Spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică. Personal auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti

Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 408/R din 22 februarie 2010

Prin sentinţa civilă nr. 1160 din 12 noiembrie 2009  a Tribunalului Maramureş,  s-a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanta P.P.T.L. împotriva pârâţilor MINISTERUL JUSTIŢIEI ŞI LIBERTĂŢILOR CETĂŢENEŞTI, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREŞ şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII şi în consecinţă:

Au fost obligaţi pârâţii de rândul 1, 3 şi 4 să calculeze şi să plătească reclamantei sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu data de 01.07.2008, în continuare la valoarea actualizată în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii precum şi pentru viitor.

A fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să aloce fondurile băneşti necesare plăţii.

S-a respins cererea reclamantei de acordare a dobânzii legale la sumele solicitate.

S-a dispus efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, s-a stabilit că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizaţia brută lunară respectiv salarul de bază brut lunar, şi după intrarea în vigoare a OG 83/2000 pentru modificarea şi completarea L. 50/1996.

Decizia nr. 838/27 mai 2009 a Curţii Constituţionale, ce a statuat cu privire la existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între autoritatea judecătorească, pe de o parte şi Parlamentul României şi Guvernul României, pe de altă parte, având ca obiect al sesizării tocmai conţinutul Deciziei nr. 21/ 10.03.2008 în interesul legii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie produce efecte ex tunc, pentru viitor.

În conformitate cu art. 147 (4) din Constituţie „Dispoziţiile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”.

Efectul ex tunc al actelor Curţii constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie a drepturilor constituţionale de natură a asigura  securitate juridică şi încrederea celorlalţi în sistemul de drept, o premisă a separării puterilor de stat.

Pe cale de consecinţă efectele Deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autorităţile publice implicate în conflictul juridic de natură constituţională.

Aşa fiind, acţiunea reclamantei este întemeiată, însă numai în parte întrucât cererea de acordarea a dobânzilor legale la sumele solicitate este nefondată. Raporturile de muncă sunt raporturile civile de natură contractuală şi această dobândă poate fi acordată doar dacă părţile au stipulat această dobândă în contract.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă.

În motivare, pârâtul a arătat că sentinţa atacată este nelegală şi temeinică în ce priveşte acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% prevăzută de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada începând cu 01.07.2008 la zi în raport de dispoziţiile  O.G. nr. nr.137/2000. În conformitate cu modificările aduse acestui act normativ prin O.U.G. nr.75/2008 sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competenţa de soluţionare a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Această instituţie nu mai poate fi investită a se pronunţa, în calitate de expert, cu privire la o afirmată discriminare salarială la altă categorie de salariaţi bugetari.

De asemenea, jurisprudenţa CEDO este constatată în a aprecia că nu există discriminare decât în situaţia în care, persoane aflate în situaţii analoge sau comparabile beneficiază de tratament diferenţiat că nu  are nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Reclamanta nu este în situaţiile de mai sus, diferenţierile salariale invocate având justificări raportate la categorii profesionale deosebite, fiecare având un statut propriu şi  sisteme de funcţii diferite de stabilire a drepturilor salariale (cazul Thlimmelos – versus Grecia - 2000).

Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art.1 pct.42 din O.G. nr. nr.83/2000.

Potrivit art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă: „Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin  abrogarea unui act de abrogare anterior  să se repună în vigoare actul normativ iniţial. Fac excepţie prevederile din  ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de către Parlament”.

Sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică nu decurge dintr-o prevedere legală ci, dintr-o dispoziţie legală abrogată care deci, nu mai există, şi nici nu derivă dintr-o jurisprudenţă constantă a instanţelor naţionale.

În jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale s-a stabilit că sporurile, adaosurile şi alte drepturi salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel încât instituirea şi diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca şi a altor condiţii şi criterii de acordare ţin de competenţa şi de opţiunea exclusivă a legiuitorului (decizia nr.728 din 24.10.2006 pronunţată de Curtea Constituţională, Monitorul Oficial, Partea I, nr.990 din 12.12.2006), respectiv ca, stabilirea principiilor şi a  condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în  atribuţiile exclusive ale legiuitorului, iar modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale (decizia nr.706 din 11.09.2007 pronunţată de Curtea Constituţională, Monitorul Oficial , Partea I, nr.714 din 23.10.2007).

Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat recurs şi pârâta Curtea de Apel Cluj, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii în sensul că obligarea acestei pârâte la achitarea sporului să subziste doar până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009 a salarizării unice în sistemul bugetar.

În motivare, pârâta a arătat că prin sentinţa atacată s-a admis acţiunea reclamantei şi au fost obligaţi pârâţii la plata sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, începând  cu data de 01.07.2009 şi până la  zi şi la acordarea acestui spor şi pe viitor.

Legea nr.330/2009, publicată în Monitorul Oficial  nr.762 din 12 noiembrie 2009 prevede un nou sistem de salarizare pentru personalul din sistemul bugetar, inclusiv pentru personalul instanţelor judecătoreşti, aplicarea ei urmând  a se face din momentul precizat de art.47 şi conform prevederilor art.29-40 din lege precum şi a art.4 alin.1 şi 49-52 din Anexa VI la lege.

Pârâta mai apreciază că hotărârea instanţei de fond este în parte nelegală şi netemeinică astfel că, în baza art.304, respectiv 312 C.pr.civ., solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii.

Pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti  a formulat recurs, în termen legal, la data de 15.12.2009, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă s-a învederat că sentinţa este criticabilă în ceea ce priveşte admiterea capătului de cerere pe viitor, având în vedere dispoziţiile Legii nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.762 din 09.11.2009.

Astfel, art.47 din lege prevede că : „Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie  2010, cu excepţia dispoziţiilor art. 49-52 şi art.4 alin. 1-4 din Anexa VI, care intră în vigoare la  3  zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel reţine următoarele:

Recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Cluj (care invocă motive similare) sunt întemeiate. Prin Legea 330/2009 s-a instituit un nou sistem de salarizare pentru personalul instanţelor judecătoreşti, art. 47 din lege stipulând că aceasta intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010, cu excepţia dispoziţiilor art. 49-52 şi ale art. 4 alin. (1)-(4) din Anexa nr. VI, care intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, respectiv în 12.11.2009 (legea fiind publicată în MO nr. 762/09.11.2009).

Conform art. 4 alin. (1) din Anexa VI din Legea 330/2009  „Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, (…) personalul auxiliar de specialitate, (…) beneficiază de următoarele sporuri:

a) pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică - 25% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară;

b) de confidenţialitate - 5% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară”.

Alin.(3) al aceluiaşi articol prevede că „de la 1 ianuarie 2010, personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, de următoarele drepturi salariale:

a) un adaos de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi, respectiv, de 10% pentru asigurarea confidenţialităţii, calculate la indemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după caz, la salariul de bază şi care începând cu data de 1 ianuarie 2010 vor fi incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după caz, în salariul de bază”.

Reţinând că sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică este reglementat prin Legea 330/2009 începând cu data de 12.11.2009, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 312 alin. (1) şi (3) Cod procedură civilă Curtea va admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Cluj, sentinţa recurată urmând a fi modificată în parte, în sensul că  obligaţia de plată a drepturilor salariale reprezentând spor de confidenţialitate, în cuantum de 15%, subzistă până la data de 11.11.2009. Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

În ceea ce priveşte recursul Ministerului Finanţelor Publice se reţine că prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă că „judecătorii, procurorii, magistraţii asistenţi , precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică…. şi după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001”.

În consecinţă, întrucât instanţa de fond a pronunţat hotărârea respectând interpretarea dată dispoziţiilor legale aplicabile în cauză de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008, Curtea de Apel constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior şi a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.

Domenii speta

Spete similare