Cerere compensare suma

Asupra recursului de  fata;

Din  examinarea lucrarilor  din  dosar, constata  urmatoarele :

Prin sentinta  civila nr. 5260/14.12.2005 Tribunalul Bucuresti -  Sectia  a  VIII -a Conflicte de  Munca, Asigurari  Sociale , Contencios Administrativ si  Fiscal  a respins contestatia formulata de reclamanta SC SCHINDLER România  SRL în contradictoriu  cu pârâta Directia Generala a Finantelor  Publice  a  Municipiului Bucuresti.

Pentru  a se pronunta, astfel instanta de fond a  retinut  ca OG  nr.70/1994 modificata de OUG  nr.217/1999 prevede conditiile  ce  trebuie îndeplinite  de beneficiarii facilitatilor reglementate de  art.7 si  anume încasarea sumei într-un cont bancar din  România de venituri în  valuta, veniturile respective sa provina din exportul bunurilor realizate din activitatea  proprie, iar sumele aferente facilitatilor  sa fie repartizate ca surse proprii, deci sa aiba o destinatie precisa.

Instanta de  fond  a retinut ca  reclamanta nu  a respectat ultima  conditie  ,  pastrând suma în soldul contului 117 "Rezultat reportat" la sfârsitul anului  2000, desi conform art.  19 (2) din  Legea  nr.82/1991 era obligata sa repartizeze  profitul în contabilitate pe destinatii, conform legii.

S-a  mai retinut ca HG  nr.1394/2000 si HG  nr.402/2000  se  refera la  alte situatii si  nu la situatia  din  speta, privind diferenta de cota  redusa  de impozit pe  profit de  5% si cota standard de  25%.

Instanta de fond  retine ca  suma  care face obiectul contestatiei  este de 6.347 lei, iar cealalta suma  de  116.049  lei la  care face referire reclamanta nu  este  cuprinsa în decizia de impunere contestata ,  iar organul de  control în  mod corect nu a  tinut  cont  de  aceasta  suma solicitata a fi compensata  , conform art.175  din  OG  nr.92/2003.

Împotriva  acestei  sentinte a declarat recurs  reclamanta criticând-o ca  nelegala  si  netemeinica  .

În dezvoltarea  motivelor de  recurs recurenta reclamanta  arata  ca în  mod gresit instanta de fond a respins capatul de  cerere referitor la diferenta de  impozit pe  profit rezultata  din diferenta între cota de 25% si cea de  5% aplicata  asupra profitului impozabil care corespunde ponderii veniturilor din  export în volumul total al  veniturilor.

Sustine ca  instanta de fond a  gresit motivând sentinta prin faptul  ca  suma  de  116.049  lei ,  impozit  pe profit  pe  anul  2001 platit suplimentar  de societate  ca  urmare  a  declararii ca impozabile a veniturilor financiare din  reevaluarea disponibilitatilor în valuta la 31.12.2001 nu  ar fi  fost retinut în actul de control.

Cea de-a  treia critica adusa  sentintei atacate priveste solutia de respingere  a  solicitarii de compensare  a sumelor contestate  cu  suma de  116.049  lei platita nejustificat.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor  fi aratate în continuare.

Potrivit art.7  din  OG  nr.70/1994 privind impozitul  pe  profit astfel  cum  a  fost  modificat si  completat prin  OUG  nr.217/1999 "contribuabilii care au  încasat  printr-un cont bancar din  România venituri în  valuta din exportul  bunurilor  realizate din activitatea proprie  ,  direct  sau prin contract  de  comision,  precum si  din  prestari de  servicii platesc o cota  de impozit  pe  profit  de  5% pentru partea  din  profitul  impozabil care  corespunde  ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor.  Reducerea se  calculeaza  lunar  ,  iar  sumele aferente  acesteia  se repartizeaza  ca surse  proprii de finantare".

Prin  Instructiunile  privind  metodologia de calcul  al impozitului  pe profit  ,  aprobate prin HG nnr.402/2000  s-a dispus ca în vederea  aplicarii  acestei facilitati  se  va întocmi o situatie privind veniturile încasate  din export. În  acest sens  ,  recurenta  reclamanta avea obligatia sa determine  lunar ponderea veniturilor încasate din export în volumul total  al veniturilor înregistrate, conform Regulamentului de  aplicare  a  Legii contabilitatii  nr.82/1991. Cota de 5%  se  aplica asupra profitului impozabil aferent acestei ponderi, calculat si evidentiat lunar , cumulat  de  la începutul  anului  fiscal.

