Ordonanţă preşedinţială

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A IV A CIVILA

Sentinta civila nr. 1123

Sedinta publica de la 28.08.2007

Tribunalul compus din :

PRESEDINTE : CORALIA CONSTANTINA IACOB

GREFIER : MIHAELA VOINEA

Pe rol fiind solutionarea actiunii  civile de fata formulata de reclamantii SC DYO BALKAN SRL, DURMUS YASAR VE OGULLARI BOYA VERNIK VE RECINE FABRIKALARI AS în contradictoriu cu pârâta SC CHEMICAL COM ADYA SRL , având ca obiect ordonanta presedintiala.

Dezbaterile în fond si sustinerile orale ale partilor au avut loc în sedinta publica din data de 23.08.2007 fiind consemnate încheierea de la acea data care face parte integranta din prezenta, când tribunalul,  având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat  pronuntarea la data de 27.08.2007,  apoi la 28.08.2007, când a pronuntat urmatoarea hotarâre:

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala sub nr. 15464/3/2007, la data de 10.05.2007, reclamantii SC DYO BALKAN SRL si DURMUS YASAR VE OGULLARI BOYA VERNIK VE RECINE FABRIKALARI AS au chemat în judecata pe pârâta SC CHEMICAL COM AYDA SRL, solicitând pe calea ordonantei presedintiale ca prin hotarârea ce se va pronunta, în temeiul art. 581 alin. 3 C.proc.civ., sa fie obligata pârâta la oprirea vremelnica a folosirii tuturor formelor materiale de utilizare nelegala a marcii Dyo, respectiv utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate; aplicarea semnului pe produse, pe ambalaje, sau pe alte bunuri mobile sau imobile folosite în scop comercial pâna la solutionarea irevocabila a fondului litigiului care se afla în prima instanta pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala, formând dosarul nr. 14044/3/2007. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii, reclamantele au aratat ca Dyo Balkan este o societate comerciala de nationalitate româna înfiintata în anul 1991, având ca obiect principal de activitate „fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelii tipografice si masticurilor'”, iar printre obiectele secundare de activitate se numara si „comertul cu amanuntul al articolelor de fierarie, al articolelor din sticla si a celor pentru vopsit”. Grupul Yasar, din care fac parte Durmus Boya, precum si Dyo Boya Fabrikalari Sanayi ve Ticaret AS., a decis asocierea cu Adem Gürdal în scopul promovarii produselor sub marca Dyo pe teritoriul României. Astfel, la momentul înfiintarii societatii Dyo Balkan, asociati ai acesteia au fost: Adem Gürdal, Durmus Boya si Dyo Boya Fabrikalari Sanayi ve Ticaret AS. O buna perioada de timp relatiile dintre Dyo Balkan si societatea pârâta au fost foarte bune, acestea fiind unite si prin identitatea unora dintre asociati. Adem Gürdal avea calitatea de asociat atât la Dyo Balkan, cât si la Chemicalcom, conform hotarârea Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor Dyo Balkan din data de 6.11.2006, prin care s-a aprobat cesionarea partilor sociale detinute de Adem Gürdal în Dyo Balkan. Fundamentata pe aceasta legatura între asociati, relatia comerciala dintre partile prezentului litigiu s-a concretizat în distribuirea prin intermediul Chemicalcom a produselor Dyo fabricate de Dyo Balkan.

Aceasta legatura a încetat însa odata cu cesionarea partilor sociale detinute de Adem Gürdal în Dyo Balkan catre Dyo Boya Fabrikalari Sanayi ve Ticaret AS", cesiune aprobata prin hotarârea Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor Dyo Balkan din data de 6.11.2006. În acest mod a încetat, asadar, orice legatura existenta între societatea-reclamanta Dyo Balkan si pârâta Chemicalcom în ceea ce priveste structura asociatilor. De fapt, aceasta cesiune nu a reprezentat altceva decât o retragere a dlui Adem Gürdal din întreaga afacere si, implicit, a societatii distribuitoare Chemicalcom, în care este în continuare asociat. La baza deciziei prin care a fost aprobata cesiunea a stat si faptul ca distribuirea produselor Dyo prin Chemicalcom nu a adus la obtinerea veniturilor dorite. Asa cum rezulta din certificatul emis de Oficiul Registrului Comertului în anii 2004-2005, cât societatea pârâta Chemicalcom a distribuit produsele Dyo, Dyo Balkan nu obtinut niciun profit. 

În ceea ce priveste societatea pârâta Chemicalcom, aceasta are ca obiect principal de activitate „comert cu amanuntul al articolelor de fierarie, al articolelor din sticla si a celor pentru vopsit”. 

Având în vedere bunele relatii dintre parti, precum si încrederea reciproca existenta, la data de 01.04.2003 s-a încheiat între reclamanta Dyo Balkan si pârâta Chemicalcom un contract de distributie, contract prin care reclamanta Dyo Balkan a transferat pârâtei „dreptul de desfacere a produselor” Dyo, respectiv vopsele lavabile, vopsele sintetice, adezivi tip aracet, diluanti, grunduri, la acestea putându-se adauga si alte produse, în cazul unui acord între parti.

