au fost utilizate cârdurile emise Utilizatorilor; b) taxe, comisioane si dobânzi datorate băncii"!, dispoziţii contractuale fundamentale care indică prioritățile stabilite de instituţia bancară (plata taxelor, comisioanelor si dobânzilor datorate) şi ordinea distribuirii acestora din fondurile plătite de subsemnat în intervalul 7 septembrie 2006 - 23 mai 2011, în cuantum total de 2214 lei. Altfel spus, prioritar pentru reprezentanţii X SA a fost să rețină suma de 1673,13 lei [reprezentând: comision de gestiune a liniei de credit card co-brand (122,33 lei), comisioane întârziere plăţi (în cuantum total de 1433,20 lei), comision consultare Biroul Român de Credit (5 lei), comision deschidere cont (2,50 lei), comision emitere card principal (12,50 lei), comisioane de mentenanță anuală (în cuantum total de 72 lei), comision de administrare anuală card (24 lei), comision de eliberare numerar (1,40 lei) şi comision interogare sold (0,20 lei)], diferența de 540,87 lei (rezultată din plăţile efectuate de subsemnat) constituind-o, în opinia instituţiei bancare, amortizarea lunară a dobânzilor creditului.

Contestatorul a promovat încă din etapa redactării răspunsului la întâmpinarea depusă de reprezentanţii X SA în data de 24 aprilie 2019, raționamentul - întemeiat pe coroborarea dispoziţiilor Contractului de credit nr. ........../11.08.2006, şi anume prevederile art.7.8, ale art.7.20 şi cele ale art,7.6 lit. a) şi lit. b) cu prevederile art.7.16 şi art.6.1 lit. i), prin raportare la statuările art. 251 (Lipsa îndatoririi de a proba) C.proc.civ. ("Nimeni nu este ţinut de a proba ceea ce Instanţa este ținută să la cunoştinţă din oficiu") - potrivit căruia reprezentanţii BCR SA au direcționat fondurile depuse de subsemnat (în cuantum total de 2214 lei) în Intervalele de timp 7 septembrie 2006 -19 decembrie 2007 (în valoare de 1164 lei), respectiv 8 martie 2011 -23 mai 2011 (în sumă de 1050 lei), înspre acoperirea unor comisioane veroase şi dobânzi penalizatoare (astfel cum se poate deduce din simpla analiză a înscrisurilor ataşate de funcţionării X SA la întâmpinarea depusă - anexele intitulate "Plăți", "Comisioane" şi "Dobânzi").

Asemenea clauze sunt considerate abuzive chiar şi fără existenţa acestui tipar în lista-anexa, întrucât restrâng dreptul consumatorului de a invoca excepţia de neexecutare a contractului. C.J.U.E. a arătat (Hotărârea din 16 ianuarie 2014, pronunţată în cauza Constructora Princlpado) că, în analiza de fond a caracterului abuziv, trebuie apreciate şi consecinţele pe care clauza le poate avea în cadrul dreptului aplicabil contractului, ceea ce implică o examinare a sistemului juridic național.

De remarcat dubla impunere şi integrarea anuală în calculul DAE a cuantumului comisionului de consultare a bazei de date a Biroului Român de Credit, a cuantumului comisionului de deschidere a contului de card, a cuantumului comisionului de emitere a cârdului şi a cuantumului comisionului de gestiune a liniei de credit, după cum rezultă din Punctul IV "La Secțiunea III, definiția Dobânzii Anuale Efective (DAE1 este următoarea: Dobânda Anuală Efectivă (DAE) - costul total al liniei de credit la consumator, exprimat în procent anual din valoarea creditului total acordat. în DAE sunt incluse: dobânda anuală, comisionul de consultare a bazei de date a Biroului de Credit, comisionul de deschidere a contului de card, comisionul de emitere a cârdului, comisionul de gestiune a liniei de credit"], care a substituit definirea Dobânzii Anuale Efective (DAE) din Definirea termenilor utilizați în contract/act adiţional din Secțiunea III [Clauze contractuale privind emiterea cârdului de credit X şi acordarea liniei de credit prin intermediul contului aferent acestui card] ["Dobânda Anuală Efectivă (DAE) - costul total al liniei de credit la consumator, exprimat în procent anual din valoarea creditului total acordat. în DAE sunt incluse: dobânda anuală, comisionul de consultare a bazei de date a Biroului de Credit, comisionul de deschidere a contului de card, comisionul de emitere a cârdului"].

În data de 14 august 2006, Banca Comercială Română SA a aplicat comisioanele invocate (comision de consultare a bazei de date a Biroului Român de Credit, comision de deschidere a contului de card, comision de emitere a cârdului şi comision de gestiune a liniei de credit) şi a debitat din soldul împrumutatului - conform Extrasul de cont emis de X SA la data de 31 august 2006 - suma de 142,33 lei, constând în: comision de gestiune a liniei de credit card co-brand (în valoare de 122,33 lei); comision de deschidere a contului de card (în sumă de 2,50 lei); comision de emitere card (în sumă de 12,50 lei); comision necesar pentru verificarea situaţiei deținătorului în baza de date a Biroului de Credit (în valoare de 5 lei).

Includerea comisionului de comisionului de gestiune a liniei de credit card co-brand (în valoare de 122,33 lei) în cuantumul dobânzii anuale efective, precum şi neprimirea de către reclamant a graficului de rambursare în cadrul căruia s-a stipulat valoarea comisionului respectiv nu înlătură caracterul neinteligibil al clauzelor care îl prevăd, având în vedere că nu s-a precizat în contract motivația perceperii acestor sume, pentru ca astfel consumatorul să aibă posibilitatea de a prefigura contraprestația băncii în schimbul sumei de bani achitate cu acest titlu. Ca atare, se poate considera că obligaţia de plată a comisionului de gestiune a liniei de credit card co-brand reprezintă o obligaţie fără cauză, care nu poate fi considerată în aceste condiţii uşor inteligibilă.

Prin urmare, în cazul constatării caracterului abuziv al unei clauze ce prevede obligaţia consumatorului de plată a unor penalităţi de întârziere, precum şi cuantumul acestora, instanţa trebuie să lase fără efect clauza prin anularea ei totală, şi nu doar parțială, până la o limită a penalităţilor considerată rezonabilă. Acest dezechilibru este transmis în suportarea în întregime a riscului valutar de către împrumutat, risc valutar ce nu este reglementat în nici un fel în Contractul de credit nr. ........../11.08.2006, raportarea creditului la moneda EURO şi ajustarea dobânzii lunare de plată în funcţie de evoluția parității EUR/RON ducând Ia un efort financiar considerabil din partea consumatorului, acesta fiind obligat la plata unor valori ale dobânzii configurate speculativ, în contradicţie cu reglementările legale.

Apelantul a susținut ca prima instanță nu s-a pronunţat asupra nulităţii absolute a Contractului de credit nr. ........../11.08.2006, invocată de contestator prin răspunsul la întâmpinarea depusă de X SA în data de 24 aprilie 2019. De asemenea a susținut că prima instanța  nu a soluţionat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi excepţia lipsei calităţii procesuale active şi pasive, invocate cu prioritate de reclamant prin răspunsul la întâmpinarea depusă de presupușii cesionari Y şi Y SRL. Având ca punct de reper inclusiv reglementările celor două soluții pronunţate de ÎCCJ -Decizia nr. ............/04.04.2016 şi Decizia nr. .........../19.03.2018 -, subsemnatul a invocat cu prioritate, pe cale de excepţie, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a ipoteticilor creditori cesionari X si Y si Y 5RL - în faza de executare silită efectuată de către X în Dosarul de executare nr. ................/E/2018, cu consecinţa anulării executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate; excepţia lipsei calităţii procesuale active şi pasive a presupușilor creditori cesionari Y şi Y SRL - în faza de executare silită efectuată de către X în Dosarul de executare nr. ................/E/2018, cu consecinţa anulării executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate, precum şi în etapa încuviințării executării silite demarate de X în Dosarul de executare nr. ................/E/2018, soldată cu încheierea nr. .........., pronunţată la data de 18 mai 2018 de Judecătoria Târgu Jiu; excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi excepţia lipsei capacităţii procesuale de exercițiu; excepţia lipsei interesului. Cât priveşte împuternicirea avocaţială emisă de X", prin care se apără interesele în faţa instanţei a presupusului creditor cesionar X (în numele căruia s-a redactat întâmpinarea), aceasta conţine distorsiuni, evidenţiate de subsemnat în răspunsul la întâmpinare depus în data de 24 aprilie 2019. În plus, nu este anexat un exemplar în copie certificată conform cu originalul a presupusului Contract de Asistenţă Juridică (deținând, teoretic, numărul de înregistrare 28 şi fiind datat 1 februarie 2019), ipotetic încheiat între presupușii creditori cesionari Y şi Y SRL -, pe de o parte, şi X", pe de altă parte, fapt care încalcă dispoziţiile legale statuate în analiza conceptuală a lipsei dovezii calităţii de reprezentant.

Prima instanţă a respins fără o motivare întemeiată nulitatea relativă a raportului de expertiză contabilă invocată de contestator pentru termenul din 22 ianuarie 2020, respingând totodată precipitat şi fără suport juridic a obiectiunilor  la raportul de expertiză, depuse de apelantul reclamant la data de 8 ianuarie 2020. Apelantul a susținut că  instanţa era obligată să transmită expertului desemnat exemplarul obiecţiunilor la raportul de expertiză destinat acestuia, în vederea formulării pentru termenul următor a răspunsului la obiecțiuni (eventual, refacerea raportulului de expertiză contabilă, etc.)

Prima instanţă a obligat în solidar intimaţii la restituirea parțială a cheltuielilor de judecată la valoarea modică de 170 lei. Promovate în virtutea dispoziţiilor art.451 ,ale art.452 (  şi ale art.453 C.proc.civ., cheltuielile de judecată solicitate de reclamant şi dovedite prin înscrisurile depuse s-au ridicat la suma totală de 1382.86 lei  constând în: onorariu consultanță Societatea Civilă Profesională de Avocați "X", în cuantum de 150 lei: taxa privind eliberarea informaţiilor referitoare la inexistența X SA în baza de date a X la nivel național, în valoare de 20 lei: cheltuielile aferente fotocopiilor şi printurilor efectuate de subsemnat în cauza de faţă, în valoare totală de 187.40 lei: taxele aferente înființării şi a viitoarei desființări a popririi asupra conturilor bancare (în RON şi EURO) deschise de subsemnat la X SA, în cuantum total de 30 lei: taxele aferente înființării şi a viitoarei desființări a popririi asupra conturilor bancare deschise de subsemnat la X SA, In cuantum total de 100 lei: contravaloare călătorie, în data de 20 noiembrie 2018, pe traseul Bucureşti - Târgu Jiu, în sumă de 56 lei: contravaloare călătorie, în data de 20 noiembrie 2018, pe traseul X - X, Tn sumă de 56 lei; cheltuielile aferente rechizitelor şi biroticii utilizate de subsemnat pe parcursul derulării cauzei de faţă (18 iunie 2018-22 ianuarie 2020), în valoare totală de 69.09 lei; cheltuielile aferente cu procurarea materialelor didactice necesare pregătirii în condiţii optime a apărării subsemnatului în cauza de faţă - promovate în spiritul dispoziţiilor art.6 CEDO, coroborate cu reglementările art.13 (Dreptul la apărare) alin.(l)-(3) C.proc.civ., cheltuieli care sunt asimilate perceperii onorariului avocat, subsemnatul suplinind prin procurarea materialelor didactice respective reprezentarea în faţa instanţei prin intermediul unui avocat -, în valoare totală de 714.37 lei.

