Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate

Decizie 586 din 01.09.2005


Art. 581 din Cod pr.civila reglementeaza procedura ordonantei presedintiale, în sensul ca instanta va putea ordona masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executarii. Promovarea cu succes a ordonantei presedintiale implica întrunirea a trei conditii, respectiv urgenta, masura luata de instanta sa aiba caracter vremelnic si sa nu se prejudicieze fondul cauzei. Datorita faptului ca ordonanta presupune urgenta si luarea unor masuri vremelnice, instanta nu are caderea sa "atinga" fondul dreptului, dar, pentru ca totusi solutia sa nu fie arbitrara este datoare sa cerceteze doar aparenta dreptului. Pe lânga cele trei conditii speciale amintite, proprii ordonantei presedintiale, trebuie îndeplinite si conditiile generale de exercitiu ale actiunii, respectiv interesul, calitatea si capacitatea.

Datorita avantajelor pe care le prezinta ordonanta presedintiala, în practica judiciara se recurge foarte frecvent la ea, existând o tendinta de extindere a câmpului de aplicare în : materia raporturilor de familie, materia raporturilor de vecinatate si de proprietate, materia raporturilor locative, materia executarii silite, materia comerciala etc. Pâna în prezent practica judiciara în materie nu cunoaste si nu reglementeaza posibilitatea uzitarii de catre cel interesat a procedurii ordonantei presedintiale în materia conflictelor de drepturi, având în vedere specificul unor atare litigii, instantele care le solutioneaza pe fond având plenitudinea de a lua si masuri urgente si cu caracter vremelnic. Întrucât fondul pricinii face obiectul unui alt dosar aflat pe rolul acestei instante, partile interesate puteau uza doar de procedura prev. de art. 582 alin. 2 din Cod pr.civila, în sensul ca instanta de recurs poate suspenda executarea pâna la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cautiuni al carui cuantum se va stabili de catre instanta.

Abstragând de cele de mai sus si considerând "admisibila" cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamant, se constata ca prima instanta nu a administrat nici o proba pertinenta si concludenta din care sa rezulte ca lipsa reclamantului de la spital ar perturba grav activitatea sectiei de ginecologie; în schimb pârâtul a dovedit ca în termen util a luat masuri concrete pentru ca activitatea sectiei sa se deruleze în mod normal, prin angajarea a doi medici specialisti, numirea temporara a unui sef de sectie si asigurarea unei linii continue al garzilor.

Fata de cele ce preced, fiind incident motivul prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr.civila, respectiv hotarârea atacata fiind data cu încalcarea dispozitiilor legale în materie, urmeaza a se admite recursul declarat de pârât, cu consecinta modificarii în tot a hotarârii recurate, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de ordonanta presedintiala înaintata de reclamant.