Având în vedere buna întelegere existenta la acel moment între parti, relatia dintre cele doua societati a continuat sa se dezvolte, astfel încât începând cu data încheierii contractului, Dyo Balkan, în calitate de furnizor, si-a distribuit produsele sub marca Dyo exclusiv prin Chemicalcom, care a comercializat aceste produse în calitate de distribuitor.

Fata de calitatea pârâtei Chemicalcom de distribuitor exclusiv al produselor Dyo, i s-a permis acestei societati comerciale utilizarea marcii Dyo pentru a se putea promova în acest fel produsele comercializate. Astfel, în magazinele de desfacere ale pârâtei au fost utilizate materiale publicitare menite sa promoveze vânzarea produselor sub marca Dyo. De asemenea, pe fatadele magazinelor, punctelor, depozitelor de desfacere au fost montate reclame cu semnul marcii Dyo.

Potrivit Certificatului de înregistrare de marca nr. 30930/24.12.1996, emis de O.S.I.M. si prelungit în conformitate cu dispozitiile legale, reclamanta Durmus Boya asociat al Dyo Balkan, este titularul marcii Dyo. Prin urmare, marca Dyo beneficiaza de protectia conferita de dispozitiile legale în materie pentru clasa 2 si pentru clasa 16 de produse.

Marca Dyo s-a impus pe piata ca fiind o marca de succes si fiind în acelasi timp un produs de calitate, creând în ochii consumatorilor imaginea reala a unui produs a carei achizitionare aduce numai beneficii.

Pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate, pârâta Chemicalcom comercializa totodata si produse sub marca Adya, înregistrata pentru clasele 2 (vopsele, lacuri) si 19 (parchet). În anul 2004, la momentul înregistrarii marcii Adya, pârâta purta denumirea de Chemicalcom Dyo, si nu Chemicalcom Adya, lucru permis de subscrisa Durmus Boya cu scopul comercializarii produselor sub marca Dyo.

Ca urmare a neîntelegerilor aparute între Dyo Balkan si Chemicalcom cu privire la distributia produselor Dyo, legate în principal de incapacitatea pârâtei de a respecta anumite standarde impuse de reclamanta în ceea ce priveste vânzarea produselor, precum si pretul de vânzare a acestora, reclamanta Dyo Balkan a decis sa-si comercializeze propriile produse, astfel încât partile au convenit încheierea relatiilor comerciale.

Ulterior, datorita încetarii relatiilor comerciale de distributie dintre subscrisa Dyo Balkan si pârâta Chemicalcom, dl Adem Gürdal a cesionat partile sale sociale detinute în societatea reclamanta catre Dyo Boya Fabrikalari Sanayi ve Ticaret A.S., cesiune aprobata prin decizia AGA din noiembrie 2006.

Pentru a nu exista niciun dubiu cu privire la încetarea relatiilor dintre parti, la data de 10.05.2006 si apoi la data de 19.12.2006, reclamantele Dyo Balkan si Durmus Boya au trimis notificari catre pârâta cu privire la încetarea contractului având ca obiect distributia produselor marca Dyo, solicitând totodata si încetarea folosintei oricaror materiale publicitare privitoare la marca Dyo.

Cu toate acestea, desi contractul mentionat a încetat, Chemicalcom nemaiavând calitatea de distribuitor al produselor purtând marca Dyo, pârâta nu a încetat nici pâna în prezent sa foloseasca materialele publicitare. În mod evident, unicul scop al continuarii folosintei materialelor publicitare cu marca Dyo nu poate fi decât acela de a atrage clientela pe baza renumelui reclamantei. Clientela este astfel atrasa prin asocierea înselatoare a produselor acestei societati comerciale cu produsele pârâtei (Adya), obtinându-se un profit de pe urma calitatii produselor Dyo.

În aceste conditii, efectele folosintei materialelor publicitare privind marca Dyo se concretizeaza, pe de-o parte, în faptul ca pârâta obtine profituri nelegale pe seama renumelui societatii reclamante si a marcii Dyo si, pe de alta parte, în faptul ca însasi clientela care achizitioneaza produse din magazinele pârâtei, crezând ca sunt fabricate de acelasi producator, ar putea avea de suferit de pe urma marfii astfel cumparate, care nu se ridica la standardele de calitate cu care au fost obisnuiti din partea produselor ce poarta marca Dyo. Rezulta astfel ca asocierea celor doua tipuri de produse induce în constiinta consumatorului convingerea ca cele doua sunt calitativ egale sau cel putin similare, determinându-l pe acesta sa achizitioneze produsele pârâtei. Mai mult decât atât, autovehiculele pe care pârâta le foloseste sunt înca inscriptionate cu marca Dyo (element figurativ si denumire), desi pârâta nu mai are calitatea de distribuitor al acestor produse.