 În dovedirea apelului, a solicit reanalizarea de către instanţa de apel a punctelor de vedere (inclusiv segmentul atât de complex al identificării, analizării şi interpretării clauzelor contractuale considerate ca fiind abuzive în Contractul de credit nr. ........../11.08.2006) exprimate cu ocazia dezbaterii cauzei în faţa primei instanţe (contestaţia la executare formulată în data de 18 iunie 2018, întregită cu întregul arsenal de apărări promovate pe parcursul cercetării procesului (note de apărare; note de şedinţă; răspunsuri la întâmpinările înaintate de intimatele Y, Y şi Y SRL - şi X; contestaţia la cesiunea de creanţe efectuată de X şi X şi X; reanalizarea probatoriului administrat la fond (proba cu înscrisuri şi raportul de expertiză cu specialitatea contabilitate) şi, dacă va fi necesar, refacerea acestuia (inclusiv a raportului de expertiză cu specialitatea contabilitate) şi, dacă este util, completarea acestor probe ori administrarea de probe noi (interogatoriul societăţilor intimate X SRL şi Y SA, precum şi a presupusului traducător X).

Prima instanţă a evitat administrarea probei privind interogatoriul societăţilor intimate şi a presupusului traducător X [probă promovată în temeiul art.351 (încuviinţarea interogatoriului) C.proc.civ. şi art.355 (Luarea interogatoriului persoanelor juridice) alin.(l) C.proc.civ. şi solicitată de reclamant în contestaţia la executare].

În concluzie, apelantul  a solicit reformarea hotărârii primei instanţe prin schimbarea în parte a hotărârii apelate (cu prioritate, motivele de apel referitoare la identificarea, analizarea şi interpretarea clauzelor contractuale considerate ca fiind abuzive în Contractul de credit nr, ........../11.08.2006, la nulitatea absolută a Contractului de credit nr. ........../11.08.2006, precum şi la restituirea integrală a cheltuielilor de judecata în valoare de 1382,86 lei, actualizate pe parcursul derulării etapei apelului) sau, dacă este cazul, a trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe sau a reţinerii procesului spre rejudecare .

Prin apelul declarat de apelantul contestator X, împotriva încheierii nr. ........ din data de 11.03.2020, a arătat că apreciază ca  parţial nelegală această încheiere de completare a dispozitivului încheiere finală (Dezinvestire) Civilă nr. ....../2020 la data de 05.02.2020. Apelantul a arătat că, astfel cum rezultă din simpla analiză a textului cererii, acţiunea a fost concepută şi promovată de intimata X SA strict în interpretarea dispoziţiilor art. 444, fiind respinsă justificat de către instanţă ca neîntemeiată.

 Apelantul a susținut că  prima instanţă a inventat şi a integrat în mod abuziv în motivarea încheierii finale civile nr. ........../2020, soluţionarea unei presupuse cereri de lămurire dispozitiv, instituţia bancară nepromovând vreo acţiune distinctă în sensul prevederilor art. 443 alin. 1 Cod procedură civilă, şi anume cereri privind lămurirea/înlăturarea dispoziţiilor potrivnice din hotărârile judecătoreşti. Pe parcursul dezbaterii cauzei la termenul de judecată din data de 11 martie 2020, şi-a susţinut punctele de vedere, opinând că instanţa a fost investită cu soluţionarea unei acţiuni formulate de X SA şi care se încadrează strict în interpretarea dispoziţiilor art. 44 alin. 1 Cod procedură civilă, neexcitând nici un indiciu al vreunei solicitări exprese din partea intimatei X SA cu privire la înlăturarea unei cereri sau a unui capăt de cerere formulate în temeiul normelor art. 443 alin. 1 Cod procedură civilă.Întrucât în cuprinsul alin. 1 se precizează expres că se poate cere lămurirea dispozitivului sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice, rezultă că omisiunea pronunţării asupra unei cereri nu poate fi acoperită de instanţă din oficiu, în lipsa unei cereri de lămurire a dispozitivului sau de înlăturare a dispoziţiilor potrivnice formulate de cel interesat. Ca atare, instanţa nu poate dispune lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ale propriei hotărâri din oficiu, ci doar la cererea uneia dintre părţi.

Pe această cale, a solicitat obligarea pârâtei banca X SA la plata cheltuielilor de judecată, conform dispoziţiilor art. 451 alin. 1 – 4 Cod procedură civilă, ale art. 452 Cod procedură civilă şi ale art. 453 alin. 1 -2, Cod procedură civilă.

În dovedirea apelului, a solicitat reanalizarea de către instanţa de apel a punctelor de vedere exprimate cu ocazia dezbaterii cauzei în faţa primei instanţe şi reanalizarea probatoriului administrat la fond ( proba cu înscrisuri).

În concluzie, a solicitat schimbarea în parte a hotărârii apelate, sau, dacă este cazul, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe sau reținerea cauzei spre rejudecare.

Prin apelul declarat de apelantele intimate Y şi Y SRL, împotriva încheierii nr. ......... din data de 05.02.2020 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. ........./318/2018, încheiere pe care o consideră netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte soluţia de admitere în parte a contestaţiei la executare formulată de către contestator, prin constatarea ca prescris a dreptului de a obţine executarea silită în baza titlului executoriu pus în executare, solicitând admiterea apelului şi modificarea încheierii în sensul respingerii contestaţiei la executare formulată de contestator, ca urmare a respingerii tuturor motivelor şi cererilor acestuia.

În motivarea apelului s-a arătat că, prin încheierea nr. .......din 05.02.20220, instanţa, în mod vădit greşit, a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi a anulat toate formele de executare silită din dosarul ......../E/2018 al X, deşi a dovedit prin înscrisuri faptul că termenul de prescripție nu s-a împlinit niciodată, executarea silită fiind demarată în interiorul termenului de 3 ani, prevăzut de lege. Instanţa a admis excepţia prescripţiei, neținând cont de înscrisurile depuse la dosar, care dovedesc faptul că în prezenta speţă nu a operat prescripția, termenul fiind întrerupt, deşi menţionează faptul că dovezile au fost depuse la dosar şi neținând cont, în mod vădit, de dispoziţiile legale aplicabile. Pentru a admite excepţia prescripţiei instanţa a reţinut ca  primă cerere de executare silită din anul 2012, ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. ......../E/2012 al X, a încetat  prin procesul verbal din 11.06.2015, ce a dispus încetarea executării silite în baza art. 375 ind. 5 lit. b din Codul de procedură civilă de la 1865.În atare situaţie, cererea depusă la data de 10.05.2018 la X nu poate fi considerată o cerere de continuare a executării silite, deoarece executarea silită anterioară încetase, astfel că cererea din 10.05.2018 este o nouă cerere de executare silită (...)”.

Apelanta a susținut că cele reţinute de instanţă nu au temei legal, neregăsindu-se în dispoziţiile legale aplicabile. Apelanta a arătat că, pentru a opera prescripția dreptului la executare silită, nu este necesara  ca cererea depusă la data de 10.05.2018 la X să fie o cerere de continuare a executării silite. In prezenta speţă data la care s-a născut dreptul de a cere executarea silita este data de 02.06.2011, aceasta data reprezentant data la care contestatorul a achitat ultima plata voluntar. La data de 10.09.2012 a fost demarata executarea silita împotriva contestatorului, in baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. ........../11.08.2006, deschizandu-se dosarul de executare nr. .........../E/2012, înregistrat pe rolul X. Prescripția  se întrerupe printr-un act începător de executare. Având in vedere ca cererea de executare silita înregistrata pe rolul X sub nr. ......../E/2012, reprezintă un act începător de executare, rezulta ca termenul de prescripție extinctiva de 3 ani a fost întrerupt.  Executarea silita efectuata in dosarul ......../E/2012 aflat pe rolul X .........../E/2012 a încetat la data de 11.06.2015, din motive de insolvabilitate.De la data de 11.06.2015 a început sa curgă un nou termen de prescripție, întrerupt la data de 07.05.2018, când a fost formulata o noua cerere de executare către X, deschizandu-se dosarul de executare nr. .........../2018. A anexat atat procesul verbal de incetare a executării demarata de X in dosarul nr. ........../ E/2012 cat si cererea de executare înregistrata pe rolul X. Instanţa, neținând cont de actele depuse la dosar si de aplicarea corecta a dispoziţiilor legale, retine faptul ca „din probatoriul administrat in prezenta cauza, nu rezulta ca a intervenit vreunul dintre cazurile de întrerupere prevăzute de art. 709 C.pr.civ." Dovada întreruperii prescripţiei fiind depusa la dosar.

Cu privire la cele citate mai sus, a menţionat: in primul rând faptul ca dispoziţiile aplicabile in prezenta speţă in ceea ce priveşte prescripția extinctiva sunt cele prevăzute in Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, având in vedere data încheierii contractului de credit si anume data de 11.08.2006; în al doilea rând, chiar si in situaţia in care aplicabile ar fi dispoziţiile prevăzute la art. 709 C.pr.civ. cursul prescripţiei tot ar fi fost întrerup pe data de 10.09.2012, data primei cereri de executare silita, pana la încetarea executării silite in data de 11.06.2015, data încetării executării silite, din motive de insolvabilitate.

Sintetizând cele expuse anterior, a solicitat admiterea apelului si sa se schimbe incheierea apelata in sensul respingerii contestaţiei la executare.

In drept, a invocat disp. art. 466 si urm., 480 alin. 2 C.P.C.

In dovedire a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens in care a ataşat împuternicire avocaţiala.

In temeiul art. 583 Noul Cod de Procedura Civila, a solicitat judecarea in lipsa.

La data de 01.02.2021 intimata X  a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor declarate: împotriva încheierii finale civile (dezinfestare) nr. .........../05.02.2020, conform căreia prin admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită de către creditorul urmăritor Y, Y, s-au anulat acte de executare silită emise în dosarul execuțional nr. ................/E/2018 al X; împotriva încheierii nr. ........./11.03.2020, prin care se lămurește dispozitivul încheierii anterior indicate, în sensul că obligă în solidar intimaţii X SRL, Y la plata cheltuielilor de judecată de 170 de lei; împotriva încheierii finale nr. .........../03.06.2020, prin care se respinge cererea de completare dispozitiv şi cererea de lămurire dispozitiv, formulată de către contestatorul apelant.

Pe cale de urmare, a solicitat menţinerea încheierilor la care a făcut trimitere, ca legale şi temeinicie. Fără cheltuieli de judecată în această fază procesuală. Au fost invocate excepțiile netimbrării apelurilor și a tardivității apelurilor  formulate de apelantul X  . Apelul formulat prin care se critica soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte valabilitatea /titlului executoriu ( contract de, credit bancar), pe calea contestaţiei la executare, este nefondat.Instanţa care soluţionează contestaţia la executare se limitează să cerceteze dacă actele de executare, se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale privind executarea silită/ sau, când este cazul, stabileşte întinderea, înțelesul ori aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută.

În privința contestaţiei la titlu însă, finalitatea urmărită este aceea că executarea silită să fie efectuată întocmai cu titlul executoriu, fără a pune în discuţie fondul dreptului.Motivele invocate de contestatorul apelant X antamează însăși validitatea titlului executoriu – contract de credit, pentru că finalitatea urmărită este aceea a desființării clauzelor contractuale apreciate ca abuzive şi subsecventă a executării silite pornite în temeiul acestuia, nicidecum o clarificare a unor clauze contractuale perfect valabile, dar ambigue sub aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării.

