Legea nr. 10/2001. Obligaţia unităţii notificate de a soluţiona notificarea prin emiterea unei dispoziţii de admitere sau respingere a acesteia

În raport de prevederile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 ( art. 25 după republicare), instituţia notificată este obligată să procedeze la soluţionarea notificării într-un termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia prin emiterea unei dispoziţii de admitere sau de respingere, deoarece numai în această modalitate i se deschide reclamantului calea pentru a recurge la procedura contestaţiei reglementate de art. 24 din Legea nr. 10/2001 ( art. 26 după republicare) .

Prin sentinţa civilă nr. 1531 din 22 noiembrie 2005, Tribunalul Harghita a respins cererea formulată de reclamantul M. G.-B. împotriva pârâtei Primăria oraşului Borsec, privind obligarea acesteia să emită dispoziţie de soluţionare a notificării nr. 7711/2001.

De asemenea, s-a luat act de cererea reclamantului privind renunţarea la judecată faţă de pârâta S.C. A.T. Borsec S.A.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că Primăria oraşului Borsec nu este deţinătorul imobilului în litigiu, însă a comunicat reclamantului modul în care a transmis notificarea entităţii competente, astfel că acţiunea faţă de această pârâtă nu este întemeiată, impunându-se a fi respinsă.

Împotriva hotărârii menţionate a declarat apel în termen legal, reclamantul M.G.B. , solicitând schimbarea acesteia în parte, în sensul admiterii acţiunii faţă de pârâta Primăria oraşului Borsec şi obligarea acesteia să-i soluţioneze notificarea în forma impusă de lege.

În motivarea căii de atac s-a susţinut că imobilul notificat se află în proprietatea Statului Român şi în administrarea pârâtei Primăria oraşului Borsec, astfel cum confirmă situaţia de carte funciară, iar soluţia instanţei de fond, întemeiată pe câteva adrese emise de respectiva pârâtă, conform cărora imobilul nu ar fi deţinut de aceasta, este nelegală, în condiţiile în care din probele administrate în cauză nu rezultă o altă situaţie juridică.

De asemenea, reclamantul a precizat că pârâta a ignorat prevederile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001,  care o obligau la soluţionarea notificării primite într-un termen de 60 de zile, situaţie în care este lezat dreptul său constituţional de a primi o soluţie la cererea formulată.

Prin întâmpinare, pârâta s-a opus admiterii apelului, susţinând legalitatea hotărârii atacate.

Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, prevăzut de art. 294-295 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Prin notificarea înregistrată la Biroul executorului judecătoresc C. M.-C., sub nr. 771 din 12 noiembrie 2001, reclamantul a solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilul înscris în C.F. nr. 1206 Borsec, iar prin notificarea înregistrată la acelaşi birou, sub nr. 35 din 25 februarie 2003, a solicitat restituirea imobilului în natură.Potrivit înscrierilor din cartea funciară, imobilul revendicat se află în proprietatea Statului Român, dobândit cu titlu de naţionalizare, conform încheierii nr. 48/1960 şi în administrarea operativă a pârâtei Primăria oraşului Borsec.

Prin cererea înregistrată sub nr. 1458 din 10 iunie 2005, reclamantul a solicitat pârâtei comunicarea modului de soluţionare a notificării iar prin adresa nr. 1458 din 7 iulie 2005 i s-a transmis petentului că cererea sa a fost redirecţionată, cu adresa nr. 533/2003, spre S.C. A.T. Borsec S.A., în a cărei proprietate s-ar afla imobilul solicitat.

Curtea a observat, însă că, privitor la această ultimă susţinere, pârâta nu a  produs nici o dovadă. Mai mult, situaţia de carte funciară invocată de reclamant era neschimbată la data de 23 august 2005, deci cu puţin timp înainte de promovarea acţiunii în justiţie (7 septembrie 2005).

Dar oricum, în raport de prevederile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 (art. 25 după republicare), pârâta era obligată, în calitate de instituţie notificată, să procedeze la soluţionarea notificării, într-un termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia, prin emiterea unei dispoziţii de admitere sau respingere, pentru că numai prin această modalitate i se deschide reclamantului calea de a recurge la procedura contestaţiei reglementate de art. 24 din lege. (după republicare, art. 26).

De altfel, atât în vechea reglementare a legii (art. 25), cât şi în cea dată după modificările aduse prin Legea nr. 247/2005 (art. 27), situaţia invocată de către pârâtă – în sensul că nu este deţinătoarea imobilului solicitat – trebuia adusă la cunoştinţa persoanei îndreptăţite, prin comunicarea datelor de identificare a persoanei juridice deţinătoare, precum şi a copiilor de pe actele de transfer al dreptului de proprietate, sau, după caz, de administrare. Or, pârâta nu a procedat nici în această modalitate.

Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat  ca întemeiat apelul declarat de reclamant, astfel că, în baza prevederilor art. 296 Cod procedură civilă, a dispus admiterea acestuia şi a procedat la schimbarea în parte a hotărârii primei instanţe, în sensul obligării pârâtei Primăria oraşului Borsec la emiterea dispoziţiei de soluţionare a notificării nr. 771/2001, în condiţiile Legii nr. 10/2001, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Domenii speta

Spete similare