În concluzie, utilizarea marcii Dyo este nelegala, realizându-se fara acordul titularului acestui drept. Desi reclamanta a dat dovada de buna-credinta si a încercat o solutionare amiabila a problemelor ivite ca urmare a încheierii relatiilor comerciale cu pârâta, solicitând acesteia prin notificarea din data de 19.12.2006 sa înceteze folosinta marcii, Chemicalcom continua totusi sa foloseasca abuziv marca Dyo, atât în punctele de lucru, cât si pe autovehiculele sale.

Reclamantele au mai aratat ca în speta sunt îndeplinite toate conditiile cerute de lege pentru admisibilitatea cererii de ordonanta presedintiala.

Cu privire la conditia urgentei, reclamantele au aratat ca în conditiile în care, chiar si dupa încetarea raporturilor comerciale dintre parti, pârâta Chemicalcom da dovada de rea-credinta prin folosirea în continuare a elementelor de publicitate ale marcii Dyo fara niciun drept, având drept consecinta prejudicierea grava a reclamantelor, se impune obligarea de urgenta a pârâtei Chemicalcom la oprirea vremelnica a folosirii tuturor formelor materiale de utilizare nelegala a marcii Dyo, pâna la solutionarea fondului litigiului.

Oprirea se refera la actele de încalcare a dreptului exclusiv la marca si de concurenta neloiala, constând în utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate; aplicarea semnului pe produse, pe ambalaje, sau pe alte bunuri mobile sau imobile folosite în scop comercial. Încalcarea dreptului la marca reprezinta un fenomen care provoaca titularului prejudicii considerabile, deoarece are ca principal efect dereglarea comertului si denaturarea regulilor. Astfel, se realizeaza un dezechilibru comercial prin inducerea în eroare a clientelei cu privire la produsele promovate prin intermediul altei marci. Acesta este si cazul utilizarii de catre Chemicalcom a marcii Dyo fara sa existe vreun drept al pârâtei asupra acestei marci.

Mai mult, întrucât produsele pârâtei („Adya”) nu se bucura de un renume similar cu cel al produselor reclamantei, consumatorul nemultumit de calitatea produselor achizitionate de la pârâta le va asimila pe acestea cu cele purtând marca Dyo evitând în acest mod sa cumpere pe viitor produse Dyo.

Caracterul urgent al masurii se impune având în vedere faptul ca, pâna la solutionarea irevocabila a fondului cauzei, exista riscul producerii unui prejudiciu deosebit de grav, a carui reparare ar fi imposibila.

Cu privire la caracterul vremelnic, reclamantele au aratat ca masura solicitata este vremelnica, urmând a fi dispusa numai pâna la solutionarea irevocabila a fondului litigiului, care se afla în prima instanta pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, formând dosarul nr. 14044/3/2007•

De asemenea, reclamantele au aratat cu privire la conditia privind neprejudecarea fondului ca, analizând motivele expuse anterior, fara a fi necesara o analiza în fond a cauzei, printr-o simpla pipaire a fondului, se poate aprecia cu usurinta ca aparenta dreptului este în favoarea lor, aparenta care reprezinta o conditie pentru admiterea ordonantei presedintiale.

Astfel, în primul rând, aparenta în drept deriva din dispozitiile Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice. În acest sens, s-a aratat ca potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 „Înregistrarea marcii confera titularului sau un drept exclusiv asupra marcii”; prin urmare, legea instituie un drept exclusiv de folosinta asupra marcii numai în persoana titularului acesteia, exceptând situatia în care acesta din urma si-a dat consimtamântul cu privire la folosirea marcii respective de terte persoane.

În conditiile în care relatiile de distributie dintre Dyo Balkan si Chemicalcom au încetat, iar Durmus Boya, în calitate de titular al dreptului exclusiv asupra marcii Dyo, a notificat pârâta sa înceteze folosirea marcii Dyo sub orice forma, orice act de folosinta a marcii Dyo din partea Chemicalcom este nelegala.

Mai mult, potrivit dispozitiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 „Titularul marcii poate cere instantei judecatoresti competente sa interzica terti lor sa foloseasca, în activitatea lor comerciala, fara consimtamântul titularului: un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea, pentru care marca a fost înregistrata”.

Reclamantele au mai aratat ca cele doua clase de produse care sunt protejate sub marca Dyo se refera la vopsele plastice si celulozice, grund, firnisuri, chit, tiner, ipsos, substante de protectia lemnului, clei pentru lemn; baituri, rasini alchidice; substante pentru îndepartarea vopselei, minerale micronizate, cerneala pentru piesele de tipar înalt, cerneala offset pentru alimentare pagina si pentru tesaturi, cerneala pentru ecran; matase, cerneluri flexografice, cerneluri pentru rotogravura, tinprinting inks, solutii pentru rezervoare de cerneala, lacuri pentru supra imprimare, paste pentru subtiere, sicativ, învelisuri pentru picioarele literelor, lacuri transparente, lacuri pentru aurire (clasa 2), precum si pensule pentru vopsit (clasa 16).