  In primul rând, trebuie subliniat că din dispoziţiile art. 713 alin. (2) C.proc.civ. rezultă că, în ceea ce priveşte admisibilitatea formulării apărărilor de fond în cadrul contestaţiei la executare atunci când executarea, este făcută în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească sau arbitrată, trebuie făcută distincția între apărările de fond care vizează desfiinţarea actului juridic constatat prin înscrisul care constituie titlul executoriu şi alte apărări de fond care nu vizează desfiinţarea actului juridic constatat prin titlul executoriu, ci, de exemplu, stingerea obligației constatate prin titlul executoriu.

In ceea ce priveşte apelul declarat împotriva încheierii civile nr. ........../11.03.2020, s-a arătat că raportat la prevederile art. 645 Cod proc.civila, conform cărora părţi in procedura execuționala dedus judecaţii, dosar nr. ................/E/2018 al X, sunt creditorul si debitorul, iar clientul este cesionat din anul 2011, banca fiind terţ in procedura instrumentata, apreciază ca prima instanţa în mod judicios a lămurit dispozitivul încheierii in ceea ce priveşte obligaţia de plata a cheltuielilor de judecata, cu trimitere la prevederile art. 451 -453 Cod proc.civila.

Pe cale de urmare, a solicitat să se dispună respingerea apelului declarat si motivat împotriva încheierii din data de 11.03.2020.

De asemenea, în ceea ce priveşte apelul formulat încheierii finale civile nr. ............./03.06.2020 s-a arătat că, completarea hotărâri este limitata legal de situaţiile în care prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

In condiţiile în care prima instanţa a reţinut ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de legiuitor pentru constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea sfiita de către creditorul cesionar, nu se mai impunea analiza motivelor subsecvente de contestaţie la executare, ceea ce nu poate duce la necesitatea completării sau lămuriri dispozitivului încheierii finale civile (dezinvestire) nr. ............/05.02.2020.

De altfel, poziția părtii adverse de a solicita şi completarea, respectiv lămurirea dispozitivului, dar si exercitarea caii de atac împotriva dispozitivului pe aceleaşi considerente, apreciază ca nu pot coexista, iar argumentarea data reprezintă veritabile motive de apel, supuse analizei instanţei de control judiciar prin apelul declarat in data de 27.03.2020.

Pe cale de urmare, instanţa de fond a apreciat ca nu sunt îndeplinite exigentele art. 443-444 Cod proc. civila, pentru completarea sau lămurirea dispozitivului invocat, motive ce subzista si in prezenta cale exercitata, si se impune a fi respinsa.

Având în vedere cele ce preced, a solicitat respingerea apelurilor declarate si motivate de către apelantul contestator X, fără cheltuieli de judecată.

La data de 08.02.2021 apelanta intimată X a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 283,01 lei.

La data de 08.02.2021 apelantul contestator X a depus la dosar întâmpinare la cererea de apel formulară de apelantele intimate X şi Y SRL .

Intimatul a arătat că,  în temeiul dispoziţiilor art. 247 (Invocare) alin.(l)-(3) C.proc.civ., invocă, pe cale de excepţie: a) excepţii de procedură: excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant excepţia tardivităţii (inclusiv decăderea); excepţia netimbrării; excepţia perimării; excepţia litispendenței (dacă va fi cazul); excepţia conexității (dacă va fi cazul); excepţia disjungerii (dacă va fi cazul); b) excepţii de fond: excepţia de neîndeplinire a procedurii prealabile; excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi excepţia lipsei capacităţii procesuale de exercițiu; excepţia lipsei interesului; excepţia lipsei calităţii procesuale active; excepţia lipsei obiectului cererii; excepţia autorităţii de lucru judecat; excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; excepţia inadmisibilității. S-a arătat că  este cert faptul că apelantele-intimate Y şi X acţionează ca societăţi comerciale înregistrate administrativ şi fiscal în Potsdam (Germania), respectiv Nicosia (Cipru) şi nu prezintă dovada - în conformitate cu legea română - a existenței unor entități cu statut de filiale. 

Conform notificării cesiunii de creanţe (emisă în data de 21 decembrie 2018 şi comunicată pe adresa de domiciliu a subsemnatului în data de 4 ianuarie 2019) - înscris anexat contestaţiei la cesiune creanţe formulată de subsemnat şi depusă la dosarul cauzei în data de 30 ianuarie 2019 - actualii, apelanţi-intimaţi X şi X susțin că au desemnat pe X SRL să "recupereze creditele existente împotriva dvs. astfel cum au fost indicate mai sus" (pagina 1, paragraful nr. 4), deşi nu au anexat la dosarul cauzei, în original sau în copii legalizate conform cu originalele, un contract de mandat sau o procură în acest sens, 

De subliniat faptul că a invocat, în faţa primei instanţe, lipsa legalităţii respectivului înscris: În speţă, nu prezintă nici o relevanţă evocarea împuternicirii avocațiale (care nici măcar nu era anexată cererii de apel) de către reprezentantul convenţional ai apelantelor-intimate X şi X, o simplă completare olografă a foii tipizate efectuată după cum dictează interesul părţilor şi al autorului redactării cererii de apel.

Devine prioritară transmiterea unui exemplar în copie certificată conform cu originalul a presupusului Contract de Asistentă Juridică ipotetic încheiat între presupușii cesionari X şi X, pe de o parte, şi Cabinet de Avocat "X", pe de altă parte, cu scopul verificării temeinice de către instanţa de apel a specimenelor de semnătură olografă ale reprezentanţilor celor două entități, a specimenelor de ștampilă utilizate în perfectarea respectivului contract, a apostilelor aferente respectivului contract şi, în linii mari, a identificării cadrului legal în care s-a încheiat ipoteticul contract de asistenţă juridică.

Însăși esența analizei conceptuale a lipsei dovezii calităţii de reprezentant constă în verificarea temeinică a ipoteticului Contract de Asistenţă Juridică, presupus încheiat între Cabinet de Avocat "X" şi pretinșii cesionari Y şi Y, şi nu cercetarea sumară a unei îndoielnice împuterniciri avocațiale.

Pentru a evita incidenţa celor două hotărâri pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - este vorba de Decizia nr. ........ din data de 4 aprilie 2016 şi Decizia nr. ......... din data de 19 martie 2018, obligatorii la nivel național şi prin eludarea cărora se încalcă norme de ordine publică -, avocatul apelantelor-intimate Y şi Y încearcă o "cascadorie", susținând (fără a proba temeinic şi legal prin prezentarea şi anexarea la cererea de apel sau la dosarul cauzei a unui contract de asistenţă juridica) faptul că este reprezentantul convenţional al respectivelor apelante-intimate, deşi din analizarea succintă a notificării cesiunii de creanţe (emisă în data de 21 decembrie 2018 şi comunicată pe adresa de domiciliu a subsemnatului în data de 4 ianuarie 2019) - înscris anexat contestaţiei la cesiune creanţe formulată de subsemnat şi depusă la dosarul cauzei în data de 30 ianuarie 2019 - reiese clar faptul că actualii apelanţi-intimaţi Y şi Y au desemnat reprezentantul convenţional Y SRL să "recupereze creditele existente împotriva dvs., astfel cum au fost indicate mai sus" (pagina 1, paragraful nr. 4).

Concomitent si derivabil din argumentele prezentate în punctele nr. 2 si nr. 3, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă si excepţia lipsei capacităţii procesuale de exercițiu.

 Întrucât apelantelor-intimate Y şi Y le sunt aplicabile principiile generale referitoare la capacitatea procesuală în faza judecăţii propriu-zise şi, prin prisma argumentelor prezentate de subsemnat în punctul nr. 2 (Excepţia lipsei calităţii procesuale active) şi punctul nr. 3 (Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant) din secțiunea dedicată invocării excepțiilor procesuale, devine evident faptul că apelantele-intimate X şi Y sunt lipsite atât de capacitatea procesuală de folosinţă, cât şi de capacitatea procesuală de exercițiu (în cea mai optimistă situaţie, apelantele-intimate au restrânsă capacitatea procesuală de exercițiu, aplicându-se prevederile dreptului comun privind reprezentarea, asistarea ori autorizarea).

Concomitent, excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile si excepţia tardivităţii trimiterii, în data de 13 ianuarie 2021, a apelului declarat de apelantele-intimate X si X către instanţa ierarhic superioară. Tribunalul Gorj 

Aşadar, cel târziu în data de 19 august 2020 [data ulterioară împlinirii termenului (18 august 2020) în apelul exercitat în data de 10 august 2020 împotriva încheierii - îndreptare eroare materială civilă (pronunţată fa data de 22 iulie 2020 de Judecătoria Târgu Jiu - Secţia Civilă)], şi nu după aproximativ cinci luni 119 august 2020 - 13 Ianuarie 2021). factorii responsabili ai Instanţei competente, Judecătoria Târgu Jiu - Secţia Civilă aveau obligaţia efectuării actului de procedură {Adresă trimitere dosar în calea de atac, emisă de Judecătoria Târgu Jiu) constând în înaintarea apelurilor exercitate de părţi în Dosarul nr. 9345/318/2018, împreună cu dosarul de fond, către forul competent (Tribunalul Gorj).

 Concomitent, excepţia tardivităţii {inclusiv decăderea} si excepţia autorităţii de lucru judecat.

Motivarea apelului exercitat de intimatele X şi X se limitează la cosmetizarea şi "repovestirea" apărărilor formulate de presupusul cesionar X SRL, prin avocat X, în paginile 5-10 ale întâmpinării depuse în faţa primei instanţe şi rezumarea Secțiunii nr. II din încheierea Finală (Dezinvestirea) Civilă nr. ....../2020 , pronunţată la data de 5 februarie 2020 de Judecătoria Târgu Jiu - Secţia Civilă în Dosarul nr. ........./318/2018 (paginile 24-25). Practica judiciară constantă a înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie indică faptul că nu constituie motivare de apel reluarea in extenso a apărărilor expuse sau inserate în cuprinsul întâmpinării depuse în faţa primei instanţe. Motivele de apel trebuie să fie enunțate într-o manieră concisă, de natură să permită observarea criticilor pertinente şi esenţiale aduse hotărârii apelate.

Intimatul a susținut că nu există nici o dovada că subsemnatul ar fi efectuat în data de 2 iunie 2011 o plată în contul respectivului contract de credit. Răspunsul la întâmpinare depus în data de 23 august 2018 contestatorul a demontat şi probat cu înscrisuri viabile susținerile inserate în întâmpinarea formulată de intimata X SRL, iar prin notele de apărare depuse în data de 31 august 2018, în data de 20 septembrie 2018 şi în data de 15 octombrie 2018 a adus noi argumente probante, utile dezbaterii fondului cauzei, respectiv a combătut prin argumente pertinente şi mijloace probante toate înscrisurile existente în Dosarul de executare nr. .........../E/2012, aflat pe rolul X [dosar de executare solicitat de prima instanţă la termenul de judecată din data de 7 septembrie 2018; a se vedea, în acest sens, încheierea de şedinţă publică din data de 7 septembrie 2018 (pagina 3 - paragraful nr.9)].

