Anulare act administrativ

Dosar nr. xxx/40/2011 anulare act administrativ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA a II-a CIVILĂ ŞI  CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Şedinţa publică din 21 MARTIE  2012

Instanţa constituită din:

SENTINŢA NR. 1281

Pe rol soluţionarea cererii formulată de reclamanta SC X SRL Botoşani în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică,  lipsă părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că procedura de citare este legal îndeplinită .

Instanţa, văzând că nu mai sunt alte probe de administrat reţine cauza spre soluţionare.

T R I B U N A L U L  :

Asupra acţiunii de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 17.01.2011, reclamanta SC X SRL Botoşani a solicitat  în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani anularea Deciziei de impunere nr. IV/409 din 27.09.2010, şi implicit a  Raportului de inspecţie fiscală nr. IV/ 7106/27.09.2010, şi a Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. IV/ 7106/3/27.09.2010.

Totodată s-a solicitat şi anularea Deciziei nr. 70/08.12.2010 dată de organul fiscal în soluţionarea contestaţiei  administrative formulată de SC  X SRL Botoşani.

În motivarea cererii s-a arătat că prin Decizia de impunere nr. IV /409/2010 şi a celorlalte înscrisuri aferente, organele de inspecţie fiscală au stabilit într-un mod nejustificat şi fără o bază legală, printr-o interpretare eronată a legislaţiei fiscale în vigoare , în sarcina societăţii reclamante ,obligaţii fiscale  suplimentare cu titlu de TVA de plată în sumă de 10.105 lei şi accesorii aferente în sumă de 9,588 lei,  impozit pe profit în sumă de 20.936 lei  şi accesorii aferente în sumă de 18.314 lei.

Dintre aceste obligaţii fiscale suplimentare de plată reclamanta a menţionat în mod expres că înţelege să conteste suma de 58.268 lei reprezentând  impozite,taxe şi  majorări de întârziere după cum urmează;

-20.663 lei reprezintă impozit pe profit şi 18.392 lei accesorii aferente ;

- 9.871 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată şi 9.532 lei accesorii aferente TVA. 

Menţionează totodată reclamanta că  S.C. X S.R.L. Botoşani  prestează  servicii de manoperă  confecţii pentru branduri  consacrate din Italia, motiv pentru care a fost necesară angajarea în condiţiile legislaţiei muncii  de forţă de muncă cu experienţă  recrutată din localităţile Săveni şi Flămînzi  şi pentru ca angajaţii să-şi poată desfăşura activitatea în bune condiţii,  pentru ca unitatea să realizeze activitatea prevăzută în obiectul său de activitate,  în baza unei convenţii de prestări servicii din anul 2003,  SC X S.R.L.  facilitează transportul angajaţilor,în sensul că îi duce şi îi aduce la locul de muncă ,aceasta implicând o cheltuială substanţială realizată în mod cert în scopul realizării  de venituri şi deci deductibilă fiscal potrivit punctului  23 alin. 1 lit. f din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. .

Precizează, în acest sens reclamanta  că cheltuielile efectuate pentru transportul  salariaţilor la şi de la locul de muncă în cuantum de 41.917 lei sunt deductibile nelimitat la calculul profitului impozabil  conform prevederilor legale în materie.

Referitor la suma de 46.298 lei reprezentând  cheltuieli înregistrată ca provizion constituit de 100%  asupra creanţei datorată de SC Y SPA ITALIA, arată reclamanta că  organul de control a interpretat legislaţia  fiscală după bunul plac  şi într-o modalitate cel puţin îndoielnică.

Susţine reclamanta  că în baza art. 22 alin.1 lit. j  pct. 2 din Legea 571/2003, S.C. X S.R.L Botoşani constituite un provizion în limita a 100% din valoarea creanţelor asupra SC EUROSICONF SPA ITALIA societate în faliment

În ceea ce priveşte problema deductibilităţii acestui provizion , reclamanta susţine că acesta este  legal şi deductibil şi că nu-şi  însuşeşte  filosofia fiscală a organului de control.