În ceea ce priveste produsele pentru care marca Adya a fost înregistrata pe numele pârâtei, acestea sunt încadrate la clasele 2 si 19.

În aceste conditii, data fiind identitatea produselor carora li se aplica semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrata, s-ar putea produce în perceptia consumatorului un risc de confuzie, ce nu poate avea decât efecte daunatoare pentru activitatea reclamantei, cauzând un prejudiciu iremediabil.

În plus, art. 35 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 permite titularului marcii ca, în ¬aplicarea dispozitiilor art. 35 alin. (2), sa solicite sa fie interzise tertilor chiar si „utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate”.

Aparenta în drept este asadar în favoarea reclamantei Durmus Boya, dat fiind ca are calitatea de titular al marcii Dyo, calitate ce confera un drept exclusiv asupra marcii.

Aparenta în drept este determinata si de incidenta în cauza a dispozitiilor Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.

Potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991, sunt calificate ca fiind acte de concurenta neloiala actele constând în „folosirea unei firme, marci, unei embleme sau unui ambalaj, de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de un alt comerciant”.

Sunt încalcate si dispozitiile Legii nr. 148/2000 privind publicitatea, întrucât prin actele savârsite de pârâta se aduce atingere dispozitiilor imperative prevazute de art. 8, privitoare la publicitatea comparativa care este interzisa daca:  se creeaza confuzie pe piata între cel care îsi face publicitate si un concurent sau între marcile de comert, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care îsi face publicitate si cele apartinând unui concurent; se profita în mod incorect de renumele unei marci de comert de denumirea comerciala sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicatia geografica a unui produs al unui concurent, conform art. 8 lit. d si g.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 581 C.proc.civ., textele legale mentionate.

În dovedirea cererii, s-au depus la dosar urmatoarele înscrisuri: date informative emise de Oficiul Registrului Comertului privind capitalul social, obiectul de activitate, asociati, administratori si bilantul societatii Dyo Balkan; Hotarârea Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor Dyo Balkan din data de 6.11.2006 prin care s-a aprobat cesionarea partilor sociale detinute de Adem Gürdal în Dyo Balkan catre Dyo Boya Fabrikalari Sanayi ve Ticaret A.S.; date informative emise de Oficiul Registrului Comertului privind capitalul social, obiectul de activitate, asociati, administratori, puncte de lucru si bilantul societatii Chemicalcom; Contract de distributie încheiat între Dyo Balkan si Chemicalcom; Certificatul de înregistrare de marca nr. 30930/24.12.21996 emis de O.S.I.M., precum si cererea de reînnoire a acestei marci, din care rezulta faptul ca Durmus Boya este titularul marcii Dyo; extras din Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuala sectiunea marci nr. 11/2004 din care rezulta ca Chemicalcom este titularul marcii Adya; certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comertului privind istoricul denumirii, capitalul social, obiectul de activitate, asociati, administratori, puncte de lucru ale societatii pârâte Chemicalcom; notificarea emisa pe data de 10.05.2006 privind încetarea Contractului de distributie; notificarea emisa pe data de 19.12.2006 privind încetarea folosintei oricaror materiale publicitare privitoare la marca Dyo; planse foto din care rezulta folosirea materialelor publicitare ale marcii Dyo pe fatadele magazinelor/depozitelor pârâtei Chemicalcom; planse foto ale autoturismelor inscriptionate cu marca Dyo (element figurativ si denumire) parcate la unul dintre depozitele pârâtei, situat pe soseaua de centura, sat Stefanestii de Jos, jud. Ilfov; certificat de grefa emis de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala, care atesta existenta pe rolul acestei instante a dosarului nr. 14044/3/2007 ce priveste fondul litigiului.

Prin încheierea din data de 17.05.2007, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala a dispus admiterea exceptiei necompetentei functionale a instantei, a dispus scoaterea cauzei de pe rol si înaintarea cauzei registraturii generale a sectiilor civile ale Tribunalului Bucuresti, în vederea repartizarii cauzei unei sectii civile.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a retinut ca art. 2 pct. 1 din Codul de procedura civila stabileste competentele tribunalelor în prima instanta, dupa materia litigiului dedus judecatii. În acest sens, de competenta sectiei comerciale a tribunalului sunt, potrivit art. 1 pct. 1 lit. a) Cod procedura civila, procesele si cererile în materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum si procesele si cererile în aceasta materie al caror obiect este neevaluabil în bani. În cauza, instanta a fost investita cu o cerere de ordonanta presedintiala conform art. 581 Cod procedura civila, care, la alin. 2, stipuleaza: „cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului”.