Penalizând logica frântă a apelantelor-intimate, subsemnatul evidențiază faptul că, inclusiv din punct de vedere cronologic, nu era posibilă efectuarea unei plaţi în data de 2 iunie 2011 în contul Contractului de credit nr. .........../11.08.2011: prin Extrasul de cont nr. ..........., datat 31 mai 2011, X SA a anunțat unilateral, abuziv şi nejustificat vânzarea unei creanţe disproporționat de mari, în valoare de 5932,50 lei (înscris anexat la dosarul cauzei încă din etapa dezbaterii fondului); în data de 31 mai 2011 s-a perfectat Contractul de Cesiune de Creanţe între X SA şi Y SRL; în data de 6 iunie 2011 presupusul cesionar X SRL susţine că ar fi redactat o notificare pe care ar fi expediat-o în data de 14 iunie 2011 pe noua adresă de domiciliu a subsemnatului.

Însăşi reprezentanţii X SA au confirmat - prin înscrisurile probante depuse pentru termenul de judecată din data de 13 martie 2019, la solicitarea primei instanţe, şi înscrisurile ataşate întâmpinării înaintate în data de 24 aprilie 2019 (şi anume anexele intitulate "Plăti". "Dobânzi", "Comisioane" şi "Cumpărături") - faptul că ultima plată efectuată de subsemnat în contul Contractului de credit nr. ........../11.08.2006 s-a înregistrat în data de 23 mai 2011 (conform foii de vărsământ nr. ......., emisă de X SA la data de 23 mai 2011, înscris probant pe care subsemnatul l-a anexat contestaţiei la executare depusă în data de 18 iunie 2018 şi aflat la dosarul cauzei).

Astfel, instanţa de fond a reţinut corect faptul că din data de 23 mai 2011 (data ultimei plăţi efective, efectuată în contul Contractului de credit nr. ........../11.08.2006, conform foii de vărsământ nr. ..............., emisă de X SA la data de 23 mai 2011), s-a născut dreptul pretinsului creditor de a cere executarea silită a obligației devenită scadentă în data de 11 august 2011, în baza Contractului de credit nr. ........../11.08.2006, termenul de prescripție începând să curgă de la data efectuării ultimei plaţi de către împrumutat, în temeiul contractului respectiv de credit.

 Intimata X SRL s-a complăcut într-o stare de indiferență şi pasivitate faţă de solicitările instanţei de fond, apelantele-intimate X şi X fiind astfel decăzute din postura de a invoca "noile"(în acelaşi timp, vechile) motive de fapt şi de drept integrate în "cosmetizata" cerere de apel. în concluzie, cererea de apel cu motive formulată de apelantele-intimate X şi X se bucură, conform dispoziţiilor art.430 (Autoritatea de lucru judecat) alin.(l)-(2) Cprocciv, de autoritatea lucrului judecat, devenind aplicabile prevederile art.431 (Efectele lucrului judecat) alin.(l)-(2) Cprocciv.

Trebuie evidențiat faptul că, atât în etapa scrisă, cât şi în faza cercetării fondului cauzei la prima instanţă, intimatele X SRL, X şi X - prin reprezentant convenţional X SRL - au omis invocarea excepţiei tardivităţii şi a decăderii asupra excepțiilor invocate, a motivelor de fapt şi de drept şi a apărărilor formulate de subsemnat în faţa instanţei de fond, astfel încât, sub efectul sancționator al dispoziţiilor art.247 (Invocare) alin.(3) Cprocciv. [(...)"părţile sunt obligate să invoce toate mijloacele de apărare si toate excepțiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute (...)"] intimatele sunt decăzute din dreptul de a le ridica prin cererea de apel, răspunsul la întâmpinare şi pe parcursul dezbaterii cauzei în faţa instanţei de control judiciar.

Concomitent si derivabil din argumentele prezentate în punctele nr. 5 si nr. 6, excepţia lipsei interesului si excepţia lipsei obiectului cererii.

Potrivit art. 32 (Condiţii de exercitare a acţiunii civile) alin.(l) lit. d) Cprocciv., orice cerere poate fi formulată şi susținută numai dacă autorul acesteia justifică un Interes, dispoziţie ce se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor. Prin interes se înţelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a format o cerere de chemare în judecată, o cerere reconvenţională, o cerere de intervenţie voluntară sau forțată, o cale de atac sau orice altă formă de exercitare a acţiunii civile.

Obiectul unei cereri reprezintă pretenția concretă dedusă judecăţii: pretenția concretă a reclamantului în cazul cererii de chemare în judecată, sentinţa de primă instanţă în cazul apelului, sentinţa de primă instanţă sau decizia din apel (în cazul recursului), sentinţa sau decizia atacată cu revizuire sau contestaţie în anulare. Drept condiţii de validitate, obiectul trebuie să fie licit, posibil şi determinat sau determinabil.

Existenţa interesului se apreciază la momentul formulării cererii sau al invocării apărării, în cazul în care, ulterior acestui moment, Interesul nu se mal menţine poate să atragă, eventual, rămânerea fără obiect a cererii sau a apărării.

Având ca reper argumentele prezentate în punctul nr. 5 (Excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii) şi punctul nr. 6 (Excepţia tardivităţii şi excepţia autorităţii de lucru judecat) al secțiunii dedicate Invocării excepțiilor procesuale, se poate constata faptul că lipsa interesului vizează inexistența folosului practic al apelantelor-intimate X şi X. Astfel, interesul nu se mai menţine, atrăgând rămânerea fără obiect a apărărilor formulate de apelantele-intimate în cererea de apel şi, în consecinţă, a rămânerii fără obiect a apelului declarat de X şi X.

Excepţia perimării cererii de apel cu motive declarată de apelantele-intimate X si X.

Dispoziţiile art.416 (Cererile supuse perimării) alin.(l) Cprocciv. ("Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire si orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, în timp de 6 luni") stabilesc situaţiile în care partea se consideră în culpă şi sancționează motivele imputabile acesteia pentru întârzieri în efectuarea actelor de procedură, care depășesc termenul legal de șase luni şi atrag perimarea: când cererea de apel a rămas în nelucrare, într-un interval de timp de șase luni, fără ca partea interesată să întreprindă vreun demers în vederea continuării judecăţii. Astfel, din data de 25 martie 2020 [data depunerii cererii de apel cu motive incluse, potrivit informaţiilor existente pe portal.just.ro . apelantele-intimate X şi X s-au complăcut într-o stare de pasivitate şi dezinteres faţă de soluţionarea cauzei, în faţa instanţei de apel, printr-o decizie definitivă. Evidenţiindu-i conduita omisivă, invocă faptul că partea litigantă nu a formulat. în acest interval, cereri în temeiul art.442 (îndreptarea hotărârii) alin.(l) Cprocciv. sau art.443 (Lămurirea hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii) alin.(l) Cprocciv. ori art.444 (Completarea hotărârii) alin.(l) Cprocciv., pentru a întrerupe cursul perimării cererii de apel, precum şi contestaţie privind tergiversarea cauzei.

Fiind o sancțiune procedurală ce operează de drept, instanţa poate să constate perimarea şi din oficiu, astfel cum rezultă din dispoziţiile art.420 (Procedura perimării) alin.(l) Cprocciv., chiar în lipsa părţilor, însă acestea trebuie să fie legal citate.

Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al apelantelor-intimate X şi X.

Prescripția dreptului material la acţiune reprezintă o sancțiune a neexercitării dreptului subiectiv în termenul legal, care afectează dreptul la acţiune. Neexercitarea dreptului la acţiune în termenul stabilit de lege se sancționează prin intermediul instituţiei prescripţiei dreptului la acţiune care a fost definită ca fiind acel mod de înlăturare a răspunderii civile constând în stingerea dreptului material la acţiune neexercitat în termenul stabilit de lege ori de părţi, după caz, într-o altă definiție, s-a reţinut că pentru dreptul civil, prescripția extinctivă este o sancțiune îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului subiectiv civil sau al altei situații juridice ocrotite de lege, care în condiţiile legii, nu va mai avea posibilitatea de a obţine protecția judiciară a acesteia prin exercitarea dreptului material la acţiune.

 Excepţia tardivităţii depunerii cererii de apel cu motive declarată de apelantele-intimate X si Y, prin reprezentant convenţional, avocat X, urmând a se verifica încadrarea apelului respectiv în termenul legal de exercitare.

Referitor la  prescripția dreptului de a obţine executarea silită, apelantul a susținut că  nu se mai poate proceda la punerea în executare silită a titlului executoriu, împlinirea termenului de prescripție făcând ca orice titlu executoriu să îşi piardă puterea executorie  .

Practica judiciară constantă (a se vedea, în acest sens: Sentinţa Civilă nr. ........., pronunţată la data de 2 aprilie 2015 de Tribunalul Timiş; Sentinţa Civilă nr. ..........., pronunţată la data de 2 aprilie 2015 de Tribunalul Timiş; Sentinţa Civilă nr. ............, pronunţată la data de 25 iunie 2015 de Tribunalul Timiş etc.) relevă faptul că atunci când încetează executarea silită din lipsa bunurilor urmăribile ori din cauza imposibilității de valorificare, nu se întrerupe cursul prescripţiei, executarea silită putând fi reluată în interiorul cursului termenului de trei ani. Aceeaşi interpretare a dispoziţiilor art.3716 CPC 1865 este dată de Tribunalul Ialomiţa, prin Decizia nr. ..........., din data de 26 mai 2015; "Tribunalul constată că la data când creditoarea a formulat o nouă cerere de executare silită, care este constatată în cauză, termenul de prescripție a dreptului intimatei de a solicita executarea silită se împlinise, deoarece executarea silită încuviințată anterior, odată încetată din lipsa de bunuri urmăribile, este lipsită de orice efect sub aspectul cursului prescripţiei, acesta nefiind întrerupt la data încetării executării silite, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond, astfel încât, ulterior acestui moment, să curgă un nou termen de prescripție. Reglementând instituţia încetării executării silite pentru lipsa de bunuri urmăribile, legiuitorul nu a prevăzut în mod expres, ca ulterior încetării executării silite, începe să curgă un nou termen de prescripție, aşa cum prevede în cazul întreruperii prescripţiei, cele două instituţii având reglementări distincte, dar fiind prevăzute şi pe rațiuni diferite".

 Dreptul X SRL, X si X de a cere si obţine executarea silită este prescris

 Raportat la data demarării executării silite de către X în Dosarul de executare nr. ................/E/2018, sunt incidente dispoziţiile Noului Cod de Procedură Civilă, cererea de executare silită formulată de presupusul cesionar X fiind înregistrată la data de 10 mai 2018. Cu privire la perfectarea Contractului de credit nr. .........., încheiat în data de 11 august 2006 între X SA şi subsemnat, şi a Contractului de Cesiune de Creanţe, parafat între X SA X SRL la data de 31 mal 2011 (care devine, automat, data nașterii creanţei), sunt incidente prevederile Codului Civil din 1864.

 Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită în temeiul titlului executoriu-cesiune de creanţă reprezentat de Contractul de credit nr. ........../11.08.2006 este împlinit pe data de 23 mai 2014, în condiţiile intervenim perimării de drept a executării silite demarate de X, la data de 15 octombrie 2012, în Dosarul de executare nr. ......../E/2012, considerându-se că respectiva executare silită este neîncepută.

