Contestaţie la executare. Drept de retenţie.

Decizie 2124 din 02.12.2008


Contestaţie la executare. Drept de retenţie. Imposibilitatea invocării acestui drept in faza executării silite, in lipsa consfinţirii printr-un titlu anterior. Predarea imobilului in baza hotărârii de admitere a acţiunii in revendicare. Recursul împotriva dispoziţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

Motivarea deciziei 2124/2.12.2008.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de critică şi faţă de prevederile art.304 ind.l Cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că recursul este nefondat.

In primul rând tribunalul constată că recurenţii au formulat două recursuri, unul împotriva încheierii din data de 30.05.2008 şi unul împotriva sentinţei civile nr.7343/30.05.2008.Tribunalul apreciază că primul recurs este formulat impropriu împotriva încheierii de şedinţă din data de 30.05.2008, deoarece la acea dată s-a pronunţat sentinţa civilă nr.7343/30.05.2008, soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale fiind cuprinsă in practicaua acestei sentinţe, astfel că cele două recursuri vor fi analizate ca unul singur.

Referitor la critica cuprinsă in recursul înregistrat la data de 3.06.2008, cu privire la soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, tribunalul apreciază că este nefondată, deoarece prima instanţă, in mod temeinic şi legal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.399-401 C.pr.civ deoarece nu are legătură cu contestaţia formulată. Astfel, potrivit art.29 al.6 din legea nr.47/1992 „dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale", iar potrivit al.l Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

în cauza de faţă, tribunalul apreciază că art. 399 şi urm invocate în drept de contestatorii şi cu privire la care au ridicat excepţia de neconstitutionalitate, nu au legătură cu soluţionarea cauzei raportat la motivele invocate in susţinerea contestaţiei la executare, astfel încât in mod legal a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că recurenţii au drepturi locative proprii, tribunalul apreciază această critică ca fiind nefondată deoarece reprezintă o apărare de fond care nu se poate invoca in cadrul contestaţiei la executare. Astfel potrivit art.399 al.3 C.pr.civ, in cazul in care executarea silită se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească se pot invoca in contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede in acest scop o altă cale de atac. Per a contrario, dacă titlul executoriu este emis de o instanţă judecătorească, cum este cazul de faţă, nu se pot invoca apărări de fond.

Tribunalul retine că in cadrul contestaţiei la executare contestatorii au invocat dreptul de retenţie, or dreptul de retenţie nu se poate invoca pentru prima dată in cadrul contestaţiei la executare, astfel încât şi această critică este nefondată.

Recurenţii mai critică sentinţa recurată şi sub aspectul faptului că nu există o hotărâre definitivă şi irevocabilă de evacuare din imobil, executarea fiind pornită in temeiul unei sentinţe care are ca obiect „obligaţia de a face" şi nu evacuarea. In acest sens tribunalul reţine că obiectul cauzei in care s-a pronunţat titlul executoriu 1-a reprezentat acţiunea in revendicare, pârâţii P. fiind obligaţi să lase reclamantei in deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul din Bucureşti, sector 1, executarea silită fiind efectuată in temeiul art.578 C.pr.civ, care se referă la predarea silită a bunurilor imobile, motiv pentru care nu este necesară o hotărâre de evacuare pentru,predarea bunului imobil, astfel incât şi această critică este nefondată.

In ceea ce priveşte faptul că instanţa de fond s-a pronunţat in şedinţă publică asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, tribunalul apreciază că recurenţii nu au fost privaţi de o cale de atac aceştia având posibilitatea de a formula recurs împotriva acestei soluţii in mod separat, cum in fapt au şi procedat.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.