Ori, cererea reclamantului precizeaza drept temei cu privire la raporturile juridice dintre parti Legea nr. 84/1998 privind marcile, care prevede drepturile si obligatiile titularului marcii, modalitatea de înregistrare, de folosire sau de anulare a înregistrarii marcii. În speta, reclamanta, în calitate de titular, solicita oprirea vremelnica a folosirii tuturor formelor materiale de utilizare nelegala a marcii Dyo. Astfel, tribunalul nu a putut retine prezumtia de comercialitate, în conditiile art. 3 si 4 C.com si nici incidenta art. 56 C.com, având în vedere Legea nr. 84/1998, astfel ca asupra fondului litigiului dintre parti se poate pronunta doar o instanta civila.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila sub nr. 19552/3/2007, la data de 02.06.2007.

La data de 22.06.2007, pârâta SC CHEMICALCOM ADYA SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata.

In motivarea întâmpinarii, s-a aratat ca actiunea reclamantei contine toate elementele unei actiuni în contrafacere de marca, întemeiata pe dispozitiile Legii nr. 84/1998, coroborata cu dispozitiile art. 581 C.proc.civ.

Astfel, petitul principal al cererii de chemare în judecata este solicitarea reclamantei ca instanta sa pronunte o hotarâre prin care sa interzica pârâtei SC CHEMICALCOM ADYA SRL folosirea tuturor formelor materiale de utilizare nelegala a marcii „ Dyo”, inclusiv aplicarea semnului pe produse.

Având în vedere acest petit al actiunii si desi reclamantele nu invoca drept temei al actiunii decât art. 581 si urm. C.proc.civ., nu exista niciun dubiu ca, în realitate, urmaresc sa împiedice pârâta sa foloseasca marca „Dyo” în activitatea comerciala, probabil în aplicarea articolului 35 din Legea nr. 84/1998 a marcilor. Este asadar vorba despre o veritabila actiune în contrafacere, ceruta pe calea ordonantei presedintiale.

În ceea ce priveste scopul actiunii din petitul cererii de chemare în judecata, cererea reclamantei se refera în primul rând la sistarea folosirii de catre societatea SC CHEMICALCOM ADYA SRL a materialelor publicitare prin folosirea marcii „DYO”, însa, în realitate, miza acestei actiuni este pronuntarea unei sentinte prin care societatea pârâta SC CHEMICALCOM ADYA sa fie obligata sa înceteze comercializarea produselor originale cumparate de la reclamanta SC DYO BALKAN SRL. Asadar, se tinde la blocarea comercializarii unor produse de o valoare considerabila, care ar putea bloca activitatea societatii SC CHEMICALCOM ADYA SRL data fiind valoarea mare a stocului de marfa aflat în posesia pârâtei.

Pârâta a mai aratat ca, în speta, nu sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate a ordonantei presedintiale pentru ca instanta sa pronunte o hotarâre întemeiata pe dispozitiile art. 581 si urm. C.proc.civ.

Astfel, cu privire la conditia privind neprejudecarea fondului si aparenta dreptului, în opinia pârâtei, contractul de distributie nu a fost reziliat în conditiile prevazute de lege. Rezilierea contractelor, ca modalitate de încetare a efectelor contractelor cu executare succesiva, este de doua feluri: reziliere judiciara si reziliere conventionala sau prin declaratie unilaterala a uneia dintre partile contractului. În speta, art. 5 din contractul încheiat între cele doua parti stipuleaza ca rezilierea contractului se poate face „imediat cu acordul partilor”.  Asadar, nu este stipulata expres în contract posibilitatea de denuntare unilaterala a contractului si nu este stipulat un pact comisoriu care sa dea posibilitatea rezilierii fara interventia instantei de judecata.

In aceste conditii, singura modalitate de reziliere a contractului mentionat este o actiune în justitie si pronuntarea unei hotarâri judecatoresti care sa constate ca a intervenit rezilierea contractului. Reclamanta nu a depus la dosar o dovada care sa probeze ca a intervenit rezilierea, respectiv o sentinta judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila, ori un acord al partilor în acest sens. Cele doua notificari invocate de reclamante nu produc niciun efect juridic în lipsa unui pact comisoriu care sa prevada posibilitatea ca una dintre partile contractului sa denunte unilateral contractul. Mai mult decât atât, chiar si în ipoteza existentei unui pact comisoriu expres, posibilitatea de a recurge la justitie a fost recunoscuta în practica judiciara. 

Asadar, daca în ipoteza stipularii unui pact comisoriu în contract, instanta poate fi totusi chemata sa decida daca a intervenit rezilierea contractului, cu atât mai mult o denuntare notificata de una dintre partile contractului celeilalte parti, în lipsa unui pact comisoriu nu produce efectul rezilierii pâna când instanta nu pronunta o hotarâre ramasa definitiva si irevocabila care sa constate ca a intervenit rezilierea. Chestiunile referitoare la interventia sau nu a rezilierii sunt oricum chestiuni care pun în discutie fondul litigiului, asa încât instanta nu poate proceda la o analiza fara a intra pe fond. În plus, în lipsa unei hotarâri de reziliere, contractul este valabil si aparenta dreptului de a comercializa produsele dobândite în baza sa este în favoarea pârâtei si nu a reclamantelor.