Ca efect al prescripţiei, titlul executoriu-cesiune de creanţă (Contractul de credit nr. .........../11.08.2011) şi-a pierdut puterea executorie, motiv pentru care, prin încheierea Finală (Dezinvestirea) Civilă nr. ....../2020 {pronunţată la data de 5 februarie 2020 de Judecătoria Târgu Jiu - Secţia Civilă) s-a admis contestaţia la executare formulată de subsemnat în data de 18 iunie 2018. Instanţa de fond era obligată să dispună - în conformitate cu prevederile art.712 (Obiectul contestaţiei) alin.{3) Cprocciv. - inclusiv anularea încheierii nr. 3197, emisă la data de 18 mai 2018 de către Judecătoria Târgu Jiu (motivul nr. 8 al contestaţiei la executare), constatandu-se un impediment la executare.

 Excepţia perimării executării silite funcționează de drept şi din oficiu, executorul judecătoresc deținând obligaţia invocării ei, în conformitate cu prevederile art. 388 alin.(l) CPC 1865. în reglementarea anterioară (Codul de procedură civilă din 1865), excepţia perimării se invoca în acelaşi mod şi în faza de executare silită, organele de executare având obligaţia de a se sesiza din oficiu dacă termenul de perimare a executării silite este intervenit. Dacă termenul a intervenit, ele vor refuza să pornească executarea silită. Excepţia perimării este de ordine publică, aplicându-se posibilitatea organului de executare de a sesiza din oficiu dacă termenul de perimare este deja intervenit.

Ca atare, atât timp cât de la data de 22 Ianuarie 2013 şi până la data de 16 septembrie 2013, respectiv de la data de 16 septembrie 2013 şi până la data de 6 august 2014, respectiv de la data de 6 august 2014 şi până la data de 11 Iunie 2015 a trecut un interval de timp mai mare de șase luni, fără a fi efectuate în aceste perioade acte de executare sau de urmărire, înseamnă că executarea silită, pentru aceste perioade, este perimată de drept, considerându-se că este neîncepută, reţinându-se astfel culpa presupusului cesionar X SRL, care în aceste perioade nu a întreprins nici un demers, excelând în pasivitate şi refuzând chiar să formuleze periodic cereri de continuare a executării silite înaintea împlinirii unui interval de șase luni (aspecte care pot fi constatate din analiza Dosarului de executare nr. ............./E/2012). 

Conform dispoziţiilor art.389 alin.(l) CPC 1865, "dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea el" şi fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia Civilă contestaţia la executare depusă în data de 18 iunie 2018, este posibilă sesizarea instanţei de executare printr-o cerere. De notat că în temeiul art.7 lit. f) şi lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti ["Executorul judecătoresc are următoarele atribuții: (...) f) constatarea unor stări de fapt în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă; (...) I) orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa Iul"], BEJ Şerban Sorin avea obligaţia de a solicita constatarea perimării executării silite pornite în Dosarul de executare nr. ............./E/2012. Astfel, presupusul cesionar X SRL a aderat la conduita omisivă şi pasivitatea imputabilă, lăsând executarea în nelucrare mai mult de șase luni, ceea ce înseamnă că executarea silită efectuată de X în Dosarul de executare nr. ......../E/2012 este perimată de drept, considerându-se că nu a fost declanșată.

 X susținea că în data de 6 august 2014 ar fi initiat instituirea operațiunilor de poprire asupra disponibilităţilor din conturile bancare ale subsemnatului (însă nu ar fi efectuat propriu-zis operațiunea de reținere a lichidităţilor din conturile bancarei), deşi contestatorul - care nu avea cunoştinţă de executarea silită demarată de X în Dosarul de executare nr. .........../E/2012 - şi-a alimentat constant în perioada 25 august 2012 - 27 august 2015 contul bancar personal (...............), deschis din data de 30 noiembrie 2006 la X SA, cu un cuantum total de 3370 lei, aspect demonstrat prin anexarea în copii conform cu originalele a foilor de vărsământ emise de X SA - Sucursala Târgu Jiu în intervalul 25 august 2012 - 27 august 2015, la Dosarul nr. ........./318/2018, ca urmare a depunerii Notelor de apărare în data de 15 octombrie 2018.

Ca autoritate recunoscută în procedura executării silite şi dând curs exercitării atribuţiilor sale, X era obligat, în temeiul dispoziţiilor art.460 CPC 1865 (text de lege ce recunoaşte expres executorului judecătoresc posibilitatea de a sesiza instanţa cu o cerere pentru validarea popririi) să inițieze operațiunea de validare a popririi instituite asupra contului bancar al debitorului deschis la X SA.

 În data de 11 iunie 2015, X "constată" încetarea executării silite printr-un Proces-verbal (lipsit de motivarea în fapt şi în drept si de majorarea cauzei încetării executării silite, iar cauza restituirii si partea de obligaţie ce a fost executată nu sunt menţionate pe titlul executoriu-cesiune de creanţă reprezentat de Contractul de credit nr. ........../11.08.2006). Pretinsul cesionar X SRL şi X au refuzat să prezinte o dovadă aptă, certă şi legală a comunicării prin intermediul Poștei Române (în calitate de antreprenor al X SRL şi X) a Procesului-verbal de încetare a executării silite, atât pe adresa de domiciliu (veche şi/sau nouă) a subsemnatului, cât şi pe adresa X SRL, s-au limitat la aplicarea pe respectivul înscris a unui presupus specimen de ștampilă aparţinând registraturii X. Evident, specimenul de ștampilă nu este inserat în original, fiind rezultatul imprimării prin intermediul unor programe informatice şi multiplicat prin fotocopiere. De asemenea, pentru a evita identificarea cu certitudine a eventualei transmiteri pe adresa pretinsului cesionar X SRL a Procesului-verbal de încetare a executării silite, X SRL şi X au omis intenționat anexarea unei copii - certificată conform cu originalul - efectuată de pe înregistrările Borderoului/Registrului de intrări - ieșiri al X SRL.

Procesul-verbal de încetare a executării silite, emis la data de 11 iunie 2015 de X nu constituie o cauza întreruptivă a termenului de prescripție, neexistând un curs al prescripţiei extinctive care să fie întrerupt. Practica înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie este constantă în această direcție, necesitatea ca actul întreruptiv să intervină în cursul prescripţiei extinctive fiind reafirmată constant în deciziile de speţă. Prin Decizia nr. ............., pronunţată în data de 3 aprilie 2009, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Comercială a statuat: "împrejurarea că pârâta a semnat factura în litigiu nu duce la întreruperea cursului prescripţiei, întrucât problema întreruperii cursului prescripţiei se poate pune cât timp prescripția este în curs şi nu după ce cursul prescripţiei s-a împlinit").

În conformitate cu dispoziţiile art.52 alin.(l) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti ("Executarea silită şi celelalte acte care sunt de competenţa executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel"), X nu avea autoritatea să constate încetarea executării silite demarate la data de 15 octombrie 2012 în Dosarul de executare nr. ........./E/2012 decât la solicitarea presupusului cesionar, X SRL.

Pe această cale, a solicitat obligarea apelantelor-intimate Y şi Y la plata cheltuielilor de judecată - conform dispoziţiilor art. 451 (Cuantumul cheltuielilor de judecată) alin.(l)-(4) Cprocciv., ale art.452 (Dovada cheltuielilor de judecată) Cprocciv. şi ale art.453 (Acordarea cheltuielilor de judecată) alin.(l)-(2) Cprocciv. aferente promovării întâmpinării, în cuantum provizoriu de 20,85 lei (constând în cheltuielile efectuate în realizarea fotocopiilor şi primurilor pentru cauza de faţă, în valoare provizorie.de 20,85 lei). Cheltuielile de judecată urmează să fie actualizate până la data soluţionării cererii de apel formulate de apelantele-intimate Y şi Y.

 A solicitat încuviinţarea următoarelor probe: proba cu înscrisurile prezentate de toate părţile litigante în cauză (înscrisurile reale şi apte), inclusiv pe aspecte privind constatarea prescripţiei dreptului pretinșilor cesionari de a cere/obţine executarea silită în baza titlului executoriu-cesiune de creanţă reprezentat de Contractul de credit nr. 3991, încheiat între X SA şi subsemnat la data de 11 august 2006.A anexat, în copie certificată conform cu originalul, următorul înscris: un exemplar privind cheltuielile aferente printurilor şi fotocopiilor efectuate de subsemnat în vederea redactării şi depunerii întâmpinării, în cuantum de 20,85 lei.

La data de 12.02.2021 apelantele intimate Y şi Y au depus la dosar întâmpinare la apelul formulat de către X, prin care a solicitat în teză principală, anularea apelului ca netimbrat; în subsidiar, în situaţia în care apelantul va complini cerinţele art. 10 din OG 80/2013, respingerea apelului ca tardiv promovat; pe fondul cauzei, respingerea apelului declarat împotriva sentinţei nr. ........./05.02.2020, ca neîntemeiat şi nefondat, pentru următoarele:

 Pe fondul apelului, referitor la clauzele abuzive ale contractului de credit nr. ........../11.08.2006 a arătat că, debitorul se rezuma la a menţiona prevederile Directivei ......./13/CEE, fără a preciza care este clauza abuziva inclusa in contractul de credit incheiat cu X S.A. Având in vedere faptul ca apelantul-contestator nu a achitat creanţa rezultata din contractul de credit nr.........../11.08.2006, nici către cedentul iniţial – X S.A. - nici către cesionarul ulterior, apreciem ca dispoziţiile art.1578 Cod civil nu pot fi invocate de către debitor cu scopul stingerii creanţei, iar subscrisele am realizat notificarea acestuia cu privire la cesiunea de creanţe intervenita, astfel cum rezulta din confirmarea de primire semnata chiar de către debitor, Ia data de 14.06.2011.In acest context, este evident faptul ca cesiunea intervenita a devenit opozabila debitorului, începând cu data de 14.06.2011, refuzul debitorului de a accepta calitatea de creditor a subscriselor, fiind nejustificat.

Cu privire la susţinerea debitorului privind obligativitatea depunerii contractului de asistenta juridica incheiat intre creditoarele-cesionare si Cabinetul, individual de avocat X .In situații excepționale, in temeiul rolului activ pe care instanţa il are si justificat de împrejurări ce trebuie analizate in raport de existenta relației de colaborare intre client si avocat, or de întinderea atribuţiilor avocatului, raportat la mențiunile inserate in contractul ce conferă avocatului dreptul de reprezentare a clientului sau, instanţa poate cere avocatului sa depună la dosarul cauzei informaţiile, respectiv înscrisul doveditor.Este de necontestat faptul ca mențiunile contractului de asistenta juridica sunt, de asemenea, confidențiale, iar debitorul - terț in raport de contractul de asistenta incheiat intre creditoare si Av. X,, nu are dreptul de a solicita sa-i fie pus la dispoziţie contractul astfel incheiat acest drept aparţinandu-i, in exclusivitate, instanţei.

In acest context, pana la apariţia unei cauze excepționale care sa justifice înaintarea contractului de asistenta juridica, împuternicirea avocaţiala, emisa de către avocat in baza contractului incheiat, va face dovada deplina a mandatului primit din partea clientului sau, iar cum aceasta delegație este admisa, ca proba, de către organele, de jurisdicţie, cu atat mai mult debitorul trebuie sa o accepte.

In drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 185, art. 197, art. 205, art. 247, art. 248 alin. l, art. 645, art. 651 Cod procedura civila, art. 1566, art. 1568, art. 1578 Cod civil, art. l, art. 23, art. 33 din OUG nr. 80/2013.

A solicitat proba cu înscrisuri şi judecarea in lipsa, conform art. 223, art.583 NCPC.