Actul  normativ mai prevede ca  suma  aferenta diferentei de impozit rezultata din  cota de  25% si  5%  se evidentiaza separat, extracontabil  ,  iar  la sfârsitul anului  aceasta  se  regularizeaza si se  repartizeaza  ca sursa proprie  de finantare.

Rezulta  ca OG  nr.70/1994 modificata  prin  OUG  nr.217/1999 prevede expres conditia repartizarii sumei aferente diferentei  de  impozit ca  sursa proprie de finantare astfel cum în  mod corect a  retinut si instanta de fond.

Sustinerea  recurentei reclamante în sensul  ca  nu  se  precizeaza  temeiul juridic al  aplicarii  sanctiunii ,  iar organele  fiscale se substituie legiuitorului prin crearea unei sanctiuni inexistente nu  este întemeiata.

Legea  prevede si conditia repartizarii diferentei rezultata  ca sursa proprie  de finantare ,  iar  recurenta reclamanta  nu a  îndeplinit aceasta  conditie , cu  consecinta pierderii  beneficiului  facilitatii, considerându-se ca  facilitatea nu a fost acordata ab  initio (de  la început)  si  nu  ca  o sanctiune.

Sustinerea recurentei  în sensul  ca solutia  era de a  evidentia contabil  sursa  de finantare în cuantum egal  cu suma  rezultata în  urma facilitatii acordate  pe seama rezultatului reportat nu  poate  fi  retinuta. Desi suma  reprezentând  facilitatea  nu a fost  repartizata actionarilor  la data controlului ,  ea aflându-se în continuare în  contul  nr.117, repartizarea  la  data controlului  nu  mai este posibila, în  raport  de prevederile  legale  anterior aratate. Acestea dispun ca  la  sfârsitul fiecarui  an sa se repartizeze suma  ca sursa proprie  de finantare  , iar în  speta  este vorba despre o suma din  anul 2000 constatata la control în  anul  2005.

Cea  de-a doua critica adusa  sentintei  instantei  de fond este de asemenea neîntemeiata.

Prin sentinta  atacata  s-a consemnat situatia ca  suma  de  116.049  lei nu  a fost stabilita de  organele de control , aceasta  a fost  stabilita de însasi reclamanta  printr-o declaratie  rectificativa  ,  iar  potrivit art.175  din OG  nr.92/2003  obiectul  contestatiei îl constituie doar sumele si  masurile  stabilite si  înscrise de organul fiscal în  titlul  de  creanta  sau în  actul administrativ fiscal atacat  .

Faptul ca organul de  control  a tinut cont  de rectificarea  facuta  de  recurenta reclamanta dar  a  constatat alte diferente de impozit  pe profit si  anume 6.347  lei  pentru  anul 2001,  sau cumulat  116.688 lei pentru  anii 2000 - 2004 ,  obiectul  contestatiei la  instanta  de  fond si  anterior la Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate viza doar  sumele stabilite prin  actul contestat  si  cele indicate de recurenta  reclamanta.

În raport de  cele retinute anterior, apare nefondata si  cea  de-a treia critica adusa sentintei instantei de fond  privind compensarea sumei de  116.049  lei ce  nu a fost  stabilita  de  organul de control.

Pentru  considerentele de  fapt  si  de  drept anterior expuse, Curtea constatând ca  nu exista  motive  de casare  ori modificare analizate si  din  oficiu conform art.3041 Cod procedura  civila,  în temeiul art.312 Cod procedura  civila  va respinge recursul  ca  nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca  nefondat recursul formulat de  recurenta reclamanta SC SCHINDLER România  SRL  împotriva sentintei civile nr. 5260/14.12.2005 pronuntata de  Tribunalul Bucuresti - Sectia  a  VIII -a  Conflicte de  Munca, Asigurari  Sociale , Contencios Administrativ si  Fiscal , în dosarul  nr.7471/CA/2005, în  contradictoriu  cu  intimata reclamanta  Directia Generala a Finantelor  Publice a  Municipiului Bucuresti .

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica azi, 19.06.2005.

PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

Duican  Doina Cosma Carmen Paun  Luiza Maria 

Domenii speta

Spete similare