Pârâta a mai aratat ca are în continuare dreptul de a comercializa produsele dobândite în baza contractului de distributie, mentionând ca nu accepta, în nici un fel, ca prin notificarile reclamantelor contractul de distributie ar fi fost reziliat în vreun fel.

Dar, ad absurdum, chiar si în cazul în care s-ar considera contractul reziliat, pârâta avea în continuare dreptul de a comercializa produsele dobândite în baza sa, pe baza urmatoarelor argumente: accesorium sequitur principalem, în sensul ca odata cu dreptul de proprietate asupra produselor s-a transmis si dreptul de a le comercializa, în baza articolului 2 din contractul de distributie: „Vânzatorul acorda cumparatorului dreptul de desfacere a produselor ( ... )”. Acest drept de comercializare, accesoriu dreptului de proprietate asupra produselor, s-a transmis la momentul transferului dreptului de proprietate. Acest drept nu este în nici un fel afectat de rezilierea contractului, care produce efecte numai pentru viitor. Dreptul de comercializare a ramas în patrimoniul pârâtei alaturi de dreptul de proprietate si are posibilitatea legala de a le exercita pe amândoua. Mai mult, garantia pentru evictiune presupune ca vânzatorul nu îl  poate împiedica pe cumparator sa foloseasca produsele dobândite în scopul pentru care au fost cumparate, acela de a le comercializa; faptul sau personal, care consta în introducerea cererii de ordonanta este de natura sa tulbure „linistita folosinta a lucrului”, în sensul articolului 1339 C.civ.

În concluzie, nici în ipoteza în care contractul de distributie ar fi fost reziliat, reclamantele nu se pot opune comercializarii în continuare, pâna la epuizarea stocului existent, a produselor dobândite de la reclamante anterior rezilierii. Dar aceste aspecte înseamna mult mai mult decât o simpla „pipaire” a fondului si, în plus, aparenta joaca în favoarea pârâtei.

Pârâta a mai aratat ca reclamantele nu pot solicitat interzicerea comercializarii produselor originale „DYO” care au fost vândute de însasi una dintre reclamante în baza unui contract valabil încheiat, dreptul la marca epuizându-se în sensul art. 35 din Legea nr. 84/1998.

Consecinta recunoasterii epuizarii dreptului este ca, odata puse în circulatie produse acoperite de marca, dreptul la marca nu poate împiedica libera circulatie a produselor „marcate” si nu constituie un obstacol pentru tranzactii ulterioare.

Asadar, a aratat pârâta, reclamantele nu justifica în favoarea lor o aparenta a dreptului, iar chestiunile puse în discutie sunt chestiuni de fond si nu pot fi apreciate de instanta de judecata pe calea cererii de ordonantei presedintiale.

Cu privire la conditia urgentei, pârâta a aratat ca aceasta nu este îndeplinita, întrucât reclamantele nu au facut dovada „pagubei iminente” pe care o vor suferi daca instanta nu pronunta o ordonanta presedintiala de interzicere a comercializarii produselor indicate.

Totodata, pârâta a mai aratat ca toate produsele pe care le comercializeaza sunt produse dobândite de la însesi reclamantele, deci nu se poate invoca faptul ca pârâta se foloseste de renumele marcii „DYO” pentru a-si dezvolta întreprinderea si nici ca ar produce în acest mod prejudicii irecuperabile reclamantelor.

Prin cererea formulata la data de 05.07.2007, pârâta a invocat exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al societatii reclamante, DURMUS YASAR VE OGULLARI BOYA VERNIK VA RECI NE FABRIKALARI A.S., motivat de faptul ca în cauza au calitatea de reclamante doua societati comerciale, dintre care una este înregistrata în Turcia. Astfel, normele speciale si cele de procedura civila stabilesc ca reprezentantul unei societati comerciale din afara tarii poate reprezenta societatea în temeiul unei procuri, iar în acest caz este necesara si apostilarea acestei procuri.

De asemenea, pârâta a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes a societatii SC DYO BALKAN SRL în formularea actiunii.

Astfel, potrivit dispozitiilor Legii nr. 84/1998, respectiv art. 35 si urm., se recunoaste titularului marcii posibilitatea de a-si proteja dreptul la marca prin introducerea unei actiuni în contrafacere. Singurul îndreptatit sa formuleze o astfel de actiune este, potrivit legii, titularul marcii „DYO”, calitate pe care o are societatea DURMUS YASAR VE OGULLARI BOY A VERNIK VE RECINE F ABRIKALARI A.5., asa cum rezulta din certificatul de înregistrare marca nr. 30930 emis de OSIM. În aceste conditii, societatea reclamanta SC DYO BALKAN SRL nu are calitate procesuala activa si nici interes în promovarea cererii de ordonanta presedintiala.