La data de 22.02.2021 apelantul contestator X a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei netimbrării şi excepţia tardivităţii căii de atac, invocate de intimata X SA prin întâmpinare, ca neîntemeiate, precum şi apărările pe fondul cauzei ridicate de aceasta, ca inadmisibile şi neîntemeiate, reiterând aceleaşi motive ca şi prin cererile de apel şi întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 471 alin. 6 Cod procedură civilă, art. 4711 alin. 4 Cod procedură civilă actualizat prin legea nr. 310/2018.

La data de 08.03.2021 apelantul contestator X a depus la dosar, a depus la dosar note de apărare prin care contestă legalitatea, autenticitatea şi veridicitatea unei aşa-zise taxe judiciare de timbru în valoare de 283,01 ROL achitată de o anumită entitate, X SRL, taxă judiciară de timbru pe care pretinsul reprezentant convenţional al apelantelor Y şi Y, o asociază apelului declarat exclusiv de intimatele amintite în data de 25 martie 2020, reiterând aceleaşi motive ca prin întâmpinare.

De asemenea, la data de 16.03.2021 apelantul contestator X a depus la dosar note de şedinţă cu privire la cheltuielile de judecată, prin care a solicitat, pe această cale, obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 366,81 lei, aferente exercitării etapei apelului, constând în: cheltuielile aferente fotocopiilor şi printurilor efectuate în cauza de faţă, în valoare totală de 225,30 lei; cheltuielile aferente transmiterii în termen legal, prin intermediul X ( în data de 30 martie 2020), a cererii principale de apel cu motive incluse exercitate împotriva încheierii finale, în cuantum de 3,60 lei; cheltuieli aferente transmiterii în termen legal, a cererii de apel cu motivele incluse, în cuantum de 3,40 lei; cheltuieli aferente cu plata taxei judiciare de timbru necesară cauzei de faţă, în cuantum de 64,92 lei; cheltuieli aferente rechizitelor şi biroticii utilizate pe parcursul pregătirii etapei apelului, în valoare totală de 69,59 lei.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 451 alin. 1 – 4 Cod procedură civilă, art. 452 Cod procedură civilă, art. 453 alin. 1 – 2 Cod procedură civilă.

În data de 24.03.2021 apelantul contestator X a depus la dosar a depus la dosar concluzii scrise reiterând aceleaşi motive ca prin cererile de apel, întâmpinare, răspuns la întâmpinare şi notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Tribunalul, analizând apelurile formulate în cauză, reține următoarele:

Contestatorul X a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimații Y Srl, Y și Y SA. Prin  contestației la executare formulată, a solicitat anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. ................/E/2018, Biroului Executorului Judecătoresc X motivat de faptul că a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. ........./2006; constatarea că debitul solicitat pe calea executării silite nu este cert, lichid şi exigibil; constatarea neopozabilităţii calităţii creditorului care a pornit executarea silită; constatarea ca lipsă a notificării cesiunii către debitor. Totodată, contestatorul a solicitat să se identifice clauzele abuzive din contractul de credit ........../2006 si constatarea nulității absolute a acestora.

 Prin încheierea nr. ........... din data de 05.02.2020 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ........./318/2018 s-a admis în parte contestaţia la executare: s-a constatat prescris dreptul de a obţine executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit încheiat între X SA şi contestatorul X; s-au anulat formele de executare silită întocmite faţă de contestatorul X în dosarul execuţional nr. ................/E/2018  al X. S-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată. S-a dispus restituirea către contestator a sumei de 50 lei, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, prin chitanţa nr. 0068790/28.06.2018, a sumei de 416,02 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, prin chitanţa nr. ............../05.07.2018 şi a sumei de  100 de lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, prin chitanţa nr. ........../18.06.2018 după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. S-a admis în parte capătul de cerere referitor la restituirea cheltuielilor de judecată, iar pe cale de consecinţă a obligat intimatii în solidar la plata sumei de 170 lei către contestator reprezentând cheltuieli de judecată. Suma de 700 lei reprezentând ajutorul public judiciar sub forma onorariului de expert acordat în beneficiul contestatorului, rămâne în sarcina statului.

Prin încheierea nr. .......... din data de 11.03.2020 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ........./318/2018 s-a respins cererea de completare dispozitiv, formulată de către petenta X, în contradictoriu cu intimații X,  X SRL, X și s-a admis cererea de lămurire dispozitiv în sensul că  lămureşte dispozitivul în sensul că obligă în solidar intimaţii X SRL, X și X, la plata cheltuielilor de judecată de 170 de lei.

Prin încheierea nr. .............. din data de 03.06.2020 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ........./318/2018 s-au respins cererile de completare dispozitiv și de lămurire dispozitiv formulate de petentul X, în contradictoriu cu intimaţii X SRL, X și X SA. 

Prin încheierea din data de 22.07.2020 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ........./318/2018 s-a respins cererea de îndreptare eroare formulată de petentul X,  în contradictoriu cu intimaţii Y SRL, Y și Y SA. 

Contestatorul X a formulat apel atât împotriva încheierii ce a soluționat  fondul contestației la executare (încheiere ....../05.02.2020) cât și a încheierilor de completare dispozitiv și de lămurire dispozitiv (încheieri nr ........./11.03.2020 și nr .........../03.06.2020) și de îndreptare eroare materială (încheiere din 22.07.2020).

Intimatele  X şi Next X SRL au formulat apel împotriva încheierii nr. ........... din data de 05.02.2020  .

Analizând apelul formulat de intimatele apelante, Tribunalul reține că  aceste părți că au criticat soluția primei instanțe din perspectiva soluției date de asupra prescripției executării silite. Apelanta a susținut că soluția primei instanțe este greșită, în condițiile în care  s-a dovedit că  nu s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani, iar prima instanța nu a ținut cont de înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Apelantul a susținut că  sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă  întrucât contractul a fost încheiat la data de 11.08.2006; că în speța dedusă judecății  data de început al termenului de prescripție este  02.06.2011-data ultimei plăți;  prescripția s-a întrerupt  la data formulării cererii de executare silită dosar ........../E/2012 X -10.09.2012; executarea silită în acest prim dosar executare a încetat la 11.06.2015 din motive de insolvabilitatea.  Apelanta a susținut că  la data de 11.06.2015 a început să curgă  un nou termen de  prescripție, întrerupt la 07.05.2018, când a fost formulată cea de-a doua cerere de executare silită- 07.05.2018, dosar executare nr ....../2018 BEJ  X. Apelanta a susținut că, și în situații în care ar fi aplicabile dispozițiile art. 709 cpc, cursul prescripției s-ar fi întrerupt  pe data de10.09.2012, data primei cereri de executare silită, până la incetarea  executării silite -11.06.2015, data încetării executării silite din motive de  insolvabilitate. Având în vedere atât efectul devolutiv al apelului, cât și limitele apelului,  Tribunalul va analiza în cadrul apelului dacă prima instanța a reținut o stare de fapt corectă, în concordanță cu  probatoriul administrat în cauză  și totodată dacă prima instanța a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile.

Referitor la starea de fapt reținută de prima instanță, Tribunalul constată că acesta corespunde înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în sensul că, în temeiul titlului executoriu  contractul de credit nr. ........din 11.08.2006, s-au format două dosare de executare silită, respectiv nr. ........../E/2012 al BEJ Șerban Sorin și  nr. ................/E/2018 BEJ al  X.

În schimb, Tribunalul apreciază eronat raționamentul primei instanțe în privința modului de calcul al termenului prescripției executării silite, în condițiile în care instanța nu a valorificat efectul întreruptiv de prescripție al actelor de executare efectuate în primul dosar de executare, nr. ............./E/2012.

Astfel, în calcul termenului prescripției executării silite, prima  instanța s-a raportat ca moment de începere a cursului prescripției la data ultimei plăți voluntare-23.05.2011,  reținând că termenul de prescripție s-a împlinit în  luna mai 2014, deci anterior formulării cererii de executare silita la data 10.05.2018, în dosarul de executare, nr. ................/E/2018 X. Tribunalul apreciază că, în mod greșit, prima instanța s-a raportat la data ultimei plăti voluntare și nu a dat relevantă faptului că s-au mai efectuat acte de executare anterior, în dosarul nr. ......../E/2012 al BEJ X și nu a ținut cont de efectul întreruptiv de prescripție al acestor acte de executare. În aceste condiții, în mod netemeinic a apreciat prima instanța că nu au  intervenit cazuri de întrerupere a executării silite.

Tribunalul constată că încetarea executării silite în primul dosar de executare nu conduce la concluzia că actele efectuate în respectivul dosar de executare nu au efect întreruptiv, apreciind că este greșit raționamentul primei instanțe ce a considerat că,  în raport de faptul că prima executare a încetat din lipsa bunurilor, calculul prescripției dreptului de a cere executare silite în cel de-al doilea dosar de executare nu va avea în vedere actele de executare din primul dosar ci  se va raporta la data ultimei plăți .

 În raport de efectul devolutiv al apelului, Tribunalul va reanaliza motivului contestației la executare referitor la prescripția executării silite în prezenta cauza. Astfel, constată că, în temeiul  titlul executoriu contractul de credit nr. ............ din 11.08.2006, s-a început o prima executare silită, în dosarul dosarului de executare nr. ......../E/2012 al BEJ X. În acest dosar s-au efectuat următoarele acte: cerere de încuviințare a executării silite la  17.09.2012; încheiere  încuviințare nr. ........../21.09.2012, pronunțată de Judecătoria Tg Jiu în  dosarul  ........../318/2012; proces  verbal  cheltuieli executare silita la data de  15.10.2012, somație 15.10.2012; adrese pentru identificarea bunuri și veniturilor debitorilor efectuate la  X, X, X ; s-a înființat poprirea asupra veniturilor  debitorilor, comunicată acestuia și s-au emis adrese înființare poprire la  mai multe instituiții bancare la data de 06.08.2014. Tribunalul constată că, urmare a acestor demersuri ale executorului judecătoresc s-a constatat că debitorul nu are venituri și nici bunuri urmăribile astfel că, prin  la data de  11.06.2015, s-a întocmit  procesul  verbal de închidere a dosarului de executare  în temeiul 371 indice 5  lit b cpc.;

Tribunalul constată că, în privința primei executări silite sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă vechi, în raport de  momentul începerii executării silite, iar în cuprinsul acestuia sunt în special reglementări privind prescripția dreptului de a cere executarea silită. În aceste condiții, în speța dedusă  nu sunt aplicabile dispozițiile generale cuprinse  din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția dreptului material la acțiune ci dispozițiile speciale cuprinse în art. 405-4053 cod procedură civilă vechi referitoare la prescripția dreptului de a cere executarea silită.

