Fond funciar. modificare titlu de proprietate. necesitatea anulării procesului verbal de punere in posesie.

Decizie 744R din 29.01.2010


Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1563/329 din 26 mai 2009 pe rolul Judecătoriei  Turnu Măgurele, reclamantul PJ a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Locală Ciuperceni şi Comisia Judeţeană Teleorman, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună modificarea titlului de proprietate nr. 2000479/3.07.1995 în sensul de a se constata că suprafaţa de teren reconstituită în intravilanul comunei Ciuperceni este de 938 mp în loc de 1000 mp, fiind situată în sola 3, parcelele 38 şi 39, cu vecinătăţile menţionate în titlu.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în baza titlului de proprietate nr. 2000479/3.07.1995 emis de Comisia Judeţeană Teleorman defunctului său tată PA, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2,03 ha teren, din care 1000 mp în intravilanul comunei Ciuperceni, sola 3, parcela 38, cu vecinătăţile : N – DC, E – PM, S – PF, V – PP.

A mai arătat că la data de 9.01.1999 tatăl său a decedat, el fiind singurul moştenitor conform certificatului de moştenitor nr. 55/10.10.2000 emis de BNP BI.

Reclamantul a mai menţionat că în momentul în care a efectuat formalităţile necesare pentru intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, s-a constatat că terenul intravilan este în suprafaţă de 938 mp şi nu 1000 mp, astfel cum a fost trecut în titlul de proprietate.

În continuare, reclamantul a precizat că terenul intravilan se află în sola 3, parcelele 38 şi 39, vecinătăţile fiind cele din titlul de proprietate şi nu doar sola 3, parcela 38 astfel cum apare în titlu.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 18/1991.

Prin sentinţa civilă nr. 1642/16.10.2009 pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 10 alin. 3 din Legea nr. 18/1991,  stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere pe baza situaţiei terenurilor deţinute de CAP la 1 ianuarie 1990 înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, astfel că punerea în posesie, inclusiv eliberarea titlurilor nu poate avea loc decât după ce s-au efectuat pe teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăţilor şi întocmirea documentelor constatatoare prealabile.

A mai motivat că, atâta vreme cât procesul-verbal de punere în posesie nu a fost desfiinţat prin căile prevăzute de lege, se bucură de prezumţia de validitate, iar certificatul de moştenitor nr. 55/2000 în care este trecută suprafaţa de 1000 mp, face dovadă deplină până la înscrierea în fals.

Judecătoria a mai apreciat că „schiţa de amplasament şi delimitare a imobilului” nu cuprinde menţiuni privind proprietarul imobilului, nefiind luată în seamă şi că în cauză era necesară efectuarea unei expertize, însă, reclamantul deşi a beneficiat de apărare calificată nu a solicitat o asemenea probă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, recurentul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A motivat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că procesul-verbal de punere în posesie se bucură de prezumţia de legalitate întrucât nu l-a contestat , cât timp la întocmirea acestuia nu au fost efectuate măsurători cadastrale, documentaţia cadastrală fiind întocmită în anul 2009..

Recurentul-reclamant a mai menţionat că în momentul în care s-a întocmit documentaţia cadastrală în vederea intabulării dreptului său de proprietate, s-a constatat că suprafaţa exactă a terenului intravilan este de 938 mp în loc de 1000 mp, iar terenul este situat în sola 3, parcelele 38 şi 39.

Din analiza înscrisurilor rezultă clar că suprafaţa de teren din intravilanul comunei Ciuperceni, menţionată în titlul de proprietate nr. 2000479/3.07.1995 este în fapt de 938 mp, fiind situată în sola 3, parcela 38 – 682 mp şi parcela 39 – 256 mp.

Totodată, din adeverinţa nr. 2146/6.11.2009 eliberată de Primăria comunei Ciuperceni (f.10 dosar recurs) reiese că numitului PGA, autorul recurentului îi revine suprafaţa de 938 mp în CV3, divizată în două parcele: 682 mp în parcela 39 şi 256 mp în parcela 39.

Întrucât titlul de proprietate în litigiu cuprinde menţiuni cât priveşte terenul intravilan, care nu corespund realităţii, iar  securitatea raporturilor juridice nu este afectată ca urmare a diminuării suprafeţei din intravilan şi modificării amplasamentului, instanţa de fond în mod incorect a respins acţiunea, ca nefondată.

Faptul că recurentul-reclamant nu a solicitat anularea procesului-verbal de punere în posesie care a stat la baza emiterii titlului de proprietate, nu putea conduce la concluzia respingerii acţiunii câtă vreme interesul de a promova prezenta acţiune a apărut la momentul în care acesta a întâmpinat dificultăţi la intabularea dreptului cu privire la terenul respectiv, ca urmare a neconcordanţei dintre suprafaţa de teren efectiv deţinută şi cea din titlu.