Prin încheierea de sedinta din data de 05.07.2007, tribunalul a respins ca neîntemeiate exceptiile invocate de pârâta, având în vedere ca reclamanta SC Dyo Balkan SRL care a promovat cererea de ordonanta presedintiala, desi nu are calitate de titular al marcii pretins contrafacute, a invocat în sustinerea interesului sau raporturi concurentiale cu pârâta, pretinzând ca prin actiunile sale pârâta încalca practicile concurentiale loiale.

Astfel, tribunalul apreciaza ca reclamanta justifica atât legitimarea procesuala activa, cât si interesul în promovarea cererii.

Analizând cererea de ordonanta presedintiala prin prisma motivelor invocate si a probelor administrate, instanta apreciaza ca este întemeiata si urmeaza a o admite  pentru urmatoarele considerente:

Cererea formulata îndeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de art. 581 C.proc.civ.. Astfel, caracterul vremelnic al masurii ce se cere a fi dispusa este asigurat de solicitarea ca prezenta hotarâre sa produca efecte numai pâna la solutionarea litigiului dintre cele doua parti, care se judeca în conditiile dreptului comun, cauza ce formeaza obiectul dosarului nr. 14044/3/2007 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala.

Neprejudecarea fondului este asigurata prin aceea ca prin analiza ce o va face asupra cererii de fata, tribunalul va cerceta aparenta de temeinicie a cererii, iar nu temeinicia însasi. Totodata, eventuala solutie de admitere a cererii de fata nu poate genera efecte ireparabile în cazul în care actiunea de fond s-ar respinge ca nefondata, pentru a se considera ca se prejudeca fondul.

În ceea ce priveste conditia urgentei, instanta apreciaza ca aceasta este îndeplinita prin aceea ca, pe de o parte, se pastreaza un drept care s-ar pagubi prin întârziere, iar pe de alta parte, se urmareste prevenirea unei pagube ce nu s-ar putea repara. Astfel, tinând seama de specificul dreptului a carui protectie se solicita, respectiv dreptul asupra unei marci si de functiile principale ale marcilor, respectiv: a) de diferentiere a produselor si serviciilor si de indicare a originii acestora; b) de garantie a calitatii; c) de protectie a consumatorilor; d) de reclama, tribunalul considera ca prin apelarea la mijlocul procesual al ordonantei presedintiale se pastreaza dreptul reclamantei de a folosi marca în limitele prevazute de lege, iar întârzierea cauzata de procedura de drept comun pe care trebuie sa o urmeze reclamanta pentru protejarea drepturilor sale ar conduce în mod evident la o „pagubire” a drepturilor sale, putând fi afectate oricare din functiile marcilor asupra carora detine un drept de proprietate. În acelasi timp, existenta unei încalcari a drepturilor reclamantei asupra marcii protejate poate genera pagube ce nu se mai pot repara,  în nici un caz doar pecuniare, putând fi pierdute si  alte drepturi, ca de exemplu, clientela ori putând fi afectate alte interese, ca de exemplu, dreptul consumatorului de a putea diferentia produsele sau serviciile.

Chiar si în ipoteza în care s-ar considera ca prejudiciul ar fi doar pecuniar, tribunalul apreciaza ca nu se poate ajunge la concluzia ca repararea acestuia este întotdeauna posibila. Repararea prejudiciului nu înseamna doar posibilitatea obtinerii unei hotarâri judecatoresti prin care una din parti este obligata la plata unei sume de bani, ci posibilitatea efectiva de a recupera respectiva suma de bani. Exista astfel posibilitatea teoretica ca debitorul sa nu poata fi executat silit deoarece nu are bunuri urmaribile, iar aceasta reprezinta un exemplu de situatie în care paguba nu se mai poate repara.

În speta, tribunalul  retine însa caracterul urgent al cererii, în principal, sub aspectul  pastrarii unui drept ce s-ar pagubi prin întârziere.

 În ceea ce priveste fondul cererii de ordonanta presedintiala, instanta va retine ca reclamanta DURMUS YASAR VE OGULLARI BOYA VERNIK VE RECINE FABRIKALARI AS este titulara marcii Dyo, înregistrata la O.S.I.M. sub nr. R30930/24.12.2006, pentru clasele de produse 2 si 16.

În prezent, titulara dreptului la marca a notificat-o pe pârâta SC CHEMICAL COM ADYA SRL sa înceteze folosirea marcii Dyo sub orice forma, situatie în care în speta sunt incidente dispozitiile art. 35 alin. 1 si 2 din Legea nr. 84/1998. Aceasta întrucât obiectul principal de activitate al pârâtei îl reprezinta „comertul cu amanuntul al articolelor (…), pentru vopsit”, cele doua clase de produse care sunt protejate sub marca Dyo se refera la vopsele plastice si celulozice, grund, firnisuri, chit, tiner, ipsos, substante de protectia lemnului, clei pentru lemn; baituri, rasini alchidice; substante pentru îndepartarea vopselei, minerale micronizate, cerneala pentru piesele de tipar înalt, cerneala offset pentru alimentare pagina si pentru tesaturi, cerneala pentru ecran; matase, cerneluri flexografice, cerneluri pentru rotogravura, tinprinting inks, solutii pentru rezervoare de cerneala, lacuri pentru supra imprimare, paste pentru subtiere, sicativ, învelisuri pentru picioarele literelor, lacuri transparente, lacuri pentru aurire (clasa 2), precum si pensule pentru vopsit (clasa 16), iar produsele pentru care marca Adya, al carei titulara este pârâta, a fost înregistrata sunt încadrate la clasele 2 si 19.