Cu privire la suma de 32.377 lei  reprezentând  venituri din diferenţe de curs valutar  stornate în anul 2005 şi suma de 32 lei reprezentând cheltuieli cu diferenţe de curs valutar stornate în anul 2005, s-a menţionat că în  conformitate cu reglementările Legii 82/1991 şi ale Ordinului 306/2002 în vigoare pentru perioada 2003-2005  creanţele şi datoriile în valută trebuie raportate utilizând cursul de schimb la data încheierii exerciţiului. Diferenţele de schimb valutar se înregistrează la venituri şi cheltuieli după caz ,respectiv în conturile 665 şi 765.

Susţine reclamanta  că în conformitate  cu aceste reglementări a înregistrat la  data de 31.12.2004, cheltuieli şi  venituri generate de diferenţele de curs valutar pentru creanţe şi datorii în valută . Aceste  cheltuieli  au fost  stornate trimestrial în anul 2005 în funcţie de data încasării creanţei sau  data plăţii datoriei. Mai arată reclamanta  că în cursul anului 2005 au fost încasate şi achitate toate creanţele şi datoriile în sold la data de 31.12.2004,  iar pentru cele neîncasate şi neachitate până la 31.12.2005 şi provenind din anul 2004 ,în mod corect s-a procedat la stornarea diferenţelor de curs.

Mai arată reclamanta  că aşa cum a susţinut în contestaţia administrativă adresată organului fiscal înregistrările  în contabilitate  sunt perfect legale şi că în mod  corect organul fiscal ar fi trebuit să facă trimitere la Ordinul 306/2002 valabil pentru perioada 2003-2005 şi nu la Ordinul  nr. 1752/2005, motive pentru care contestă sumele menţionate de organul fiscal ca fiind venituri stornate nelegal  reprezentând  diferenţe de curs valutar.

În ceea ce priveşte suma de 30.240 lei reprezentând TVA neadmisă la deducere prin deconturi de TVA  s-a menţionat că în mod eronat  organul fiscal a stabilit că această sumă este nedeductibilă fiscal, întrucât potrivit art. 21 alin.4 lit. d din Legea 571/2003, s-a stabilit că o cheltuială este nedeductibilă fiscal dacă este aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub formă unor avantaje în natură,  chiar dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinerea la sursă.

Menţionează reclamanta că organul fiscal nu a înţeles că suma de 30.240 lei  nu se referă la cheltuieli cu TVA , nedeductibilă fiscal, motiv pentru care contestă în totalitate această sumă.

Defalcat  reclamanta  a arată că suma se compune din următoarele :

- 7.818 lei reprezintă TVA aferentă facturilor pentru transportul salariaţilor de la  şi la Flămînzi şi Săveni ,legal deductibile nelimitat;

- 1963 lei reprezentând TVA deductibilă în baza unor documente care au drept  la deducere şi pe care  S.C. X S.R.L. Botoşani le-a înregistrat în evidenţele contabile conform reglementărilor legale.

- 9532 lei reprezintă majorări de întârziere pentru TVA nedatorat conform explicaţiilor mai sus menţionate

În legătură cu  Dispoziţia nr. IV/7106/3/27.09.2010 a cărei anulare a fost solicită prin prezenta cauză ,arată reclamanta că măsurile dispuse prin respectivul act administrativ fiscal sunt nelegale şi netemeinice.

În drept acţiunea a fost motivată pe dispoziţiile Legii 554/2004 , ale Codului Fiscal, ale Codului de procedură fiscală şi Normelor metodologice de aplicare ale Codului Fiscal.

În dovedirea acţiunii s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri şi expertiză contabilă.

 Proba cu expertiză contabilă a fost admisă de instanţă,  raportul de expertiză întocmit în cauză aflându-se la filele 60-88 dosar.

Legal citată,  pârâta a depus  la dosar întâmpinare,  prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea actelor administrativ fiscale contestate ca fiind legale şi temeinice.