Potrivit art. 4052 alin 1 lit d și alin 2 cpc vechi, cursul prescripției se  întrerupe pe data îndeplinirii  în cursul executării silite a unui act de executare iar după întrerupere începe să curgă un nou  termen de prescripție. Aplicând aceste dispoziții legale în cazul dedus judecății, Tribunalul constată că în primul dosar de executare nr. ......../E/2012 al BEJ X, s-au efectuat acte de executare ce au întrerupt succesiv  cursul prescripției executării silite. Însă, ultimul act de executare cu valoarea întreruptivă de prescripție, conform art. 4052 alin 1 lit d cod procedură civil vechi este poprirea instituită la data de 06.08.2014. Tribunalul apreciază că, în lipsa confirmării  de către unitățile bancare a existenței vreunui cont pe numele debitorului sau în lipsa unei rețineri efective a vreunei sume de bani aparținând debitorului, nu se poate reține că poprirea este activă și ulterior înființării acesteia -06.08.2014. În aceste împrejurări, Tribunalul apreciază că ultimul act de executare propriu-zis, cu efect întreruptiv de prescripție a executării silite, în prezenta cauză, este cel din 06.08.2014(instituirea popririi), acesta fiind momentul de la care începe să curgă un nou termen de prescripție a executării silite. Verificând respectarea termenului privind  prescripția executării silite în cel de-al doilea dosar de executare, nr. ................/E/2018 X, instanța de apel se va raporta ca moment de începere al calcului prescripției la data de 06.08.2014, având în vedere efectul întreruptiv al actului de executare din dosarul  executare al BEJ Șerban Sorin și va constata că, la data de 10.05.2018, data cererii de executare silită formulată în dosarul de executare nr ................/E/2018 Bej X, termenul de prescripție al executării silite  se împlinise  anterior, la data de 06.08.2017.

În aceste condiții, se constată corectă soluția primei instanțe ce a reținut prescris dreptul de cere executarea silită, însă considerentele greșite ale primei instanțe în privința acesteia vor fi înlocuite cu argumentele mai sus expuse de instanța de apel. 

În raport de considerentele de fapt și de drept menționate anterior, Tribunalul va respinge ca nefondat  apelul formulat de intimate, considerând corectă soluția de admitere a contestației la executare și anulare a formelor de executare îndeplinite în dosarul nr. ................/E/2018 al X, motivat de faptul era prescris  dreptul de a cere executarea silită .

Referitor la apelul formulat de contestatorul  X față de încheierea  nr ....../2020 prin care s-a soluționat fondul contestației la executare, Tribunalul constată următoarele:

Sintetizând motivele de apel ale contestatorului față de încheierea nr ....../2020 , Tribunalul constată că acestea se circumscriu următoarelor idei principale: în mod greșit prima instanța a analizat și interpretat  clauzele abuzive din contractul de credit ce reprezintă titlul executoriu, în mod greșit prima instanța nu a soluționat excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant, al lipsei calității  procesuale active și pasive a intimaților X și X, excepția  lipsei capacitații  procesuale de folosință și a lipsei capacității procesuale de exercițiu, excepția lipsei interesului ; prima instanța nu s-a pronunțat asupra  nulității absolute  a contractului de credit nr ............./2006; prima instanța  a respins fără o  motivare adecvată  nulitatea relativă a raportului de expertiză contabilă , invocată de contestator la termenul din 22.01.2020 și a respins nelegal obiecțiunile la raport depuse la 08.01.2020; în mod greșit prima instanța a soluționat cererea contestatorului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, acordând doar suma de 170 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Apelantul a solicitat  admiterea apelului său, schimbarea în parte a hotărârii apelate în privința  soluției privind caracterul  abuziv al clauzelor contractuală,  privind  nulitatea absolută a contractului de credit nr ............/2006; solicitând restituirea  integrală a cheltuielilor de judecată în valoare de 1382,86 lei.

Tribunalul va analiza împreună  motivele de apel referitor la  greșita interpretare și soluționare de către prima a cererii privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit și cel referitor la faptul că prima instanța nu s-ar fi pronunțat asupra cererii contestatorului privind nulitatea contractului de credit. În primul rând, Tribunalul constată că reclamantul contestator a invocat caracterul abuziv al titlului executoriu iar sancțiunea în cazul constatării caracterului abuziv al titlului executoriu o reprezintă nulitatea absolută. Totodată, în condițiile în care caracterul abuziv al clauzelor contractuale a fost invocat în cadrul unei contestații la executare, iar nu pe calea unei acțiuni principale cu acest obiect, motivul respectiv a  fost corect analizat de prima instanța  ca și motiv al nelegalității contestației la executare iar nu ca un capăt de cerere individual. Astfel, nu se poate reține susținerea apelantului în sensul că  prima instanța nu s-ar fi pronunțat asupra nulității contractului de credit în condițiile în care acesta a fost un motiv al contestației la executare, prima instanța a analizat caracterul abuziv al clauzelor contractuale și a apreciat că acestea nu au caracter abuziv.

În ceea ce privește susținerea apelantului că prima instanța a interpretat greșit dispozițiile legale referitoare la caracterul abuziv al clauzelor contractuale, Tribunalul o consideră nefondată. Astfel, prima instanța a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 4 din Legea nr 193/2000, referitoare la condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a se reține  caracterul abuziv: lipsa negocierii, reaua credință, dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului.  Totodată, în mod corect a reținut  că este necesar ca aceste condiții legale  să fie cumulativ îndeplinite, iar în speța dedusă judecății, acest lucru nu s-a realizat. Tribunalul constată că prima instanța a analizat fiecare dintre cele trei condiții legale, a reținut îndeplinirea uneia dintre acestea, cea privind caracterul nenegociat al contractului, în schimb, în mod corect  și legal a reținut că  nu s-a dovedit îndeplinirea în cauză a cerințelor referitoare la existența unui dezechilibru semnificativ între  prestațiile părților, în detrimentul consumatorului și  faptul că nu s-a dovedit în cauză reaua credință a băncii. Argumentele pentru care prima instanța a constatat că nu sunt îndeplinite cele două condiții (dezechilbru în contraprestatii în detrimentul consumatorului și lipsa bunei credințe), sunt apreciate corecte  și legale de către instanța de apel, fiind în concordanță cu  sensul Legii nr 193/2000 .

În privința criticilor  referitoare la lipsa soluționării de către prima instanța a excepțiilor invocate de către contestatorul apelant X, respectiv cea a lipsei dovezii calității de reprezentant, al lipsei calității  procesuale active și pasive a intimaților X și X, excepția  lipsei capacitații  procesuale de folosință și a lipsei capacității procesuale de exercițiu, excepția lipsei interesului, Tribunalul constată că într-adevăr, prima instanța nu s-a pronunțat punctual asupra acestor aspecte, însă acestea vor fi analizate de către instanța de apel, în virtutea rolului devolutiv al căii de atac, cu atât mai mult cu cât au fost reluate aceste susțineri și în cadrul căii de atac.  Referitor la motivele legate de lipsa capacității procesuale de folosintă și de exercițiu a intimaților X și X, de lipsa de interes a acestor intimați, lipsa calității de reprezentant, instanța de apel constată că, în contextul obiectului acțiunii dedus judecății,  respectiv contestație la executare, acestea nu sunt excepții propriu-zise ci apărări de fond, invocate de contestator  în argumentarea  nelegalității actelor de executare. Or, în acest context,  în condițiile în care prima instanța a reținut ca temeinic unul din motivele invocate de contestator, cel referitor la  prescripția dreptului la executare silite și  a apreciat că nu se  mai impune analizarea celorlalte motive ale contestației la executare, nu se poate reține critica apelantului în sensul că prima instanța nu s-a pronunțat asupra unor excepții invocate în cauză, Tribunalul constatând că acestea nu sunt excepții propriu-zise ci apărări de fond. În raport de calificarea excepțiilor mai sus arătate ca și apărări de fond, Tribunalul constată că nu se impune analizarea acestora ca și motive ale contestației la executare, în condițiile în care  s-a reținut întemeiat motivul contestației privind prescripția executării silite, iar această soluție a fost apreciată ca și corectă de către instanța de control judiciar, astfel că nici în etapa judecării apelului, nu se mai impune  reanalizarea  apărărilor de fond, susținute prin motivarea aspectelor pe care contestatorul le-a apreciat drept excepții propriu-zise.

Analizând criticile apelantului privind  modul de soluționare de către prima instanța a cererii privind nulitatea relativă a raportului de expertiză și privind obiecțiunile formulate de el la raportul de expertiză,  Tribunalul le  apreciază  ca nefondate.  În privința nulității relative a raportului de expertiză, instanța de apel constată că, în argumentarea acestei  solicitări, contestatorul a criticat conținutul raportului de expertiză, susținând că nu s-a răspuns la obiectivele stabilite de instanță. Însă aceste motive reprezintă apărări de fond, legate de modul în care s-a răspuns la obiectivele expertizei, iar nu  motive de nulitate ale raportului de expertiză, astfel că, în mod corect a fost respinsă de către prima instanță nulitatea relativă a raportului de expertiză. În privința soluției de respingere a obiecțiunilor  contestatorului față de  raportul de expertiză, instanța de apel apreciază ca fiind corectă și legală soluția primei instanțe, în condițiile în care prima instanța a apreciat că  raportul de expertiză a răspuns la obiectivele încuviințate iar instanța s-a considerat lămurită în privința aspectelor pentru care a dispus administrarea acestei probe.

Referitor la critica privind modul de soluționare a cererii contestatorului privind cheltuielile de judecată, Tribunalul apreciază că această critică nu este întemeiată.  Astfel, Tribunalul constată că reclamantul contestator a formulat cerere de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 234,50 lei (fila 43 vol 2 dosar prima instanță) iar prima instanța a admis în parte această cerere, în limita sumei de 170 lei, având în vedere chitanțele depuse la filele 44 și 45 din vol 2 dosar prima instanță. Tribunalul apreciază legală această soluție, în condițiile partea care a făcut aceste cheltuieli trebuie să facă dovada îndeplinirii unor cheltuieli  de judecată și totodată să facă dovada legăturii acestora  cu dosarul dedus judecății. Or, în speța dedusă judecății, prima instanță a reținut ca dovedite cheltuielile de judecată susținute de facturile și chitanțele privind  consultanța juridică, fiind vorba de o facturi emise de o  societate de avocatură- X (150 lei ) și privind informații solicitate X (20 lei), cheltuieli față de care s-a dovedit atât efectuarea lor cât și legătura cu cauza dedusă judecății. În mod corect prima instanța nu a admis cererea de acordare cheltuieli în privința bonurilor depuse la filele 46 și 47, vol. 2 dosar prima instanță, în condițiile în care nu s-a făcut dovada faptului că serviciile de xerox, menționate în aceste bonuri fiscale, au legătura cu dosarul de față.

Analizând motivele de apel formulate de contestatorul X referitoare la  nelegalitatea încheierii  de îndreptare eroare materială  din 22.07.2020, Tribunalul le apreciază ca nefondate. Apelantul a susținut că în mod eronat prima instanța nu a soluționat cererea sa de îndreptare eroare materiale, prin care a solicitat să se corecteze aprecierile eronate  din cuprinsul încheierii de fond privind mecanismul cesiunilor de creanță și a normelor juridice aplicabile  prescripției dreptului de a cere executarea silită. Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanța a aplicat și interpretat dispozițiile  art 442 cod procedură civilă referitoare la instituția îndreptării de eroare materiale. Tribunalul constată că  că motivele invocate de contestator în cadrul cererii de îndreptare eroare materiale reprezintă aspecte ce țin de fondul dreptului, eventuale greșeli de judecată, ce pot fi analizate în cadrul căilor de atac și nicidecum erori materiale propriu-zise ce pot fi îndreptate pe calea  îndreptării de eroare materiale. Dispozițiile art. 442 cpc se referă la  erorile materiale si omisiunile ce pot fi îndreptate fără a duce la o schimbare a soluției dată în dosar.  Stabilirea mecanismului cesiunilor de creanță și a normelor juridice aplicabile prescripției executării silite, reprezintă o activitate de reapreciere a stării de fapt și a dispozițiilor legale aplicabile, aspecte ce țin de fondului contestației la executare, ceea ce exced cadrului reglementat de textul art.442 Cod procedura civila-îndreptare eroare materiale și reprezintă motive ce pot fi invocate exclusiv în cadrul căilor de atac. Pentru motivele mai sus expuse, va fi respins ca nefondat apelul formulat de apelantul X față de încheierea de îndreptare eroare materială din 22.07.2020.