 Ca urmare, data fiind identitatea produselor carora li se aplica semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrata, având în vedere ca reclamanta nu îsi da consimtamântul cu privire la folosirea marcii Dyo de catre pârâta, pe de o parte, este încalcat dreptul exclusiv asupra marcii de care se bucura reclamanta  DURMUS YASAR VE OGULLARI BOYA VERNIK VE RECINE FABRIKALARI AS, iar pe de alta parte, exista riscul de a se produce în perceptia consumatorului un risc de confuzie care nu poate avea decât efecte daunatoare pentru activitatea reclamantelor, cauzându-le un prejudiciu iremediabil. Sub aceste aspect apar ca fiind pertinente si sustinerile reclamantelor cu privire la încalcarea de catre pârâta a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 11/1991, precum si ale art. 8 lit. d si g din Legea nr. 148/2000.

În fine, tribunalul apreciaza ca sunt nefondate sustinerile pârâtei si în ceea ce priveste problema comercializarii produselor, incluzând chestiunea rezilierii contractului de distributie încheiat la data de 01.04.2003, petitul cererii de ordonanta presedintiala reprezentându-l cu claritate obligarea pârâtei la oprirea vremelnica a folosirii tuturor formelor materiale de utilizare a marcii Dyo.

 Perceptia de catre public a marcii ca indicând un anumit produs este esentiala, fiind deci necesar ca, vazând semnul, publicul vizat sa atribuie produsul respectiv unei întreprinderi determinate.

Asemanarea dintre cele doua marci în discutie Dyo si Adya rezultata din analiza acestora sub aspect lingvistic este de domeniul evidentei. Aceasta pentru ca îndeplinirea cerintei existentei asemanarii nu presupune o identitate a semnelor comparate, ci deriva din impresia generala, de ansamblu, pe care o produce, în speta, denumirea marcii pârâtei asupra consumatorului, în raport cu denumirea marcii reclamantei. Cum prima denumire include elementul lingvistic de baza al celei de a doua, deosebirea existenta este practic greu de observat de catre un consumator mediu al acestui tip de produs.

Aceasta puternica asemanare determina si un risc de confuzie ce include si riscul de asociere a celor doua semne, un criteriu suplimentar ce poate fi avut în vedere  în aprecierea unui astfel de risc fiind si faptul ca produsele partilor se comercializeaza, de regula, în aceleasi magazine, în aceleasi spatii comerciale, de catre cei mai multi distribuitori. Existenta unei denumiri partial diferita în cazul produselor comercializate sub marca pârâtei nu constituie un element esential pentru a considera ca nu exista risc de confuzie, în conditiile în care, în cazul vopselelor, nu exista multiple elemente de distinctivitate destinate captarii atentiei publicului tinta.

Asadar, cele doua riscuri, de confuzie si de asociere, care genereaza în mod direct prejudicierea drepturilor reclamantei decurg, pe de o parte, din similaritatea  marcii pârâtei cu marca protejata a reclamantei pentru clasele 9 si 16, iar pe de alta parte din identitatea produselor carora li se aplica.

Vazând si dispozitiile art. 582 alin.1  C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantele SC DYO BALKAN SRL si DURMUS YASAR VE OGULLARI BOYA VERNIK VE RECINE FABRIKALARI AS, ambele cu sediul ales în Bucuresti, Piata Victoriei, sos. Nicolae Titulescu, nr. 4-8, America House, et. 8, sectorul 1, la SCA Tuca Zbârcea & Asociatii, în contradictoriu cu pârâta SC CHEMICAL COM AYDA SRL, cu sediul în Bucuresti, str. Lipova, nr. 48, sectorul 1.

Obliga pârâta SC CHEMICAL COM AYDA SRL la oprirea vremelnica a folosirii tuturor formelor materiale de utilizare nelegala a marcii DYO, pâna la solutionarea irevocabila a fondului litigiului, dosar înregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala sub nr. 14044/3/2007.

Obliga pârâta SC CHEMICAL COM AYDA SRL sa plateasca reclamantelor SC DYO BALKAN SRL si DURMUS YASAR VE OGULLARI BOYA VERNIK VE RECINE FABRIKALARI AS suma de 1030 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronuntare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 28.08.2007.

PRESEDINTE GREFIER

Coralia Constantina Iacob Mihaela Voinea

Red. CCI

Thred. PI/7 ex

Domenii speta

Spete similare