În  motivarea  întâmpinării s-a arătat că  cererea formulată de către reclamantă este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În ceea ce  priveşte impozitul pe profit , arată pârâta,  în calculul cheltuielilor efectuate şi evidenţiate la capitolul de cheltuieli cu transportul personalului cât şi alte cheltuieli de natură salarială,  societatea nu a menţinut continuitatea în limitarea acestora la 2% aplicată la fondul de salarii. În aceste împrejurări se arată că, organele de control în mod legal au încadrat aceste cheltuieli cu transportul de personal în cheltuieli cu deductibilitate limitată respectiv 2%  din fondul de salarii. Între fondul de salarii şi cheltuielile de transport există un raport de cauzalitate şi proporţionalitate deoarece  dacă aceste cheltuieli ar fi fost  efectiv realizate cu transportul de personal ,2% din fondul de salarii ar fi permis ca ele să fie să fie deductibile în totalitatea lor.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 alin. 3 lit. c din Codul fiscal,  susţine pârâta că acestea reprezintă cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă, sunt cheltuieli de natură socială, în ele neincluzându-se şi cele privind efectuarea transportului.

Referitor la suma de e 46.298 lei reprezentând  cheltuieli înregistrate cu provizionul  constituit de 100% asupra creanţei datorate de SC EUROSICONF SPA ITALIA  , arată pârâta că societatea avea obligaţia de a constitui un provizion în limita sumei de  12.466,50 EURO în conformitate cu prevederile de  pct. 53 din HG 44/2004,  motiv pentru care în mod legal organele de inspecţie fiscală au considerat că suma de 46.268 lei înregistrată ca provizion de 100% , nu este deductibilă fiscal la calcului profitului impozabil.

Cu privire la suma de 7.818 lei menţionează pârâta că aceasta reprezintă TVA deductibilă aferentă cheltuielilor cu personalul cât şi alte cheltuieli de natură salarială, cheltuieli care au deductibilitate limitată la calculul profitului impozabil,  iar inspecţia fiscală a constatat că S.C. X S.R.L. a depăşit limita de deductibilitate, situaţie în care a considerat că nici TVA aferent nu este deductibil  fiscal.

 Cu privire la suma de 1.963 lei s-a menţionat că ea reprezintă TVA aferentă cheltuielilor de natură personală, aranjamente  florare ,cheltuieli cu telefoane servit masa, cheltuieli ce depăşesc plafonul în care sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, depăşire care constituie livrare de bunuri cu plată în conformitate cu prevederile  art. 128 alin.8 lit. f din Codul Fiscal.

În susţinerea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri. 

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

 Prin Decizia de impunere nr. IV/409/27.09.2010, emisă în bara Raportului de inspecţie fiscală IV/7106/2010 şi a Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. IV/1706/3/2010 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată cu titlu de TVA  şi accesorii aferente,impozit pe profit şi accesorii aferente.

 Din obligaţiile fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere mai sus menţionată, reclamanta SC X S.R.L.  a înţeles să conteste suma de 58.268 lei,  din care 20.663 lei reprezentă impozit pe profit şi 18.292 lei accesorii aferente,  suma de 9781 lei reprezintă TVA,  iar 9.532 lei - accesorii aferente TVA.

 Împotriva stabilirii obligaţiei de plată a acestor sume reclamanta a formulat contestaţie în procedură administrativă,  în temeiul art. 205 şi următoarele  Cod procedură fiscală, contestaţie ce a fost soluţionată prin  Decizia nr. 70/08.12.2010, prin care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani, în calitate de emitent al actelor contestate, a dispus respingerea contestaţiei ca neîntemeiată pentru întreaga sumă contestată.

Împotriva actelor administrativ fiscale mai sus menţionate dar şi împotriva  Deciziei nr. 70/2011 dată în soluţionarea contestaţiei administrative,  reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată,  solicitând de asemenea,  să se constate că nu îi revine obligaţia de plată a sumei totale de  58.268 lei, defalcată pe categorii de creanţe fiscale în modalitatea mai sus menţionată.

 În ceea ce priveşte cheltuiala de 41.197 lei, efectuată pentru transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă, sumă  pe care organul de inspecţie fiscală a apreciat-o ca fiind deductibilă doar în limita cotei de 2% din valoarea cheltuielilor salariale, instanţa reţine următoarele:

În fapt S.C. X S.R.L. Botoşani  transportă salariaţi la şi de la locul de muncă, din localităţile Săveni şi Flămânzi,  în baza unei convenţii prestări servicii încheiată  în data de 05.11. 2003 cu  SC TUR ROM IMPEX S.R.L. În convenţia încheiată se precizează atât scopul cât şi traseul pe care îl are de realizat prestatorul de servicii.

