Întroducerea în cuprinsul Legii 64/1995 rep. a textului art. 140 alin. 2 este interpretat diferit de creditorii bugetari pe de o parte şi de judecătorul sindic, administrator sau lichidator judiciar pe de altă parte . Legiuitorul a avut intenţia de a...

Prin sentinţa civilă nr. 1/9 ianuarie 2006 pronunţată de judecătorul sindic, în dosarul n. 3256/2000 a Tribunalului Harghita, a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar şi, pe cale de consecinţă, în baza art. 131 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 rep. a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. „E." S.R.L. Miercurea Ciuc.

A dispus, de asemenea, radierea societăţii debitoare din Registrul Comerţului, efectuarea notificărilor prev. de art. 134 din Legea nr. 64/1995 rep., urmând ca în cazul executării silite a sent. civile nr. 142/2004 de către creditorii cuprinşi în tabelul definitiv al datoriilor debitoarei, aceasta se face de executorul judecătoresc în condiţiile art. 140 din Legea nr. 64/1995 rep., astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 249/2005.

În raport cu această hotărâre a declarat, în termen, recurs creditoarea A.V.A.S. Bucureşti.

Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât şi în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanţa de recurs a  reţinut  următoarele:

Într-adevăr, art. 140 din Legea nr. 64/1995 rep. prevede că „(1) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 137 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului de procedură civilă.

(2) După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziţia sa de către lichidator. "

Dar, printr-o interpretare logico-raţională a acestui text de lege, nu rezultă în nici un fel că numirea unui executor judecătoresc de către judecătorul sindic înainte de închiderea procedurii lichidării judiciare ar fi obligatorie şi nici că, după acest moment al procedurii lichidării, lichidatorul judiciar ar mai avea alte atribuţii, inclusiv în ce priveşte executarea creanţelor cuprinse în tabelul definitiv.

Dimpotrivă, aşa cum menţionează alin. 1 al art. 140 din Legea nr. 64/1995, rămâne la latitudinea creditorului, după închiderea procedurii de lichidare judiciară, de a pune în executare titlul executoriu cuprins în tabelul definitiv consolidat al creanţelor prin intermediul unui executor judecătoresc.

Cu alte cuvinte, executarea silită a titlurilor executorii după închiderea procedurii lichidării judiciare, aşa cum sunt ele cuprinse în tabelul definitiv sau în hotărârea judecătorului sindic de angajare a răspunderii personale a uneia din persoanele prevăzute la art. 137 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 rep., rămasă irevocabilă (pentru că şi acest tip de hotărâre consfinţeşte un titlu executoriu), ţin de o altă etapă procesuală, etapă în care judecătorul sindic nu mai este organ cu atribuţii jurisdicţii şi în care unul din participanţi nu mai este lichidatorul judiciar.

O astfel de interpretare rezultă şi din prevederile art. 135 din Legea nr. 64/1995 rep. („Prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi"). Singura lui îndatorire, conform alin. 2 al art. 140, este de a pune la dispoziţia executorului judecătoresc tabelul definitiv al creanţelor, astfel cum a fost el consolidat.

Mai mult, recurenta beneficiază şi de dispoziţii legale speciale ce o pot conduce la o executare rapidă, fără nici o formalitate, prin organele proprii de executare, din momentul în care are constatat titlul executoriu (art. 41 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/1998 modificată şi completată prevede că: „Titlul executoriu 'se comunică debitorului şi se pune în executare fără nici o formalitate"). Rezultă că numirea executorului judecătoresc, în condiţiile pretinse de recurentă, ar întârzia mai mult punerea în executare a titlului executoriu, având în vedere că procedura generală a normelor procedural civile prevăd anumite formalităţi, cum ar fi somaţie etc. pentru ca creanţa să poată fi executată, din moment ce recurenta poate executa fără nici o formalitate titlul executoriu.

Sigur, s-ar putea discuta despre oportunitatea momentului închiderii procedurii. însă este de observat că în cauză lichidatorul judiciar a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a identifica bunuri ale debitoarei care să poate fi executate. Mai mult, în ce priveşte executarea hotărârii, rămase irevocabile, prin care a fost angajată răspunderea personală a fostului administrator al debitoarei, instanţa constată că, şi în acest caz, lichidatorul a contractat un executor judecătoresc, în timpul procedurii lichidării judiciare, care a executat parţial hotărârea în cauză, constatând, însă, că fostul administrator numai are bunuri mobile sau imobile urmăribile, a restituit actele lichidatorului judiciar. Rezultă că sunt îndeplinite condiţiile art. 131 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 rep., în sensul că toate fondurile sau bunurile identificate au fost distribuite între creditori, astfel că instanţa concluzionează că dispoziţia de închidere a procedurii falimentului pronunţată de judecătorul sindic, şi atacată prin prezentul recurs, este corectă.

Ca atare, s-a respins ca nefundat recursul formulat de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti împotriva sent. nr. 1/09.01.2006 pronunţată de Tribunalul Harghita în dos. nr. 3256/2006.

Domenii speta

Spete similare