Referitor la apelul formulat de apelantul contestator X față de  încheierea nr ....../2020  prin care s-au respins cererile de completare dispozitiv și de lămurire dispozitiv formulate de petentul X, Tribunalul reține următoarele:

Un primă critică față de aceasta încheiere a vizat faptul  prima instanța a soluționat în cadrul unei singure hotărâri cele două cereri distincte formulate de contestator, contestatorul susținând că astfel s-au încălcat  regulile de procedură  vizând soluționarea cererilor, fiind vorba de două căi procedurale diferite. Tribunalul apreciază ca nefondată această critică întrucât modul de administrare al soluționărilor cererilor deduse judecății revine instanței de judecată, aceasta având posibilitatea să  judece cereri distincte, cum este cazul cererii de lămurire și a cererii de completare dispozitiv, în cadrul unei singure hotărâri judecătorești. Chiar dacă cele două instituții juridice au o reglementare distinctă în codul de procedură civilă, aceasta nu conduce la obligativitatea pronunțării unor hotărâri judecătorești distincte, important fiind ca instanța de judecată să analizeze argumentele fiecărei cereri și să se pronunțe asupra acestora, chiar și printr-o hotărâre unică. Astfel, faptul că prima instanța a soluționat atât cererea de  lămurire dispozitiv cât și cea de completare dispozitiv printr-o încheiere unică, nu reprezintă un aspect de nelegalitate al acestei hotărâri judecătorești.

Apelantul a susținut că în mod eronat prima instanța nu a lămurit expresia ,,respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată”, întrucât  această expresie este imprecisă și poate conduce la ideea că motivele contestației la executare formulate de contestator  au fost respinse în  urma cercetării fondului. Tribunalul apreciază ca nefondată și această critică, considerând legală și corectă soluția primei instanțe în privința cererii de lămurire dispozitiv formulată de  contestator X. Astfel, dispozitivul unei hotărâri judecătorești trebuie observat unitar, în sensul că acesta privește soluțiile pronunțate de instanță cu privire la cererile deduse judecății. În ceea ce privește dispozitivul încheierii nr ........./05.02.2020 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ............/318/2018, se reține că au menționate clar soluțiile privind cererile deduse judecății, în sensul că s-a admis în parte contestația la executare, respectiv faptul că s-a admis cererea privind anularea formelor de executare din dosarul  ................/E/2018  al X, fiind constatat  prescris dreptul de a cere executarea silită în acest dosar. De asemenea, s-a menționat că a fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată. Această sintagmă nu este  neclară, în condițiile în care a stipulat explicit faptul că sunt respinse celelalte cereri, cuprinse în acțiune ca neîntemeiate. Observând motivele contestației la executare formulate de contestator, Tribunalul constată că reclamantul a criticat atât legalitatea titlului executoriu –contractul de credit nr ........../2006,  invocând  caracterul abuziv al clauzelor contractuale  cât și nelegalitatea actelor de executare din dosarul  ................/E/2018  al X . Or, dispozitivul încheierii nr ....../2020 a fost explicit, fiind admisă în parte contestația la executare în sensul că au fost anulate actele de executare din dosarul  ................/E/2018  al X, constatându-se prescris dreptul la executare silită în acest dosar și s-au respins cererile ce vizau caracterul abuziv al clauzelor din titlu executoriu.

Tribunalul constată că nu se poate reține susținerea contestatorului referitoare la faptul că  modul de redactare poate conduce la ideea că motivele contestației la executare formulate de contestator  au fost respinse în  urma cercetării fondului, în condițiile în care se menționează clar și expres  în dispozitiv faptul că actele de executare silită din  dosarul ........../E/2012 BEJ X au fost anulate ca efect al constatării prescripției dreptului la executare silită iar în cuprinsul considerentelor încheierii se menționează expres că nu vor fi analizate celelalte motive de nelegalitate ale actelor de executare în condițiile în care s-a reținut prescris dreptul de a cere executarea silită.

Așadar, în mod corect prima instanță a aplicat dispozitiile art. 443 alin 1 cpc și a respins cererea contestatorului X de lămurire a dispozitivului încheierii, întrucât acest dispozitiv este clar  și explicit, nefiind necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea  acestui dispozitiv și nici nu cuprinde dispoziții contradictorii.

Apelantul a susținut că prima instanța a respins neîntemeiat cererea sa de completare dispozitiv, lăsând  nesoluționate cereri cum sunt: anularea încheierii ............/18.05.2018 a Judecătoriei Tg Jiu, constatarea perimării  executării silite în dosarul ........../E/20218 BEJ X, întoarcerea executării silite din dosarul executare ................/E/2018,  anularea formelor de executare efectuate în dosarul nr ......../E/2012 BEJ X, perimarea executarea silită și întoarcerea executării silite în dosarul de executare nr. ............./E/2012 BEJ ............, nesoluționarea excepțiilor invocate de contestator în răspunsul la întampinare, constatarea că  debitul supus contestației nu e cert, lichid, exigibil; constatarea neopozabilității cesiunii de creanță,constatarea lipsei comunicării notificării cesiunii de creanță, lipsa declarării scadenței anticipate a contactului de credit; analizarea nulității absolute a contractului de credit.

Analizând această critică a apelului, Tribunalul o reține ca neîntemeiată.  Astfel, observând cuprinsul motivelor contestației la executare, Tribunalul reține că au vizat atât nulitatea titlului executoriu, invocându-se caracterul abuziv cât și motive de nelegalitate ale actelor de executare din dosarul ........./E/2012 BEJ X. Din cuprinsul încheierii ce a soluționat fondul contestației la executare, nr ........./05.02.2020, instanța de apel constată că prima instanța a analizat susținerile contestatorului privind nulitatea titlului executoriu-caracterul abuziv al clauzelor din acest titlul executoriu și a respins cererea respectivă ca nefiind întemeiată iar în privința contestației la executare prin care s-a invocat nelegalitatea actelor de executare din dosarul ..../E/2012 BEJ X s-a reținut că a operat prescripția dreptului la executare silită, iar ca o consecință a acestui motiv au fost anulate toate actele de executare din acest dosar,  aspect ce face inutilă analizarea celorlalte cereri privind nelegalitatea acestor acte. Tribunalul constată corectă această soluție, în condițiile în care  efectul prescripției executării silite il reprezintă anularea actelor de executare efectuate după ce  contractul de credit nr .........../2006 și-a pierdut puterea executorie, fiind inutilă analizarea oricăror motive de nelegalitate a  actelor de executare respective. În aceste condiții, prima instanța a anulat toate actele de executare din dosarul execuțional ........./E/2012 BEJ X, ce include și încheierea de încuviințare a executării silite ........../18.05.2018 a Judecătoriei Tg Jiu iar această soluție justifică aprecierea primei instanțe referitoare la faptul că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate invocate de contestator.

Referitor la critica privind faptul că prima instanța a soluționat greșit cererea de completare dispozitiv în sensul că nu s-a pronunțat asupra aspectelor de nelegalitate ale actelor de executare din dosarul ........../E/2012 BEJ X și asupra cererilor de întoarcere executare silită dosar ............/E/2012 BEJ X și dosarul  ................/E/2018  al X, Tribunalul constată că prima instanța nu a fost învestită cu aceste cereri prin cererea introductivă-contestația la executare și nici  nu s-a formulat o completare a acestei cereri, astfel că în mod corect nu s-a pronunțat asupra cererilor în cuprinsul încheierii nr ....../2020 .

Totodată, Tribunalul constată că prima instanța a interpretat corect dispozițiile art. 444 cpc, referitoare la completarea hotărării și în privința  susținerilor contestatorului vizând faptul că prima instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de el în cursul  judecării cauzei.  Așadar, a fost legal și corect argumentul primei instanțe ce a reținut că  dispozițiile art 444 cpc se referă strict la  cereri adresate instanțe(principale, accesorii, incidentale) și nu privesc excepțiile invocate de părți care nu au  primit o soluționare din partea instanței.

Pentru argumentele mai sus expuse, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de contestatorul X față de încheierea nr......./2020  prin care au fost respinse cererile sale de lămurire dispozitiv și completare dispozitiv.

În ceea ce privește apelul formulat de apelantul-contestator  X față de încheierea  nr. ............./11.03.2020 prin care a fost soluționată cererea intimatului X de lămurire și completate dispozitiv, Tribunalul reține că apelantul a criticat soluția de admitere a cererii de lămurire dispozitiv. În motivarea acestui apel, s-a arătat că  prima instanța a fost învestită exclusiv  cu o cerere de completare dispozitiv, întemeiată pe dispozițiile art. 444 cpc  și în mod nelegal s-a pronunțat și asupra lămuririi dispozitivului în condițiile în care intimata X nu a formulat o astfel de cerere. Tribunalul apreciază ca nefondat acest motiv de apel, în condițiile în care, în cuprinsul cererii depusă de intimatul X la data de 10.02.2020, intimatul și-a argumentat cererea prin acea că motivul formulării acesteia l-a reprezentat chestiunea  cheltuielilor de judecată la care au fost obligați ,,generic” intimații. Având în vedere motivarea cererii intimatului X, în mod corect, prima instanța a calificat cererea formulată de acest intimat atât ca  o cerere de completare dispozitiv cât și o cerere de lămurire a dispozitivului, sub aspectul lămuririi chestiunii cheltuielilor de judecată, în sensul stabilirii în concret a intimaților ce au această obligație, în condițiile în care dispozitivul încheierii era ambiguu în privința persoanelor obligate la plata cheltuielilor de judecată.  Tribunalul are în vedere că, în exercitarea rolului activ, prevăzut de  art. 129 alin. (3) alin. (5) C. proc. civ., instanța  este îndreptățită şi chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părților, să dea acţiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea formulată. Așadar, calificarea cererii deduse judecății se face nu după natura termenilor folosiţi de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii şi după scopul urmărit prin promovarea cererii iar instanța este obligată să dea calificarea exactă a cererilor deduse judecății. Pentru motivele mai sus expuse, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de contestatorul X față de încheierea nr. nr ........../11.03.2020.

În raport de argumentele de fapt  și de drept de menționate mai sus față de criticile expuse în apelurile formulate în cauză, Tribunalul constată că sunt nefondate toate  apelurile formulate de părțile în dosarul nr. ........../318/2018, astfel că acestea vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul contestator X, cu domiciliul în ............., împotriva încheierilor nr. ............din data de 05.02.2020, nr. ........ din data de 11.03.2020, nr. ......... din data de 03.06.2020 şi împotriva încheierii din data de 22.07.2020, toate pronunţate de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ............/318/2018, cât şi a apelurilor declarate de apelantele intimate Y - prin reprezentant convenţional - Y şi Y- prin reprezentant convenţional - Y SRL, ambele cu sediul procesual ales în ..........., ambele declarate împotriva încheierii nr. ........... din data de 05.02.2020 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ............./318/2018, în contradictoriu cu intimata  .......... SA, cu sediul în ..................., având ca obiect contestaţie la executare.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziția părţilor prin intermediul grefei instanţei, azi 08.04.2021.

Preşedinte,

.......Judecător,

.......

Grefier,

.......

Domenii speta

Spete similare