Serviciile prestate sunt facturate către SC X S.R.L. cu factură fiscală în baza traseului stabilit prin convenţie, iar în contabilitate această cheltuială este evidenţiată în contul 624 .

Aşa cum rezultă din prevederile art. 21 alin. 3 lit. a din Legea 571/2003, cheltuielile de transport  ale salariaţilor la şi de la locul de muncă nu intră în categoria cheltuielilor sociale cu deductibilitate limitată.

Pentru angajator, potrivit pct. 23 lit. f din Normele Metodologice pentru aplicarea  art. 21 din Legea 571/2003,  cheltuielile efectuate cu transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă sunt cheltuieli în scopul realizării de venituri impozabile. 

În ceea ce priveşte susţinerea organului fiscal cu privire la limitarea acestor cheltuieli la cota de 2% aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, reţine instanţa că din interpretarea dispoziţiilor  pct. 10 din OG 83/2004, care a modificat prevederile  Legii 571/2003, rezultă că deplasarea la şi de la locul de muncă nu intră în această categorie.

În textul de lege se vorbeşte de transportul aferent prestaţiilor pentru tratament şi odihnă în cazul  salariaţilor proprii şi pentru membri de familie ai acestora .

În consecinţă instanţa apreciază că aceste cheltuieli cu transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă la domiciliu sunt integral deductibile .

Cu privire la suma de  46.268 lei,  reprezentând provizion constituit asupra creanţei pe care  S.C. X S.R.L. o are asupra SC EUROSICONF SPA ITALIA,  organul de inspecţie fiscală a stabilit că acest provizion nu este deductibil fiscal, motiv pentru care a calculat în sarcina  societăţii reclamante obligaţii fiscale  de plată, reprezentând TVA şi impozit pe profit.

Aşa cum rezultă din actele dosarului provizionul a fost constituit în luna decembrie 2008,  în baza adresei de la Oficiul Camera & De Vecchi  licenţiată în ştiinţe economice, fiind dispus  prin sentinţa civilă nr. 80/02.06.2010 emisă de Tribunalul Civil şi Penal din Vicenţa,  care a declarat falimentul societăţii în cauză.

Potrivit prevederilor legale şi având în vedere şi concluziile raportului de expertiză în cauză, instanţa apreciază că în mod corect organul fiscal a stabilit nedeductibilitatea acestei sume având în vedere următoarele aspecte:

Punctul 7 din Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 1752/2005 prevede că provizioanele nu pot depăşi valoric sumele care sunt necesare  stingerii obligaţiei curente.  La data bilanţului provizionul trebuie să fie strict corelat cu  riscurile şi cheltuielile estimate, ori riscul S.C. X S.R.L.  de a nu recupera creanţa de la SC Y SPA ITALIA a fost de 43.620 lei,  diferenţa fiind acoperită de utilajul şi accesoriile primite de la societatea din Italia. Provizionul se ajustează şi se evaluează la fiecare bilanţ contabil  pentru o mai bună estimare şi este tratat din punct de vedere fiscal înaintea de determinării impozitului pe profit,  când se iau în considerare toate informaţiile disponibile.

Astfel la data bilanţului din 31.12.2008 exista întocmită o adresă 137//2008 cu propunere de compensare.

Referitor la tratamentul fiscal aplicat  diferenţelor de curs valutar pentru creanţele şi datoriile în valută la data încheierii exerciţiului  financiar pentru anul 2004,  diferenţe în cuantum de 32.377 lei ,instanţa reţine următoarele :

Organul de inspecţie fiscală a stabilit că aceste diferenţe reprezintă venituri stornate cu destinaţia de diferenţe de curs valutar şi că nu au fost respectate prevederile OMF 1752/2005 precum şi prevederile art. 19 alin.1 din Legea 571/2003 .

Aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă coroborat cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză,  cheltuielile şi veniturile cu destinaţie de diferenţe de curs valutar sunt cheltuieli financiare,  iar din punct de vedere fiscal sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.

În urma efectuării acestor înregistrări din diferenţe de curs valutar,  reclamanta a înregistrat profit ceea ce reţine expertul în concluziile sale reprezintă încă in  motiv în plus  pentru tratamentul fiscal .

Faţă de aceste aspecte instanţa reţine că  înregistrând aceste diferenţe valutare în contabilitate în modalitatea descrisă agentul economic a respectat  principiul independenţei exerciţiului prin efectuarea la timp a evaluării creanţelor şi datoriilor la cursul valutar din ziua respectivă, motiv pentru care aceste cheltuieli şi venituri financiare sunt deductibile fiscal,  recunoscute în contul de profit şi pierderi.

Cu privire la caracterul deductibil sau nedeductibil  al sumei de 30.240 lei, reprezentând TVA neadmis la deducere din deconturi, instanţa reţine că  organul fiscal a apreciat că  pentru perioada 01.01-2005-31.12.2009 această sumă reprezintă o cheltuială nedeductibilă fiscal,  întrucât în rulajul ei sunt  evidenţiate diferenţe  de TVA constatate cu caracter cu nedeductibilitate fiscală.

În motivarea sa organul fiscal invocă prevederile Legii 571/2003  şi art.19 precum şi dispoziţiile Deciziei 5/2007 a Î.C.C.J

Respectiva sumă,  aşa cum rezultă din înscrisurile cauzei,  este compusă din mai multe categorii de cheltuieli, în rulajul său fiind evidenţiate diferenţe de TVA constatate ca nedeductibile prin diverse rapoarte fiscale încheiate anterior, din suma 7.818 lei care reprezintă TVA aferentă facturilor pentru transportul salariaţilor de la  şi la Flămînzi şi Săveni, din suma de 1963 lei reprezentând TVA apreciată drept deductibilă de către reclamantă, în baza unor documente care au drept  la deducere şi pe care  S.C. X S.R.L. Botoşani le-a înregistrat în evidenţele contabile conform reglementărilor legale şi din suma de 9532 lei care reprezintă majorări de întârziere.

Referitor la această sumă,  aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză, coroborate cu susţinerile organului fiscal, ea nu este deductibilă în totalitate, sumele care au primi un tratament fiscal necorespunzător, în sensul că eronat au fost apreciate drept deductibile fiscal de către reclamantă , fiind evidenţiate de către expert în concluziile raportului întocmit, concluzii pe care instanţa şi le însuşeşte.

Faţă de cele reţinute, în baza art. 18 din Legea art. 554/2004, instanţa va admite prezenta contestaţie şi pe cale de consecinţă va anula Decizia nr. 70/08.12.2010 dată în soluţionarea contestaţiei administrative.

Pentru aceleaşi considerente şi în baza aceleiaşi dispoziţii legale instanţa va modifica Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată  nr. IV/409/27.09.2010,  Raportul de inspecţie fiscală nr. IV/7106/27.09.2010 şi Dispoziţia nr. IV/7106/3/27.09.2010, emise de pârâtă, în sensul că va menţine în sarcina reclamantei obligaţia de plată stabilită în sarcina sa,  pentru următoarele sume:

- 324 lei reprezentând TVA;

- 10 lei reprezentând majorări de întârziere aferente TVA.

-  2.751 lei reprezentând impozit pe profit;

-  1.696 lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit.

Totodată având în vedere solicitarea reclamantei şi calitatea de parte căzută în pretenţii a Direcţiei Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani , în temeiul art. 274 Cod procedură civilă , instanţa va  obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 3.434,3 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, taxă de timbru şi timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Admite  acţiunea formulată de reclamanta S.C. X S.R.L. Botoşani în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BOTOŞANI .

Anulează Decizia nr. 70/08.12.2010 dată în soluţionarea contestaţiei administrative şi pe cale de consecinţă modifică Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată  nr. IV/409/27.09.2010 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. IV/7106/27.09.2010 şi Dispoziţia nr. IV/7106/3/27.09.2010, emise de pârâtă, în sensul că menţine în sarcina reclamantei obligaţia de plată stabilită în sarcina sa,  pentru următoarele sume:

- 324 lei reprezentând TVA;

- 10 lei reprezentând majorări de întârziere aferente TVA.

-  2.751 lei reprezentând impozit pe profit;

-  1.696 lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3.434,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 21.03.2012.

PREŞEDINTE,    GREFIER,

Domenii speta

Spete similare